PACATUL FUMATULUI
Despre pacatul fumatului. Sfintii Parinti, despre fumat
„Omul a pervertit placerile simturilor. Pentru miros si gust a descoperit si trage in piept aproape tot timpul un fum acru si puturos, «tamaindu-l» astfel mereu pe diavol, cu acest fum strica aerul din locuinta sa si din afara ei, si mai intai de toate se imbiba cu aceasta putoare el insusi: fumul inghitit mereu actioneaza nu doar asupra sanatatii fizice, ci si asupra subtirimii simtirii inimii, impartasindu-i caracterul trupesc, grosolania, impatimirea simturilor”.
Sfantul Ioan din Kronstadt
„Tutunul slabanogeste sufletul, inmulteste si intareste patimile, intuneca ratiunea si distruge sanatatea, pricinuind o moarte inceata. Mania si intristarea sunt urmarile imbolnavirii sufletului prin fumat”.
Cuviosul Ambrozie de la Optina
In anul 1905, Sfantul Siluan Athonitul a petrecut cateva luni in Rusia, mergand deseori pe la manastiri. Odata, calatorind in tren, s-a asezat langa un negustor, care cu un gest prietenesc si-a deschis in fata lui porttigaretul de argint, imbiindu-l cu o tigara.
Parintele Siluan a multumit pentru propunere, insa a refuzat sa ia tigara. Negustorul a zis:
„Parinte, nu cumva refuzati deoarece credeti ca e pacat? Dar fumatul ajuta adeseori in viata activa; e bine sa mai inlaturi incordarea muncii si sa te odihnesti cateva clipe. Cand fumezi, este mai usor sa porti o discutie de afaceri sau prieteneasca. Şi, in general, dupa felul cum merg lucrurile in viata…”
In continuare, incercand sa-l convinga pe parintele Siluan sa ia o tigara, a vorbit cu insufletire in apararea fumatului.
Atunci parintele Siluan i-a zis:
„Domnule, inainte de a va aprinde tigara, rugati-va putin: spuneti doar Tatal nostru”.
Negustorul a raspuns:
„Pai, nu prea merge sa te rogi inainte de fumat”.
Parintele Siluan a incheiat:
„Deci, orice lucru inainte de care nu merge rugaciunea netulburata, mai bine sa nu-l facem”.
Din istoria raspandirii acestui pacat
… Cand in ziua de 12 octombrie a anului 1492 Columb a coborat pe tarmul insulei San Salvador, el si insotitorii sai au ramas uimiti de o priveliste nemaivazuta: locuitorii cu piele rosie ai insulei scoteau fum pe gura si pe nas!… De fapt, indienii tineau o sarbatoare religioasa, la care fumau o anume iarba (frunza ei uscata si rasucita — ruda a tigarii de astazi — se numea la ei „tabaco”, de unde si actuala denumire) pana ce isi pierdeau cu totul judecata; in starea aceasta intrau in comunicare cu demonii si dupa aceea povesteau ca le vorbeste „Marele Spirit”.
Dupa ce marinarii nostri au ajuns in patrie, cei ce sopteau in urechile indienilor le-au soptit si lor sa faca cunostinta publicului european cu noua „placere”.
Şi iata ca in toata Europa si chiar in Asia a inceput, cu „binevoitoarea asistenta” si tainica insuflare a dracilor, o adevarata febra a fumatului. Nimic din masurile luate de carmuire si de cler pentru curmarea acestui rau n-a putut sa ajute!
Episcopul Varnava (Beliaev): despre daunele aduse de fumat sanatatii
Despre nocivitatea fumatului s-a vorbit si s-a scris mult. Ca medic, voi aminti doar ca tutunul contine in jurul a treizeci de substante vatamatoare pentru sanatate. Cea mai periculoasa dintre acestea este considerata alcaloidul numit nicotina, in randul fumatorilor sunt deosebit de raspandite afectiunile bronhopulmonare. Cea mai cumplita urmare a fumatului este, de altfel, cancerul de plamani. Fumul de tutun contine substante cancerigene, cum ar fi benzopirenul si derivatii sai.
