Steinhardt : Sapte pacate capitale
“Cele şapte păcate capitale: 1) Prostia, 2) Recursul la scuze: Nu ştiu, n-am ştiut, 3) Fanatismul, 4) Invidia, 5) Trufia neroadă, 6) Turnătoria, 7) Răutatea gratuită. Mai adaug o a opta : dragostea cu sila”.
(Monahul Nicolae Steinhardt, 365 de întrebări incomode – adresate de Zaharia Sângeorzan)
Legaturi:
- Parintele N. Steinhardt: TREPTELE IERTARII (din “Jurnalul fericirii”)
- ACUM trebuie sa fii crestin!
- Pacatul prostiei si al fricii
- Vom putea spune si noi ca “n-am stiut”?
- “Staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă…”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
nu prea am inteles ce-i cu dragostea cu sila: ne obliga cineva sa-l iubim pe Dumnezeu daca noi nu vrem, mai ales ca singurul care pe lumea aceasta ne-a lasat liberul arbritru este insusi DUMNEZEU. Poate cineva sa ma lamureasca? Multumesc.
Parintele se referea la dragostea cu sila la nivel omenesc, nu in raport cu Dumnezeu.
Iarta-ne ca am sesizat tarziu intrebarea!
Si care este mai exact filosofia acestui pacat? Sa nu fortezi pe nimeni sa stea cu tine? Sau ceva mai adanc,cum ar fi sa nu fortezi tie insuti o dragoste care stii ca nu mai merge ?
@ Elena:
Dragostea cu sila? Da, este evident sensul (prima varianta), dat find ca sintagma exista si intr-un proverb romanesc binecunoscut. Si al doilea sens e adevarat, bineinteles, si poate fi aplicat pentru propria noastra viata, daca vorbim de dragostea fireasca (nu despre iubirea duhovniceasca), chiar daca nu despre asta era vorba la Steinhardt.