“Cautati-L pe Dumnezeu cel viu, NU ALERGATI DUPA MINUNI, dupa lucruri iesite din comun! NU VA BAZATI PE CELE DIN AFARA!” – PREASFINTITUL DAMASCHIN LUCHIAN despre amagirea credintei dependente de MINUNI si semne exterioare vs. INTALNIREA LAUNTRICA, VIE CU HRISTOS (video, text)

Preasfințitul Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților

„Credința nu este doar un dar, ci o întâlnire cu Hristos”:

Cuvântul de învățătură al Preasfințitului Damaschin Dorneanul adresat în data de 6 mai 2019, cu ocazia împlinirii a 380 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii „Sfinți Trei Ierarhi” din Iași:

“(…) S-a citit astazi aceeasi Evanghelie care, in bisericile de mir, se citeste la Taina Sfintei Cununii. In manastiri nu se citeste decat o singura data pe an si anume in ziua de luni din a doua saptamana de dupa Pasti. Domnul Hristos era cu ucenicii si cu mama Lui in Cana Galileii, la o nunta. S-a terminat vinul si pentru a nu se face de ras cei care organizasera nunta, mama Domnului Hristos L-a rugat: fa ceva, nu mai au vin. Atat a zis. De fapt nici nu i-a cerut nimic, doar i-a spus: nu mai au vin. Domnul a zis in prima faza: dar Eu inca nu imi propusesem sa incep sirul minunilor, ce ne priveste pe noi pana la urma? Mama Domnului cred ca s-a uitat adanc in ochii Lui, nu I-a mai spus nimic Fiului sau dar apoi a spus celorlalti: faceti tot ceea ce va va spune! Erau acolo vreo sase vase mari puse pentru curatia iudeilor, cu apa, aproape vreo 200 de litri, cam asa, in masuratoarea de capacitate din zilele noastre. Domnul a binecuvantat apa, apa s-a facut vin, vin bun, ca un vin vechi cum ar veni astazi. Mesenii nu si-au dat seama de ceea ce s-a intamplat, [nu au vazut] decat ca s-a schimbat gustul vinului, si au ramas doar cu nedumerirea cum de la o nunta se pune vinul mai bun la sfarsit si nu la inceput. Si se incheie Evanghelia de astazi cu urmatoarele cuvinte: “si acesta a fost inceputul minunilor lui Iisus si au crezut intr-Insul ucenicii Sai“.

Oare chiar au crezut? Au urmat si dupa aceasta minune alte minuni, chiar mai mari decat aceasta. Tot in Evanghelia dupa Ioan, la cateva capitole mai incolo, avem minunea vindecarii unui om slabanog, paralizat de 38 de ani, stand si chinuindu-se la o scaldatoare, la Vitezda. Si in capitolul imediat urmator, capitolul 6, dupa aceasta minune, aflam ca unii dintre cei care vazusera minunea aceasta, poate si auzisera de minunea din Cana, auzind ca Domnul Hristos le vorbeste ceva care este mai presus de intelegerea lor, despre painea care se pogoara din cer, despre Trupul Domnului pe care trebuie sa-L mancam, au plecat. Cand li s-a cerut ceva mai mult n-au mai stat cu Iisus. Si vreo trei ani si jumatate, tot minuni peste minuni au vazut ucenicii si oamenii, dar asta nu inseamna ca au avut o credinta puternica pana la sfasit. E adevarat ce zice Sfanta Evanghelie de astazi, ca au crezut intr-Insul ucenicii Sai. Da, au crezut… atunci pe moment.

Nu de mult am avut Intrarea Domnului in Ierusalim. Inainte de aceasta zi, o minune mare, recunoscuta de catre toata lumea si consemnata ca fiind o minune nemaintalnita chiar de Sfintele Evanghelii. Este vorba de invierea unui om mort de patru zile, Lazar in Betania, intrat in putrefactie. Se zice ca toata lumea a slavit pe Dumnezeu Care face astfel de minuni si un entuziasm din ce in ce mai mare si a doua zi cand a intrat in Ierusalim, numai “Osana” si “Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului!”. Acesta este Cel care l-a inviat ieri pe Lazar! Credinta puternica, nu?

Luni, marti, miercuri, joi, vineri. 5 zile. Au uitat... Rastigneste-l, rastigneste-l!

Pai dar pe cine sa rastignesc? Pe Acesta care l-a inviat pe Lazar? Pe Acesta care l-a ridicat pe slabanogul de 38 de ani? Pe Acesta care a inviat-o pe fiica lui Iair? Pe un tanar al unei vaduve din Nain, pe Acesta sa-L rastignesc? – ar fi trebuit sa intrebe Pilat, Care v-a inmultit painile din cer, a adus paine pe pamant. Sa-L rastignesc pe Acesta care din 6 vase pline cu apa a facut 6 vase pline cu vin? Unde e credinta in Acesta? Atat de repede s-a subrezit? Atat de repede s-a scurs? Ce se intampla?

Stiti ce se intampla? Minunile nu ne fac credinta mai trainica, mai puternica. Viata crestina nu este un sir neintrerupt de “waw!”, de descoperiri, de lucruri minunate, nu asta vrea Domnul sa faca. Domnul cand face o minune intrerupe pentru un moment dat niste legi: merge pe apa, El si Petru, dar legea gravitatiei ramane pe mai departe, invie un om din morti, pe Lazar, dar Lazar a murit cativa ani mai incolo. Schimba firea apei si o face vin, dar nu toate apele din Cana Galileii sau din imprejurimi s-au transformat in vin, nu! Minunile nu ne fac credinta mai puternica. Si daca alergam prea mult dupa minuni, eu imi pun un semn de intrebare cu privire la credinta noastra. Minunile nu ne alimenteaza credinta. Pot sa o confirme la un moment dat. Dar toata experienta Scripturii ne arata ca nu minunea i-a facut pe oameni credinciosi deplin, statornici, trainici.

