Parintele Rafail Noica despre PREGATIREA PENTRU “LUCRURI CUMPLITE” insotita de NADEJDEA si INCREDINTAREA IN PRONIA LUI DUMNEZEU (audio + text)
Parintele Rafail Noica: DUMNEZEU NU GANDESTE CA NOI
(scurt extras audio din conferinta “Intrupare: Filocalie si premisa eshatologica”, Alba-Iulia, 2002)
ASCULTATI:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
- Continuare de la: DRUMUL SPRE EMAUS talcuit de parintele Rafail. LUCA, CLEOPA si… STRAINUL. “Putem compara perioada noastra cu ultimele zile ale lui Hristos pe pamant”
…daca asta e Calea, asta este Calea si pentru fiecare om, intr-o masura sau alta, intr-un fel sau altul, dar si calea istorica a Bisericii. Si daca acest Cap a trecut prin perioada aia eshatologica, sa zicem, incepand cu Ghetsimani si pana la Golgota, oare nu ceva asemanator va trece si Biserica?
Doamne, dar cine va putea rabda acele zile? Credinta trebuie sa ne spuna: Iata Eu, cu ajutorul Tau Doamne, dar… nu ne lasa, Doamne, ca eu singur nu voi putea!
***
“Trebuie să ne obisnuim că Dumnezeu nu gândeşte ca noi. Ziceam de mai multe ori că Dumnezeul nostru nu-i ca toată lumea şi zice şi El, prin Isaia, că
Şi noi, astăzi, cred că trebuie să ne pregătim, adică „Doamne, tu să ne pregăteşti”… Pregătirea noastră este să continuăm în cele filocalice, cu precădere spovedanie, împărtăşanie şi toate cele care înconjoară aceste lucruri. Împărtăşania fiind culmea vieţii noastre, apropierea noastră cea mai mare de Dumnezeu. Astea să le cultivăm. 
Dar, amintindu-ne de lucrurile astea, să ne pregătim la lucruri cumplite şi, în acelaşi timp, şi la acel „şi nu deznădăjdui”, că Dumnezeu are Pronie de care noi habar n-avem.
Amintiţi-vă de Străinul din Ierusalim, singurul care habar n-avea ce s-a întâmplat: Cine era? Şi aşa, Dumnezeu cred că va face lucrare nemaipomenită. Într-adevăr ne-mai-pomenită. Dar Domnul să ne păzească în zilele alea, precum şi în zilele astea. Că biruinţa lui Dumnezeu nu este ceva ce va să fie. De 2000 de ani a zis Hristos:
Am biruit lumea. Şi a zis-o chiar înainte de Golgota şi de Înviere. Si aşa a fost, că biruise lumea. Biruinţa lui Dumnezeu este un fapt deja făcut, deja săvârşit, iar cultura noastră şi filocalica, iubirea frumosului, este a intra în această biruinţă, a asuma cele ale biruinţei lui Hristos, şi asta este învierea omului.
Iar dacă Dumnezeu pare aşa de slab, că S-a lăsat arestat, că S-a lăsat judecat, că S-a lăsat omorât, ba şi înghiţit de moarte, ba şi înghiţit de un mormânt strâmt, cum cântăm în troparele noastre, şi dacă lasă istoria să meargă în halul în care merge, să ştiţi că aceasta este însuşi semnul atotputerniciei lui Dumnezeu. Dacă nu era atotputernic, nu-Si putea permite să lase lucrurile să iasă din control în halul în care au ieşit din orice control… Înseamnă că Dumnezeu tot poate controla, tot Atotputernic se arată, ba se va arăta. Asta înseamnă „şi nu deznădăjdui”. Si noi să avem lucrurile astea în vedere. Si… aşteptând, să aşteptăm pe Domnul. Şi asta este filocalia în zilele noastre.
