Cultul TRUPULUI DEZGOLIT sau PROVOCATOR si tavalugul nimicitor al DUHULUI DESFRANARII

In loc de introducere la textul de mai jos, al lui Nicusor Deciu…

Da, stim, nu sunt astea cele mai mari pacate, iar Mantuitorul a osandit mai mult trufia si fatarnicia decat desfranarea si hotia… Da, stim, nu trebuie sa exageram si sa mai pretindem tinerilor de astazi normele de cuviinta vestimentara ale societatilor “vechi”, daca nu vrem sa ii pierdem de tot pentru Biserica… Da, stim, in foarte mare parte e vina barbatilor din ce in ce mai desfranati si, in plus, e vina presiunii modelor si “normelor sociale” contemporane care ajung sa impuna nu doar standarde de “frumusete” tot mai constrangatoare, dar si obisnuinte de normalizare a “expunerii” impudice de la cele mai fragede varste si de ridiculizare a “habotniciei” si cuminteniei…

SI TOTUSI… am ajuns cam prea departe si ma tem ca, luati de valuri dupa valuri, poate nici macar nu mai reusim sa percepem gradul de nefiresc in care am ajuns, in calitate de crestini “traitori”, iar faptul ca am lasat atat de jos stacheta cu totii, prin propriul exemplu si prin invataturile noastre, duhovnici si mireni, preoti si preotese, mame si tati, nu ramane fara consecinte majore! Cu atat mai mult cu cat am considerat mereu, nu fara o doza de viclenie patimasa, ca e vorba despre “pacate mici” si de chestiuni mult prea derizorii pentru a mai pune accentul pe ele “ca pe vremea strabunicilor”, ca mai multa permisivitate nu strica nimanui… Bagatelizand mereu adevaruri si traditii simple binecunoscute de milenii, relativizand la maximum gravitatea pacatului ispitirii/smintirii (in trecut i se zicea ațâțare) si dispretuind ideea ca relele cele mari incep anume de la pacatele mici si neglijabile de care nu te mai rusinezi – de la o fusta scurta astazi la un top foarte lejer maine si la o lenjerie sexy poimaine…, de la un film “excitant” vazut pe furis si de la o relaxare leneș-languroasa pe plaja pana la niste poze ceva mai indraznete sau mai intime postate pe Facebook sau Instagram… Ne inspiram, parinti si copii, din modele lansate initial in lumea prostitutiei si a pornografiei, pe care, altminteri, le condamnam ritos! In fapt, ni se pare ca putem si noi macar sa gustam un pic din fructul oprit al emanciparii progresiste si al revolutiei sexual(izant)e, daca macar ne oprim inaintea pacatelor contra firii… Ca doar n-o fi foc? Ce, parca Dumnezeu ne vrea urati, incuiati sau ne vrea pe toti calugari?

Asa se face ca, astazi, tot aerul pe care il respiram este in asa masura imbibat de duhul curviei, al senzualitatii provocatoare, al (auto)obiectualizarii sexuale a femeii – la care as adauga neaparat si pe cel al obscenitatii limbajului – incat, practic, nici nu le mai constientizam ca atare, iar orice forma de minima “morala” pe acest subiect ne trezeste reflexul de a protesta cu vehementa. Pe de alta parte, insa, tot noi ne oripilam, legitim, de ideile progresiste, de normalizarea si propaganda perversiunilor/ aberatiilor sexuale, tot noi fierbem de revolta – pe buna dreptate! – fata de explozia abuzurilor sexuale de tot felul asupra copiilor, fata de fenomenul tot mai extins de rapire si traficare a fetelor, insa refuzam sa recunoastem partea noastra de vinovatie duhovniceasca, de partasie personala, dar si de culpa “soborniceasca” a crestinilor fata de tavalugul acestui duh general de desfranare, care nu mai poate fi, astazi, nici oprit, indiguit. Participam, cei mai multi, intr-o masura mai mare sau mai mica, la cultul neopagan al trupului si al trupescului, iar legile duhovnicesti nu au cum sa nu lucreze, atata vreme cat nu exista recunoastere a greselii si pocainta sincera.