Dar ce i-a facut? Hai, aduceti-va aminte, va rog, de ziua de ieri: Toma putin indoit, aude despre Invierea Invatatorului lui si al lor, al apostolilor, dar vrea ceva. Nu atat sa puna mana, nu atat sa se incredinteze cu ochii si nu simtul tactil sau simtul vizual, [nu acestea] l-au facut pe Toma mai credincios decat inainte. Dar ce? Intalnirea lui personala cu Iisus Cel Inviat. Asta a intarit credinta lui Toma si asta ne face si pe noi credinciosi statornici, cand ne intalnim cu Cel in care credem. De aceea Toma a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! Gata, eu m-am convins acum: Tu esti Domnul meu si Dumnezeul meu!

Cu ceva vreme inainte de Sfintele Patimiri oamenii vorbeau despre Domnul Hristos ca ar fi Ilie, Ieremia, unul dintre prooroci si Domnul Iisus i-a intrebat pe apostoli: dar voi, voi cine ziceti ca sunt? Asta zic oamenii, dar voi? Pentru voi Eu cine va sunt? Si Dumnezeu ne va intreba si pe noi: pentru tine Eu cine sunt? Spun si eu ca Toma: Domnul meu si Dumnezeul meu?

Credinta mea in Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos nu se alimenteaza [doar] din afara, nici din Sfanta Lumina venita pe piatra Sfantului Mormant. Nici din Sfanta Aghiazma care nu se strica, nici din orice minune pe care o vedem la sfinti, minune facuta pana in zilele noastre. Nu doar de aici, ar fi insuficient. Dar de unde? Dinlauntru. Ce diferenta este intre un om sanatos trupeste, care are un sistem imunitar bun, “strong“, cum se zice astazi, si care, atunci cand ia contact cu un virus organismul lui lupta si este infrant virusul respectiv. Daca esti slab, daca esti firav, daca esti pipernicit, daca ai antecedente medicale, ai nevoie de sprijin si din afara: de vaccin, de antibiotic, samd. Dar omul care este sanatos launtric, el dinauntru gaseste resursa sa lupte contra a ceva rau, tot asa, dinlauntrul firii noastre celei duhovnicesti ar trebui sa creasca, sa se reaprinda credinta in Dumnezeu.

Nu va bazati pe cele din afara! Ceea ce nu este metabolizat, primit launtric si integrat in toata fibra noastra duhovniceasca, piere, e relativ. Asa cum apostolii care astazi au vazut minunea transformarii apei in vin si alte minuni, cand Iisus a fost prins au uitat. O amnezie la o vreme cand n-ar fi trebuit sa fie, ca nu erau batrani, doar Petru era ceva mai in varsta. Si au dat bir cu fugitii, L-au lasat pe Iisus singur pe cruce. Cine totusi a ramas? Ioan Evanghelistul. Poimaine facem praznuirea lui, una din cele doua de peste an. De ce? Era om tanar, mai simplu. El iubea pe Domnul. Si daca n-ar fi vazut nimic in jurul lui, nici o apa transformata in vin, nici o paine inmultita, nici pesti pusi in fata celor care asteptau acolo sa manance, nici o Inviere, Ioan cred ca tot ar fi ramas. De ce? El Il iubea pe Domnul. El credea dinauntru, nu avea nevoie de ceva din afara. Si mai tarziu apostolii toti au redobandit credinta, inca si mai mare. Si in timpul vietii Domnului Hristos pe acest pamant apostolii oscilau: sporeste-ne, Doamne, credinta! Nu aveau credinta statornica. Dar dupa aceea, dupa ce L-au vazut pe Domnul si s-au intalnit cu un altfel de Iisus dupa Invierea din morti, credinta lor a devenit o credinta de foc si Duhul Sfant le-a desavarsit aceasta credinta.

Acesta este gandul pe care am vrut sa vi-l pun la inima cand am citit aseara, pregatindu-ma pentru acesta sfanta si dumnezeiasca Liturghie, acest pasaj din Sfanta Evanghelie, asta mi-a venit, ultimele cuvinte din Evanghelie. Asta mi-a venit sa vi le impartasesc si sa ma rog Domnului sa rodeasca. Minunea nu ne face in mod obligatoriu mai tari in credinta. Dar intalnirea personala cu Hristos, care face o minune oricand si oricat de mare, aceea ne va face mai credinciosi.

Credinta nu e doar un dar de la Dumnezeu, ci este o intalnire. Dumnezeu vrea sa ne-o dea, noi trebuie sa fim deschisi. Fiti deschisi, cautati-L pe Dumnezeu cel viu, nu umblati dupa minuni, nu alergati dupa lucruri iesite din comun. Repet, credinta, viata noastra nu este un sir nesfarsit de entuziasme venite din afara, de “waw”-uri, ci o credinta molcoma, statornica, efervescenta, entuziasta, dar avand radacina in Altceva si aceasta ne va face mai credinciosi in Domnul meu si Dumnezeul meu, Amin!

Legaturi: