Patriarhul Pavle al Serbiei: A FI OM SI PRINTRE NEOAMENI. “Cel mai important e ca noi sa nu ajungem lupi”
***
Un extras din volum:
“Deseori, dar mai ales inainte de praznicele Nasterii si Invierii, Patriarhul Pavel era solicitat sa dea interviuri atat pentru mass-media nationala, cat si pentru cea internationala, caci cuvantul sau avea un larg rasunet. O mare parte a cererilor pentru interviu le-a primit cu prilejul sarbatoririi a 2000 de ani de Crestinism si intrarii intr-un nou mileniu. Cu mila lui Dumnezeu, am avut sansa ca Sfintia Sa sa acorde un intreviu revistei NIN cu ocazia acestui mare Jubileu. Convorbirea a fost publicata in numarul de Craciun al acestui prestigios saptamanal Sarbesc.
– Se implinesc doua mii de ani de la Nasterea Domnului nosru Iisus Hristos… Unde suntem acum si ce fel de oameni suntem? Cat ne-am departat de radacinile Crestinismului?
– De buna seama, doua mii de ani este o perioada lunga dar, dupa cuvantul lui Hristos, cu cat ne vom apropia mai mult de sfarsitul lumii – si ne apropiem pe zi ce trece – tot mai greu va fi pentru Crestini. Domnul zice:
«Veti auzi razboaie si vesti de razboaie, pamantul se va
cutremura, va fi foamete si ciuma si pentru inmultirea faradelegii va raci dragostea multora, si atunci se vor sminti multi, si se vor vinde unul pe altul, si se vor uri unul pe altul, iar cel ce va rabda pana in sfarsit, acela se va mantui.» /Matei 24, 6-13/
Nu era usor a fi Crestin in primele veacuri. Inchipuiti-va acele vremuri de idolatrie Greco-Romana... Zeii lor erau pe Olimp. Acolo beau amvrozie si petreceau, se luptau intre ei, rapeau femeile unii altora si altele asemenea. Şi acum, imaginati-va ca Dumnezeu vine sa patimeasca tocmai intr-o astfel de lume. Nu gaseste alt loc unde sa se nasca, nici in palat, nici in casa, ci intr-o pestera. Şi toata viata sa pamanteasca este prigonit si, la sfarsit, rastignit. Şi inca pe Cruce se ruga: «Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac!» /Luca 23, 34/ Gandul ca Dumnezeu vina sa patimeasca era pentru Grecii invatati nebunie, iar pentru Evrei, care credeau intr-Unul Dumnezeu, era sminteala. Nici azi nu e usor sa fii Crestin. In «Mizerabilii» lui Victor Hugo, un robespierrist ii zice Cardinalului Bienvenu: «Al vostru «iubiti-va unii pe altii» e-o nebunie!» Cardinalul i-a raspuns: «Bine, daca asta e nebunie, atunci sufletul trebuie sa se ascunda in ea precum perla intr-o scoica!» Asa si noi trebuie sa lasam nebunia sa ne fie cochilie, dar inauntru sa se afle perla, Adevarul.
Sau acea pilda a lui Hristos despre omul care gaseste o comoara ascunsa intr-o tarina. Se duce acasa si vinde tot ce are ca sa cumpere acea tarina. In ochii familiei si-ai prietenilor a vazut ca-l priveau ca pe-un nebun. Dar el stia ceva ce ei nu stiau, ca acea comoara pretuieste nemasurat mai mult decat tot ce avusese pana atunci. Tot astfel, cei care astazi nu cred sunt cei care inca n-au gasit comoara ascunsa in tarina. Pentru ei, propovaduirea Crucii e nebunie. Dar pentru noi, Crucea e puterea lui Dumnezeu cea mantuitoare. Şi astazi multora le e greu sa inteleaga ca Dumnezeu ne-a iubit atat incat L-a trimis pe Fiul sau cel Unul-Nascut sa patimeasca si sa moara pentru mantuirea noastra.
– In cuvintele lui Hristos pe care le-ati pomenit la inceput parca am recunoaste vremurile pe care le traim… In ce masura situatia in care ne aflam este „rodul” modului de viata trait de aceasta lume?
– Pentru noi, Crestinii, pricina mortii si a tuturor nenorocirilor a fost dintotdeauna pacatul. Noi suntem ziditi pentru a fi nemuritori si, se intelege, suntem ziditi din dragoste. Sa avem si noi, dara, dragoste fata de vrajmasi! Dar noi n-o avem nici fata de apropiatii nostri. Ştiti si singuri in ce stare se afla familia, societatea… Omul, pe langa ratiune, mai este daruit si cu inima, si cu sentimente, si cu vointa ca putere care poate sa infaptuiasca ceea ce ratiunea si inima gasesc de cuviinta. Pe langa acestea, mai este daruit si cu libertate, in virtutea careia omul poate face voia lui Dumnezeu, dar I se poate si impotrivi. Cum zice filosoful nostru, Boja Knejevici: «Omul e o fiinta care poate fi atat de buna incat sa-L bucure pe Dumnezeu, dar poate fi si atat de rea incat sa-l rusineze pe diavol» Vedeti ce mare diferenta! Unde ne vom afla tine doar de noi.
De buna seama, acesti cincizeci de ani de mare atheism si de folosire a tuturor mijloacelor pentru promovarea materialismului au contribuit mult la starea noastra actuala de robie. Dar, pana la urma, omul poate sa ramana Om si printre neoameni. Poate sa ramana oaie a lui Hristos si printre lupi, dar la fel de bine poate sa fie si neom printre oameni. Cu cat imprejurarile sunt mai grele si omul ramane Om, cu atat mai mare este el in fata lui Dumnezeu si-n fata inaintasilor si-a oamenilor de buna-credinta. Iata o pilda: pe langa Domnul Hristos au stat doisprezece din cei mai apropiati ucenici, Apostolii Sai, dar Iuda a ramas Iuda, tradator. Şi el a vazut cu ochii sai viata, faptele si minunile Domnului, a auzit si cuvintele din gura Sa, cuvinte pe care noi acum putem doar sa le citim! Pe atunci, un numar mare de oameni, Evrei, asteptau venirea Mantuitorului – dar il asteptau ca imparat al lumii acesteia, care sa nimiceasca imparatia Romei si sa ridice o noua imparatie in care Evreii sa fie poporul conducator. Iar El vine si le propovaduieste ca va muri pe Cruce! De neinteles! Şi Apostolii erau din poporul Evreiesc, ca si Nascatoarea de Dumnezeu. Este adevarat, Hristos nu este Evreu in sensul paternitatii care da apartenenta la un popor. Adam nu este nici Evreu, nici Sarb. El este parintele tuturor. Toti Apostolii sunt din poporul Evreiesc, ca si primii Crestini, cu toate acestea majoritatea Evreilor au ramas in afara Bisericii, deoarece n-au crezut ca Hristos este adevaratul Mantuitor.
Cu cat vom inainta in timp, cu atat va fi din ce in ce mai greu. Hristos a stiut cum vor fi vremurile si ne-a instiintat din timp, ca sa ne pregatim si sa nu ne ducem si noi dupa cei multi care merg spre prapastie. Al nostru este a ne stradui sa fim cu adevarat Oameni, pregatiti sa ramanem oile lui Hristos si printre lupi. Dumnezeu ne trimite lupii ca sa-i iubim si pe ei, pentru ca si ei, vazand viata si credinta noastra, sa-si doreasca sa ajunga oi ale lui Hristos. Dar, in orice caz, cel mai important e ca noi sa nu ajungem lupi. Acest gand ne va tine si trupeste, si sufleteste. Iar daca va trebui sa pierim, sa pierim ca Oameni. Ca neoameni sa nu primim nici sa traim, nici sa murim. Acesta este si mesajul mucenicilor si al noilor nostri mucenici in ajunul proslavirii a doua mii de ani de la Nasterea Fiului lui Dumnezeu”.
Cartea poate fi comandata de aici
Legaturi:
- “Sa fim oameni chiar in vremuri inumane!” – PASTORALA DE CRACIUN (1999) SI TESTAMENTUL PROFETIC AL PATRIARHULUI PAVLE, calcat cu totul in picioare, in modul cel mai tragic, dupa mutarea sa la ceruri. DAR VESNIC VALABIL!
- A plecat catre Lumina cea neinserata Patriarhul sarb al simplitatii si smereniei (GALERIE FOTO)
- PAVLE AL SERBIEI – Un patriarh evanghelic intr-un veac al managerilor si al diplomatilor iezuiti in Biserica
- Un prunc de 95 de ani care „s-a intamplat” sa devina patriarh
***
- Vladica Ierotheos Vlachos despre cauzele crizei actuale: PARASIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS DE CATRE CRESTINI SI RASPANDIREA UNOR IDEOLOGII INUMANE, FEROCE
- Profetismul dostoievskian “la lucru” (II): “Spre asta ne indreptam…”
- Dusmania si ura de frati – semnul sfarsitului. PARINTELE PROCLU (2009): Daca nu biruim vrajba si tulburarea se va intampla o nenorocire” (VIDEO)
- NUMAI CEL CARE VA AVEA INIMA BUNA VA REZISTA
- UNDE L-AU ASCUNS PE HRISTOS? (Cugetare duhovniceasca)
- Eseu profetic despre ce ne asteapta: Cu ochii larg deschisi in intuneric sau cum ne facem partasi uciderii fratelui prin programare sociala
- Al. Soljenitin – cum devine fiinta umana rea si cum devine buna?
- Al. Soljenitin – CAND SI DE CE SE TRECE PRAGUL NELEGIUIRII? SI DE CE SEMINTELE CRUZIMII NU AU FOST STARPITE DIN INIMILE NOASTRE? (III)
- “PRECUM VOITI SA VA FACA VOUA OAMENII…”. Legea fundamentala pierduta de crestinii vremurilor reci de pe urma. De la a nu face raul la nevointa iubirii pana la capat. Si despre “IUBIREA” CARE URASTE SI UCIDE
- Preot Sever Negrescu: ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA
- CELE NEBAGATE IN SEAMA ALE LUMII
- VLADICA AVERCHIE TAUSEV (35 de ani de la adormire) DESPRE O FORMA DE APOSTAZIE FOARTE ACTUALA, dar ignorata atunci cand ne centram doar pe corectitudinea formala. CE CAUTA INTRIGILE IN BISERICA?
- DUREREA CEA MAI MARE A PARINTILOR NOSTRI: DEZBINAREA DINTRE FRATI!
- PREOTUL MARTIR DANIIL SASOEV – 1 AN DE LA MOARTEA SA MUCENICEASCA. Ultimul sau cuvant, unul aproape profetic: Despre ispita certurilor neincetate dintre crestini (video)
- Carte despre “cum devin rai oamenii buni” – experimentul Zimbardo
- CRESTINII – TRADATORI DE FRATE, VANZATORI DE HRISTOS
- Parintele Savatie Bastovoi: Tristă cugetare despre dragoste
- Oamenii zilelor de pe urma…
Citesc cu inima în lacrimi.
Citesc , privesc şi mă uimesc
De acest chip smerit -aievea-
În vârf de rang bisericesc.
Un om, (al timpului de astăzi)
Cu-n grad ce este’atat de sus,
Ce’a purtat crucea monahalã,
Ca un nebun pentru Iisus.
Făptura sa uimea multimea,
Prin nefireasca-i modestie,
Prin uimitoarea-i simplitate,
Și adânc ascunsa-i vrednicie.
Trufia vieţii noastre, -oare-
Aici ce-ar mai avea de spus,
Unde un patriarh ne’arată
Cum se trăiește în Iisus ?
Că tot ce auzi l’âmpodobeşte
Şi tot ce vezi te minunează
Purtarea-i, chipul, gestul,fapta
Te’nalţă și te’nduioșează.
Nu știi ce să-i admiri din toate.
Ori dragostea, ori curaţia
Ori mult fireasca-i simplitate
Ce-i camuflează vrednicia.
E greu. E foarte greu pe lume,
-Când ai şi-un post atât de sus-
Să-i fii ca dânsul printre oameni,
-Firesc și sincer în Iisus-.
Așa arată’o viaţă sfântă
Și așa arată vrednicia
Pe care’o scrie însă-şi viaţa
Şi-o daruiește’ortdoxia.
Aici se vede preţul trudei
Şi înălţimea modestiei,
Aici se vede şi’nţelege
Valenţele credicioșiei.
Nu în cuvinte din cuvinte.
Nu în trufașe’nfăptuiri
Ci în smerenia adâcă
Și-n duhul sfintelor trăiri.
Ce suflet nobil şi puternic.
Ce om ales,blînd și curat
Şi ce model și mărturie
De patriarh adevărat.
Aici cuvântul spune bine
Când îl numim ,,preafericit’’
Că iată preacinstitul Pavel
Ne-a dovedit că nu-i greşit.
Trăirea sa pe mulţi ne mustră.
Pe mulţi ne judecă şi spune,
Că doar smerenia ne’arată
Chipul de ortodox pe lume.
Frumos e Adevărul,
Cinstit dar greu de spus,
Divin curat şi nobil
Şi unic. E Iisus.
Nobleţea lui cerească
Convinge şi uimeşte,
Trezeşte şi învie,
Aprinde şi sfinţeşte.
E forţa ce distruge
Zidiri fortificate
Clădite prin minciuna
Cu sensuri complicate.
E simplitatea pură,
Totală şi divină.
E sens unic spre ceruri.
E foc. Este lumină.
E viaţa şi puterea
Care’a învins mormântul
Prin sfânta înviere.
Este Iisus, CUVÂNTUL.
E tot ce este viaţă,
Putere şi lumină,
Că unu’i Adevărul
Şi toate i se’nchină.
Şi tot ce nu-i întrânsul
E cursă şi’nşelare,
E fals şi viclenie,
Minciună şi pierzare.
I’o mare de’ntuneric
Cu sensuri complicate,
Zidite pe iluzii
Şi fapte vinovate.
E turnul semeţiei
Ce urcă la cer sus
Trufia și’nșelarea
Căzute din Iisus.
E calea vicleniei
Şi-a vieţii nimicite
Trăite în iluzii
-Ce par- că’s fericite.
E calea care duce
Exact în sens opus,
Cu Adevărul vieţii
Cel UNIC . Cu Iisus.
Nici nu-i nevoie sa i se traduca cuvintele, imaginile cu acest vednic de pomenire Patriarh vorbesc chiar prea intens, pe limba oricui.
Pe acela dintre oameni se caieste ca nu poate fi “pelican” pentru fratii si surorile sale, il va ajuta Dumnezeu sa nu ajunga lup, indiferent printre ce neoameni isi duce crucea sa. Fara ajutorul Sau, “nici azi nu e usor sa fii Crestin”. Numai cu ajutor de Sus este posibil.
“Doamne Iisuse Hristoase, Lumina Vesnica,
Care ai stralucit din Tatal mai inainte de fi
lumea,
Care ai deschis ochii orbului din nastere,
deschide si ochii inimilor noastre
si da-ne sa te vedem pe Tine, Ziditorul
si Dumnezeul nostru !”
părintele Sofronie Saharov
@ioana
Hristos a înviat!
Costel
Adevarat a inviat!
Asa patriarh mai rar…