Fumatori sunt multi. Printre ei gasim reprezentate toate categoriile de varsta, de la copii pana la batrani. Fumeaza baieti si fete, fumeaza femei, fumeaza chiar si unele gravide…
Potrivit unui studiu, in Moscova varsta inceperii fumatului a coborat pana la 10 ani la baieti si 12 ani la fete. Dureroasa realitate…
Trebuie spus ca asupra organismului copilului fumatul are o actiune deosebit de nociva. Pe langa toate celelalte, la adolescentul fumator se formeaza un complex de devieri neuropsihice. Sunt afectate atentia, memoria, somnul, dispozitia sufera salturi bruste.
La fumatori se dezvolta sindromul nicotinic. Este vorba de aceeasi dependenta ca la alcool si la narcotice, doar ca mai putin daunatoare pentru sanatate. Desi, la drept vorbind, riscul cancerului pulmonar nu prea justifica anumite pareri conform carora aceasta patima este inofensiva.
Trebuie amintit si faptul ca, potrivit noii clasificari a bolilor, intrate in vigoare in anul 1999, dependenta de tutun a fost recunoscuta oficial ca boala. Iar noi adaugam – care tine de pacat, fiindca fumatul este un fel de satisfacere a poftelor, un fel de a dobandi placere bolnavicioasa. Bine a zis cine a zis ca a fuma inseamna a tamaia pe draci.
Cum se poate scapa de fumat
Este neaparata nevoie ca omul sa vrea din rasputeri sa scape de acest narav pacatos, ce duce la pierzare. Trebuie sa se pocaiasca de acest pacat si sa se spovedeasca cu frangere de inima.
Cereti si se va da voua, cautati si veti afla bateti si se va deschide voua, ca tot cel ce cere primeste (Mt. 7, 7), ne spune Domnul.
„Dar pentru a cere cu atata tarie si sinceritate izbavirea de necazul sufletesc, de naravurile si impatimirile pierzatoare, este neaparata nevoie sa le vedem in noi, sa cugetam si sa ne dam seama de toata vatamarea pe care o aduc si de toata greutatea pacatului de a urma lor. Numai atunci vor fi sincere dorinta si rugaciunea; in plus, propria silinta este o conditie indispensabila a primirii ajutorului de la Dumnezeu.
Domnul ajuta doar pe cei ce cauta din rasputeri ajutorul Lui si nu se lasa de bunavoie prada patimilor. Rea este nadajduirea in sine, nechibzuita si nefolositoare; dar si a nadajdui ca Dumnezeu te va ajuta daca ramai de bunavoie in pacat si cedezi cu buna stiinta deprinderilor pacatoase este un lucru jignitor pentru Domnul.”
(din cartea „Pacatul fumatului”)
„Alexei Stepanovici Maiorov, locuitor al Sankt-Petersburgului, se impatimise foarte tare de fumat, si simtea ca acesta ii vatama sanatatea. Cand sfaturile prietenilor lui petersburghezi au ramas lipsite de rezultat, s-a adresat in scris Batranului Ambrozie de la Optina, cerandu-i sfatul in vederea renuntarii la aceasta patima. Ca raspuns la cerere, Batranul i-a trimis lui Maiorov o scrisoare, datata 12 octombrie 1888, in care ii spunea urmatoarele:
«Scrieti ca nu puteti sa va lasati de fumat. Ceea ce este cu neputinta la om, este cu putinta cu ajutorul lui Dumnezeu; trebuie doar sa luati hotararea neclintita de a va lasa, dandu-va seama de vatamarea pe care fumatul o aduce sufletului si trupului, intrucat slabanogeste sufletul, inmulteste si intareste patimile, intuneca ratiunea si distruge sanatatea, pricinuind o moarte inceata. Mania si intristarea sunt urmarile imbolnavirii sufletului prin fumat.
Va sfatuiesc ca impotriva acestei patimi sa folositi o doctorie duhovniceasca: spovediti-va amanuntit toate pacatele pe care le-ati savarsit in toata viata dumneavoastra, incepand de la sapte ani, si impartasiti-va cu Sfintele Taine, si cititi zilnic, stand in picioare, cate un capitol sau mai multe din Evanghelie; iar cand va navali mahnirea, cititi din nou, pana ce va trece; iarasi va navali — iarasi cititi din Evanghelie. Sau, in loc de asta, faceti cand sunteti singur cate 33 de metanii mari, intru pomenirea vietii pamantesti a Mantuitorului si a Sfintei Treimi».
Primind scrisoarea, Alexei Stepanovici a citit-o, dupa care a vrut sa fumeze o tigara (dupa cum arata chiar el intr-o insemnare scrisa cu propria mana) —, dar a simtit deodata o durere de cap puternica, precum si sila fata de fumul de tutun, asa ca noaptea aceea n-a mai fumat. In ziua urmatoare si-a aprins tigara de patru ori — masinal, din obisnuinta —, dar nu putea sa inghita fumul din pricina puternicei dureri de cap. Şi astfel s-a lasat de fumat cu usurinta — asta in timp ce doi ani incercase sa se lase de fumat fara s-o poata face si cu toate ca, desi se imbolnavise, fuma cate 75 de tigari pe zi.
«Iata ca, tocmai cand incepusem sa simt ca sunt bolnav si sa imi recunosc neputinta de a dezradacina aceasta patima, m-am adresat», scrie Maiorov, «la sfatul unor oameni buni, Batranului Ambrozie, cu pocainta sincera, cerandu-i sa se roage pentru mine. Dupa aceea, cand am mers la el ca sa ii multumesc mai bine, s-a atins cu toiagul de capul meu, si de atunci nu mai simt nici o durere in cap».”
(Din colectia de scrisori a Batranului Ambrozie. Serghiev Posad, 1908)
Troparul Cuviosului Ambrozie de la Optina, glas 5
Ca la un izvor de tamaduiri alergam la tine, Ambrozie, parintele nostru, ca tu in calea mantuirii fara de ratacire calauzesti, cu ale tale rugaciuni de nevoi si de necazuri ne pazesti, in bolile trupesti si sufletesti ne mangai, iar mai vartos la smerenie, rabdare si dragoste ne inveti. Roaga pe Iubitorul de oameni Hristos si pe Aparatoarea cea osardnica sa se mantuiasca sufletele noastre.
Condac, glas 2
Legamantul Mai-marelui pastorilor plinind, harul staretiei ai mostenit, frangandu-ti inima pentru toti cei ce cu credinta alergau la tine. Pentru aceasta, si noi, copiii tai, cu dragoste strigam tie: Parinte sfinte Ambrozie, roaga pe Hristos Dumnezeu sa se mantuiasca sufletele noastre.
***
Ca recomandari psihologice, pot fi utile urmatoarele:
- Obiceiurile noastre nocive sunt legate in mare masura de nervozitate, de anxietate,
de suprasolicitarea psihoemotionala. Nu uitati acest lucru. - Straduiti-va sa fumati cat mai putine tigari, sa tineti socoteala zilnica a tuturor tigarilor fumate, ca in fiecare zi sa incercati sa fumati mai putin decat in ziua precedenta.
- Stabiliti care au fost cele mai „importante” tigari ale zilei, analizati motivele psihologice si situationale pentru care le-ati fumat, incercati sa opuneti stressurilor ceva mai putin nociv.
- In fiecare dimineata straduiti-va sa amanati cat mai mult momentul fumarii primei tigari.
- Daca vi s-a facut pofta de fumat, nu scoateti imediat tigara din pachet, n-o atingeti timp de cateva minute. In acest rastimp, ocupati-va mainile, faceti cateva exercitii fizice, respirati mai adanc.
- Nu fumati pe stomacul gol.
- Din timp in timp faceti intreruperi („Nu fumez pana luni”, „Nu fumez pana la sfarsitul lunii”).
- Daca v-ati lasat de fumat cu totul, amintiti-va ca o vreme (doua-trei saptamani) poate aparea un disconfort de tipul sindromului de abstinenta, intrucat organismul a fost lipsit de o substanta care a penetrat in profunzimea proceselor metabolice.
Trecerea peste „sindromul de abstinenta” din primele zile sau saptamani de la incetarea fumatului este usurata de tranchilizante usoare, cum ar fi extractul de valeriana, ceaiurile sedative s.a.
Se poate recomanda clatirea gurii cu solutie de bicarbonat de sodiu (o lingurita de ceai la o jumatate de cana de apa), cu solutie diluata de permanganat de potasiu sau cu ceai de musetel. In primele sapte-zece zile de la abandonarea fumatului, clatirea trebuie facuta la fiecare trei-patru ore.
