SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL – sfaturi intelepte despre INSELARE si IMPARTASANIE
Inselarea
Este indreptatita teama de inselare… Exista inselarea mintii – infumurarea – si exista inselarea exterioara: luminile, sunetele, figurile de diferite feluri… Scuipati pe toate acestea… Sunt ale vrajmasului. [II, 256]
Fugiti de pretuirea de sine... V-ati adancit in simtirea propriei pacatosenii si nimicnicii?… Nu este nici o inselare aici. Inselare este atunci cand omul se simte ceva… si nu este nimic. [III, 446]
Va temeti de inselare… Trebuie sa va temeti… Dar evitati inselarea principala si nici celelalte nu vor avea loc. Inselarea principala inseamna a gandi si, mai rau, a simti ca eu sunt ceva, in timp ce eu nu sunt nimic. Eu numesc acest lucru autoapreciere… Luati aminte la ea si socotiti-o vrajmasul vostru cel dintai. Nu-i dati voie sa se salasluiasca inlauntru – altfel va va pierde... Iata lectia apostolica:
Caci de se socoteste cineva ca este ceva, desi nu este nimic, se insala pe sine insusi (Gal. 6, 3). [IV, 692]
Din acestea trei – din propriul gust, propria voie si propria parere – se compune duhul cel vatamator al inselarii. [IV, 722]
Exista un duh al inselarii, care, nu se stie cum, invaluie sufletul cu viclenia sa si incalceste gandurile lui astfel incat sufletul crede ca este smerit, dar in interior ascunde mandria. Tocmai de aceea trebuie sa privim tinta in inima. Mai bune decat orice aici sunt purtarile exterioare smerite. Dar, daca ele nu exista, atunci truditi-va singuri asupra voastra, deprinzandu-va sa-i priviti pe toti de jos in sus… [IV, 728]
Impartasania
Spovedania si Sfanta Impartasanie sunt neaparat necesare: una curateste, cealalta este baia, plasturele si hrana. Trebuie sa ne impartasim in toate cele patru posturi. Si mai putem adauga, in Postul Mare si cel al Nasterii Domnului sa ne impartasim de doua ori… Şi mai putem adauga, dar nu prea mult, ca sa nu devenim neglijenti fata de impartasanie. [I, 185]
Sfanta Impartasanie isi arata puterea nu datorita vredniciei noastre, ci datorita bunatatii lui Dumnezeu. Iar pregatirea pentru impartasirea cu vrednicie este spovedania pacatelor cu hotararea ferma de a nu ceda pacatului si de a nu omite nimic bun care trebuie facut. Fermitatea si ravna aceasta sunt radacina si temelia vietii. Cand ele exista, casa pentru Domnul este pregatita. [I, 189]
Ca sa nu fie spre pacat (Sfanta Impartasanie), trebuie sa curatim pacatele prin pocainta si, apropiindu-ne, sa ne apropiem cu credinta si cu frica, cu zdrobire de inima, fara sa visam la vreo superioritate fata de ceilalti care nu se impartasesc, ci intotdeauna sa avem sentimentul smereniei si al umilintei. Principalul este sa avem dorinta si ravna de a face pe plac lui Dumnezeu, nu noua. Caci, si atunci cand facem bine, tot noua ne putem face pe plac. [II, 343]
Ceea ce vi se intampla in timpul postului dinaintea impartasaniei… frica, nelinistea… trebuie sa spunem ca vin de la vrajmasul. El, probabil, se agita in jurul vostru. Spovedania, insa, si impartasania il ard si il gonesc. De aceea el, prevazand acest lucru, starneste nelinistea. Osteniti-va sa nu va abateti de la pomenirea lui Dumnezeu, nici de la pomenirea mortii… Ele nu numai in timpul postului, ci oricand il gonesc pe vrajmasul si il ard si nu ii dau voie sa se apropie de voi. Singuri vedeti cat de mantuitor este pentru voi postul dinaintea impartasaniei… Şi tot singuri va puteti hotari sa postiti mai des. [III, 474]
Straduiti-va sa duceti postul pana acolo incat sa va multumeasca. Chiar daca am spus „mai des”, nu trebuie neaparat sa inmultiti, deoarece frecventa aceasta anuleaza o mare parte din evlavia fata de cel mai important lucru… Ma refer la post si impartasanie. Dupa cat se pare, v-am scris ca este de ajuns sa postiti si sa va impartasiti in fiecare post mare din cele patru. [III, 500]
