Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!

Unul din capitolele evanghelice citite in a doua Denie din Saptamana Patimilor, de o tulburatoare si tragica actualitate:

MATEI Cap. 23

(audio – aici)

1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,

2. Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;

3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.

4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.

5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,

7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi.

8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.

9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.

10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.

11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.

13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.

15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.

16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.

17. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul?

18. Ziceţi iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.

19. Nebuni şi orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul?

20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.

21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.

22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi

24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.

26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.

27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.

28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,

30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.

31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.

32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!

33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?

34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,

35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.

37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.

38. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;

39. Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.

• Cititi si: Sa ne temem de fatarnicie!
• Din tâlcuirea Sf. Ioan Gura de Aur (fragmente mai extinse din ea la: Calauzele oarbe nu trebuie urmate):

  

“Răul rămîne rău în orice împrejurare, dar mai cu seamă atunci este rău cînd socoteşti că nici n-ai nevoie de îndreptare; şi este încă şi mai cumplit răul cînd, rău fiind, socoţi că mai poţi îndrepta şi pe alţii. Lucrul acesta vrea să-l arate Hristos cînd îi numeşte pe cărturari şi pe farisei călăuze oarbe. Dacă este cea mai mare nenorocire şi ticăloşie ca un orb să creadă că nu are nevoie de călăuză, gîndeşte-te în ce prăpastie îi duce pe alţii cînd el vrea să le fie călăuză! Hristos spunea aceste cuvinte ca să arate cît de ahtiaţi după slavă sunt cărturarii şi fariseii, ca să arate cît de puternică e furia bolii lor“.