In biografia cunoscutului scriitor ortodox S. A. Nilus exista o relatare despre vindecarea sotiei lui de o boala grava si despre alta minune legata de acest fapt – izbavirea lui de obiceiul pacatos, pe care il avea de multi ani, al fumatului.
„…7 iulie 1909. In noaptea asta am avut un acces serios de tuse sufocanta. Asa-mi trebuie! Totul mi se trage de la fumat, de care nu pot sa ma las. Fumez din clasa a treia de gimnaziu si acum sunt atat de imbibat cu nicotina, incat aceasta mi-a intrat, probabil, in sange. Este nevoie de o minune ca sa ma smulga din ghearele acestui viciu, fiindca vointa proprie nu ajunge. Am incercat sa ma las de fumat, n-am fumat cate doua zile, dar rezultatul a fost ca m-a apucat o asemenea tristete si inraire, incat acest nou pacat a devenit mai rau decat cel dintai. Parintele Varsanufie[1] mi-a interzis chiar sa mai fac asemenea tentative, limitandu-mi portia zilnica de fumat la cincisprezece tigari. Inainte vreme fumam fara sa tin socoteala…”
Acest text face parte din primul volum al cartii „Pe malul raului lui Dumnezeu”, p. 230. Acum urmeaza randuri de manuscris:
„«O sa vina si ceasul», a zis parintele Varsanufie, «sa terminati cu fumatul». Şi parintele Iosif[2] mi-a spus cu privire tot la fumat, de care nu ma puteam lasa nicicum: «Nadajduieste, nu dispera; la vremea potrivita va da Dumnezeu si te vei lasa». Şi, dupa cuvantul celor doi Batrani, aceasta minune s-a savarsit asupra mea. Iata cum s-a intamplat.
Traiam cu sotia mea data de Dumnezeu ca un singur trup, in deplinul inteles al cuvantului Scripturii. Mare este aceasta mila a lui Dumnezeu, daruita noua de Sus dupa adanca si neclintita noastra credinta in taina cununiei, de care la vremea ei ne-am apropiat amandoi cu frica si cu cutremur. Şi iata ca in iunie 1910 sotia mea s-a imbolnavit de o boala ciudata, pe care nici felcerul de la Optina, nici doctorul pe care l-am chemat n-au putut sa o defineasca: dimineata era practic sanatoasa, iar seara – pana la 40 de grade temperatura. Şi asa o saptamana, doua, trei la rand! Vad cum se topeste sub ochii mei bucuria mea ca o lumanarica de ceara, vad cum de-abia mai palpaie si-i gata-gata sa se stinga. Şi de mare nemasurat de mare mahnire si necaz s-a umplut atunci mima 
mea saraca, si am cazut la pamant inaintea icoanei Maicii Domnului Odighitria Smolenskaia din coltul cabinetului meu si am plans inaintea Ei cu groaza si cu intristare si i-am grait:
«Maicuta, Imparateasa mea, Preabinecuvantata Nascatoare de Dumnezeu! Cred ca Tu mi-ai dat sotie ca un inger, Tu sa mi-o si pazesti, iar eu Iti dau in schimb fagaduinta sa nu mai fumez vreodata. Fagaduinta o dau, dar stiu ca nu pot s-o implinesc cu puterile mele, iar sa n-o implinesc este pacat mare: Tu Insati ajuta-ma!»
Asta a fost pe la zece seara. Dupa ce m-am rugat si m-am linistit putin, m-am apropiat de patul sotiei. Dormea; respiratia ii era lina, regulata. M-am atins de fruntea ei: fruntea ii era umeda, insa nu fierbinte. Dormea adanc porumbita mea gingasa. Slava lui Dumnezeu, slava Preacuratei! Dimineata – temperatura era de 36,5 grade, seara – de 36,4, iar dupa o zi s-a ridicat ca si cum n-ar fi fost de curand bolnava. Şi eu am uitat ca fumam ca si cum n-as fi fumat vreodata – desi fumasem treizeci si trei de ani in cap si intregul meu organism era atat de imbibat cu blestematul de tutun ca nu puteam trai fara el nici macar un minut. Oare aceasta nu este cu adevarat o minune a Odighitriei? Amin”.
[1] Sfântul Varsanufie de la Optina (n. tr.).
[2] Sfântul Iosif de la Optina (n. tr.).
(din: Dr. Dmitri Avdeev, Cand sufletul este bolnav, Editura Sophia, 2005)
- Din aceeasi carte: Dmitri Avdeev: PSIHOTERAPIA – ABORDAREA ORTODOXA
Legaturi:
Ultimul exemplu care ilustreaza complexitatea legaturii dintre pacatele parintilor si bolile copiilor este luat din viata minunatului nevoitor al timpurilor noastre, Cuviosul Paisie Aghioritul. Un barbat a venit la Cuviosul Paisie. Fiica lui avea cancer. El a adus cu el si cateva hainute de-ale ei, ca parintele sa le binecuvanteze.
Parintele i-a spus nefericitului tata:
– Eu ma voi ruga, dar si tu trebuie sa jertfesti cu ceva si Dumnezeu Se va milostivi.
Tatal fetitei a intrebat:
– Cu ce sa jertfesc, parinte?
– Jertfeste una din patimile tale.
Barbatul, care avea putine cunostinte despre viata duhovniceasca, a raspuns:
– Nu am nici o patima.
Atunci staretul a intrebat:
– Fumezi?
– Da.
– Din iubire pentru fiica ta, lasa-te de fumat si Dumnezeu o va vindeca, a cerut staretul.
Tatal s-a lasat de fumat si astfel fiica lui a inceput sa se vindece. Peste un timp, ea era complet sanatoasa, ceea ce au confirmat si medicii. Dar in curand tatal a uitat si nu si-a tinut promisiunea. Ce s-a intamplat? Fetitei i s-a depistat din nou cancer si starea ei s-a agravat. Tatal a cerut din nou ajutorul parintelui, insa a auzit raspunsul:
– Daca tu, fiind tata, nu ai avut evlavie si nu ai jertfit in numele vietii copilului patima care dauneaza trupului tau, eu nu te mai pot ajuta cu nimic.
Ce lectie buna! Staretului Paisie i-a fost descoperita legatura nevazuta dintre procesul cancerigen al fetitei si patimile tatalui ei. Prin rugaciunile placutului lui Dumnezeu, tatal a invins patima si boala s-a indepartat. Dar barbatul a avut un comportament usuratic. In pofida juramantului, el nu s-a izbavit de obiceiul care dauna chiar si sanatatii lui. Cu adevarat, este mai bine sa nu fagaduim decat sa promitem si sa nu implinim! Mai ales, cand este vorba de Dumnezeu si de viata copilului, aflat la un pas de moarte. Cum spune Sfanta Scriptura:
„Dragostea acopera multime de pacate” (I Petru 4,8 ) si „Cui se iarta putin, putin iubeste” (Mc. 7, 47).
Practic, prin gestul sau tatal a demonstrat ca nu si-a iubit indeajuns fiica. In acest caz, cererea lui a fost respinsa.
Am provocat pe un credincios – un prieten – sa ma asculte in ce priveste fumatul. L-am intrebat:
“Ti-e drag de mine ca mi-e drag de Dumnezeu? De te-as ruga sa faci ceva pentru mine, respectiv, de dragul lui Dumnezeu, ai face?”
S-a legat ca va face.
„Uite, din clipa asta te supun la o proba: sa nu mai pui mana pe tigara. Stiu ca este foarte greu pentru un fumator. Iti cer lucrul acesta nu fiindca ar fi pacat, ci pentru faptul in sine, ca-i o desertaciune, de care, de dragul lui Dumnezeul, te-ai putea debarasa, mai ales ca nu-ti foloseste la nimica si nici pe Dumnezeu nu-L oglindeste. Ca este otravitor pentru sanatate, asta e altceva. Dar gestul in sine, de-a te juca cu ceva inutil, e nelalocul lui“.
A zis:
„Voi incerca“.