Mai adaug un crâmpei de viziune. În Cartea Apocalipsei – cred că bine ar fi să o cunoaştem cu totii, cât se poate cunoaşte, să nu pretindem să o înţelegem, e o “poezie” extraordinară, am citit-o de mai multe ori şi, de fiecare dată, mi-a fost mai încântătoare; nu cî înţeleg mare lucru, dar ceva în mine înţelege ceva din cuvântul acestei cărţi; deocamdată e destul; nădăjduiesc, după Cuvântul 
Mântuitorului: „cel ce citeşte să înţeleagă”, nădăjduiesc că la vremea potrivită voi înţelege, vom înţelege cele pe care vrea să le împărtăşească. Dar uitaţi un cuvânt: dezlegarea peceţilor, când nimeni nu a putut dezlega peceţile cărţii, care cred că este Istoria Lumii, cand numai Mielul lui Dumnezeu a dezlegat peceţile şi de atunci încep să se manifeste manifestări tragice, dar în care Mielul lui Dumnezeu biruieşte. Dacă citiţi ultimele două capitole ale Apocalipsei, sunt de o minunăţie de nedescris. Dar peceţile istoriei… Deci, paradoxal, până la Întruparea lui Hristos, multe lucruri au rămas nedezlănţuite în istorie, şi acele multe lucruri, cum să spun… Era mai paşnică lumea, parcă mai bună, parcă mai liniştită. Mai…, dar nu mai mult decât… „mai”. Şi câtă vreme suntem cu „mai”, suntem încă în iad. A venit Întruparea lui Hristos: în loc să vedem în lume biruinţa fericirii, a dragostei şi a tot ce-a propovăduit Hristos, vedem o crescândă biruinţă a răului. Din ce în ce mai multe războaie – ne proorocea Hristos că neam se va scula asupra neamului şi împărăţie asupra împărăţiei, şi vor fi războaie şi vor fi cutremure şi vor fi catastrofe ş.a.m.d., şi, zice, încă nu va fi sfârşitul, că toate astea trebuie să se întâmple.
Despre sfârşit spune că atunci când această Evanghelie, adică bună vestire a Împărăţiei, se va propovădui în toate neamurile, spre mărturie lor, atunci va veni sfârşitul. Ce să înţelegem noi prin astea? Că nu prin catastrofe sau războaie, nici din cauza lor va veni sfârşitul. 
Când Dumnezeu Îşi va termina lucrarea de mântuire a întregii lumi, atunci va binevoi Dumnezeu să vină sfârşitul. Si nu importă în care termeni va veni, importă să nu uităm că Dumnezeu rămâne Atotputernic, că Dumnezeu nu că va birui: a biruit deja. Si, în afară de faptul că aparenta slăbiciune a lui Dumnezeu – unde-i Dumnezeu, de ce nu lucrează în istorie, de ce nu pune un stop acestei răutăţi? – nu numai că nu este neputinţă dumnezeiască sau inexistenţa lui Dumnezeu, este o Pronie a lui Dumnezeu.
Este nevoie ca tot ce este în om să se manifeste cândva, curând sau mai târziu. Dar cred într-un lucru. Deci am zis că este semnul atotputerniciei lui Dumnezeu faptul că poate îngădui dezlănţuirea nemăsurată a răului. Nu numai asta: dacă Hristos a zis acum 2000 de ani: „Iată, am biruit lumea”, acum, la sfârşitul veacurilor, Dumnezeu poate permite lucrarea asta a răului, care, vă spun, este numai o minciună. Răul este un fel de miraj. Răul, ca fiind lucrarea minciunii, minciuna fiind lucrarea mândriei, mândria fiind însăşi lucrarea minciunii. Această mândrie şi această minciună este, ce se numeşte astăzi în calculatorică, realitate virtuală. Dumnezeu nu a făcut răul. Răul nu are fiinţă. Răul este numai un fel de parazit al binelui şi este ca fiind minciună, este o realitate virtuală. Are putere asupra celor care prin mândrie, adică ceva care nu există în Dumnezeu, se lasă cuprinsi de virtualitate… […]
Cititi si:
[…] Şi acum n-avem altă cale decât să fim realişti – şi aici parafrazez pe „ţine-ţi mintea în iad” – [adică] să nu încercăm să scăpăm altundeva, să credem [ca putem scăpa], să evadăm, nu ştiu ce. Nu putem, nu se poate! NU SE POATE! Dar asta nu înseamnă că suntem pierduţi. Şi asta pentru crizele de deznădejde sinucigaşă ale celor care trec prin asta. Nu e nevoie! Fiindcă biruinţa e deja câştigată! […]
“Sa stiti ca vadit sunt ultimele vremi. Si Apostolul Ioan spunea acum 2000 de ani ca erau. Erau, in samanta, numai ca astazi, ceea ce era de necrezut candva cand se citea Apocalipsa si alte prorocii, este tehnologic realizabil. (…) Infricosatoare sunt, dar daca Dumnezeul nostru se zice atotputernic, in zilele astea vom vedea ce inseamna atotputernic si cerem Tie, Doamne, sa ne arati lucrul asta, daca noi vom traversa acele perioade! Sunt infricosatoare, dar nu vom deznadajdui, căci milostiv este Dumnezeu si mare este Dumnezeu. (…) Atacurile si navalele care vin asupra omului sunt inca de acum deja de necomparat cu cele ce erau inainte. Spunea cineva aseara, un Prea Sfintit parca, ca in viata noastra, in ultimii 30 de ani lumea a devenit de nerecunoscut. Asa e … si se schimba pe ceas ce trece!
