NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (2) despre catolici, secte, pedeapsa cu moartea, razbunare, Proscomidie… “Ramane un singur lucru: Ade­varul!”

“- Ce trebuie sa stim despre catolici?

– Draga, uite ce este. Ei sunt foarte vinovati, pentru ca 1054 de ani am fost impreuna. S-au facut sapte Sinoade ecumenice – ultimul a fost la 787 -, care au stabilit dogmele despre tot: despre Mantui­torul, despre Duhul Sfant, despre Maica Domnului, despre firile si puterile Mantuitorului, monofizismul, monotelismul. Va sa zica, s-au facut toate aceste lucruri impreuna cu ei. De ce s-au despartit la 1054? Au inceput cu interpretari proprii: au schimbat Crezul, si multe altele. Ne despart de ei foarte multe lucruri de dogma.

Referitor la sfinti, sfintii nu faceau dogmatica cand traiau crestineste. (…) Noi discutam aspectul dogmatic, caci, bunaoara, ei au bagat pe filioque in Crez, dar ignora ce spune Mantuitorul. Care de la Tatal purcede. Nu si de la Fiul. E limpede!

– Ce parere aveti despre pedeapsa cu moartea in societate?

– Nu sunt pentru pedeapsa cu moartea, pentru ca este o conjunctura care de fapt trebuie retractata. Nu s-a prea inteles asta. Nu este bine a cere moartea cuiva. Nu sa cerem moartea pentru raul pe care ti-l face tie, ci sa cerem moartea pentru un drept al intregii societati. Pentru ca sunt raufacatori in stil mare, care ucid, care omoara, care dau foc, care fura, care pangaresc, violeaza. Ei, m-am referit la acestia care-s un mare rau social. Aceasta tine in primul rand de cei care ne conduc. Caci nu degeaba poarta sabia. Ca lor nu li se cere sa faca rugaciuni adanci. Li se cere sa faca dreptate. Dar crestineste nu trebuiesc omorati, ci sa fie ajutati sa se pocaiasca, ca sa nu-si piarda sufletul.

Asistam la niste lucruri triste in Romania, mai ales acum dupa comunism, cand e o nuanta de li­bertate. Dar si acum se organizeaza hotii la drumul mare, ori te omoara in strada.

Sa te razbuni tu personal, este o foarte mare greseala, pentru ca atunci ramai dator tu. Dar, daca nu te razbuni, ramane Dumnezeu dator la tine. Pentru ca la El este toata razbunarea, la El este tot. Dar ai voie sa te aperi. Ai voie sa te aperi de rau­facatori, caci spune Mantuitorul: Daca stii ca vine furul, nu-l lasa sa-ti sparga casa! Si sigur, inseamna te vei lupta cu el. Nu sta numai cu mainile intinse, sa nu-i faci loc, ca el da peste tine. Sigur ca si tu trebuie sa te aperi, si din toata treaba aceea el poate iesi ranit.

Deci, este voie sa te aperi cu orice chip. Dar razbunarea nu este crestineasca si nu te rezolva. Din contra, dupa ce te-ai razbunat, ramai mai departe dator la Dumnezeu, foarte mult. Dar asa, ramane Dumnezeu dator la tine, ca sa o spun in forma asta noua de a prezenta lucrurile.

(…)

– Cuvantul lui Dumnezeu nu se mai schimba. Odata zis, devine dogma! De aceea am spus, fara sa fac figura de stil: „Hristos este ortodox!”

– Ce ziceti de papa? Vrea sa uneasca Bisericile pana in anul 2000. Este o aluzie politica, sau ce?

– Parintilor, nici nu m-asteptam sa spuna altfel. El e „biruitorul comunismului”, de la Roma, nu de la Aiud! El e „biruitorul tuturor”, „lider”, nu stiu ce. Asta a spus peste tot pe unde s-a dus. Si, parinte, ascultati-ma pe mine: Adevarul ortodox ii roade! Prezenta ortodoxa ii omoara! Nu le convine cu nici un chip. Pentru ca, hai sa spunem drept, cat ne este ingaduit, cat cunoastem ca teologi, un lucru trebuie lamurit: care e adevarul? Al tau sau al meu?

Parintilor, sunt si eu preot si savarsesc Sfanta Liturghie. Cand vad atatea lucruri acolo, atat de grozave, si cand este spus in carte ca s-a aratat de atatea ori Trupul lui Hristos sub chip de prunc, cat degetul de mare, si atatea alte minuni se intampla la fiecare slujba ortodoxa, cum pot eu sa ma compar cu ei, care nu au nici Proscomidie? Nu este normal sa te indoiesti de impartasania lor? Proscomidia, parin­tilor, va dati seama, este cel mai mare ajutor care se poate aduce mortilor si viilor. Si nu se face izolat. Se face in continuare cu Liturghia credinciosilor. Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu sfant Sangele Tau. Pai, bine frate, este putin lucru sa sal­vezi o lume intr-un ceas si jumatate – doua, cat faci Sfanta Liturghie?

– Un preot catolic a afirmat: atat timp cat misa catolica pastreaza epicleza ca fiind centrul liturghiei lor, Proscomidia pe care o fac ortodocsii este o fantezie inventata de ei si nu are o legatura concreta cu ceea ce se intampla la epicleza.

– Trebuie sa raspundem asa: 1054 de ani ati facut aceasta fantezie si voi! Parinte, draga, Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Ioan Gura de Aur au instituit si reguli pentru Proscomidie. Poti sa treci peste sfintii astia atat de uriasi? Parintilor, exista un cuvant al Sfantului Vasile cel Mare, in Canonul 87, pe care l-am pus in insemnari: „Orice cuvant al Sfintilor Parinti are putere canonica!” A gresit Sfantul Vasile cel Mare ca a facut Proscomidia? Ce, gresim cand facem pomenirea viilor si a mortilor? Cand sa o facem, daca nu la Proscomidie?

– Dupa schisma s-au apucat si au schimbat invatatura dogmatica si patristica. Catolicii nici nu-l mai recunosc pe Sfantul Vasile.

– De aceea nu merita nici o discutie. Am spus de multe ori si n-o spun numai eu. Eu nu spun decat ce am gasit la Sfintii Parinti: „Cu diavolul nu se sta de vorba!” E o mare greseala sa intri in dialog cu diavolul.

Parintilor, eu opresc lumea care spune: „Blestemat sa fii, drace!” Vezi-ti de treaba! Ii convine cand spui lucrul asta. Lui ii convine orice dialog cu el, pentru ca-l recunosti, il consideri. Desconsidera-l! Nici nu stau de vorba cu tine! Ca sa-l gonesc pot sa spun: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!” Puterea cuvantului numelui lui Hristos Dumnezeu, asta sa-l goneasca!

Se pune o problema: cand iertam pe morti? Ca trebuie sa-i pomenim nominal. Cand ii ajutam, cand ii iertam, daca nu la Proscomidie?

– Alta intrebare de la catolici: Hristos a facut vreo Proscomidie?

– Vreme de trei ani a facut Proscomidie! Liturghia Sfantului Apostol Iacov are Proscomidie! Nu? Sfantul Apostol Iacov a facut-o. Apostolul lui Hristos. Pai, ce? Sfantul Vasile cel Mare era un fantezist? Era un mare traitor! Iar tu, 1054 de ani, n-ai trait Proscomidia asta? Ca nu s-a facut alta Liturghie dupa 1054. Si atunci, stiti ce este, dragii mei? E o fantezie vinovata de moarte. Pentru ca a angajat o parte din lume. Sunt mai multi catolici in lume decat ortodocsi. Dar vai si vai! Sunt foarte bucuros ca sunt in credinta aceasta, ca ii va smeri Dumnezeu pe toti! Ramane un singur lucru: Ade­varul! Pe toate planurile Adevarul! Asta e!

Cum spunea un parinte, ca un imparat a adus trei sfetnici sa-i intrebe, in fata altor sfetnici: ce e mai tare in lume? Primul a zis: „Cel mai tare in lume este vinul!” A argumentat. I-a turtit pe toti, nu-stiu-ce.

Al doilea: „Cel mai tare in lume e imparatul!” Iar asta pentru ca imparatii erau teocrati, comandau in numele divinitatii. Si l-a biruit pe primul. Si nu era o flatare, ci un adevar. Daca ar fi fost sinceri, pe pozitia lor teocratica, erau grozavi. Pentru ca asta era forma de organizare a lumii si trebuia o ordine, iar ordinea celui mai mare trebuia sa fie: dura lex, sed lex (legea e aspra, dar e lege). Iar aceasta in numele lui Dumnezeu. Dar nu era asa.

Iar al treilea a zis: „Cel mai tare din lume e femeia; dar mai de neinvins este Adevarul!” Femeia, pentru ca i-a trantit pe imparati una-doua. Dar mai de neinvins este Adevarul, care este in Biserica: Si pe aceasta portile iadului nu o vor putea birui! Este cuvant dumnezeiesc si trebuie sa mor cu asta. Nu-mi mai trebuie nimic, nici o alta lucrare. Sa mor cu ce-a spus Hristos. Traind, nu numai crezand!

Cat priveste sectele, sunt linistit. Ei sunt ca niste lupi care curata padurea de hoituri. Iar daca sunt si platiti, e si mai grav. (…)

– Care ar putea fi cauza exteriorizarii duhurilor necurate care vorbesc in special prin femei?

– Totdeauna au fost ispite. Dar, sa va spun sincer, eu inainte de Revolutie am fost mai ispitit.

S-a dat libertate la secte. Cand conduceam Seminarul de la Neamt, erau 300 de secte pe lume. Acum sunt 10.000! Se servesc dracii de aceste inva­taturi false. Dar nu sunt in masura sa spun de ce sunt asa de multe secte. Stie Dumnezeu! Mereu a fost lumea chinuita de diavol, insa acum au capatat o oa­recare indrazneala. Dar sunt si foarte multi care si-au intarit pozitia de credinta, de traire.

Eram la Manastirea Slatina si a venit un om bolnav. Gavriil il chema. Nu se marturisise toata viata. Era foarte bolnav si venise cu sotia la Sfantul Maslu. Am intervenit personal si l-am rugat sa se spovedeasca. El: „Nu, nu! Ce pacate am facut eu?“ Si nu a vrut sa se spovedeasca. Si-i faceam Sfantul Maslu dupa 12 noaptea cu mai multi preoti. La un moment dat, in timpul maslului, a venit moartea sa-l ia. Si a inceput sa tipe ca vrea sa se spovedeasca. Eu l-am intrebat: „Ce ai facut?” „Am facut, am…”, n-a apucat sa spuna nimic si a murit chiar in bratele mele! Doamne fereste sa mori nespovedit si cu constiinta incarcata de pacate!

Ei bine, ce asteptam? Uite prostul! Il rugam sa se spovedeasca. Nu-l costa nimic. Toti am putea trai aceste momente tragice daca vom fi neatenti cu implinirea poruncilor pe care ni le-a dat Dumnezeu!”

(Din: Ne vorbeste Parintele Arsenie 2, Editura Episcopiei Romanului, 1997)