Partas pe deplin vrednic la Trupul si Sangele lui Hristos nimeni nu se poate socoti. Toti se alina cu mila lui Dumnezeu… Domnul ii iubeste pe cei ce se impartasesc si ingaduie cu milostivire lipsurile din starea pe care sufletul se cuvine sa o aiba. Apoi impartasania insasi incetul cu incetul indreapta lipsurile acestea. [IV, 607]
Faptul ca simtiti atacuri, mai ales cand va hotarati sa postiti, este cursa vrajmasului. El se sileste fie sa va abata de la post, fie sa vi-l strice. Insa, daca va impotriviti lui si nu cedati, acesta este semnul biruintei, nu al ranirii si nu numai ca nu va impiedica apropierea de Taine, dar, dimpotriva, este cea mai frumoasa podoaba a acestui lucru al lui Dumnezeu, adica a impartasaniei. [IV, 682]
Cu privire la deasa impartasire nu putem spune nimic nefavorabil… Insa o data pe luna sau de doua ori – este cea mai buna masura. In daruirea pieselor de schimb pe drum celui ce merge, de asemenea, nu vad nici un pacat. Şi inainte se intrebuinta aceasta masura si acum poate fi intrebuintata. Şi este schimbata nu din pricina nepotrivirii lucrului, ci a unor abuzuri. Cand nu se presupune ca este abuz, putem face loc vechiului obicei. [IV, 757]
Impartasania este un mare bun. Şi ati face bine daca v-ati hotari sa va impartasiti mai des – nu numai in posturi, dar si intre ele. [VIII, 1276]
Slava lui Dumnezeu ca v-ati impartasit. Faptul ca in simtire nu vi s-a adeverit efectul binefacator al acestei Taine, trebuie sa-l atribuiti lipsei de sanatate si, prin urmare, lipsei de incordare duhovniceasca. Dar lucrarea Tainelor nu intotdeauna se reflecta in simtire, ci se desfasoara in chip tainic... [VIII, 1376]
***
Cineva i-a pus preasfintitului o intrebare destul de ciudata si cu totul nepotrivita pentru un crestin-partas al Sfintelor Taine:
Pot nadajdui in cuvintele: Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el (Ioan 6, 56)?-
Ce intrebare?! – raspunde cu vadita nedumerire vladica. Oare nu Insusi Domnul a fagaduit acest lucru?…Oamenii au grija sa implineasca cuvantul dat. Oare Domnul ii refuza cuiva lucrul acesta?! Dumneavoastra insiva, precum spuneti, dupa ce v-ati impartasit, v-ati simtit foarte bine. Iata dovada ca acest cuvant dat de Domnul se implineste in dumneavoastra.
– Sa dea Domnul ca El, inapoindu-va pacea sufleteasca, sa si ramana in dumneavoastra… Acum vedeti incotro trebuie sa va indreptati ca la orizontul sufletului dumneavoastra sa lumineze un soare clar si asa sa faceti de fiecare data.
– Pe cat este ziua de luminoasa, pe atat de luminos sa fie si sufletul dumneavoastra! Fiti Simeon, cel care L-a purtat in bratele inimii pe Domnul.
– Pregatindu-va pentru impartasanie, ati tot repetat un stih bun si ma intrebati daca puteti continua asa. Puteti! Rugaciunile scurte, indata ce ajung in suflet, invatati-le pe de rost si repetati-le mai des… Oricate s-ar aduna. Din ele alcatuiti o psaltire cu multe strune… si cantati la ea, desfatandu-va auzul duhovnicesc.
(din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Sfaturi intelepte”, Editura Cartea Ortodoxa si Editura Egumenita)
Legaturi:
- FRANGEREA INIMII PENTRU PACATE SI HOTARAREA DE A RENUNTA LA ELE – conditiile esentiale ale pregatirii de Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului
- MILUIESTE-MA, DUMNEZEULE, MILUIESTE-MA … Omilii ale Sf. Teofan Zavoratul in Miercurea Curata despre ce inseamna sa facem pocainta si cum sa ne pregatim cum se cuvine pentru Sfanta Impartasanie?
- CINA CEA DE TAINA. Hristos ni Se da azi spre mancare. Cum sa-L tinem si sa-L odihnim in casa sufletului nostru si dupa Impartasire?
***
- SFANTA IMPARTASANIE – taina spre caderea si ridicarea multora
- Parintele Dumitru Staniloae – studiu putin cunoscut, dar esential: MARTURISIREA PACATELOR SI POCAINTA IN ISTORIA BISERICII. Spovedania si lupta cu pacatul – conditiile IMPARTASIRII CU SFINTELE TAINE si primirii milei lui Dumnezeu
- ALEGEREA DUHOVNICULUI, pericolul aparentelor inselatoare, “PACEA” SUPERFICIALITATII IMPATIMITE si usuratatea dezlegarii neroditoare la impartasanie
- TAINA SPOVEDANIEI. Care este sensul ei adanc si cum putem risca PROFANAREA ei prin formalism si superficialitate?