O maica imbunatatita, Sebastiana, pe care Domnul a luat-o acum cativa ani, de prin regiunea Timisoarei, de pe undeva (…) spunea unui parinte pe care il cunosc eu: „Parinte, vremi ca astea n-am apucat. Am cunoscut razboiul, am cunoscut foamete, am cunoscut prigoane, dar vremi ca astea n-am mai vazut. Ieri – zice – mi-au trebuit patru ceasuri ca sa citesc un acatist.” Intelegeti putin de ce vi se duce mintea si nu ramane la rugaciune, in biserica sau in chilie? Da, suntem pacatosi, dar sa stiti ca nu e numai pacatul nostru. Sunt si alte lucruri pe care nu le putem dovedi, dar va spun asta ca marturie a unora mai batrani si care au cunoscut alte lumi. Deja si eu ma vad ca un martor al unei alte lumi pentru cei care astazi au 30 sau 20 de ani si mai putin. Iar parintele nostru a fost si martor al lumii inainte de primul razboi mondial (…) si mi-a spus ca dupa aceea n-a mai fost niciodata acea pace de care isi amintea in tineretile lui, acea asezare a lumii care se simtea. Dupa primul fratricid mondial s-a ridicat harul de pe pamant si n-a mai venit. Dupa al doilea fratricid mondial a fost si mai rau si prin anii ’70 ne zicea: „Daca va mai veni un razboi mondial credinta pe pamant va deveni cu neputinta“ (…)
- Parintele Rafail Noica: “TRAIM VREMURI DE MARE APOSTAZIE, DAR NOI SA NU CADEM DIN VOIA LUI DUMNEZEU!”
- Parintele Rafail Noica despre “PARTEA CEA BUNA” a celor care pazesc Cuvantul
Si daca vedem rautatea dezlantuindu-se in lume este pentru ca Dumnezeu are o Pronie pe care nu o intelegem, o Pronie paradoxala (ba intr-o masura si intelegem ceva) prin care, cinstind libertatea omului – libertate care este poate semnul de capatai al asemanarii omului cu Dumnezeu si Dumnezeu Insusi cinsteste aceasta libertate – gaseste un moment in istorie cand da si raului libertate sa mearga; si sa mearga pana la capat! Dar asta nu inseamna ca raul poate birui. Fiindca avem si cuvantul celalalt din Apocalipsa ca si “Cel ce lucreaza dreptatea, mai lucreze dreptatea. Cel ce se sfinteste mai sfinteasca-se“ si celalalt cuvant spus pentru Maria ca partea cea buna pe care a ales-o, aceea nu se va lua de la dansa.
Frati si surori, daca Cuvantul lui Dumnezeu a zis ceva, asa cum a fost intru inceput: “Sa fie lumina!“, si a fost, deci ce a zis Cuvantul lui Dumnezeu, fi-va! Si ce nu a zis nu va putea fi. As vrea sa intelegem ca toate se tin in zidirea asta prin cuvantul tainic al lui Dumnezeu, si asta sa fie pentru noi mangaiere.
Zile cumplite – vadit – vin si vor veni, multe prorociri care erau de neinteles, astazi sunt tehnologic realizabile, si deci nu e cazul sa nadajduim spre zile mai bune. Zilele mai bune vor veni pentru cei care alegem partea cea buna, alegem pe Dumnezeu. Si acea parte buna nu se va lua de la noi, nu pentru ca noi putem sa facem ceva bun. Cred ca toti avem constiinta pacatului nostru si frica: “cum noi, in slabiciunea noastra vom intampina zile rele?“. Dar sa avem [odata] cu frica aceasta si acest lucru: pe baza cuvantului “tine-ti mintea in iad“, adica: fii realist, acestea trebuie sa fie, “dar nu deznadajdui!“. Si “nu deznadajdui” inseamna nadejde numai si numai in mila lui Dumnezeu si in puterea lui Dumnezeu.
