SFANTUL VALERIU GAFENCU si HARISMA VEDERII CU DUHUL, lucratoare pentru fratii sai, in inchisoare
Va veni o zi când inima ta va cânta rugăciunea
„Bolnav de TBC, pe la începutul lunii mai 1951, – povesteşte Octavian Anastasescu – am ajuns la Târgu-Ocna. In cele trei luni şi jumătate cât am stat în această închisoare l-am cunoscut pe Valeriu Gafencu. Fusesem prevenit de ceilalţi că este un sfânt în viată. Lucrul acesta l-am simţit şi il mărturisesc şi eu. Din mai multele întâmplari deosebite trăite în preajma lui, o să mă opresc doar la câteva.
In discuţiile pe care le-am purtat, mi-a vorbit adesea şi m-a îndemnat să spun rugăciunea Lui Iisus. M-a sfătuit să fac această rugăciune folosind o anumită tehnică; cu mâna pe puls, fiecare bătaie trebuia însoţită cu un cuvânt al rugăciunii. Ma străduiam şi eu să spun rugăciunea în timpul in care stăteam întins pe pat şi nu aveam altă ocupaţie. Când ne întâlneam, Valeriu mă întreba despre rugăciune. Ii spuneam că mă silesc, dar cu toata străduinţa mea nu am ajuns să spun rugăciunea aşi cum trebuie, adică cu inima.
– Fii atent, mi-a spus el, va veni un moment in viaţa ta, când fără să provoci inima, ea va cânta singură rugăciunea şi tu o vei auzi.
Aceste cuvinte ale lui, pe care nu le-am prea luat în seamă, au fost o adevărată profeţie. După eliberarea din închisoare mi s-a stabilit domiciliu obligatoriu. Nu aveam voie să ies din perimetrul stabilit de Securitate. Intr-o zi nu am mai ţinut cont de această interdicţie şi m-am dus să vizitez un prieten. Când m-am întors acasă, am găsit-o pe mama îngrijorată. Securitatea mă căutase şi cum nu m-au găsit, l-au luat pe tata lăsând vorbă să mă prezint a doua zi la ei. A doua zi m-am dus la securitate. M-au băgat într-un fost garaj, transformat într-un fel de sală de şedinţe. Apare o haită de vreo 5-6 securişti, se aşază şi încep intrebările de rutină. In timp ce le răspundeam, s-a petrecut un lucru deosebit. Parcă am fost învăluit intr-un fel de sferă luminoasă. Am simţit un parfum ceresc, ceva ce nu se poate descrie în cuvinte. In timpul acesta îmi auzeam inima cântând rugăciunea: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul». Mă simţeam foarte uşor, ca şi cum legile gravitaţiei fuseseră suspendate. Securiştii nu-şi dădeau seama ce se petrecea cu mine şi continuau să-mi pună intrebări. Interesant e faptul că auzeam că mi se pun intrebări, dar nu înţelegeam ce mi se spune. De asemenea îmi auzeam vocea răspunzându-le, fără să stiu ce spun. Starea aceasta deosebită a durat trei, poate chiar patru ore. La un moment dat, unul dintre ei a spus:
– Să lăsăm asta!
In momentul acela starea a dispărut şi lucrurile au reintrat în normal. Securiştii au plecat. La anchetarea mea asistase şi un plutonier însărcinat cu paza. Rămaşi singuri, pe când ieşeam din cameră mi-a spus:
– Şefule, dacă în România ar exista numai o mie de inşi ca dumneata, praful s-ar alege de Securitate!
Ce întrebări au putut să-mi pună? Ce am răspuns eu? Nu ştiu. Mi-am amintit cum Hristos spunea apostolilor să nu se îngrijoreze când vor fi duşi la regi şi împăraţi pentru că li se va da cuvânt căruia nimeni nu va putea să-i stea împotrivă. Mi-am amintit de asemenea că Valeriu îmi proorocise despre momentul acesta atunci când mi-a spus ca îmi voi auzi inima cântând rugăciunea lui Iisus.
Despre darul înainte-vederii pe care îl avea îmi dădusem seama şi din alte situaţii. Odată, de Inviere, eram la el în cameră. El stătea întins pe pat, iar eu priveam şirul de lumini al credincioşilor care coborau cu lumânările aprinse de la schitul de pe Măgura. Din patul său, Valeriu nu avea cum să vada acest spectacol şi eu îi povesteam ce văd. La un moment dat m-am oprit. Atunci, privind în ochii mei, a început să-mi descrie el în continuare ceea ce vedeam.
– Ia uite, acum au ajuns la o serpentină, acum fac un ocol.
Stând în pat şi uitându-se la mine, îmi descria cu exactitate tabloul acesta al creştinilor care se întorceau cu lumânările aprinse de la schit. Lucrul acesta m-a impresionat deosebit. Dar nu a fost numai asta.
