TAINA MAICII DOMNULUI – “ANONIMATUL” DUHOVNICESC, SMERENIA, TACEREA, DELICATETEA DESAVARSITE. Predica de mare sensibilitate a PS IGNATIE MURESEANUL la Manastirea Nicula, de Adormirea Maicii Domnului, 2014 (VIDEO)

“Cat de mult contrasteaza viata Maicii Domnului, chipul ei, cu viata lumii de astazi!”

Cuvantul PS Ignatie Trif (Muresanul) la Manastirea Nicula (2014) de hramul Adormirii Maicii Domnului:

“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh!

„Dati mai intai milostenie cele ce sunt inlauntrul vostru” si, iata, „toate va vor fi curate.” – (Luca XI, 41).

Inaltpreasfintia voastra, Preasfintia voastra, Preacuviosi si Preacucernici Parinti, iubiti frati si surori impreuna-rugatori, suntem la capatul unui rastimp de mare frumusete liturgica, la sfarsitul postului Adormirii Maicii Domnului, rastimp in care fiecare, dupa putintele noastre, ne-am straduit sa adancim taina Maicii Domnului.

Intotdeauna m-am intrebat de ce, in aceasta perioada sfanta, savarsim seara de seara Paraclisul Maicii Domnului. Si raspunsul care imi vine in minte este faptul ca aceasta rugaciune care se zice, asa cum este consemnat in Ceaslov „la vreme de intristare si de nevoie”, rugaciunea aceasta, Paraclisul Maicii Domnului insumeaza, concentreaza in ea durerile si nevoile tuturor oamenilor. Si Biserica nu poate sa fie straina fata de aceste dureri. Biserica, fara a fi individualista, ii cuprinde in rugaciunea aceasta si are in gandul ei sfant pe toti oamenii amarati, necajiti ai acestei lumi. Cat de minunat este ca Biserica, prin rugaciunea aceasta ii incorporeaza pe toti cei necajiti.

Si va spuneam ca in aceasta perioada toti ne gandim la taina Maicii Domnului si contempland chipul ei, viata ei, ajungem la o concluzie: a fost cea mai discreta si cea mai suava fiinta dintre pamanteni. Asupra acestui gand as vrea sa brodez cuvantul din aceasta seara sfanta, plina de foarte mult har, si cand toti, cu ochii mintii, suntem undeva in satul Ghetsimani si avem si noi trairile Apostolilor care au vazut-o pe Maica lui Dumnezeu mergand inspre ceruri. Maica Domnului a fost cea mai discreta, suava fiinta de pe fata pamantului.

Cat de mult contrasteaza viata Maicii Domnului, chipul ei, cu viata lumii de astazi! Traim intr-o lume in care suntem contaminati de gandul ca a trai in anonimat, in discretie nu inseamna altceva decat a fi un om blestemat. Deviza lumii de astazi – va descriu lumea aceasta in care noi traim -, deviza lumii, chipul ei, icoana aceasta a lumii de astazi este ca totul trebuie sa fie scos la iveala, exhibat totul. Doar asa devii interesant. Cand expui tot ceea ce este in tine – si de este murdar, si de este ceea ce tine de viata privata, nu conteaza – important este sa atragi atentia si sa devii, instantaneu, un om “interesant”. Mai mult decat atat, ni se cere ca viata sa fie topita la lumina reflectoarelor vietii publicitare. Si suntem invadati de multe ori, agresati de tot ceeea ce numim noi generic „societatea mediatica” – televizor, internet, suntem agresati, invadati si spargandu-se limita aceasta dintre viata personala a omului si viata publica.

Maica Domnului a trait atat de smerit, nu a cautat sa iasa in prim-planul vietii – si ar fi putut sa faca acest lucru, ar fi putut, s-ar fi putut propti pe imaginea aceasta, pe adevarul ca este Maica lui Dumnezeu. Nu! A trait, dimpotriva, intr-o mare, mare smerenie si cu foarte adanca discretie. Vedeti cat de mult contrasteaza lumea de astazi!