„Nu asa, dragul meu, ci de-a dreptul nu mai fa ceea ce-ai facut pana acum! De dragul lui Dumnezeu nu spui: „sa incerc”, caci Dumnezeu nu incearca, sa ne iubeasca, dragostea Lui e sigura, e valoarea absoluta. N-ai ce mai cerceta si incerca“…
„Bine” – a raspuns el, iar eu l-am lasat si nu l-am mai intrebat nimic, stiindu-l destul de indaratnic. Dupa o saptamana, a venit si mi-a spus: „Sa stiti ca asa am facut si merge. Voi face tot asa si de acum incolo“. M-am bucurat, cu un fel de retinere totusi, sa nu patesc asa cum am patit cu un altul, caruia i-am propus acelasi efort: bietul, s-a lasat, cat s-a lasat, pana cand, intr-o zi, mi-a spus necajit:
„Parinte, l-a adus dracul pe unul cu o roata de tutun si, vazand roata de tutun, nu m-am mai putut abtine“.
Insa omul de care va spusesem s-a tinut de cuvant si nu mai fumeaza deloc. Acum e randul meu sa ma tin de el, sa nu-si incalce promisiunea facuta si sa dovedeasca astfel ca omul, daca vrea, poate sa faca ceva de dragul lui Dumnezeu. In tinerete am luptat mult cu problema fumatului. Le spuneam:
„De ce nu poti, in Postul Mare, pentru Sfanta Impartasanie, sa lasi fumatul? Cum poti fi vrednic de Sfanta Impartasanie daca o pui in cumpana cu placerea ta?“.
Mi-a raspuns atunci un om de vaza: „Pai daca e asa, Parinte, afla ca nu mai vin la Biserica!“. M-am lamurit ca trebuie sa tac si sa caut pe viitor o alta cale de convingere. Insa, ma intreb si azi, ca si atunci, ce puteam sa le dau mai de valoare decat aceasta cumpana? Sfanta Impartasanie, de care depinde viata ta vesnica, o pui pe cantar alaturi de placerea ta marunta?
„Rugăciunea lui Valeriu şi pilda vieţii sale lucrau pe nesimţite în sufletele celor ce-l înconjurau. De pildă, într-una din zile R. trăgea pe furiş dintr-un rest de ţigară pe care-l găsise prin curte. Valeriu l-a văzut şi i-a spus:
– Cum vei putea rezista la marile încercări in care suntem angajaţi, dacă nu te poţi stăpâni de la un fum de ţigară?!
Lui R. – tânăr student pe cât de bine pregatit pe atât de bine intenţionat – i-a fost suficienta această observaţie pentru ca să înceapă să-şi puna cu seriozitate problema vieţii creştine şi a trairii launtrice.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Un articol folositor.Eu am patima imbuibarii.
Împotriva fumatului:
“16. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.”
(I Corinteni 3:16-17)
În altă ordine de idei, cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos şi al Maicii Sale am mai elaborat un studiu biblic pt. apărarea Dreptei Credinţe:
Pocăinţa adevărată. Spovedania
http://binevestitorul.wordpress.com/2013/02/11/pocainta-adevarata-spovedania/
Si eu am fumat cu ani in urma…
Singurul lucru care m-a facut sa renunt TOTAL si dintr-o data…a fost faptul ca nu ma simteam bine: picioarele imi amorteau des, extremitatile (maini, picioare) erau tot timpul reci (in ultimul timp cu aspect cadaveric – tovarasi de IML);
-dupa ce m-am lasat – apropos de vindecare minunata prin jertfa lasarii unei patimi – va spun cu mana pe inima, ca sufeream de bruxism (scrasnirea inconstienta (d)in timpul somnului) care ma ducea usor, usor…spre pierderea danturii, datorita decopertarii gingiilor care tineau/tin in alveola dintii;
-initial, medicii spuneau ca am paradontoza (dar nu era!) fiindca nu imi sangerau gingiile si m-au supus la un tratament cu injectii la radacina dintilor cu antibiotic si vitamine; bine-inteles ca nu mi-a trecut!
-pana a venit un medic cu intrebari si a descoperit cauza: bruxism! Mi-a confectionat o gutiera pentru partea de sus(ca la pugilisti) pe care s-o pun in seara, inainte de culcare;
Credeti-ma!
De-abia dupa ce m-am lasat de fumat, la 6 luni de zile AM REALIZAT ca nu mai am nevoie de gutiera: dintii sunt mai albi, mai consistenti (nu mai exista pierderea de calciu datorita combinatiei de cafea cu tigara) si…nu mai scrasnesc noaptea din dinti!
