DE CE FARDAREA E PACAT? Icoana pe care o stricam prin “infrumusetare”
SFANTUL TIHON DIN ZADONSK:
Icoana cea frumoasa se strica
“Daca o icoana bine realizata de un pictor ar fi gasita de un nepriceput si indreptata dupa voia lui, oricine si-ar rade de aceasta lucrare nebuneasca si mare ar fi necazul si mahnirea celui ce a pictat-o. Asijderea se intampla si cu acele femei care isi sulimenesc si isi infrumuseteaza fetele lor cu farduri. Dumnezeul si Ziditorul nostru, ca un intelept Zugrav, asa cum fiecarui om i-a intocmit o alcatuire a trupului si a sufletului, tot asa ii daruieste fiecaruia si infatisarea chipului. Dar daca oamenii isi sulimenesc si isi infrumuseteaza chipurile lor, preschimba si strica lucrul sfintelor Sale maini si supun inimile tinere la sminteli; asa cum lui Dumnezeu Insusi, Ziditorului lor, ii pricinuiesc mahnire, tot astfel se vor supune batjocurii oamenilor cu buna judecata, sau mai degraba vor fi socotiti vrednici de plans. Iata unde duce infrumusetarea chipurilor femeiesti! Lucrarea lui Dumnezeu, ca si cum nu ar fi fost facuta bine – ceea ce este infricosator a cugeta si a grai -, este preschimbata de asemenea femei lipsite de buna cuviinta. Iar in trupurile tinere si aprinse, patima desfranarii se dezlantuie inca si mai mult. Iar aceasta o fac cele care Il marturisesc pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel rastignit si dat mortii pentru pacatele noastre! O, inselare! O, viclenie diavoleasca! O, cat s-a inmultit viclesugul duhului celui rau! Mare arma a diavolului este o asemenea infrumusetare a fetei. Prin ce ar putea prinde mai repede inima omului, decat prin aceasta mreaja a lui? Prin nimic nu lupta mai mult pe crestin decat prin aceasta arma a desfranarii care aprinde trupul, mai cu seama la cei tineri; dar iata ca cele fara de rusine mai pun si singure lemne pe foc. Vai lor, ca adauga foc peste foc! Cum nu le este rusine unor asemenea femei sa se arate in lume! Spune, te rog, pentru ce iesi in lume cu o asemenea infatisare? Ca sa te arati? Cu adevarat ca sa te arati pe tine insati si sa arati ce se ascunde in inima ta. Oamenii te vad, dar unii se feresc de tine ca de o sperietoare; altii isi intorc ochii spre tine, incep sa tanjeasca si nasc nelegiuirea (vezi Psalm 7: 15). Asemenea femei isi fac rau si lorusi, iar aproapelui ii aduc o mare vatamare atunci cand vin asa la mese si la alte intalniri; dar mult mai rau si mai mare vatamare isi fac lor insele pentru ca indraznesc sa intre cu o asemenea necuviinta si in sfintele biserici, unde se propovaduieste cuvantul lui Dumnezeu, unde se slavosloveste numele cel sfant al Lui si se inalta rugaciunea cea obsteasca, unde credinciosii se impartasesc cu Sfintele si Infricosatoarele Taine si unde Insusi Dumnezeu sta de fata in chip nevazut. Daca cineva ar intreba-o: „De ce ai venit in acest sfant si sfintit lacas?” si i s-ar raspunde: „Sa ma rog lui Dumnezeu”, atunci ar trebui sa-i spuna aceleia spre vadire: „Cu astfel de podoabe vii la rugaciune? La rugaciune ne apropiem de Dumnezeu, stam inaintea fetei Lui si Il chemam, cerem mila de la El – ce nevoie este aici de asemenea farduri si podoabe? Una o spui cu vorbele si alta o dovedesc podoabele si infrumusetarea ta. Tu ai venit sa te rogi lui Dumnezeu, dar altceva inseamna infrumusetarea ta. Adevarata frumusete a celui ce se roaga este tanguirea, lacrimile, plangerea, plecarea genunchilor, iar nu infrumusetarea trupului si a fetei. Daca vei plange si te vei tangui, portul tau te va vadi si iti va arata fatarnicia, caci vii in astfel de podoabe ca sa te arati pe tine, iar nu ca sa te rogi. Ia aminte, pentru ce si unde vii cu o asa impodobire, ca sa nu pleci cu cele mai cumplite pacate. „Cat de infricosator este locul acesta! Aceasta nu e alta fara numai casa lui Dumnezeu” (Fac. 28: 17). Teme-te sa vii cu o inima plina de necuratie in locul cel sfant si infricosator si, ispitindu-i si pe altii, sa faci din biserica lui Dumnezeu loc de necinste ca nu cumva sa cunosti judecata lui Dumnezeu asupra ta. Daca te vei cerceta pe tine insati, atunci te vei cai mai pe urma si vei regreta ca te-ai infrumusetat cu asemenea farduri si ca ai intrat asa impodobita nu doar in sfintele biserici, ci in oricare alte locuri – ceea ce iti doresc din inima.
„Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu. Ca asa se impodobeau, odinioara, si sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu, supunandu-se barbatilor lor, precum Sara asculta de Avraam si-l numea pe el domn” (I Petru 3: 3-6). „Asemenea si femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu” (I Tim. 2: 9-10).
Legaturi:
- DE CE AM AVEA NEVOIE DE MACHIAJ SI BIJUTERII? CARE E ORIGINEA LOR SI CE PUTEM PUNE IN LOC?
- Monahul Paulin de la Putna desp
re imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei - SFATURILE SFANTULUI VALERIU GAFENCU CATRE SURORILE SALE DESPRE CUMINTENIE, NATURALETE, SIMPLITATE
- Sfantul Ioan Gura de Aur catre Cuvioasa diaconita Olimpiada despre virtutea simplitatii si patima ascunsa a impodobirii
- Cum o urmăm noi pe Maica Domnului?
- Vladica Augustin de Florina despre modelul Sfintei Mucenite Paraschevi (26 iulie) pentru crestinii de azi
- Boala si nebunia slavei desarte
- BOALA DUHULUI LUMESC
- E vremea sa ne trezim din somn!
- Descoperirile dumnezeiesti ale avvei Filotei Zervakos
- “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“
- Cuviosul Paisie despre neoranduiala launtrica si infatisarea exterioara
- Parintele Cleopa despre femeia crestina – imbracamintea, infatisarea, purtarea si rosturile ei firesti: “TACE LUMINAND SI SE JERTFESTE TACAND”
- Despre femeile care poarta podoabe de aur si se impodobesc – Sf. Ioan Gura de Aur
- In memoriam Parintele Constantin Mihoc: DESPRE PODOABELE FEMEILOR
- Pr. Constantin Mihoc despre relatiile dintre sotii crestini si modul de vietuire a mirenilor (II)
- Parintele Gheorghe Holbea despre MAICA DOMNULUI SI FEMEIA MODERNA
- Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă
- Machiajul – masca frumuseţii
- Cu ce va imbracati fetele?
- Substante cancerigene in produsele cosmetice. DE CE, PE LANGA MOTIVELE DUHOVNICESTI, SUNT PERICULOASE DIFERITELE “VOPSELURI” SI “LACURI”
- Articolele saptamanii: RUSINEA – O NOTIUNE DISPARUTA? JUDECATA CELOR NEVINOVATI
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Ce frumoase imagini ați pus și lângă titlul celorlalte articole!
Dar cuvântul acesta, ”frumos”, cât de mult s-a denaturat, ca sens!
E foarte ciudat cum azi ți se cer explicații dacă nu folosești machiajul. Și în momentul acela îmi vin replici cam tăioase…, dar când văd că și cea din fața mea e machiată,atunci…văd eu ce mai zic pe-acolo…:)
Nu pricep un lucru, problema aceasta mi-o pun de când eram adolescentă: am ajuns incapabili să trăim farmecul și măreția bolților înstelate, a câmpiilor inundate de maci, a buburuzelor somnoroase într-un colț fraged de frunză – toate acestea SUNT VIAȚĂ! Dar cădem în extaz în fața unui inel cu eu știu ce formă și eu știu ce preț – încât mă întreb ce admirăm noi acolo: câți bani au intrat pe degetul acela, sau măiestria bijutierului? În ce direcție privesc când caut frumusețea? Pe urmă ne mirăm că suntem incapabili să ne bucurăm, că suntem depresivi sau anxioși … dar ce anxiolitic puternic e Frumusețea! dar adevărata frumusețe!
Cat adevar!Dar uneori ajungem la adevar destul de tarziu…cand pierzi totul,cand suferinta devine o a doua natura, realizezi cata desertaciune e in toata gateala si impodobeala asta fara rost.Mi-e rusine si lehamite de mine, cea de odinioara, care foloseam zilnic machiajul.Cand ajungi sa duci o grea cruce in spate ti se arata multe greseli si iti dai seama cu cat de putin poti trai(adica nu tot ce iti doresti iti este de folos), material vorbind, si ca cel mai important este sufletul.
Nu am crezut vreodata ca ma pot lipsi de atat de multe si ca ma pot satura cu atat de putin.Te poti lipsi si de televizor si de sulemeneli si de radio si de bijuterii si haine multe si fara rost si de tocuri inalte…iti trebuie doar o haina buna curata, ingrijita,multa bunacuviinta si sa cauti sa faci binele pe cat posibil…sa te trezesti din lancezeala in care zace sufletul…sa poti sa te intorci in tine…sa cauti pacea si linistea sufletului…Vedeam unele femei cu fata luminoasa, naturala, expresia fetei lor ma impresiona si acum inteleg de ce-pentru ca venea din interior…machiajul peste o fata crispata si stresata nu poate ascunde cu nici un chip ce e in interior… ochii-oglinda sufletului, tradeaza .
Ca sa ascultam buburuzele si greierii si cosasii ne trebuie liniste si la propriu si la figurat.Eu acum am fereastra deschisa si aud greierii in gradinita din fata ferestrei.
Ar trebui spus cate ceva, pentru cele care nu stiu, si despre toxicitatea produselor cosmetice….Eu cred ca e un alt mijloc prin care se profita de naivitate si se introduc substante otravitoare in noi.
Chipul uman, emite-n juru-i
Ori întuneric, ori lumină,
Și foc trupesc ce înrobește,
Prin ochi și trup, prin ce exprimă.
Limbajul trupului vorbește
(Și…, duhul ce l’am îndrăgit),
Prin exprimări senzoriale,
Care prin grai nu le-am rostit.
Ispita ce-o purtăm în trupuri
(Și și-o cunoaște fiecare),
De-i dăm putere “să vorbească”
Va deveni devastatoare.
Numai un trup poate s’aprindă
Și să’nrobescă’n doar o zi,
-Pe unde trece ori s’arată-
(Acum), cu sutele de mii.
Puteri devastatoare cheamă
Și înrobesc în chip ascuns,
Pe cei ce văd și simt chemarea.
(Chiar dacă nu li sa răspuns).
Doar o privire poate’aprinde
O patimă nebiruită
Târându-l și pe cel mai vrednic
În foc trupesc și în ispită.
Câţi semeni sorb oare păcatul ?
Și câţi dau patimii răspuns,
Bajocorind fagăduinţa
De la botez întru Iisus ?
Câte familii’și ucid rodul
Și câte-s oare dezbinate ?
Câte platesc cu despărţirea
Acestor fapte vinovate ?
Trupul exprima totdeauna
Instinctul, pofta de păcat
Iar noi ne străduim să-l facem
Puternic și accentuat .
Ne îmbrăcăm spre ispitire,
Și căutam acel frumos,
Care’nrobește și distruge
Tot ce-a zidit în noi Hristos.
Accentuam acele forme
Ce înrobesc prin rotunjime.
(Care ascunse ne’aduc cinste,
Și accentuate doar…,rușine).
De n’am luptat ca prin virtute
Să devenim sfânta valoare,
Ne punem la bătaie trupul,
Prin forme, haină și… culoare.
Însă câștigu’i totdeauna
Trupesc, murdar și vinovat.
Dar oare știm pe câţi sau câte
I-am prăbușit într’u păcat ?
Chipul uman poartă în sine
Valori divine pe pământ
Când prin smerenie adună
Tot ce ne’aduce Duhul Sfânt.
Privirea poate să arate,
Lumina, pacea, bucuria,
Mila adâncă, bunatatea,
Smerenia și curaţia.
Poate purta oricând și’oriunde
Valorile adevărate,
Care sfinţesc viaţa și lumea
Nu o distruge prin păcate.
Chipul uman este prin sine
Fără adaosuri frumos,
Prin Duhul Sfânt și viul sacru
Adus din ceruri de Hristos.
