Parintele Octavian Moşin (Chişinău): CRESTINUL IN FATA PROVOCARILOR LUMII DE AZI, intre REVOLTA care inraieste si RUGACIUNEA facatoare de pace: “Este un veritabil act eroic să trăiești cu adevărat creștinește…”

Pr. Octavian Moşin:

Creștinul în fața provocărilor

Prea multă gâlceavă în jur. Lume agitată, înrăită, revoltată… Se vrea alt trai, stabilitate, siguranţă…! Unii au ajuns la limita nervilor și a sărăciei! Alţii sunt disperaţi, iar cei apţi de muncă sunt cu gândul să fugă peste hotare!

Mulţi s-au plictisit într-atât de clasa politică, încât au renunţat la buletinele de ştiri şi nu-i mai preocupă decât telenovelele. Toată ţărişoara e copleşită de filmul turcesc cu sultanul Suleiman şi haremul său… Majoritatea s-au rupt, s-au deconectat de realitate…

Timp de o săptămână am mers cu Iordanul, binecuvântând şi stropind cu agheasmă mare instituţii, case, trecători, și am descoperit multă lume atât de tristă şi nervoasă, încât şi apa sfinţită îi deranjează.

Câţi trăiesc fără valori, dar şi fără Dumnezeu!

Tocmai aceştia la orice bătaie de vânt cedează!

Doar omul credincios stă dârz în faţa provocărilor, are încredere în ajutorul Celui de Sus, aduce liniştea lăuntrică şi ia decizii corecte.

Urmărind realitatea vieţii, vedem că societatea, contaminată de tot felul de idei, este separată, plină de ură…

Fie ca aceste provocări şi crize, prin care trecem, să ne înţelepţească şi să ne unească. Or, numai duhul credinţei uneşte, numai într-o inimă creştină este dragoste faţă de toţi şi de toate. În El e Adevărul.

Să pornim schimbarea din lăuntrul nostru, să aducem pacea inimii şi să ne rugăm ca Domnul să-şi facă loc între noi. Să cerem mai multă lumină, căldură şi dragoste.

Mii de oameni ies în stradă şi protestează… Nu vreau să comentez, căci risc să greşesc. Fiecare decide cum să-şi exprime durerea, nemulţumirea… Altceva mă deranjează: pe cei care se revoltă nu i-am auzit să ceară ajutorul Domnului.

Dintotdeauna când le băteau la ușă problemele, când în jur era ură, ceartă, nelinişte, îi atacau dușmanii, creștinii se rugau să se facă dreptate, să fie pace între oameni…

Acestea să le cerem şi în zilele tulburi şi incerte pe care le trăim. Să-i lumineze Domnul pe cei de care depinde rezolvarea problemelor… Însă problema e în mulţi din noi. În indiferenţa, orgoliul, lăcomia… şi în celelalte patimi ale noastre.

Să ne ajute Dumnezeu în schimbarea noastră şi toate celelalte se vor schimba în jur, cel puţin altfel le vom privi!

Vreau să închei cu îndemnul ce-l făcea un mare duhovnic tuturor celor care veneau după sfat: „Rugaţi-vă şi totul va fi bine!”, numai rugaţi-vă cu adevărat!

***

Ispitele creștinului de astăzi

Astăzi Ortodoxia tânjește după perioada bizantină, când elementul religios era dominant în conștiința umană și era promovat la nivel de stat.

Este un veritabil act eroic să trăiești cu adevărat creștinește. Societatea de azi devine tot mai laicizată, mai materialistă și mai consumistă, iar un creștin nu mai știe cum ar fi posibilă o viață în duhul învățăturii și moralei creștine.

Mai mult în cărți descoperi modele de trăire duhovnicească, căci în jur lumea îți oferă alte opțiuni și îți propune alte idealuri. Chiar cei mai râvnitori în ale credinței mărturisesc că le este dificil să trăiască credința, pentru că sunt atâtea norme, reguli și principii noi, de care trebuie să țină cont pentru a fi în pas cu lumea.

Toate pornesc de la simplul calendar, care, afară de Crăciun și de Sf. Paști, nu mai ține cont de sărbătorile bisericești. Unii nu au posibilitatea să se rupă de la serviciu, chiar dacă e sărbătoare, post sau alt eveniment din viața bisericească. Pentru alţii cele mai aglomerate zile sunt tocmai când ar fi bine să petreacă în rugăciune. Uneori piețele sunt în plină forfotă, iar bisericile semipustii, și asta în ziua Domnului.

Și în biserică lumea e grăbită, fiind cu gândul la grijile cotidiene. Seara, la priveghere, vezi doar o mână de oameni, iar dimineața, la Liturghie, vin cu mare întârziere și pleacă în mare grabă, chiar după rugăciunea Tatăl nostru… Nici nu apuci să le transmiți vreun mesaj scripturistic, căci creștinii pleacă, nu au timp, pur și simplu sunt grăbiți.

Rar cine mai trăiește zilnic cu rugăciunea, deci cu Dumnezeu. De aici alte griji și preocupări, care le sunt mult mai importante decât sufletul. Am impresia că cele lăuntrice sunt lăsate la un desert. Unii spun: „Lasă că va veni vremea și vom avea grijă doar de suflete, dar mai târziu… la pensie…”. Însă scufundându-se în griji lumești, greu revin la cele duhovnicești. Pe mulți îi prinde ultimul ceas în zbucium, nepregătiți.

Acesta-i pulsul vieții și pe mulți îi iau valurile cotidiene, aşa încât nu mai au timp pentru slujbă, rugăciune, aproape… pentru fapte bune.

Acasă, la serviciu, chiar și în biserică nu totdeauna este această atmosferă de dragoste și unitate. Oamenii se izolează și nu mai știu (nu vor) să comunice între ei. Dacă nu comunică, și mai puțin trăiesc cu durerea, cu grijile sau cu necazurile altora. Nici vorbă de ajutor! Rar când cineva este gata să-ți fie alături la nevoie! Cât de mult ne trebuie dragoste jertfelnică…

Mulți se uită de sus în jos la cei din jur și la tot ce-i înconjoară. Ce bine ar fi dacă lumea s-ar uita de pe Crucea Mântuitorului!

Patimile robesc omul de astăzi și-l fac să tindă spre tot felul de deșertăciuni, iar nu spre limanul mântuirii. E vremea să lucrăm virtuțile!

Ispite au fost și vor fi, și sunt bune dacă rezistăm, dacă nu cădem pradă acestora… Să dobândim forțe și înțelepciune pentru a înfrunta încercările.

Preot Octavian Moşin

Cititi si: