“Lumea contemporana nu a putut sa-si organizeze viata asa incat sa aiba destul ragaz, destul timp liber pentru rugaciune si pentru contemplarea vietii Dumnezeiesti. Pricina acestora este o patima arzanda de “a avea”. Aceasta patima a iubirii de agonisire, Sfantul Pavel a numit-o inchinare la idoli (Col. 3:5), iar Sfantul Ioan Scararul – “fiica a necredintei”, “hula impotriva Evangheliei, indepartare de la Dumnezeu” (Cuv. al 16-lea).
Adevarata neagonisire crestina este necunoscuta, neinteleasa lumii. Si daca am adauga ca ea ajunge sa cuprinda nu numai agonisirea celor materialnice, ci chiar pe cea a celor “intelectuale”, atunci majoritatea oamenilor ar considera-o curata nebunie. Oamenii vad in cunostintele lor stiintifice bogatia lor duhovniceasca (“spirituala”), fara sa banuiasca ca exista o alta cunoastere mai inalta si o bogatie cu adevarat neasemuita, aducatoare de adanca odihna. In goana dupa confortul material oamenii si-au pierdut confortul duhovnicesc, si astazi dinamismul materialist, din ce in ce mai mult isi asuma un caracter dracesc. Si nu este de mirare, caci aceasta nu este alta decat dinamica pacatului”.
“Cand vedem suferintele a milioane de oameni, nu putem sa ramanem nepasatori. Cum putem sa-i ajutam? Din punct de vedere crestinesc, aceasta tragedie de pe pamant este urmarea neascultarii. Adam a ravnit la indumnezeire, la viata vesnica, rupand legatura cu Tatal si Creatorul sau. Hristos-Omul, primul in istoria lumii, S-a suit pe Golgota; a ales moartea pe cruce pentru a dezlega acest blestem. A te hotari sa-L urmezi inseamna a te expune la suferinta. Este inevitabil! In masura in care suntem, de la crearea lumii, un madular din imensul trup al umanitatii, insufletiti de viata cosmica ce ne strabate, traim tragedia umanitatii ca pe propria noastra nenorocire”.
“In lume ne scaldam in atmosfera si admiratia pacatului.Traim cu usurinta si foarte adesea, ne rusinam sa ne marturisim credinta, sa spunem ca suntem crestini.”
“Sa nu aveti prea multa incredere in educatia aleasa pe care ati primit-o in lume. Civilizatia in care traim este o cultura a caderii.”
“Dupa doua razboaie mondiale – si razboaiele sunt, prin excelenta, consecinta pacatului –lumea contemporana a pierdut harul Sfantului Duh“.
“lumea contemporana a pierdut harul Sfantului Duh.” – asa este! Toate reclamele privind NUMAI importanta TRUPULUI (cel mai bun sampon, cea mai buna crema, prezentarile de moda) SUFLETUL cersind Cuvantul lui Dumnezeu sta innegrit, neprimenit de-aici profund nemultumit (cati oameni nu recunosca ca, in ciuda a toate cate au nu sunt multumiti, nu zic fericiti). Si nu numai – insasi bucatele nu mai au gust – cred ca observati toti – mezelurile sunt atragatoare (le-au tratat cu ei stiu ce…) dar n-au nici-un gust; legumele, fructele – la fel! Dumnezeu ne lasa in voia noastra ca sa ne dumirim ca nu e bine; e un risc asumat dar necesar pentru a ne trezi, a ne dezmorti!
de ce biserica nu a luat pozitie in legatura cu cazul Caldarusani? biserica se implica mai mult din punct de vedere material , comercial si mai putin spiritual .
Da, asa este, si noi am tot scris despre acest gen de fenomene, insa, va rugam, nu mai reduceti Biserica la organizatia, la institutia omeneasca, unde dusmanii Bisericii si-au infilitrat de mult capusele ca sa incerce s-o distruga dinlauntrul ei sau, macar, sa-i indeparteze pe cat mai multi. Uscaturile respective nu inseamna insa ca nu trebuie sa mai avem ochi sa vedem lemnul verde, sfintenia Bisericii si nici sa ne gasim vreo scuza in asta pentru a nu trai noi intru sfintenie.
“lumea contemporana a pierdut harul Sfantului Duh.” – asa este! Toate reclamele privind NUMAI importanta TRUPULUI (cel mai bun sampon, cea mai buna crema, prezentarile de moda) SUFLETUL cersind Cuvantul lui Dumnezeu sta innegrit, neprimenit de-aici profund nemultumit (cati oameni nu recunosca ca, in ciuda a toate cate au nu sunt multumiti, nu zic fericiti). Si nu numai – insasi bucatele nu mai au gust – cred ca observati toti – mezelurile sunt atragatoare (le-au tratat cu ei stiu ce…) dar n-au nici-un gust; legumele, fructele – la fel! Dumnezeu ne lasa in voia noastra ca sa ne dumirim ca nu e bine; e un risc asumat dar necesar pentru a ne trezi, a ne dezmorti!
“Parintele Sofronie marturisea ca lumea dupa primul razboi mondial n-a mai fost cum era inainte. Si el cunostea lumea dinainte, la primul razboi mondial, la inceputul lui, avea optsprezece ani, era un om in toata firea. Zicea: pacea care se simtea in lume, viata asezata, n-a mai fost de atunci. Si dupa al doilea razboi mondial a fost mai rau – Harul s-a ridicat dintr-acest fratricid mondial. Si intr-o mare masura Harul a parasit lumea. Spunea un lucru cumplit: daca cumva va veni un al treilea razboi mondial, credinta pe pamant va fi cu neputinta! Va spun ca sa stiti incotro merg lucrurile si asta-i partea intai -„Tine-ti mintea in iad!” – sa fim realisti, dar… „Nu deznadajdui!“”
de ce biserica nu a luat pozitie in legatura cu cazul Caldarusani? biserica se implica mai mult din punct de vedere material , comercial si mai putin spiritual .
@ Jilaveanu Daniela:
Da, asa este, si noi am tot scris despre acest gen de fenomene, insa, va rugam, nu mai reduceti Biserica la organizatia, la institutia omeneasca, unde dusmanii Bisericii si-au infilitrat de mult capusele ca sa incerce s-o distruga dinlauntrul ei sau, macar, sa-i indeparteze pe cat mai multi. Uscaturile respective nu inseamna insa ca nu trebuie sa mai avem ochi sa vedem lemnul verde, sfintenia Bisericii si nici sa ne gasim vreo scuza in asta pentru a nu trai noi intru sfintenie.