Partea frumoasa este ca nu mai am dintii atat de sensibili pe cat ii aveam si a inceput sa se (re)acopere cu carne (referitor la gingie) asa…de la sine, partea dintilor decopertata care inainte….imi dadea de furca rau, indiferent daca mancam dulce, sarat, mai cald sau mai rece.
Concluzia: avea dreptate Pr.Paisie cand spunea sa jertfesti din patimile tale pentru a te pune pe picioare si/sau pe altii…dragi tie!
Eu am renuntat la fumat cu ajutorul Sfantului Nectarie.Eram insarcinata,trebuia sa renunt,imi doream sa renunt.M-am rugat Sfantului sa ma ajute sa renunt la acest viciu.Asa am reusit si am aproape un an de zile de cand nu mai fumez.Nu este rusinos sa ceri ajutor divin cand nu poti singur sa lupti.
Si este adevarat ca atunci cand promiti sa renunti,nu poti sa incalci promisiunea,este ceva sfant,ai primit ajutor divin.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/anunturi/2013/02/08/familia-un-act-de-curaj/
si eu am renuntat la fumat acum vreo 3 ani in urma cu solutia de la “Dacia plant” numita antitabac. O mai incercasem inainte cu vreo 2 ani, stiam ca dupa cca o luna treb sa alegi intre solutie si tigara, dar pt ca mi-a placut mai mult tigara am ramas fumatoare. In urma cu 3 ani m-am gandit sa reincerc sa las tigarile. De fapt, cochetam cu gandul de a renunta la fumat: un fel de parca as vrea… parca mai bine nu. Am patit si eu ca in exemplul de mai sus: rugaciunile unui parinte m-au ajutat enorm, in ciuda faptului ca nu aveam de gand sa renunt chiar atunci. Am ajuns acasa, mi-am aprins o tigara fara sa simt nevoia, doar asa, sa dovedesc ca in ciuda rugaciunilor lui, pot. Dupa aceea m-am enervat, am luat pachetul cu cele 19 tigari ramase si l-am aruncat peste balcon. Nu in gunoi, ci peste balcon. Fumatorii inraiti stiu de ce 😀 Dupa aceea am continuat cu antitabac si cu canonul dat de parinte. Cam in 2 luni m-am vindecat si nu am mai avut nevoie nici de antitabac ci numai de rugaciune. Multumesc lui Dumnezeu!
am uitat sa spun ca am fumat mai mult de 18 ani cam un pachet si ceva pe zi
Si eu m-am lasat de fumat, cu ajutorul lui Dumnezeu, maine se implinesc 4 luni. Imi aduc aminte doar ca intr-o seara l-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute sa renunbt la fumat, pentru ca, desi incercasem de nenumarate ori inainte, totusi, nu reusisem. In ultimul timp spuneam mereu ca ma voi lasa , insa, deocamdata nu e momentul,nu voi putea, pentru ca trec printr-o perioada de stress prea mare ( mi-am pierdut serviciul si mai erau si alte probleme care ma daramasera. Pe 13 octombrie am cumparat 2 pachete de tigari, am fumat o tigara si asta a fost tot. In aceeasi zi m-am spovedit si am hotarat sa nu mai fumez si…multumesc lui Dumnezeu pentru ajutor, am renuntat.
Grea robie este pentru om patima. Oricare ar fi ea. Cu cât omul are mai multe patimi, cu atât este mai ne-om, mai decăzut, mai distrus, mai rău şi mai povară pentru sine şi pentru semenii săi, mai necurat, mai necinstit cu sine şi cu semenii săi. Lumea nu le numeşte patimi pentru că această denumire (proprie limbajului duhovnicesc), învinovăţeşte mai mult decât “viciu” care -acum- a fost înlocuit cu “deşteptul” şi dezvinovăţitorul -dependenţă-, şi care, în mod viclean, mută vina, pe produsul care “dă dependenţă”. Existenţa unei patimi, în cineva, este nu numai o dovadă de slăbiciune ci şi de necredinţă, de lipsă de voinţă, de capacitatea de a înţelege şi a se înţelege, de lipsa gândirii curate, de lipsă de organizare, dreaptă şi bună a minţii. Unde este proprietar demonul, nu îl vei găsi pe Dumnezeu. Cuiul lui Pepelea şade înfipt în majoritatea ortodocşilor. Patimile distrug oamenii, ruinează familiile, desacralizeză ortodoxia, duc civilizaţia în decadenţă. Fumatul este o patimă uşor de observat. Fumătorul îi poartă jugul în văzul celorlalţi. Despre fumat, administratorii au adus, (în cele postate mai sus),spusele unor mari cunoscători ai adâncului sufletesc, spusele unor mari sfinţi.
