PANDEMIA MINCIUNII. “Media, care este portavocea Fiarei globaliste, ne învață SĂ NE FIE FRICĂ! De ce? Pentru că Fiara vrea PUTEREA ABSOLUTĂ și ne vrea robi! Presa și politicienii care ne-au manipulat înainte ne manipulează și acum” (AUDIO, TEXT)

LECȚIA MACABEILOR: “Ce este mai rău decât să îţi pierzi viața? Să îți pierzi credința!”

Pr. Tudor Ciocan – Predică la Sfântul Maslu, 2 august 2021:

„… Știm prea bine că Hristos a venit și a biruit moartea. Biruind moartea, Hristos ne-a dat libertate. Întrebarea este dacă noi chiar credem cu adevărat că Hristos a biruit moartea și dacă chiar credem cu adevărat că asta are vreo importanță pentru noi; sau noi ne vedem de viața noastră ca și cum n-ar fi venit Hristos?

Ieri am prăznuit, pe 1 august, și pe Sfinții 7 Mucenici Macabei. Tineri, dinainte de Hristos.

În momentul în care Adam și Eva au păcătuit, plata păcatului lor a fost moartea. Au știut că moartea este cea prin care s-au despărțit de Dumnezeu și ca atare, viața a devenit pentru ei, cel mai mare “bun”. Pentru că viața era ceea ce avuseseră în Rai, în Grădina Edenului și această viață într-un fel foarte slăbănogită, foarte lipsită de bogăția Edenului, o aveau în continuare și după păcat. Moștenim această dragoste de viață și noi acum, după Adam și Eva. Pentru că ea ne aduce aminte de viața edenică.

Moartea este cea prin care, omul despărțindu-se de viață, până la venirea lui Hristos, nu mai avea nici o șansă să-L vadă pe Dumnezeu. Adevărat de pildă că Avraam, în momentul în care Dumnezeu i-a cerut o dovadă de maximă Credință și anume să-l aducă jertfă pe însuși fiul său, pe singurul său fiu legitim, pe Isaac, nu a pregetat, ci s-a pregătit să facă aceasta. Ca atare, el înțelegea că există ceva dincolo de viața aceasta. Mai important decât viața aceasta, pentru că vă dați seama că viața copilului, pentru orice părinte normal, este mai presus decât viața sa. Şi-a dat seama că există ceva mai presus de viața aceasta.

Mai departe însă, în lumea aceasta și în mod special în iudaism, încetul cu încetul s-a pierdut această concepție, că există ceva superior vieții acesteia. Într-adevăr, Dumnezeu este deasupra, este într-un alt plan, ajungi la El în măsura în care împlineşti poruncile, eşti într-un fel în poporul lui ales, însă doar în cursul vieții acesteia. Şi doar în cadrul “pământului sfânt” în “țara Sfântă” și doar dacă ești membru al “poporului ales”. S-a întâmplat însă că istoria țării sfinte și a poporului ales să fie plină de zbucium. Și nu o dată, pentru că s-au lepădat de Dumnezeu, nu o dată Dumnezeu i-a certat și i-a arătat că sunt străini de El și i-a lăsat supuşi puterii străine. De mai multe ori s-a întâmplat aceasta. În primul rând cu asirienii, cu babilonienii, apoi cu Alexandru Macedon și urmașii săi, apoi cu romanii.

Macabeii, cei șapte frați Macabei, au fost cam cu aproximativ 200 de ani înainte Hristos,. Nu uitati ce v-am spus, că deja încetul cu încetul, în istoria poporului evreu, în spiritualitatea poporului evreu, viața aceasta era cel mai mare bun. Într-adevăr, era Dumnezeu, da! Dar Dumnezeu și … viața aceasta! Ce fac ei în momentul în care Templul lui Dumnezeu, locul cel Sfânt al lui Dumnezeu este spurcat, pentru că se așează acolo un idol (al lui Zeus mi se pare)? Ce fac în momentul în care tradițiile lor sfinte care erau prinse și în Legământ și pe cale orală, sunt “călcate în picioare”, astfel încât ei, poporul iudeu își pierdea identitatea, se revoltă împotriva celor care făceau acestea?

Iar Macabeii sunt prinși și, în loc să se lepede de credință, își dau viața pentru Dumnezeu. Mai făcuseră aceasta “cei trei tineri”, în Babilon. Nu au vrut să se lepede de Credință și Dumnezeu i-a scos în chip minunat din cuptorul cel de foc. Acum nu s-a mai întâmplat acest lucru. Ce se întâmplă și la ce anume trebuie să ne gândim noi în momentul în care ne gândim la Macabei? Că ei, încă înainte de Hristos vieţuind, înțelegeau că există mai mult decât viața aceasta. Şi există ceva mai rău decât să îți pierzi viața.