Uitati-va care sunt ziarele care se cumpara cel mai bine – tabloidele, cele in care ni se livreaza spectacolul, viata mondena a unui personaj din lumea show-biz-ului „este importanta”, si toti cumpara aceste ziare. Nu uitam canalele de televiziune care sunt mai interesante, mai apetisante, mai picante, in care cineva descrie si aduce, asa, in fata noastra, ca o fasie viata intima, privata a oamenilor. Si uitati-va, cand doi oameni se angreneaza intr-un dialog si poate ajung intr-o polemica, ce fac acei doi oameni? Nu reusesc sa polemizeze pe marginea ideilor si sa aibe o discutie eleganta, frumoasa, manierata. Cand intra in coliziune unul cu celalalt ce fac? Patrunde unul in viata celuilalt si scoate toata mizeria, totul, pentru ca el crede ca in felul acesta devine interesant si il poate chipurile dobora pe potentialul lui adversar. Asta e lumea in care noi traim!

Care e lumea pe care ne-o propune Maica Domnului? Lumea pe care ne-o propune Maica Domnului este cea de discretie si de deplina smerenie si anonimat. Virtutea cardinala a Maicii Domnului a fost discretia. Si discretia nu inseamna a nu face absolut nimic, si a lancezi, si a sta acolo foarte cumintel in banca ta. Nu asta inseamna discretia, un om discret! Omul discret este cel care, inzestrat cu foarte multe calitati – inteligent, un om ravnitor, iubitor de Dumnezeu, toate le face intr-o taina extraordinara, fara ca sa atraga atentia celor din jur. Nu are nevoie de nimic. E atat de plin de Dumnezeu, e atat de plin de taina aceasta a lui Hristos, incat nu are nevoie de zarva, de rumoarea lumii, nu are nevoie de ea, se dezice, pentru ca in inima lui este prea multa pace ca sa-si mai faca vreme de ce?, de razboiul acesta la care asistam noi astazi, razboi mediatic, in care vietile oamenilor sunt murdarite, viata privata este scoasa in sfera publica si, in felul acesta, devenim mai interesanti.

Maica Domnului a fost smerita, nu a avut biografie, nu dispunem de niciun amanunt biografic al Maicii Domnului – doar literatura patristica ulterioara este cea care a incropit o icoana, un chip al Maicii Domnului, insa noi nu dispunem de date precise, biografice. De ce? Pentru ca Maica Domnului nu a avut nevoie de biografie, nu si-a scris nici memoriile, absolut nimic, nu a avut un jurnal propriu, asa cum este foarte la moda astazi. De ce nu a avut biografie? Pentru ca viata ei a fost viata lui Hristos! De aceea Maica Domnului nu a avut nevoie de biografie. Viata ei s-a identificat cu viata lui Hristos. Si asta inseamna dragoste desavarsita, viata celuilalt sa devina cuprinsul vietii tale, asta inseamna smerenie, nu tu sa iesi in prim planul vietii publice, nu sa faci expozitie de virtuti, sa iti etalezi tu chipurile „toate calitatile pe care le ai” ca sa atragi cat mai mult atentia celor din jurul tau si, poate, sa devii celebru. Multa lume alearga dupa celebritate. Maica Domnului nu a alergat dupa celebritate. Dimpotriva, ea ne invata ca daca vrei sa fii celebru cu adevarat, alearga dupa anonimat si discretie. Vedeti, Maica Domnului peste cate veacuri este atat de prezenta in viata noastra, in inima noastra, in cinstirea noastra. De ce? Pentru ca a fost smerita, a fost discreta.

De asemenea, Maica Domnului nu a vorbit foarte mult. In Scriptura Sfantul Evanghelist Luca surprinde chipul Maicii Domnului – ne spune Sfantul Evanghelist Luca ca Maica Domnului tacea si zavora, ascundea in inima ei cuvintele lui Hristos, cuvintele lui Dumnezeu. Pai cand iti propui sa pui in inima ta, sa asezi in inima ta si sa incui acolo cuvintele lui Dumnezeu, nu mai ai vreme de vorbarie, nu mai ai vreme de poliloghie, pentru ca este in tine Cuvantul cel adevarat – si Maica Domnului a devenit ca o Scriptura vie, ca o Scriptura de carne, daca vreti. Toate cuvintele le-a asezat in vistieria inimii ei si ea n-a vorbit foarte mult, nu avem decat un singur cuvant al Maicii Domnului si cantarea de doxologie pe care I-a adresat-o lui Dumnezeu atunci cand s-a intalnit cu verisoara ei, Elisabeta. In rest nu a vorbit foarte mult. Astazi se vorbeste foarte mult si se face extrem de putin, se scrie la fel de mult si se face la fel de putin. Maica Domnului nu a scris, nu a vorbit; a vorbit putin, dar a facut foarte, foarte mult. De ce? Zavora in inima ei cuvantul lui Dumnezeu.