Am reaminti aici, in incheiere, pentru cei care mai pretuiesc cuvintele sfintilor si nu considera “depasite” viziunile lor duhovnicesti, doua “vedenii” ale unui sfant contemporan, marele duhovnic grec Filotei Zervakos, nimeni altul decat ucenicul Sfantului Nectarie de Eghina:

Vedenia a treia

“Dupa alte cateva zile mi s-a aratat ca ma gaseam in orasul Siros, la marginea unei piete, alaturi de doi dintre militarii cu care vorbeam despre revenirea refugiatilor. In timp ce vorbeam a batut de ora douasprezece amiaza, am intrerupt discutia hotarand sa o reluam la ora trei. In timp ce acei domni au mers la casele lor spre a lua pranzul, eu am intrat in hotel, am urcat o scara mica si inaintand pe un culoar stramt am vazut diferite camere care aveau usile inchise. Am deschis o usa pentru a intra in camera si am vazut inauntru multime de murdarii si intinaciuni. Iesea de acolo asa o putoare incat am fost nevoit sa inchid imediat usa. Am deschis-o pe a doua, pe a treia, si pe ale celorlalte camere, si am tot inaintat pe culoar, insa toate camerele gemeau de mocirla, de murdarii si de putoare. Impacientat si mahnit, m-am oprit la capatul culoarului, strangandu-mi rasa spre a nu se murdari, caci din camere incepuse sa curga murdariile si sa se imprastie pe culoar.

In timp ca ma pregateam sa ies, am vazut multime de barbati si femei, cu infatisarea si imbracamintea majoritatii tinerilor de azi, care urcau mica scara si intrau in camerele pline de murdarie si se scufundau cu totul in mizeriile de acolo de nici nu se mai vedeau. Speriat, am strigat in sine-mi: Vai! Vai de oamenii acestia!

“Si omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte (necuratilor porci) si s-a asemanat lor“.

Unde esti, preamahnite Ieremia, sa plangi si sa jelesti pentru neamul acesta adulter si pacatos? Fa, Doamne, izvoare de lacrimi ochii mei ca sa plang si sa jelesc pana nu va mai ramane putere in mine, sa mor plangand si jelind pentru pacatele mele dar si pentru starea cea vrednica de plans si de jale a oamenilor acestei generatii viclene si stricate.

*

Vedenia a patra

In urmatorul an, 1923, am vazut cum ma gaseam impreuna cu altii la iesirea din Amarusios catre Pendeli cand am auzit un glas puternic zicand: “Paziti-va de necuratie!“. Odata cu glasul am auzit si un vuiet ca de puhoi navalnic care venea dinspre manastirea din Pendeli. Si cum stateam asa inmarmurit, deodata tot locul s-a umplut de murdarie urat mirositoare. Speriati, am cautat un loc mai inalt unde sa nu ne atinga murdaria. Si privind, am vazut un alt puhoi de murdarii revarsandu-se dinspre Kifisia. S-au unit amandoua torentele si au format ca un parau puturos care se indrepta spre Atena. Atunci le-am vorbit celor prezenti. De unde vin si unde se duc toate aceste murdarii? Ele prevestesc o mare nenorocire. Si iarasi s-a auzit glasul acela zicand:

“Aceste murdarii vin o parte de la localnici si o alta parte de la refugiati si se vor uni cu necuratiile celor din Atena si vor inunda Atena si va fi o mare nenorocire si un mare dezastru”.

(Nota: dezastrul s-a petrecut cativa ani mai tarziu, cand armatele germane si italiene au cotropit si au ocupat Grecia).

PS: Oare noi, astazi, la ce sa ne asteptam?!