Draga Ana,
Ai dreptate. Si eu, in urma cu doi ani, cand am renuntat la par vopsit, ruj, fond de ten, bijuterii, pantaloni, etc., m-am incurajat comparand fetele femeilor in varsta, blande, impacate, pline de intelegere pentru toti cu figurile dezgustatoare ale celorlalte femei batrane: fete ridiate cu farduri stridente, buze vestejite strident rujate, colanti peste trupuri imatranite. Am ales prima varianta. Si nu a fost nevoie pentru aceasta de vreo suferinta. Pur si simplu cand duhovnicul mi-a spus ca este pacat si ca este de preferat ca totul sa fie cat mai natural m-am intrebat pe mine de ce folosesc toate aceste artificii. Si mi-am dat seama ca din mandrie. Nu a fost usor, mai ales ca au venit cei din jur cu intrebarile. Un coleg mi-a spus ca, defapt, renuntand la vopsirea parului dau dovada de mandrie ca vreau sa fiu altfel decat majoritatea femeilor. Ca sa vezi ce perfid este “cel rau”? Dar m-a ajutat Dumnezeu si am renuntat si acum ma simt foarte bine in noua mea infatisare. Pielea este mai sanatoasa, la fel si parul, ma misc lejer in fustele largi, nu ma mai dor picioarele din cauza tocurilor, nu mai pierd timp pretios dimineata cu fardatul. Defapt asa este cu toate poruncile lui Dumnezeu. Nu ne-au fost date spre chinuirea noastra ci spre bucuria noastra. Spun si eu ca pr. Rafail Noica, pazind cuvantul lui Dumnezeu ajungem sa constatam ca noi suntem cei paziti de cuvantul lui Dumnezeu. Un singur pericol a mai ramas, si nu mic, sa nu-i judecam pe cei care din diverse motive nu pot sa renunte la aceste obiceiuri proaste. Sa incercam sa gasim dincolo de farduri chipul lui Dumnezeu si pe acela sa-l respectam.
@ Alina:
E spus deja la penultimul link de aici cate ceva. Dar oricum motivatia de baza ar trebui sa fie cea duhovniceasca.
Am gasit o interpretare interesanta a poruncii vechi:”Sa nu-ti faci chip cioplit!”.Ea se refera si la schimonosirea infatisarii exterioare care pleaca dintr-o vesnica nemultumire fata de modul cum am fost creati sau de statutul pe care il avem in societate.Sexul frumos se coloreaza de la cele mai fragede varste,barbatii nu suporta parul pe fata.Pe de alta parte invidiem bunastarea altora si cartim pentru soata noastra nestiind ca poate Dumnezeu ne fereste de pacate mai mari.
Ajuta-ne,Doamne,sa ne ducem crucea!
@cristi_g,
Nu cred ca e corecta aceasta interpretare. Caci nu-si ciopleste nimeni chipul cu fardurile, doar il coloreaza. O reinterpretare mai apropiata ar fi operatiile estetice :). Glumesc (nu ar intra la aceasta porunca). Porunca respectiva se refera doar la sculptarea de statuete care sa fie transformate in idoli, caci aceasta era practica in acele vremuri. Asa cred.
ce frumoase sunt femeile care nu se sulemenesc. rujul, oja, fardurile fac fata femeii hada si respingatoare.daca te atingi mai intim de fata lor te murdaresti de taciune si vopsea…iar unii barbati le incurajeaza acest viciu…priviti la o femee cu chip simplu si zici ca e de pe icoana…simplitatea a fost si a ramas…nu vedeti dv pana si in Biserica pe unele icoane vedeti cum sunt acoperite cu amprentele rusinoase ale buzelor…Dumnezeu sa ne ierte pe toti si pe noi si pe ele…iertare multa…
Poate ar trebui spuse cateva cuvinte si despre barbatii care frecventeaza saloanele de cosmetica la fel de mult ca si unele femei. Acesti barbati numiti ,,metrosexuali” se epileaza pe tot corpul, isi fac tratamente faciale, se penseaza, isi fac unghiile cu lac incolor. Sunt si din aceia care-si fac operatii estetice. Te intrebi daca mai pot fi numiti ,,barbati” sau sunt o specie aparte, intre barbat si femeie. Una este igiena personala si alta este grija excesiva a felului cum arati.