SFANTUL ANDREI, APOSTOLUL ROMÂNILOR – PREDICI AUDIO: “Incotro se indreapta tara aceasta ocrotita de Sfantul Andrei?” CUM NE-AM INTRISTAT APOSTOLUL?

“Ar trebui sa ne traim credinta si chemarea nostra de popor crestin cu mai multa seriozitate si responsabilitate. Andrei inseamna “barbatosul”, “curajosul”, cel caruia nu-i este rusine sa spuna ce este in conformitate cu Adevarul, iar Adevarul este Hristos. Cel caruia nu-i este rusine de acest Hristos. Cel care Il iubeste pe acest Hristos si poate sa dea oricand marturie prin viata si prin cuvantul sau despre acest Hristos. Asta vrea sa ne spuna Sf. Apostol Andrei. Un pic mai multa seriozitate, chiar daca nu ne asculta nimeni si toata lumea ne ia in ras, chiar daca toata lumea ne ia peste picior… Chiar daca lumea din jurul nostru se pravaleste in iad, este treaba ei, noi nu avem dreptul sa ne pravalim cu ea in iad!“.

***

Predica parintelui Ciprian Negreanu (2011)

BUCURIA DE A RASPUNDE CHEMARII SI DE A CHEMA LA HRISTOS

– Primul lucru care se spune in Evanghelie despre Sf. Apostol Andrei, este ceea ce marturiseste Sf. Ioan Evanghelistul: Atunci cand Mantuitorul a coborat la Iordan, doi dintre ucenicii cei mai apropiati ai Sfantului Ioan Botezatorul, Andrei si inca cineva al carui nume nu ni se spune – acel cineva s-ar putea sa fie chiar Ioan -, l-au auzit pe acesta spunand: “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii”.

Si imediat, acestia doi au avut ravna si dragostea si ascultarea sa-L urmeze pe Mantuitorul, cu toate ca El era un necunoscut pentru ei in momentul acela… Insa ei stiau de la Sf. Ioan Botezatorul ca va veni Cel va boteza cu Duh Sfant si astfel, L-au urmat fara ezitare, au crezut desavarsit in cuvantul Sf.Ioan, au crezut ca acesta este Mesia.

– Sfantul Andrei a avut ascultare desavarsita, dar inainte de ascultare as spune ca este cautarea Adevarului, cautarea lui Dumnezeu, nemultumirea cu cele ale veacului acestuia. Sfantul Apostol Andrei a parasit casa sa si s-a dus ca caute Adevarul. El a inteles si a cunoscut Sf. Scriptura in duh si astfel, atunci cand Sf. Ioan Botezatorul L-a aratat pe Hristos, a plecat cu bucurie si L-a urmat avand si indrazneala cea buna de a-L intreba pe Mantuitorul: “Unde locuiesti?” Si Mantuitorul i-a dus in casa Lui, din Capernaum.

– Cati oameni nu L-au vazut pe Mantuitorul? Si au ramas la fel, nu s-au schimbat… Dar “pamantul inimii” lui Andrei era bun, pentru ca a primit desavarsit cuvantul Mantuitorului, a crezut desavarsit in cuvantul Sfantului Ioan ca Acesta este Mesia, nu s-a smintit, desi venea de la cel mai mare ascet, Sf. Ioan Botezatorul, iar el urma nevointelor grele ale acestuia. Mantuitorul traia obisnuit, in aparenta, intr-o casa de om, “mancand si band“, de aceea unii se sminteau si Il numeau “om mancacios si bautor de vin”, fata de Ioan Botezatorul care traia in pustie si se nevoia in mod exceptional. Andrei avea gand curat, nu avea preconceptii, a trecut peste toate parerile celorlalti, nu s-a indoit de cuvantul “duhovnicului” lui, care i-a spus ca “El este”. L-a ascultat desavarsit, a avut incredere si L-a urmat.

– Daca nu putem posti, sa ne rugam Sfantului Andrei, care era, cu siguranta, un mare postitor. La fel, Lui sa ne rugam daca nu avem indrazneala catre Hristos, sau daca ne smintim cu usurinta. Si atunci cand trebuie sa-i chemam la credinta pe cei apropiati noua, fiindca cel mai greu este sa-i aduci la Hristos pe cei din casa ta, mai ales cei de aproape ai tai nu te vor asculta: “Vrajmasii omului sunt casnicii lui”. Pentru ca el s-a dus la Petru, fratele sau, si i-a spus: “L-am gasit pe Mesia…”, iar dupa acea el a continuat sa-i cheme pe toti spre Hristos, aceasta a ramas obisnuinta lui.