Si, de asemenea, Maica Domnului a fost inzestrata cu darul acesta al unei bune-cuviinte extraordinare. Si buna-cuviinta este lumina launtrica a Maicii Domnului. De ce va spun acest lucru? Ma gandesc la episodul din Evanghelia de la Ioan – Nunta din Cana Galileii. Oamenii, nuntasii, familia, se aflau intr-un impas. Si atunci Maica Domnului, care este grabnic ajutatoare, ii spune lui Hristos: „Doamne, fa ceva, ca li s-a terminat vinul!”. Si Hristos cum i se adreseaza? „Femeie, inca nu a venit vremea mea!” Fac o mica paranteza – aceasta adresare nu este peiorativa, nu e deloc de desconsiderare, cum vor cultele neoprotestante sa ne ameteasca. Nu, nu, nu! Astazi acest cuvand sufera de o oarecare demonetizare, depreciere semantica. In cultura vremii respective cand te adresai cuiva cu titlul acesta de „femeie” era un semn de mare noblete, de mare cinste, si asa ar trebui sa ramana si astazi. Si astazi, cand ii spui cuiva „femeie” – semn de noblete si semn de cinste. Si Hristos i se adreseaza in felul acesta.

Maica Domnului a dat dovada de buna-cuviinta. Ar fi trebuit, daca am fi fost noi in locul Maicii Domnului, sa ne pierdem cumpatul, pentru ca ne-am fi gandit ca ne facem de rusine in fata celor care erau prezenti acolo la nunta, orgoliul s-ar fi activat in noi. Maica Domnului cu bunacuviinta, cu multa smerenie le spune care erau la nunta:

„Faceti tot ceea ce va spune El”,

impliniti tot ceea ce El va cere, adica Hristos – si atat. Cata buna-cuviinta! Cata buna-cuviinta!

De aceea, Maica Domnului este cea mai discreta fiinta, suava, delicata, de pe fata pamantului. Si avem nevoie de modelul ei, pentru ca v-am spus, traim intr-o lume in care esti interesant daca nu esti interiorizat, daca esti un exhibitionist si viata ta privata, problemele tale intime le pui si le livrezi tuturor ca sa devii lor hrana, un spectacol.

Si vreau sa inchei cuvantul meu. Maica Domnului este discreta si in minunile ei. Minunea nu inseamna spectacol sau, asa cum o anumita societate recent infiintata in Romania, Societatea ateilor sub sloganul acesta „noi suntem atei, eu sunt ateu”. Au incercat sa ia atitudine vis-avis de toate pelerinajele care se fac, si le citesc intr-o cheie de spectacol. Nu! Noi nu facem spectacol, nici macar spectacolul credintei. Noi venim si ne traim discret viata in Hristos. Asta facem noi aici, cand venim la manastire, cand ne ducem la biserica, vrem sa ne schimbam viata si sa luam ceva din harul Maicii Domnului. Si va spuneam ca Maica Domnului este discreta si in minuni. In incheiere vreau sa va citesc o minune relatata cu o frumusete extraordinara si pentru faptul ca acest parinte, parintele Paulin Lecca avea darul cuvantului si a turnat atat de frumos in cuvinte minunea. Vreau sa v-o citesc sa vedeti cat de minunat, cat de frumos, discret, suav, fara nimic spectaculos sau care sa atenteze viata noastra. Maica Domnului intervine si ne ajuta daca si noi suntem curati, suntem discreti, suntem smeriti si nu cautam celebritatea si sa fim in prim-planul vietii publice.

Parintele Paulin Lecca povesteste o minune la care el a fost martor.