Inspirată şi binevenită este această acţiune.
În zilele noastre, printe ortodocşii ce se socot practicanţi, fac prăpăd patimi mai puţin vizibile, mai greu identificabile. Viaţa de familie, (care, aşa cum spuneam, nu mai este denumită astfel, ci “viaţă de cuplu”,iar soţii sunt numiţi parteneri, etc), ARAR, mai este curată. Patima scoate din hotarele curăţiei, din sacralitatea tainei cununiei, din graniţele omenescului. Dumnezeu nu mai este prezent in oameni, în copii, pe străzi, în case, în natură. Este izgonit de peste tot. Vestimentaţia, atitudinea, exprimarea, acţiunile arată doar împătimirea, peste tot, peste tot. “Oamenii au nevoie, de informaţii. Oamenii au nevoie de explicaţii…” spune un promo binecunoscut la un mijloc media ortodox cu largă arie de acoperire a ţării. Da aşa este. Dar nu se luptă pentru despătimire. Dacă ar fi o luptă reală cu patimile, (nu pe căile ce nu despătimesc, ptr. că sufletul nu se depătimeşte decât prin tainele bisericii), această luptă s’ar vedea şi efectele ar arăta că Dumnezeu este adus în inimi, este primit în case, este przent pe străzi, se vede în libaj, în vestimentaţie, că pătrunde şi sfinţeşte totul. Durerea este că s’a ajuns să se desacralizeze totul. Să se creadă că sfinţirea se face ritualic, Prin ritualul slujbei, prin mersul la slujbe, prin stropirea cu aghiasmă etc. etc. Desacralizăm prin asta totul. Izgonim Harul şi facem din taine o batjocură. Nimic nu se obţine fără coparticipare. Dumnezeu ne sfinţeşte doar când ne trudim şi noi să obtinem sfinţenia, pentru a o preţui. Pentru că ce vine dea-gata, nu are preţ. Cele ce se obţin cu mare greutata sunt păzite cu grijă.
Nu vă înşelaţi fraţilor şi surorilor socotind că prin alte căi ve-ţi scăpa de patima fumatului sau oricare altă patimă.
Fără depătimirea prin tainele bisericii fumatul va reveni după o vreme sau va fi înlocuit cu o patimă şi mai nimicitoare. Am avut colegi fumători, care prin puterea voinţei au lăsat o vreme fumatul şi-mi povesteau cum adesea ajungeu fără sa o fi dorit în tutungerie mânaţi subconştient de patimă, cum (după ani), se visau fumând şi se mirau -în vis- că o fac ştiind că nu mai fumează. Şi o spun -în frica lui Dumnezeu- că puţinii care au scăpat de fumat au ajuns robii unor patimi mai rafinate, mai adaptate vieţii trufaşe şi dezumanizante.
Iertaţi-mi îndrăzneala şi rog pe Dumnezeu să m-i ierte lipsa de smerenie, pentru că am vorbit ca şi cum aş fi ceva… sau cineva.
Intr-adevar, interesant articol, interesante si comentariile. Mult adevar in cele spuse de fratele nicolae mirean.
Daca acesta patima este una vizibila, care de multe ori smereste sufletul prin constientizarea pacatului, ea va fi destul de rapid inlocuita cu o alta, mai putin sau deloc sesizabila la prima vedere.
N-as vrea sa fac apologia pacatului, dar stiu persoane care au renuntat la tutun inlocuindu-l cu altceva: un strop de alcool, tendinta de a fi in ton cu moda si la inaltimea colegilor de breasla, nu doar dpdv vestimentar ci si comportamental (constientizarea propriei valori), un interes subit pentru preocuparile celor din jur pe care de multe ori ii aduc la limita exasperarii printr-o corectitudine agasanta si exagerata, pasiune pentru lucruri rafinate si, de ce nu, superioritatea afisata nu doar in gesturi cat mai degraba in vorbe de cei care au renuntat la acest viciu, etc.