Intr-o zi i-am povestit ceea ce visasem cu o noapte înainte. Visul acesta era o repetare a unuia mai vechi, de înainte de arestare. Cu o noapte înainte de a fi arestat m-am visat într-o biserică. Am petrecut mai mult timp uitându-mă la picturile de pe pereţi. Am încercat apoi să ies din biserică. Am dat ocol bisericii pe dinăuntru, căutând să ies, dar nu am găsit nici o uşă. Tot încercând să ies fără succes, m-am trezit. Dimineaţa i-am povestit mamei visul.
– Asta-i închisoare, mamă! spune ea.
In noaptea următoare, pe la miezul nopţii, am fost arestat. La Târgu-Ocna visul s-a repetat. Se facea că eram în aceeaşi biserică, i-am recunoscut picturile. Încercam iarăşi să ies din biserică. De data asta am reuşit. Nu ştiam cum să înţeleg visul. Semne de eliberare nu se întrezăreau deloc, ba, mai mult, îmi ajunsese la urechi un zvon că în zilele următoare urma să fiu mutat cu cei care veniseră de la Piteşti şi care încercau să înceapă reeducarea aici, in Târgu-Ocna. Perspectiva aceasta mă îngrozea pur si simplu. Mă gândeam chiar la sinucidere. Ingrijorat, i-am povestit lui Valeriu visul şi i-am vorbit de temerile mele legate de posibilitatea de a fi mutat în cameră cu reeducaţii.
– Nu-ţi fie teamă, frate Octaviane! Mâine vei fi eliberat.
Am rămas siderat. M-am uitat la el, crezând că delirează din cauza temperaturii. Nu aveam nici un semn care să mă facă să sper că voi fi eliberat
– Nu te mira, mâine vei fi eliberat! a repetat el.
Chiar aşa s-a întâmplat. A doua zi a intrat în cameră un căpitan de Securitate şi a întrebat:
– Care eşti, bă, Anastasescu? Fă-ţi bagajul!
M-au dus la Bacău, de unde în aceeaşi zi, aşa după cum mi-a spus Valeriu, am fost eliberat”[1].
[1]Mărturie dată de Octavian Anastasescu monahului Moise în februarie 2006
Cititi si:
- SFANTUL VALERIU – NEINTELES si prilej de poticnire pentru multi, si ieri, si azi
- Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
- TESTAMENTUL SFANTULUI MARTIR VALERIU, OMUL IN CARE VIA HRISTOS: Paziti neschimbat Adevarul, dar sa ocoliti fanatismul! Duceti Duhul mai departe!
- Picaturi sfinte din potirul lacrimilor Mult-patimitorului Valeriu, cununa noilor mucenici
- Valeriu Gafencu: O LUMINA!
- “OBSTEA” DUHOVNICEASCA DIN INCHISOAREA AIUDULUI SAU MICA FILOCALIE A TEMNITEI
- “Lui I-au dat fiere şi tu îmi dai miere?!” – marturii despre starea inalta de sfintenie a Fericitului Valeriu Gafencu
- Ucenicii sfinti ai Sfantului Inchisorilor: Gheorghe Nitescu si Gheorghe Jimboiu
- Azi Craciunul s-a mutat din palat la inchisoare, unde-i Domnu-ntemnitat
- Ioan Ianolide despre Valeriu Gafencu, in urma cu un sfert de veac
- Fericitul Valeriu in dialog cu prietenul sau, Ioan, despre pace, actualitatea crestinismului si criza lumii
- Valeriu Gafencu, de la abstractul idealismului la plinătatea sfinţeniei
***
- SIMPLITATEA CURATIEI, IUBIRII SI A PATIMIRII FERICITE. Cateva din scrisorile inedite ale Fericitului Martir Valeriu Gafencu
- SFATURILE SFANTULUI VALERIU GAFENCU CATRE SURORILE SALE DESPRE CUMINTENIE, NATURALETE, SIMPLITATE
- Sfantul Valeriu Gafencu: FERICIREA CEA MAI MARE
- SFANTUL VALERIU GAFENCU catre surorile lui… SI CATRE NOI TOTI!
- Sfantul Valeriu despre gandurile desarte privind casatoria
- Noi fragmente din scrisorile Cuviosului Valeriu Gafencu
- Valeriu Gafencu – scrisori catre cei dragi
***
- Ascultati Traiesc flămând (Dor) pe versurile lui Valeriu Gafencu cantat de maicile de la man. Diaconesti
- Acatistul Sf. Mucenic Valeriu Gafencu (audio) – descarcati
- ACATISTUL NOULUI MUCENIC VALERIU GAFENCU, SFÂNTUL ÎNCHISORILOR (text)
- Rugaciuni catre Sfantul Valeriu si pentru proslavirea noilor mucenici
- HOTNEWS: Comemorare Valeriu Gafencu INTERVIU/ Valentina si Nora Gafencu: N-am rupt niciodata legatura cu Valeriu si tata. Ii simtim mereu prezenti
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Pericopa evanghelica: Luca 21, 8- 9; 25- 27; 33- 36
8. Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.
9. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând.
25. Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor.
26. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.
27. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă.
33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste,
35. Ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.
36. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.
Pericopa apostolica: I Corinteni 10, 23- 28
23. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc.
24. Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.
25. Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru.
26. Căci “al Domnului este pământul şi plinirea lui”.
27. Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru conştiinţă.
28. Dar de vă va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, să nu mâncaţi pentru cel care v-a spus şi pentru conştiinţă.
I Tesaloniceni 4, 13- 17
13. Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde,
14. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El.
15. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi,
16. Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi,
17. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul.
Sfantul Mucenic VALERIU a gasit drumul spre ACASA. Ferice de tine, VALERIU, ca esti Viu, mai viu decat altii care se cred vii!!! Ce suflet sensibil, curat si gingas!
Fratii mei intru HRISTOS,
ACASA inseamna acasa, IN INIMA TA, acolo unde te asteapta toti cei dragi: Hristos, Maica Domnului, oamenii pe care ii iubesti, din toate timpurile si locurile. NU sunt cuvinte goale. Acolo este IMPARATIA Care vine intr-un chip nevazut. (!!!) CALEA este HRISTOS, prin BISERICA ORTODOXA, desigur.
DAR, daca voi chiar SIMTITI acestea, VIATA ESTE DIVINA !!! ESTE BUCURIE PURA, credeti-ma pe Cuvant !!!
Credeti faptul ca HRISTOS NU NE-A MINTIT niciodata!, si veti vedea minuni. DACA EL ar fi vrut sa II ingropam anual, sa II cantam prohodul anual, AR FI SPUS asta Apostolilor Sai, DAR EL A SPUS SA II FACEM ZILNIC!!! SFANTA LITURGHIE! Nu sa facem zile…aliturgice – ce oroare si ce eroare!!! Sfanta Traditie este si ea, ca orice opera populare, o opera colectiva, orala, la care fiecare om/sfant a mai adaugat cate ceva, atat cat l-a inspirat Duhul Sfant sau i s-a parut ca il inspira Duhul Sfant. CERETI DISCERNAMANT de la DOMNUL si veti vedea ca am dreptate! NU IL mai ingropati anual pe DOMNUL, ca astfel va ingropati sufletele, fratii mei dragi!
DOAMNE, deschide-le ochii celor orbi intru Tine, si celor surzi da-le sa auda CREDINTA CURATA, Amin! Aliluia!
HRISTOS A INVIAT! ADEVARAT A INVIAT! Amin!
Crenguta,
Staretul Efrem Vatopedinul, cel care astazi sufera in inchisoare pentru dreapta credinta (nu zburda pe internet ca noi) si-a spus parerea despre Prohod in urma cu cativa ani cand a venit in Romania. Bine ar fi sa va interesati si de parerea unui om care este intemnitat pentru Hristos si Biserica Sa. (Prohodul a fost inclus intre cantarile bisericesti de catre monahii Manastirii Vatoped).
Nu poate un crestin urmator lui Hristos (fie cat de putin) sa nu se intristeze cu duhul in saptamana patimilor.
Pana la a avea in inima pe Hristos, pe Maica Domnului si pe Sfinti, e cale lunga pentru unii dintre noi care nu am ajuns la asa curatie a inimii ca dvs.
Cat despre bucuria pura, uitati-va un pic in jur, la cei care mor de foame si de frig, si luati o portie de suferinta pura, ca si Domnul Hristos a gustat din ea cu preaplin de masura cat a trait in trup.
Cat despre discernamant…Sa avem mai intai un parinte duhvnicesc si sa ascultam de acela, si Dumnezeu ne va feri de tot felul de exagerari si pareri personale care nu-si au locul in Biserica Ortodoxa.
http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2012/02/paraclisul-sfantului-mucenic-valeriu.html
@Crenguta
Noi ortodocsii ,NU il ingropam pe Hristos cand ii cantam prohodul.Nici cand ne intristam pentru suferinta pe care a indurat-o pentru noi.Noi spunem ca “ne ingropam cu Hristos ” pt ca sa si inviem odata cu el.
Il ingropam insa din pacate pe Hristos ,cand pacatuim, cand ne departam de el , ingropam dragostea Lui pt noi.
Imi pare rau , esti intr-o eroare, dar daca te rogi cu inima curata , Dumnezeu te va lumina.
@ Prahovean:
Multumim. Ne dadusem si noi seama si are deja spam, cu parere de rau, pt. ca are o credinta new age.
@crenguta
“DOAMNE, deschide-le ochii celor orbi intru Tine, si celor surzi da-le sa auda CREDINTA CURATA”
Exista credinta curata si credinta ne-curata in Biserica Ortodoxa ?
Exaltarea nu prea e buna, chiar daca iti provoaca o stare de bine.
Daca te vei duce la Biserica sa canti prohodul alaturi de ceilalti credinciosi, in acea seara in care intreg universul plange, poate ca ai sa intelegi de ce Biserica repeta anual inmormantarea lui Hristos cel Viu !
Doamne ajuta !