„Plimbandu-ma prin curte ma gandeam ca cei ce au credinta scapa de orice primejdie. Chiar in zilele noastre Dumnezeu face minuni. Mi-am adus aminte cu acest prilej de un caz din Odessa. Intr-o zi de dimineata, inainte de a se incepe Sfanta Liturghie, stateam in coltul meu din dreapta naosului si ma uitam cum o fetita de 9 ani se ruga la icoana Maicii Domnului care se afla in fata. Dar rugaciunea fetitei se deosebea de rugaciunile copiilor de varsta ei. Biata copila, cadea in genunchi, ridica manutele in sus ca preotul la invocarea Duhului Sfant, si plangea. Dupa ce si-a ridicat rugaciunea, vazand ca fetita se apropie de mine ca sa-mi sarute mana, am intrebat-o de ce s-a rugat si a plans.

„M-am rugat Maicii Domnului ca sa mi-l aduca acasa pe taticul”.

„Dar unde e taticul?”,

am intrebat-o eu.

„La razboi, pe front”

raspunse fetita cu durere. M-am uitat cu mila la acest copil naiv zicand in sinea mea

„Cum poate Maica Domnului sa il aduca pe taticul ei acasa?!”

M-am indoit ca Moise in pustie. Dar nu au trecut multe zile cand invatatoarea ei, care frecventa aceeasi biserica, imi spuse ca taticul fetitei s-a intors, intr-adevar, acasa.

„Dar cum s-a intamplat minunea?”

am intrebat-o pe invatatoare.

„Fetita si cu mamica ei – imi povestea invatatoarea – dormeau linistite acasa in pat. Pe la miezul noptii se aude o bataie in usa. Mama sare din pat si intreaba „Cine e?” Vocea de afara era cunoscuta, era taticul fetitei. Cand a deschis usa taticul a lasat-o pe sotia lui si s-a dus direct la fetita, a imbratisat-o plangand si i-a spus „Tu m-ai salvat!”. „De ce zici asa?” il intreaba sotia. Iata de ce:

“eram pe front, se intunecase, iar noi tot in transee pentru ca gloantele si brandurile nu incetau sa treaca vajaind si suierand peste capetele noastre. La un moment dat, stand cu capul scos din transee ca sa vad daca a incetat focul, aud vocea fetitei mele scumpe care striga alarmata: „Taticule, taticule, apleaca-te!”, fara sa imi dau seama ca tu, draga mea, nu erai pe front, erai la Odessa, departe de mine, iar eu, pe front, m-am aplecat in mod automat. Dar cand mi-am ascuns capul in transee deasupra mea a vajait o bucata de brand explodat, la o oarecare distanta de noi. Daca nu imi aplecam capul, mi-l retezau. Cand am vazut aceasta minune, n-am mai stat locului, am pornit cu nadejdea in Dumnezeu chiar in noaptea in care am auzit vocea, am trecut peste cadavre, peste garduri cu sarma ghimpata, am trecut prin sate si orase, dar nu m-a intrebat nimeni de acte, si acum ma bucur ca va vad sanatoase si ii multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca m-a scapat de la moarte.”

Asa lucreaza Maica Domnului: discret, suav si in deplina smerenie.

Sa ne ajute Maica Domnului sa urmam viata ei, sa fim si noi ca si ea, si daca ne paste ispita asta de a fi intotdeauna interesanti, de a fi in prim-planul vietii publice sa ne gandim atunci cand alergam dupa celebritate vom da sigur peste anonimat, sigur-sigur, si sunt atatea exemple. Si daca vrei sa fii “celebru” duhovniceste, sa ajungi un sfant, atunci trebuie sa fii smerit si sa cauti anonimatul cel duhovnicesc.

Inchei cu un cuvant pe care l-am auzit de la o batranica deosebita, cu o viata sfanta, din Apuseni, care a trecut la Domnul. Intotdeauna cand mergeam la ea si o impartaseam imi multumea intr-un fel foarte deosebit, asa cum n-am mai auzit de la nimeni vreodata:

„Parinte, multumeasca-va Dumnezeu, si sa va pupe Dumnezeu!”

Asa va spun si eu: sa va multumeasca Dumnezeu si sa va pupe pe toti pentru toata jertfa si pentru dragostea pe care o aveti pentru Maica Domnului! Amin!”

Va mai recomandam:

• DE CE O IUBIM ATAT DE MULT PE MAICA DOMNULUI?/ Care este cel mai mare dar al Preasfintei Fecioare? Parintele Cleopa despre FLAGELUL AMBITIEI NEBUNE DE “A FI IN RAND CU LUMEA”: “Cine se mai osteneste astazi sa alunge ciuma mandriei din inima sa?”

“[…]

Da, fraţii mei! Într-adevăr, Preasfânta Fecioara Maria a fost împodobită de Dumnezeu cu toate darurile cele duhovniceşti. Însă darul cel mai mare care i-a fost ei pricină de slavă şi de cinste negrăită a fost darul smereniei. Fără de acest dar, toate celelalte daruri nu i-ar fi fost de nici un folos.

Smerenia a fost pricină de slavă şi de cinste Preacuratei Fecioare Maria mai mult decât toate darurile pe care le avea. Pentru smerenia ei, după mărturia Sfântului Duh, Domnul a căutat spre smerenia roabei Sale şi a ridicat-o la atâta slavă şi cinste, spre a fi laudată în cer de toate oştile cereşti, şi pe pământ fericită de toate neamurile.

[…]
Iar dacă aceşti sfinţi mari ai lui Dumnezeu au arătat smerenie mare, apoi cine poate să înţeleagă câtă adâncime de smerenie a fost în inima Preasfintei Fecioare Maria, care, auzind şi înţelegând de la Arhanghelul Gavriil că va zămisli de la Duhul Sfânt şi va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, nu s-a înălţat cu inima sa, ci cu mare smerenie, socotindu-se pe sine o simplă roabă, a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!

Aici cu adevărat a luat plinire cuvântul Scripturii care zice: Cine se va smeri pe sine, va fi înălţat. Iar Sfântul Efrem Sirul zice că: “În inima adâncă se va înălţa Dumnezeu”.

Deci, după mărturia acestui sfânt părinte, toate darurile cele mai înalte pe cele smerite se reazimă. Apoi şi la Preacurata Fecioara Maria, toate darurile cele înalte şi duhovniceşti cu care a fost împodobită de Dumnezeu s-au rezemat şi au avut drept temelie veşnică, smerita ei cugetare.

Iubiţii mei fraţi, spre a desluşi mai luminat cele spuse despre smerenia Maicii Domnului, am să vă spun o istorioară. Se povesteşte că un vestit sculptor, a făcut, pe lângă alte statui vrednice de laudă şi de mirare, şi un minunat spic de grâu de care atârna un porumbel. Toţi se mirau şi se minunau de această uimitoare sculptură, deoarece se părea că în ea meştesugul nu urmează firii, ci o depăşeste pe ea. Dar era o taină nedezlegată, cum un spic care este aşa de gingaş cu puterea, să poată ţină pe el greutatea unui porumbel. Dezlegarea tainei însă arată şi închipuieşte pe Preacurata Fecioara Maria. Preasfânta Fecioara era aici închipuită printr-un fir de grâu, iar porumbelul era chipul Duhului Sfânt. Spicul stătea aplecat de greutatea porumbe­lului, arătând, ca un simbol, smerenia cea mare a Preacuratei Fecioare Maria, care s-a aplecat cu multă dragoste şi smerenie când Duhul Sfânt a venit peste ea şi a făcut-o sălaş lui Hristos Dumnezeu.

[…]”

• CARE E TAINA NASCATOAREI DE DUMNEZEU SI A CELOR CARE II URMEAZA? Merinde duhovnicesti de la Parintele Sofronie

“Dumnezeu a slavit-o pe Maica Domnului si a pastrat-o in tacere. Tai­na Nascatoarei de Dumnezeu este taina tacerii. De aceea Dumnezeu nu i-a luminat pe oameni pentru a vorbi despre viata ei trupeasca. Biserica insa a slavit-o.

[…]

„Nu exista scrieri ale sfintelor femei. Asta nu se intampla pentru ca ele ar fi sfinte mai mici decat barbatii, si sunt chiar mai multe, insa femeile sfinte au o viata ascunsa, isi pot pastra viata lor tainica. Maica Domnului a primit un mare har de la Dumnezeu. Nu avem nici o descoperire care sa provina de la Maica Domnului, dar stim ca are un mare har, si Biserica il simte, ea si toti cei ce i se roaga“.