- AVERTISMENTUL BLAND al parintelui Rafail
- CE SA FACEM ATUNCI CAND NE SIMTIM INCERCATI LA MAXIMUM? Poruncile = spovedania lui Dumnezeu; incercarile = dovada prieteniei si increderii lui Hristos in noi
Parintele Sofronie marturisea ca lumea dupa primul razboi mondial n-a mai fost cum era inainte. Si el cunostea lumea dinainte, la primul razboi mondial, la inceputul lui, avea optsprezece ani, era un om in toata firea. Zicea: pacea care se simtea in lume, viata asezata, n-a mai fost de atunci. Si dupa al doilea razboi mondial a fost mai rau – Harul s-a ridicat dintr-acest fratricid mondial. Si intr-o mare masura Harul a parasit lumea. Spunea un lucru cumplit: daca cumva va veni un al treilea razboi mondial, credinta pe pamant va fi cu neputinta! Va spun ca sa stiti incotro merg lucrurile si asta-i partea intai -„Tine-ti mintea in iad!” – sa fim realisti, dar… „Nu deznadajdui!”
Pentru zilele care vin, omul este din ce in ce mai singur si nu stiu pana unde va merge singuratatea asta. Dar daca ramai singur in toata lumea, sa nu uiti ca si Hristos a fost singur in toata lumea, ocarat de toti, iar cei care Il iubeau erau departe de el. Si ramanand si tu singur si neputincios si aparent parasit de toti, te-ai asemanat cu Hristos, care si el a fost ocarat. Daca vreti o pricina pentru a nu deznadajdui… Continuam in starile alea si… venind, Dumnezeu va veni si ne va milui. Asa sa va faca voua Dumnezeu si cum zicea Parintele Cleopa… la poarta raiului, sa ne intalnim cu totii!“.
- Parintele Rafail Noica: NU-I NEVOIE SA DEZNADAJDUIM!
- PARINTELE RAFAIL: Care este sensul adevarat al pocaintei si ce ne va salva de valurile urgiei care va urma?
- Parintele Rafail Noica despre “subtirimea” si vulnerabilitatea iubirii lui Dumnezeu pentru noi. DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?
- VREMEA ESTE A CERNERII
- Parintele Rafail Noica: OMUL, INTRE MINCIUNA PACATULUI si IMPLINIREA IN DRAGOSTEA CRUCII
***
- PRIMA EVANGHELIE DIN POSTUL MARE si RAZBOIUL: “Sa nu va inspaimantati… Iar cand vor incepe sa fie acestea, prindeti curaj si ridicati capetele voastre”
- Când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape (Matei, cap. 24)
- Sf. Varsanufie al Optinei despre vremurile din urma si despre realitatile eshatologice: Fericit cel ce citeste cuvintele cartii acesteia…
- INTERPRETAREA APOCALIPSEI – “CARTEA VREMURILOR NOASTRE”. Parintele Serafim Rose despre conditiile pentru citirea cartii Apocalipsei in duh ortodox
- Parintele Serafim Rose: SEMNELE SFARSITULUI LUMII (I). De ce sa studiem semnele vremurilor? Cum sa ne formam discernamantul duhovnicesc?
- Parintele Serafim Rose: SEMNELE SFARSITULUI LUMII (III). Antihrist, Templul din Ierusalim, dezumanizarea, globalizarea… RISCUL ABORDARII GRESITE A SEMNELOR APOCALIPTICE
- Parintele Zaharia Zaharou – raspunsuri duhovnicesti: CUM VOM PUTEA FACE FATA VREMURILOR APOCALIPTICE?
- Rugaciunea de dimineata a STARETILOR DE LA OPTINA. RUGACIUNE PENTRU IZBAVIREA DE ANTIHRIST
- Sfantul Nicon, ultimul staret de la Optina ne invata CUM SA NE PREGATIM DE PRIGOANE. Este bine sa ne dorim sa traim chiar in timpul venirii lui ANTIHRIST?
- STARETUL RUS ANTONIE: Pentru sfarsitul lumii si Judecata de Apoi NU E DE AJUNS SA CITIM SI SA DISCUTAM, ci sa dobandim harul Duhului Sfant!