- “Duhovnicul si ucenicul”: CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR “PRACTICANTI” si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
- TAINA EUHARISTIEI – “CUTIT CU DOUA TAISURI”. Spovedania este strans legata de Sfanta Impartasanie. SPOVEDANIA OMULUI LAUNTRIC din “Pelerinul Rus”
- TAINA IMPARTASANIEI. Cuvantul marilor parinti duhovnicesti: CONTEAZA NU FRECVENTA, CI PREGATIREA SI NEVOINTA DE PASTRARE A HARULUI. CAND NE IMPARTASIM “SPRE OSANDA”? CE CONSECINTE POATE AVEA IMPARTASIREA USURATICA, FARA PREGATIRE?
- IMPARTASANIA – DES SAU RAR? IN CE CONDITII? Cuvantul Sfintilor Parinti: “Cei care sunt intru nepocainta, sa nu indrazneasca!”
- Fer. Filotei Zervakos: Cum trebuie sa se apropie monahii si laicii de Taina Dumnezeiestii Cuminecaturi
- Ce trebuie sa facem INAINTE SI DUPA IMPARTASIRE?
- Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE. Cum sa ne pregatim si cand sa ne impartasim? DES SAU RAR?
- Sfantul Grigorie Palama: DESPRE SFINTELE SI INFRICOSATOARELE LUI HRISTOS TAINE si PREGATIREA OBLIGATORIE PRIN POCAINTA, VIATA CURATA SI MARTURISIRE
- Parintele Calciu despre DEASA IMPARTASANIE FARA SPOVEDANIE si “CERBERII POTIRULUI”
- Sfantul Simeon Noul Teolog: SA NU NE IMPARTASIM FARA LACRIMI SI FARA STRAPUNGEREA INIMII! Sa nu ne cautam scuze, sa nu ne amagim…
- PARINTELE VALENTIN MORDASOV, DUHOVNICUL DE LA PSKOV: “Cine se impartaseste fara pregatire si fara o stare sufleteasca potrivita…”
- Intre constiinta adanca a pacatului si Iubirea “nebuna” a lui Dumnezeu. PS MARC NEMTEANUL despre PREGATIREA DE IMPARTASANIE SI SPOVEDANIA DEASA
- Sfantul Gheorghe de la Cernica si Parintele Cleopa – RANDUIELI DE IMPARTASIRE PENTRU CALUGARI SI MIRENI
- Cuviosul Paisie Aghioritul: TAINELE CRESTINE SI LUCRARILE MAGICE
- STIM SI CONSTIENTIZAM CE SE INTAMPLA IN SFANTA LITURGHIE? CU CE SI CUM NE IMPARTASIM? Cuvinte trezitoare ale Sf. Ioan de Kronstadt
- IMPARTASANIA DEASA? DAR VIATA CUM NE ESTE? Parintii Ioan Buliga si Iustin Miron de la Oașa despre discernamantul impartasirii, rafinarea strategiilor celui-rau, lupta cu pacatul si ispitele duhovnicilor
- Cum sa parcurgem cu vrednicie SAPTAMANA LUMINATA? Cum sa ne IMPARTASIM si cum sa evitam INSELAREA LA RUGACIUNE? Sa cautam sau nu starile de BUCURIE?
- Conditiile si roadele Sfintei Impartasanii si pericolul AUTOMATISMULUI LIPSIT DE SIMTIRE (!) – Parintele Dumitru Staniloae
***
***
- INSELARI SUBTILE, DAR MORTALE IN VIATA DUHOVNICEASCA: Cum poate fi confundat harul cu stari sufletesti in Rugaciunea lui Iisus? Poate ajunge chiar impartasirea sa hraneasca ratacirile noastre, cand uitam scopul Sfintelor Taine?
- DESPRE RAZBOIUL LAUNTRIC CU DUHUL DILUANT AL LUMII SI ADANCUL NOSTRU UITAT. Impotriva neo-crestinismului “bucuros”, a “spiritualitatii” de tip New Age, care nu vrea sa stie de asceza si de Adevar…
- Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala. INVATATURI FUNDAMENTALE (1)
- Sfantul Ignatie Briancianinov despre diverse forme de INSELARE si despre cauza lor esentiala: lipsa pocaintei, a inimii infrante (2). AVIZ CELOR CARE CAUTA IN RUGACIUNE TRAIRI INALTE SI “EVOLUTIE SPIRITUALA”
- Cuviosul Sofronie de la Essex despre pericolul increderii prea mari in propria intuitie si in propria ratiune
- SFANTUL MACARIE DE LA OPTINA – SFATURI DUHOVNICESTI PENTRU MIRENI: Sa nu umblam dupa mangaieri si desfatari harice, sa ne socotim slugi netrebnice!