[…]”

• “In aceasta lume in care diavolul isi striga isteric chemarile…” DESPRE DISCRETIA SFINTENIEI SI TAINA VIE A SALASLUIRII DUHULUI SFANT

[…]

In această lume în care diavolul îşi strigă isteric chemările, ai putea crede fie că vremurile cu sfinţi au apus de mult, fie că sfinţenia e doar o vorbă frumoasă. Insă dintotdeauna un atribut esenţial al ei a fost discreţia. Pe sfinţi nu-i vede decât cine are ochi de văzut. Ei sunt şi trăiesc printre noi, fără zgomot, smeriţi, neştiuţi nici măcar de ei înşişi.

Insuşi Dumnezeu este discret. Nu strigă; şopteşte. Nu intră în viaţa ta; te cheamă să-L urmezi, dacă vrei; nu des­chide El uşa, ci stă şi bate. Insă cine vrea Il poate uşor afla, dincolo de zgura şi de zgomotul lumii. Trebuie doar să asculţi, şi El îţi va vorbi. Mai întâi inimii, apoi înţelegerii.

“In această stare, de ascultare, de re­ceptivitate, se afla, cu siguranţă, Maria, atunci când Arhanghelul i-a vorbit. Tră­ia în sărăcie şi în smerenie, într-o căsuţă dintr-un sat neştiut de lume, în curăţie si în rugăciune. Ochiul lăuntric îi era curat şi deschis. Fără îndoială că anii petrecuţi la templu o pregătiseră. Născută ea însăşi din părinţi a căror viaţă gravita în jurul lui Dumnezeu, rod al rugăciunilor lor îndelungate, îşi petrecuse întreaga viaţă de până atunci la templu, în intimitatea Domnului, la adăpost de tentaţiile deşar­te ale lumii. Invăţase, cu siguranţă, să se roage ca nimeni alta. Respira, fără îndo­ială, aerul curat al Duhului Sfânt. Căci sfinţii, prin rugăciune şi viaţă curată se umplu de Duh Sfânt şi Il simt lucrând în inimile lor. Dar ce minune a minunilor, ce taină, ce lucru străin de mintea ome­nească, să te umple Duhul Sfânt într-o asemenea măsură încât să zămislească în tine pe însuşi Dumnezeu! Ce va fi sim­ţit Maica Domnului în inima ei, cât de mult va fi fost cuprinsă şi pătrunsă de Duhul Sfânt! Am simţit, poate, şi noi, vreo uşoară adiere a Duhului. Insă ea a trăit pe pământ nedespărţită nici măcar o clipă de El. Aşa se explică adevărul ne-păcătuirii ei: căci nu s-ar fi putut, având păcat, să fie într-o atât de mare măsură locuită de Duhul Sfânt, încât să-L zămislească pe Fiul lui Dumnezeu.

[…]

• Stim, oare, cu adevarat, cine-i Maica Domnului?

[…]

Când vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos în braţe, tu ştii ce vezi acolo? Cerul şi pământul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului şi al pământului; şi Maica Domnului reprezintă pământul, adică toate popoarele de pe faţa pământului, că ea este din neamul nostru. Este din seminţie împărătească şi arhierească.

Braţele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decât umerii heruvimilor şi ale preafericitelor tronuri. Deci pe cine ţine Fecioara Maria în braţe? Voi ştiţi pe cine ţine? Pe Cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele văzute şi nevăzute. Ştiţi voi cine este Maica Domnului şi câtă cinste, câtă putere şi câtă milă are? Este mama noastră, că are milă şi de săraci şi de văduve şi de creştini. …

Ea s-a umplut de toate darurile Duhului Sfânt, devenind cămară. Dacă un om credincios înţelege tainele mari dumnezeieşti, cu atât mai mult Maica Domnului. Ea şi-a dat seama că este cămara lui Dumnezeu-Cuvântul. Şi gândiţi-vă, când ÎI purta în braţe pe Hristos şi-L alăpta, să sugă laptele de la ea: „Pe cine m-am învrednicit eu să nasc şi să port în braţe?” De aceea ea s-a numit „roabă” (Luca 1, 38).

Iată cât har avea Maica Domnului!

[…]

***

Pentru aceasta zi, va mai recomandam:

***

Legaturi:

***