– Bucuria neincetata a descoperirii lui Hristos, de a-L cunoaste si bucuria de a aduce pe altii la Hristos, nu obosea, nu se plicitisea, cauta sa aduca aceasta bucurie a prezentei lui Dumnezeu si altora, nu se multumea ca numai el sa se impartaseasca de aceasta. Voia pe toti sa-i cheme sa se bucure de Dumnezeu.

***

Predica parintelui Hrisostom Radasanu la Biserica Sfintii Trei Ierarhi, Iasi (2008)

TRISTETEA CEA MARE SFANTULUI ANDREI

CE INSEAMNA CA NE ESTE OCROTITOR? CONSTANTINOPOL SI ROMANIA

sursa fisierului audio

– Sf. Apostol Andrei este si ocrotitorul Constantinopolului. Multa vreme Constantinopolul a fost o cetate crestina, iar primul apostol care a trecut pe acolo a fost Sf. Andrei si primul episcop randuit acolo a fost randuit de el.

– Din nefericire, de vreo 500 de ani, Constantinopolul nu mai este o cetate crestina, cu toate ca Sf. Apostol Andrei a fost si este ocrotitorul acestei cetati. Ne uitam in istoria Constantinopolului si vedem multe chipuri de sfinti, de oameni care efectiv au sfidat legile acestea pamantesti, situandu-se inca din timpul vietii lor in aceasta pregustare a Imparatiei lui Dumnezeu si, astfel, ne-am fi asteptat ca aceasta cetate care beneficiaza de atatea mijlociri, sa ramana totusi o cetate crestina.

Bisericile s-au transformat insa in muzee, moschee, ruine. Inchipuiti-va o biserica pe jumatate, cam asa arata vestita biserica a Sfantului Ioan Evanghelistul, si in mijloc o piatra de mormant la care de doua ori pe an Patriarhul ecumenic merge si face Liturghie. Dar stiti cum o face? Plangand. Impreuna cu vreo 50 de credinciosi care se ascund dupa coloane pentru ca nu este permis in cetatea Efesului sa se traga clopotul, sau sa se bata toaca, totul se face pe fuga pentru ca cetatea lui Ioan nu mai este o cetate crestina.

Mergeti in Cezareea Capadociei, acolo unde a activat slavitul intre sfinti, Vasile cel Mare, si veti gasi exact aceeasi situatie. Nu este nimeni care sa faca o Liturghie in cetatea celui care ne-a lasat Liturghia. Anul acesta s-au implinit 2000 de ani de cand s-a nascut Sf Apostol Pavel, si in cetatea lui, in Tars, isi puneau problema sa faca macar un monument dar pe care sa nu se afle crucea. Un monument care sa marcheze ca un om deosebit, pe numele lui Pavel, a plecat de acolo ca sa crestineze lumea.

– Ma intreb daca la portile Iasiului ar bate la un moment dat un cuceritor, oare Dumnezeu, cu rugaciunile atator sfinti care se afla aici printre noi, oare Dumnezeu si-ar gasi placerea in cinci oameni?

– Ne bucuram ca Sf. Andrei este ocrotitorul nostru, al romanilor, insa ce inseamna aceasta protectie a Sfantului Apostol Andrei pentru noi? Pentru Constantinopol se pare ca n-a insemnat mare lucru pentru ca oamenii s-au aratat la un moment dat nevrednici de toata aceasta protectie. N-au fost suficiente rugaciunile atator sfinti in cetatea ocrotita de Sf. Apostol Andrei. Dumnezeu si-a intors fata chiar si de la prietenii sai in fata acelei teribile realitati care este pacatul.

– Sf. Apostol Andrei ocroteste crestinii romani, oameni cuminti si credinciosi si se intristeaza pentru cei care nu implinesc voia lui Dumnezeu, dar mai mult de atat nu poate face – si nu pentru ca nu vrea, ci pentru ca noi nu-i dam voie sa faca.

– Oare incotro se indreapta tara aceasta ocrotita de Sf. Apostol Andrei? Mergem la vot si nici macar o cruce nu ne facem inainte de a vota viitorul copiilor nostri.

– In tara ocrotita de Sf. Apostol Andrei se fac milioane de avorturi cu binecuvantare statala, se fac crime, se fac nelegiuiri si alte lucruri de care Sf. Apostol nu este bucuros. Nu stiu daca se duce Sf. Andrei cu noi inaintea lui Dumnezeu si este mandru de noi. Spune “Iata! Iata rodul ostenelilor mele! Iata rodul calatoriilor mele!”

– Sfantul Andrei a strabatut 3000 km pe jos iar rodul calatoriei sale suntem noi. A predicat Cuvantul, pentru ca noi astazi sa intoarcem spatele Cuvantului, sa intoarcem spatele lui Dumnezeu. Sa spunem ca acei pasi ne-au fost numarati si ca au fost in zadar. Au fost pasi care nu au contat, care nu ne-au sensibilizat, care nu ne-au spus noua nimic. Ne-au spus altii si i-am crezut, i-am primit cu bratele deschise, ne-au fost dragi.

– Sf. Apostol Andrei s-ar putea sa fie trist astazi, si asta pentru ca noi l-am intristat.

– Ar trebui sa ne traim credinta si chemarea nostra de popor crestin cu mai multa seriozitate si responsabilitate. Andrei inseamna “barbatosul”, “curajosul”, cel caruia nu-i este rusine sa spuna ce este in conformitate cu Adevarul, iar Adevarul este Hristos. Cel caruia nu-i este rusine de acest Hristos. Cel care Il iubeste pe acest Hristos si poate sa dea oricand marturie prin viata si prin cuvantul sau despre acest Hristos. Asta vrea sa ne spuna Sf. Apostol Andrei.

– Un pic mai multa seriozitate, chiar daca nu ne asculta nimeni si toata lumea ne ia in ras, chiar daca toata lumea ne ia peste picior. Sa stiti ca ultimul cuvant in istoria acestei umanitati nu-l va avea rautatea si nelegiuirea, ci Dumnezeu, care va spune cuvant de mantuire asa cum l-a vestit prin apostolii Sai.

– Chiar daca in jurul nostru lumea se prabuseste, noi nu avem dreptul sa ne prabusim. Chiar daca lumea din jurul nostru se pravaleste in iad, este treaba ei, noi nu avem dreptul sa ne pravalim cu ea in iad. Si daca nu putem sa facem ce-a facut Sf. Apostol Andrei pentru noi, macar sa-l rugam sa ne dea un pic de seriozitate in felul cum ne traim credinta si putina bucurie in toata aceasta traire, sa ne dea putina responsabilitate si un pic mai mult curaj.

***

Predica Parintelui Mihai Andrei Aldea (2009)

“SUS SA AVEM INIMILE!”

“Apostolul lupilor” si usuratatea noastra

– Chiar si in gandirea lor omeneasca, sfintii apostoli (inainte de primirea Duhului Sfant) se arata a fi, de multe ori, mult mai presus decat noi. Chiar cand nu intelegeau adevarul duhovnicesc – si nu aveau cum -, cu toate acestea, in hotarele gandirii si priceperii lor omenesti, ei cautau cele inalte, nu se multumeau cu putin, ci cautau cele de Sus, priveau catre lucruri mai presus de poftele, placerile si orgoliile care ii macinau pe cei mai multi din vremea lor, asteptau Imparatia cerurilor, luptau sa-si faca datoria fata de Dumnezeu si fata de neamul lor.

– De aceea s-au si aflat la locul potrivit la vremea potrivita, acolo pe unde a trecut Hristos sa-i cheme – Sf. Andrei se afla langa Ioan Botezatorul.

– Incercand sa ajunga la cele inalte la masurile date lor, omenesti, au ajuns sa fie ridicati la cele inalte duhovnicesti. Si aceasta trebuie sa fie o lectie pentru noi. Fiindca de multe ori ne gandim ca “suntem oameni”, si avem tot felul de nevoi si neputinte omenesti, lasandu-ne coplesiti de ele.

– Dar acesti oameni care cunoscusera Duhul Sfant, aveau o gramada de griji, nu aveau confortul nostru si luxul de acum, de care suntem dependenti (nu aveau masini de spalat, apa la chiuveta, ei mergeau distante mari numai ca sa aduca apa; dupa ce pescuiau noaptea intreaga, dimineata munceau inca sa-si spele mrejele), dar cea mai mare comoara a lor era ascultarea cuvantului lui Dumnezeu. Chiar si in cele omenesti, ei cautau spre cele bune si inalte, priveau mai sus. Si-au pregatit prin aceasta sufletul pentru primirea Duhului Sfant. Trebuie sa ne dam seama ca acest har a venit pe un pamant roditor, pe un pamant pregatit, muncit inainte. Rasplata cea mai inalta primita: au devenit prietenii lui Dumnezeu intrupat.