- PARINTELE ARSENIE BOCA. Roadele iubirii de sine si ale ravnei fara sfatuire si fara ascultare. Cum iti poti “taia mintea” in Scripturi si pana unde se poate ajunge? Cum sa recunosti inselarea?
- CADERILE “DE-A DREAPTA”. Noi invataturi si pilde de pateric romanesc culese de IPS Antonie Plamadeala. CONDITIILE FAPTELOR CU ADEVARAT MANTUITOARE
- PARINTELE CLEOPA despre dreapta masura, sfatuire, smerenie, despre ispitele calugarilor si ale celor ce nazuiesc spre daruri mari: “Cate oleaca, incet…”
- Parintele Nichifor Horia (Iasi) despre MARTURISIREA CREDINTEI, DISCERNAMANT, DRAGOSTE, ZELOTISM SI HABOTNICIE
- CATEVA FORME SUBTILE DE INSELARE: Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism
- Parintele Arsenie Muscalu despre INCREDEREA IN VISE si deosebirea intre RAVNA DUHULUI si RAVNA NEBUNA. Ce urmareste VRAJMASUL prin ispite de-a dreapta?
- ATENTIE LA VISE SI VEDENII, MAI ALES CAND SE ADEVERESC SAU AU CHIP BUN! Invataturi si pilde esentiale pentru lepadarea INSELARILOR SUBTILE: “Vrajmasul da sufletului o anumita dulceata amestecata cu slava desarta”
- Ce ne invata sfintii contemporani despre… SFINTENIE, LUCRAREA HARULUI, SPOVEDANIE, BINECUVANTARE si INSELAREA MENTALITATII MAGICE in practica ortodoxa
***
- Sfantul Teofan Zavoratul: CUM TREBUIE SA STAM IN BISERICA SI CUM SA DOBANDIM ASEZAREA LAUNTRICA?
- Sfantul Teofan Zavoratul: despre “zavorarea” in patima si cum sa iesim din ea: STAREA PACATOSULUI
- Sfantul Teofan Zavoratul – sfaturi pentru LUPTA CU RACEALA SUFLETULUI, IMPIETRIREA SI IMPRASTIEREA
- Sfantul Teofan Zavoratul despre lupta mai subtila cu patimile (fragment)
- Sfantul Teofan Zavoratul: INTRAREA INAUNTRU SI CERCETAREA CELOR DE ACOLO
- SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL: Semnul haricei invieri launtrice intru Domnul. SUNTEM VII SAU MORTI SUFLETESTE?
- CE ESTE IMPARATIA LUI DUMNEZEU SI DESPRE IDOLATRIILE SI ADULTERELE NOASTRE ASCUNSE
- Sfantul Teofan Zavoratul: CE ESTE DRAGOSTEA ADEVARATA SI CUM SE AJUNGE LA EA?
- Sf. Teofan Zavoratul – cuvinte duhovnicesti sau picaturi de untdelemn sfintit pe frunti bantuite de ganduri zgomotoase
- Cand tihna noastra este o tihna mincinoasa…
- “Vai si amar cand omul este satul si multumit in inima sa…”
- Sfantul Teofan Zavoratul: CE PACE POATE FI INTRE CRESTIN SI LUME?
- Din corespondenta Sfantului Teofan cu o tanara ravnitoare DESPRE VIATA LUMEASCA SI VIATA DUHOVNICEASCA
- Sf. Teofan Zavoratul – “DUMNEZEU SAU LUMEA: NU ESTE CALE DE MIJLOC!”
- SF. TEOFAN ZAVORATUL – Alte predici puternice la Duminica Mariei Egipteanca: “INTARITI-VA HOTARAREA DE A REZISTA in impotrivirea fata de naravurile lumii”
- Sfantul Teofan Zavoratul despre NECRUTAREA DE SINE SI VENIREA HARULUI. Ce asteapta Dumnezeu de la noi? Unde si cum sa cautam ajutorul lui Dumnezeu?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“deoarece frecventa aceasta anuleaza o mare parte din evlavia fata de cel mai important lucru” – cu adevarat asa se intampla. Nu stiu de ce, dar acesta este adevarul.
Nu se poate evita acest lucru chiar daca se face spovedanie de fiecare data, daca se posteste intreaga saptamana si se face rugaciune dupa puteri.
Nu stiu daca se poate intampla neaparat sa uiti ca esti un nimeni si un nevrednic de Dumnezeu, dar aceasta scadere a evlaviei se face simtita foarte repede (din fericire).
“o data pe luna sau de doua ori – este cea mai buna masura”. Nu mi-am dat seama daca Sfantul Teofan spune aceasta unei persoane anume sau este un sfat general.
P.S. Exact de aceasta aveam nevoie. Multumesc din tot sufletul!
(Prietenii la nevoie se cunosc.)
Este indreptatita teama de inselare… Exista inselarea mintii – infumurarea – si exista inselarea exterioara: luminile, sunetele, figurile de diferite feluri… Scuipati pe toate acestea… Sunt ale vrajmasului. [II, 256]
Fugiti de pretuirea de sine… V-ati adancit in simtirea propriei pacatosenii si nimicnicii?… Nu este nici o inselare aici. Inselare este atunci cand omul se simte ceva… si nu este nimic. [III, 446]
Exista un nume pentru acest gen de auto-inselare care este omniprezenta:
Personalitatea narcisista | Narcisismul patologic
Tulburarea de personalitate narcisista este caracterizata de un model de grandiozitate de lunga durata (in fantezie sau comportamentul real), o nevoie covirsitoare de admiratie si de obicei o completa lipsa de empatie fata de ceilalti. Indivizii cu aceasta tulburare frecvent cred ca sunt de o reala valoare in viata tuturor sau a oricaror persoane pe care le intilnesc.
Persoanele cu tulburarea de personalitate narcisista prezinta frecvent snobism sau atitudini de patronism. De exemplu un astfel de individ se poate plinge de impolitetea unui chelner neindeminatic sau de stupiditatea lui sau sa traga concluzii despre o analiza medicala prin evaluarea condescendenta a medicului.
Narcisismul patologic se poate dezvolta prin afectarea calitatii relatiei cu principalele persoane care i-au ingrijit, de obicei parintii, acestia neformind o empatie sanatoasa cu copiii lor.
Semne si simptome: Narcisistul este descris ca fiind excesiv preocupat cu problemele de putere, prestigiu si vanitate personale. Este o tulburare strins legata de auto-centrism.
Criteriile de diagnosticare a narcisismului patologic cuprind urmatoarele:
– un simt grandios de auto-importanta (isi exagereaza succesele si talentele, asteapta sa fie recunoscut drept superior fara a avea multe realizari)
– este preocupat cu fantezii asupra succeselor nelimitate, putere, stralucire, frumusete sau dragostea ideala
– crede ca este special si unic si ca poate fi inteles doar de persoane cu statut special
– cere admiratie excesiva
– asteapta tratamente speciale
– exploateaza alte persoane pentru a-si atinge propriul scop
– ii lipseste empatia: nu vrea sa recunoasca sau sa identifice nevoile si sentimentele altora
– este invidious pe altii sau crede ca alte persoane sunt invidioase pe el
– este arogant
– prezinta paranoia usoara sau moderata
– face asocieri si sugereaza afilieri cu nume si persoane importante.
. http://www.la-psiholog.ro/info/personalitatea-narcisista
Ar fi foarte bine daca ati adresa problema lipsei umilintei, adica a narcisismului, in viitoarele articole.
Numai bine,
Petre
Inselarea narcisismului a fost descrisa in
2 Timotei 3
1. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
2. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.
6. Sunt printre ei unii care se vara prin case si momesc pe femeile usuratice, ingreuiate de pacate si framantate de felurite pofte,
7. care invata intotdeauna, si nu pot ajunge niciodata la deplina cunostinta a adevarului.
Postul stabilit in ziua de ajun al Bobotezei, chiar si sambata si duminica, dovedeste ca se poate posti foarte bine si sambata inainte de a ne impartasi duminica si ne arata si cum. Anul acesta chiar a cazut intr-o duminica.
Tipicul prevede post aspru pt ajun, mancare o data in zi frugala. Doar sambata si duminica se mananca niste paine si se bea vin dupa Liturghie, iar masa se ia dupa Vecernie. Daca asa prevede Tipicul, inseamna ca nu este interzis postul in totalitate, ci ajunarea pana seara.
Bine de tot ma ating aceste cuvinte ale Sfantului: “Inselarea principala inseamna a gandi si, mai rau, a simti ca eu sunt ceva, in timp ce eu nu sunt nimic. Eu numesc acest lucru autoapreciere…”