- HARUL DUHULUI SFANT –SINGURA ARMA A CREDINCIOSILOR in fata lui Antihrist si a inaintemergatorilor lui
- Din cuvintele prorocesti ale Cuvioasei schimonahii Macaria: “CURAND TOATE VOR VENI UNA DUPA ALTA… DOMNUL STIE CUM SA-I ASCUNDA PE AI SAI”.
- Proorociile schimonahiei Nila – 10 ani de la adormire (6 martie): “MAI INTAI DE TOATE, RUGACIUNEA!”
- DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS: “Vor veni ani grei, dar nu va temeti!”
- “DOMNUL NU-I LASA PE AI SAI” – Viata si harismele unui proroc al veacului XX: SFANTUL CUVIOS KUKSA DE ODESSA
- PREOTUL MARTURISITOR CONSTANTIN SARBU: “Cat mai aveti preoti, cercetati-i si impartasiti-va!”
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Binevoiti sa notati si DATELE CALENDARISTICE (pe cit posibil) la care ȘI-a rostit Pr RAFAIL NOICA (toate) cuvintele (pe care le publicati pe site)? – care poate sint altele decit cele la care le publicati dvs pe site? – iar daca sint ACELEASI sa mentionati faptul? Lucrul e foarte important, chiar daca poate nu pare tuturor asa la prima vedere. Multumim.
@ Mihael Pavaluca:
Nu va intelegem preocuparea si nici insinuarea. Daca am gresit vreo data a unei conferinte, spuneti-ne si, daca se verifica, vom corecta. Noi stim ca aceasta, “Intrupare si premise eshatologice” este din 2002, nu cunoastem data exacta (luna si ziua) si nici nu vedem care e importanta. In orice caz, important ni se pare ce spune parintele.
Multumesc,aceasta sinteza este foarte folositoare pregatirii noastre sufletesti pentru cele ce vor urma.Intr-adevar cea mai sigura metoda pentru a evita surprizele in viata si a le putea face fata cu oarecare calm, cea mai temeinica pregatire este studiul Calvarului si al Golgotei.Orice teofanizat participa la cele doua suferinte ale Mantuitorului:batjocura si rastignirea.De fapt alta Cale nu este,Domnul este Calea si nu este sluga mai mare decat stapanul.
Tot par. Rafail Noica spunea undeva ca cine isi putea permite atat neputinta, atata umilinta altul decat cel care stie ca e atotputernic?
Interesant, e clar ca nu e in logica lumeasca: Dumnezeu deja a biruit, e un act consumat, ca sa zicem asa. Dumnezeu intai a biruit lumea, moartea, dupa care ingaduie dezlantuirea raului ca pentru a se curata tot raul, ca pentru a se autoelimina, dupa ce intai trebuie sa atinga paroxismul . Ca si cand intai trebuie sa se ajunga la punctul de fierbere ca sa se poata distruge toate microorganismele care dau boli! Poate de aceea ni se par vremurile de acum atat de insuportabile, de scarbavnice si de imbecile, pentru ca o componenta a raului pare a fi si o prostie infinita, prostia de a nu-L putea intui pe Dumnezeu …
” Este nevoie ca tot ce este în om să se manifeste cândva, curând sau mai târziu.” par. Rafail
Pentru ca, da, s-au creat si lucruri bune, se intampla zilnic, stiut sau nestiut si lucrurie demne de toata admiratia, lucruri care ne fac onoarea de a fi oameni, doar ca acest rau care ”paraziteaza” Binele e cel care ”sufoca” aceste fapte si acte sublime
Ca ”raul este un miraj”, un parazit al Binelui cred ca simtim uneori multi cand, vazand, auzind ( din nou!) de ceva rau, ni se pare ca e ”prea de tot”, ca ” e deja prea mult” , ca ”asa ceva nu se poate”. Cand pare incredibil ca oamenii sa poata face ”asa ceva”. Aceasta mandrie, care sta la baza tuturor patimilor si a raului care apoi se manifesta in atatea forme ne e straina , cred, prin chipul lui Dumnezeu din noi, dar ne lasa sa lucram raul tocmai pt. ca nu am ajuns la asemanare cu El.
Am gasit candva pe net un video/audio cu o maica ce spunea un timp de 10-15 min rugaciunea inimii incontinuu. Am pierdut locatia/linkul , stie cineva unde pot sa-l regasesc?
Am gasit ceva similar Am gasit totusi ceva similar : http://www.youtube.com/watch?v=kQ6ntlfoUr0