– Cand ne gandim la lucrarea sfintilor apostoli, de obicei nu intelegem bine lucrurile. Mai ales aici, in Romania, unde suntem de atata vreme crestinati, am ajuns sa ne obisnuim cu Biserica, cu lucrarea lui Dumnezeu, chiar si cu minunile lui Dumnezeu – ceea ce e foarte rau. Nu ne dam seama cat de mari sunt si nu ne bucuram de ele cu adevarat.

– Cum ajung sa pretuiasca Ortodoxia cei care traiesc intr-o tara straina, cu simtire straina, in care se duce lipsa Bisericii.

– Dupa ce facem experienta acestei lipse, atunci cand intram intr-o biserica si stam la slujba, ne cutremuram si intelegem ce minune este ca se savarseste fie si o singura slujba, ca pe sfanta masa se prefac darurile, ca poti sa iei aghiazma, ca acolo e un preot… noi uitam si luam aceste lucruri cu prea mare usurinta, le privim ca fiind cu totul firesti. De prea multe ori intram in Biserica ca si cum ar fi casa noastra, iar nu casa lui Dumnezeu. De prea multe primim harul lui Dumnezeu ca si cum ni s-ar cuveni sa-l primim, iar nu ca pe o minune a milostivirii lui Dumnezeu.

– Ganditi-va ca atunci cand sfintii apostoli au pornit la propovaduire nu aveau nicaieri in lume nicio biserica, toti oamenii se inchinau la anumiti draci, idoli – “zeii”, le aduceau jertfe, faceau nelegiuiri peste nelegiuiri, erau straini de Dumnezeu. Si printre acesti oameni au vestit Evanghelia sfintii apostoli – ganditi-va cat de greu le putea fi. Chiar daca erau luati in ras, nu deznadajduiau, mergeau mai departe, bucurandu-se daca gaseau macar unul care sa-i asculte.

– Ganditi-va cat de greu ne este sa ne marturisim credinta aici, in Romania, printre colegii nostri mai putin credinciosi de la serviciu sau de la scoala.

– Cata osteneala, cata jertfa, cata smerenie trebuia ca apostolii sa poata sa intemeieze o biserica intr-un loc strain. Dar nu ar fi avut de unde sa le aiba, daca nu ar fi luptat ca si in cele obisnuite, cele mici ale lor sa fie tot cu gandul catre inalte. Este o gandire pe care si noi trebuie sa o castigam.

– Sa ne dam seama ca, dincolo de imaginea noastra romantica pe care o avem despre stramosii nostri, daci si romani, ei erau, de fapt, pagani convinsi! Si in secolul al V-lea, pe aceste meleaguri inca mai erau daci pagani. Nici vorba sa fi primit Evanghelia cu usurinta! Multi dintre ei ii prigoneau pe crestini pe fata, si in primul rand pe cei care proveneau din neamul lor si lepadasera paganismul. Despre traci se spunea ca “au inima mai rece decat gheata si mai taioasa decat sabia” – erau niste razboinici infioratori, de temut, mai ales cei de la Nord de Dunare erau salbatici, erau de o rautate infricosatoare, atat de cranceni incat aveau ca model lupul – care sfasie si prada, care ucide de placere, care nu pleaca pana nu ucide toata turma.

– Aici a propovaduit Sfantul Apostol Andrei, a crestinat pe daci, a reusit sa intemeieze biserici in inima Daciei. De aceea a fost supranumit “Apostolul lupilor”.

– Din acestia ne tragem noi. Si noi ar trebui sa pastram puterea aceasta fireasca a stramosilor nostri pentru a o pune in slujba lui Dumnezeu, fara a ne lasa momiti de moliciunea si de placerile veacului acestuia. Atunci cand un neam se lasa cucerit de placeri, dupa o vreme se prabuseste.

– Sa ne dam seama ca si in lucrurile noastre pamantesti trebuie sa ne purtam tot ca niste slujitori ai lui Hristos, sa cautam cele de sus si sa nu ne lasam subjugati de maruntisuri, sa nu devenim niste oameni ai lucrurilor marunte si neinsemnate, ci in tot ceea ce facem si in tot ceea suntem, inima noastra sa fie la Dumnezeu.

– Asa facem cinste lucrarii pline de jertfa a apostolilor, si, in special, a Sf. Ap. Andrei facute poentru noi. Sa ducem la capat lucrul cel bun inceput de Dumnezeu prin stramosii nostri.

– “Sus sa avem inimile! Avem catre Domnul!”.

Pentru acest Praznic, va mai recomandam:

Legaturi tematice: