PROFETICUL STEINHARDT DESPRE OMUL INDOBITOCIT DE AZI, Europa, recursul ipocrit la scuze: “Stati si va uitati cu totii si nu stiti ce va asteapta!”
Sunt lucruri pe care le simţi dacă nu-ţi astupi urechile şi nu-ţi acoperi ochii dinadins. Cine are urechi de auzit. Dar dacă e omul prost? Prostia nu e nici ea o scuză pentru că nimeni nu e atît de prost – (nu-i vorba de oligofreni sau de psihopaţi; ăia, săracii, sunt excluşi) – încît să nu-şi poată da seama că doi plus doi fac patru şi că doi plus doi nu fac nouă.
Nu ne convine s-o recunoaştem, ne adăpostim îndărătul obiectivitătii ştiinţei, dar sunt daruri elementare, le avem de la fire şi zac în sufletul, inima, rărunchii, mintea, bojocii, măruntaiele, celulele, tropismele şi sinapsiile oricui. Toată lumea ştia că Irod e o pramatie, Robespierre o canalie, Stalin un ticălos.
***
Vezi si:
- Despre IPS IUSTINIAN CHIRA, Manastirea Rohia si Parintele Nicolae Steinhardt la Romania, te iubesc (Pro TV). STEINHARDT despre Jurnalul Fericirii: FARA ACEASTA MARTURIE M-AS SIMTI VINOVAT IN FATA LUI IISUS (VIDEO)
- MARTURII DESPRE PARINTELE STEINHARDT la centenarul nasterii sale (29 iulie): MARTURISITORUL NONCONFORMIST
- CENTENAR STEINHARDT: “Slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. PROSTIA E PACAT!”
- PARINTELE NICOLAE STEINHARDT – cuvintele unui om nobil intr-o lume a celor smecheri, turnatori, nemilosi…
- Parintele Steinhardt profetic: INVAZIA DERBEDEILOR, DOMNIA SMECHERILOR, FLAGELUL BANUIELII. “Atunci multi se vor sminti si se vor uri unii pe altii…”
“Sînt foarte sceptic referitor la omul de mîine, după cît de laş, de netot, de naiv, de uşor de îmbrobodit, de nătărău ni se arată astăzi. Europa de astăzi (Occidentul) oferă un spectacol de nerozie şi îndobitocire cum rareori a mai fost din secolul IV încoace.
Şi ăştia să realizeze amplitudinea fiinţei! Aida de! Vor realiza amplitudinea sclaviei, către care au făcut deja paşi mari…“
(in: “Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode adresate de Zaharia Sangeorzan“)
***
“Undeva în Jurnalul fericirii Nicolae Steinhardt mărturisea că în urmă cu 64 de ani, adică la 30 august 1944, se afla la colţul străzii Olari cu Calea Moşilor, uitându-se alături de alţii la coloanele ruseşti care intrau în Bucureşti, dinspre Colentina:
„Stăteam şi eu şi priveam tancurile. Jur că nu râdeam, nu salutam, nu aplaudam, nu exclamam; stăteam şi priveam pur şi simplu, uite-aşa. Mă simt deodată strâns de braţ şi blagoslovit cu un DOBITOCULE pronunţat desluşit şi apăsat – „stai şi te uiţi, tâmpitule, staţi şi vă uitaţi cu toţii şi nu ştiţi ce vă aşteaptă, uite-i cum râd, or să plângă cu lacrimi amare, şi tu la fel… Hai acasă…“.
Era tatăl său, inginerul şi arhitectul Oscar Steinhardt, participant activ la Primul Război Mondial, rănit la Mărăşti şi decorat cu Virtutea Militară. Dincolo de entuziasmul naiv al celor care vedeau în acele clipe ale zilei de 30 august 1944 semnele încetării războiului, dincolo de entuziasmul otrăvit al oportuniştilor şi al profitorilor de ocazie, evreul Oscar Steinhardt a înţeles că România şi o mare parte a continentului european căzuseră de fapt, cum se spune, din lac în puţ. După ororile fascismului şi ale nazismului, istoria le livra acum la pachet, pentru o lungă perioadă, totalitarismului comunist (…)”.
- Cititi continuarea la: Razvan Ionescu – despre o anume fericire
Sa meditam impreuna la aceasta secventa, amintindu-ne ca istoria se repeta pentru ca, macar unii dintre noi, sa putem invata ceva din ea.
***
“N-am ştiut.
N-am ştiut – răspunsul celor cărora li se vorbeşte de tortură, de lagăre, de închisori, de recunoaşteri totale ale acuzaţiilor, de internări politice în ospicii de nebuni – „nu ţine”, nu e o scuză valabilă. Nimeni nu este obligat să inventeze praful de puşcă ori să descopere teoria cuantelor. Altminteri însă, elementara deşteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un creştin, care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită. Dar nu numai pentru creştin – şi aceasta din pricina unei constatări experimentale obiective: nimeni nu ştie nimic, dar toată lumea ştie totul.
Neştirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri, sau trecerea nepăsătoare, sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci şi atent: a ştiut să vadă.
Altfel, de ce le-ar spune Domnul oamenilor: acesta este ceasul vostru; ori de ce i-ar îndemna să vadă cu ochii, să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima; ori cum de-ar fi putut ei şti că Domnul e flămând, însetat, străin, bolnav sau în temniţă ca să-L poată hrăni, să-I poată da de băut, să-L poată primi, să-L poată îmbrăca sau să poată veni la El?
Jean Cau îi răspunde lui Roger Garaudy (care şi el spune că n-a ştiut) cum nu se poate mai bine: dar eu unul care n-am fost profesor universitar şi membru în comitetul central, eu cum de-am ştiut? Milioane de oameni de pe străzi cum de-au ştiut?
Adevărul este că nu-i nevoie de cine ştie ce secrete informaţii, sunt lucruri pe care le poate afla oricine, numai să vrea cîtuşi de puţin. (Spionii de cele mai multe ori transmit inutil, de două ori inutil: pentru că se ştia, pentru că nu sunt crezuţi.) Sunt lucruri pe care le simţi dacă nu-ţi astupi urechile şi nu-ţi acoperi ochii dinadins. Cine are urechi de auzit. Dar dacă e omul prost? Prostia nu e nici ea o scuză pentru că nimeni nu e atît de prost – (nu-i vorba de oligofreni sau de psihopaţi; ăia, săracii, sunt excluşi) – încît să nu-şi poată da seama că doi plus doi fac patru şi că doi plus doi nu fac nouă.
Nu ne convine s-o recunoaştem, ne adăpostim îndărătul obiectivitătii ştiinţei, dar sunt daruri elementare, le avem de la fire şi zac în sufletul, inima, rărunchii, mintea, bojocii, măruntaiele, celulele, tropismele şi sinapsiile oricui. Toată lumea ştia că Irod e o pramatie, Robespierre o canalie, Stalin un ticălos.
Chibrite aprinse aruncate peste benzină.
Dar eu parcă am ştiut ceva? Am ştiut eu ceva despre lumea aceea fără de asemănare în mijlocul căreia m-am pomenit? despre suferinţele ascunse? despre eroii neştiuţi? despre cei ce douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru îşi păstrau demnitatea în celule concepute să ducă numai la denunţ şi spurcăciune, la prăbuşire şi demenţă?”.
(in: N. Steinhardt, “Jurnalul fericirii”)
Legaturi:
- POMENIREA PARINTELUI NICOLAE STEINHARDT, PATIMITORUL FERICIT CA A URMAT LUI HRISTOS PE GOLGOTA. “Daca va voi spune, nu veti crede!”
- O, generatie inconstienta si rasfatata…
- “Jurnalul fericirii” in actualitate: EXCESUL DE ZEL, EGOISM SI RAUTATE GRATUITA, TEAMA NORMALA SI PANICA IRATIONALA, CURAJUL FIZIC…
- PARINTELE STEINHARDT – ANTOLOGIC – DESPRE FARISEISM: “Bunatatea o suspecteaza, ii atribuie cauzele cele mai josnice, binele il pangaresc degraba, coborand totul la nivelul sufletului lor…”
- Parintele Nicolae Steinhardt despre “PROBLEMA PAINII” SI PREDICATORII FATARNICI AI FALSULUI IDEALISM
- N. Steinhardt: DIAVOLUL E UN OBSEDAT
- Scoala Crucii
- ACUM trebuie sa fii crestin!
- Vrem noi cu adevarat sa ne mantuim?
- Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
- O VORBA BUNA
- Eu, eu, eu… FANTOMELE DIN CEATA
- “Toţi ne gîndim numai la noi înşine. De aceea ne înecăm cu toţii”
- Nicolae Steinhardt – Despre puritate si dreapta socoteala (mp3 – cu vocea parintelui Nicolae)
- Parintele Nicolae Steinhardt – cuvinte si pilde pentru dreapta socotinta si ne-absolutizarea ideilor sau virtutilor
- Parintele N. Steinhardt: INCREDEREA IN HRISTOS
- Parintele Nicolae Steinhardt: DE AJUNS MIE, DOAMNE!
- Cronica prigoanei: 50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I)
- CRONICA PRIGOANEI: 50 DE ANI DE LA PROCESUL INTELECTUALILOR (II) – Marturiile zguduitoare ale Monicai Pillat
- “NU, DOMNULE!” – IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/07/27/preot-ortodox-toader-crasmariu-referendum-basescu/
Il iubesc pe evreul asta convertit la ortodoxie: Steinhardt SI Nicolae – NUME asemeni arhimandritului Mirelor Lichiei – sfant iubit inca din copilarie;
– apreciez MULT barbatia lui perfecta in a spune lucrurilor PE NUME, a punerii punctului pe “I”, a punerii batistei pe tambal cu orice risc, constientizand tragerea ponoaselor…pe urma;
– se adreseaza publicului larg, nu imprastie antifoane inainte de discursul sau pentru eventualul auditoriu prea sensibil la auzul cuvintelor sale TARI, si nu imbata cu apa rece pe cei predispusi la faringita;
– nu foloseste cosmeticale, nu da cu crema inainte de suta in fundul dementilor istoriei aratandu-le monstruozitatea spirituala (nu fizica) a fetei lor “Toată lumea ştia că Irod e o pramatie, Robespierre o canalie, Stalin un ticălos.”
In final profeteste:
“Sînt foarte sceptic referitor la omul de mîine, după cît de laş, de netot, de naiv, de uşor de îmbrobodit, de nătărău ni se arată astăzi. Europa de astăzi (Occidentul) oferă un spectacol de nerozie şi îndobitocire cum rareori a mai fost din secolul IV încoace.”
Si asta pentru ca omul iubeste mai mult intunericul decat lumina si vor realiza – prea tarziu – ca lasitatea, mana-n mana cu auto-inselarea se platesc… fiindca “Vor realiza amplitudinea sclaviei, către care au făcut deja paşi mari…” nesocotind indemnul Domnului “să vadă cu ochii, să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima”
Remarcabil parintele Nicolae Steinhardt, incredibil aproape: sa mai spui atatea lucruri esentiale, noi, dupa aproape 20 de secole de crestinism, cred ca asta doar un sfant cuvios o poate face!!!
Am simtit ca-mi creste tensiunea….
Balaceanu Stolnici, la Q&A se facea ca nu prea stie cine e Parintele Nicolae…..
Da, se poate sa nu fi stiut cine a fost, ca n-au fost in aceeasi gasca….
http://irir.ro/wp/cei-mai-scarbosi-informatori/lang/ro/
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-11-30/balaceanu-stolnici-o-valoare-nationala-de-288-de-lei.html
Bine ar fi sa taca, unii elitisti….
Din pacate unii intelectuali romani, dupa ’47, si-au facut un obicei in a colabora cu puterea, oricare ar fi ea, pentru avantaje materiale (sinecuri, functii, prime)….ceea ce vedem si astazi…
Sigur, domnul academician Balaceanu Stolnici ar fi trebuit sa tina la valorile romanesti, dar tinand cont ca este mason, nu cred ca va asteptati de la dansul sa sustina ortodoxia ?!
ceva asemanator am auzit in ziua de 22 decenbrie 1989 in fata comitetului central… eram bucurosi ca plecase Ceausescu, se vorbea mult, toata lumea credea ca participase la acest eveniment si sarbatorea… din spatele meu in schimb s-au auzit aceste cuvinte, pe care nu le-am uitat pana acum si carora atunci nu le-am dat importanta cuvenita, “vai de capul lor nu stiu ce ii asteapta… le va trebui mult sa-si dea seama ce se intampla”. Nu stiu cine a spus asa ceva,dar va rog sa ma credeti ca nu am uitat si intradevar dupa o luna mi-am dat seama ca de fapt am fost manipulati.
Stiu ca e din ce in ce mai greu, nu poti avea uncredere in nimeni, traim hipnoza minciunii, vremi apocaliptice