Ce este mai rău decât să îţi pierzi viața? Este să îți pierzi credința! Să îți pierzi credința autentică, cea văzută, cea trăită, cea simțită cu adevărat în adâncul sufletului. Ce este mai mult decât viața aceasta? Tocmai această credință! Pentru că această credință, trăită în adâncul sufletului te duce la Dumnezeu. Viața în sine nu te duce la Dumnezeu. Viața “în sine” este într-adevăr un dar de la Dumnezeu. Dar este așa de frumos dăruit, încât noi putem face ce vrem cu ea. Putem să fim “desăvârșit autonomi”, să ne purtăm ca și cum Dumnezeu nu ar exista. Să ne purtăm ca și cum doar aceasta este singurul bun și după aceea nu mai știm ce se întâmplă.

În momentul în care Hristos a venit, cu atât mai mult El ne-a întărit în Credința cea adevărată. Macabeii erau înainte de Hristos! Ei doar aveau o simțire, de la Duhul Sfânt aş spune, să știți! Cum că Veșnicia este mai importantă decât viața aceasta. Cum că Credința cea adevărată este mai importantă decât viața aceasta. Odată venit Hristos între noi, Dumnezeu-Cuvântul întrupându-Se, deodată firea omenească s-a refăcut și blestemul morții s-a ridicat de la noi. Și astfel ni s-a redat libertatea interioară, libertatea cea care contează, în primul rând. Libertatea lăuntrică, libertatea sufletului. Pentru că deja cel care crede în Hristos Iisus a murit, s-a răstignit pentru lumea aceasta, a murit cu Hristos, pentru că știe că înviază cu Hristos. Şi știe că lumea aceasta nu este decât un mijloc, foarte important, singurul mijloc, singurul timp și spațiu în care poate să dobândească mântuirea. Da, pentru aceasta este importantă [viața în] această lume, pentru că aici putem dobândi mântuirea!

Venind în zilele noastre – pentru că trebuie mereu și mereu să repetăm și o să repetăm până când se va termina această manipulare mediatică – venind aşadar în zilele noastre, fiara globalistă ne învață că viața aceasta este cel mai de preț bun pe care îl avem. Dar nu îndreptat către Dumnezeu, ci ca să putem să trăim confortabil, să putem să ne vedem de micile noastre plăceri, să mergem la petreceri, să mergem la cumpărături, să mergem la stadion, să mergem la sala de cinematograf, la teatru, să putem pleca, să călătorim, să ne vedem unii pe alții. Pentru aceasta, fiara globalistă ne arată ce frumoasă este viața și ce trebuie să facem pentru ca să ne-o menținem. Bineînțeles că nu există Hristos în acest discurs.

Dacă ar exista Hristos în acest discurs, ar fi foarte interesant! Aș avea [mai] multă încredere, indiferent că unul din mai-marii zilei apelează acum la mai-marele nostru ca să capete încrederea credincioșilor în ceea ce vrea el să facă. Nu uitați că acest globalist, acest cap de balaur, al fiarei globaliste pe care-l avem aici, și-a îndrumat supușii săi să nu jure cu mâna pe Biblie. Nu mai mult decât acum [doi ani și jumătate] când a fost [referendumul pentru familie] ne făcea în fel și chip, obscurantişti, retardaţi. Şi acuma vine cu obrăznicie să ne învețe el credința. De ce?!

Iată cum se vede minciuna antihristului. Că este antihristul final, nu știu. Dar minciuna este evidentă! Făţărnicia, mieroşenia.

Că și unii din Biserică sunt „ciupiți”de acestea, din păcate vedem la alte neamuri [la greci sau la ruși – nota noastră]. Cum un mare prelat ne învață că ori facem cum ne spun “mai marii” lumii acesteia, ori… mormântul! Ca și cum pentru un creștin, vreodată, mormântul a fost prilej de fugă. Ca și cum pentru noi mormântul nu ar fi fost locul în care ne întâlnim cu sufletul, cu Hristos și trupul ni se pregătește pentru Învierea cu Hristos!

O să tot reluăm lucrul acesta! Frica aceasta de moarte care s-a indus în acest un an și mai mult de jumătate nu are legătură cu Credința creștină! Nu are legătură cu formarea noastră sufletească, din contră, ne este piedică pentru mântuirea noastră!

Şi dacă am deschide ochii foarte bine – și vă rog iarăși să deschideți ochii – vedeți că frica de moarte este mediatizată, dar ea nu este bazată pe nimic concret. Foarte puține date concrete. De fapt datele concrete pe care le vedem fiecare dintre noi cu ochii noștri liberi – nu uitându-mă la televizor, nu citind pe net, ci ceea ce vedem în jurul nostru ne arată că nu trebuie să ne fie acum mai frică decât acum cinci ani sau zece ani. Media, care este portavocea Fiarei globaliste, ne învață să ne fie frică! De ce? Pentru că [Fiara] vrea să ne înrobească! Hristos ne-a eliberat, tocmai pentru că a suportat moartea, a trecut moartea, a biruit moartea, a înviat cu trupul și şade de-a dreapta Tatălui! Hristos ne-a eliberat de această frică. Fiara vrea să ne întoarcă în această frică. De ce? Pentru că ne vrea robi. De ce ne vrea robi? Puterea este un demon mai vechi decât lumea văzută. Diavolul, Lucifer, pe care tot încercăm să îl exorcizăm – Slavă Domnului că putem să citim aceste molitfe – aceasta a vrut de la început: puterea absolută, să-I ia locul lui Dumnezeu. Şi ne mai miră că “mai-marii lumii acesteia” vor puterea absolută în lumea aceasta?

Dar puterea aceasta absolută nu o vor putea vreodată avea dacă nu le-o dăm noi, cu sufletul nostru. Pentru că ne-a învățat Hristos foarte bine, prin Sfântul Apostol Petru, că cel care va mărturisi în sufletul său, în inima sa că el, Iisus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, acela este parte din Biserica aceasta, pe care „nici porțile iadului nu o vor putea birui”. Indiferent de ce auziţi de la unii sau alții, indiferent de ce vedeți în alte comunități creștine, Biserici Ortodoxe. Ceea ce trebuie noi să păstrăm cu grijă desăvârșită în mintea și în inima noastră este încrederea desăvârșită în Hristos și în sfânta Sa Biserică și mărturisirea de credință pe care Biserica a dus-o de veacuri, de două mii de ani! Nu cum o aduc acum, unii sau alții. Că oamenii sunt slabi, au slăbiciuni. Oameni suntem și noi şi avem slăbiciuni și neputințe. Și de aceste slăbiciuni și neputințe poate să profite demonul. Dar mărturisirea de credință a Bisericii, este mărturisirea de credință a Duhului Sfânt, prin gura oamenilor sfinți ai Bisericii.

Vă rog și ne rugăm, fiecare, în primul rând să nu ne temem de moarte! Pentru că deocamdată vedem cu ochiul liber, că presa și politicienii care ne-au manipulat înainte, ne manipulează și acum. Deocamdată. Şi eu vă spun, că dacă voi vedea eu cu ochii mei altceva, eu voi spune că am greșit. Dar până una alta, de un an și jumătate din martie, din februarie 2020 – iată că au trecut deja da, un an și jumătate – nu se vede nimic din ceea ce ni se tot spune. Deci nu ne temem.

În al doilea rând, să înțelegem că nu putem avea încredere în cei care ne îndepărtează de Hristos sau Îl ignoră pe Hristos în această așa-zisă „luptă”, Îl ignoră pe Hristos în actul de conducere a societății acesteia. Buna-credință i-o datorez celui care îmi arată că merită să am încredere în el! Nu în cel care mă minte, indiferent ce haină poartă. Dacă mă minte în lucrurile fundamentale, dacă mă minte şi în cele mici, cu cât este mai mare (nu dacă are nişte slăbiciuni din când în când), ci dacă mă minte și mă minte sistematic, atunci nu pot să-i dau încrederea mea.

De asta o numesc fiară globalistă, pentru că minciuna este “pandemică”. Pandemia nu este atât de vizibilă în ceea ce ni se spune că este, în boala respectivă, dar minciuna este universală, generală, o vedem, e “pandemia minciunii”, cea în care trăim.

E adevărat că noi suntem foarte puțini. Dar spune Mântuitorul: “Nu te teme, turmă mică!“. Erau apostolii, la Cina cea de Taină doisprezece și unul chiar a căzut dintre ei. Erau apoi în același foișor la Cincizecime, când a coborât peste ei Harul Sfântului Duh în chipul limbilor de foc. Erau o mână de oameni și această mână de oameni nu avea o armată, nu avea o strategie, nu avea administrație, nu aveau nimic! Dar au putut, prin Credința lor și prin lucrarea Duhului Sfânt în ei, să schimbe lumea și, dintr-o lume păgână și sălbatică, să ajungă o lume creștină. Cel puțin în partea aceasta. Așa suntem și noi acum, suntem o mână de oameni. Dar dacă ne vom păstra Credința, nu ne vom lăsa nici intimidați, nici manipulați, atunci prin Harul Duhului Sfânt, prin lucrarea tainică a lui Hristos, această “mână de oameni” care suntem ortodocșii români, această mână de oameni va fi cea care va birui acest moment al istoriei, fiara apocaliptică. Acum! În alte momente ale istoriei, alții vor fi.

Păstrez această nădejde: Credința cea adevărată, înțelegerea cu adevărat a fenomenului, punerea în mâna lui Dumnezeu, despătimirea fiecăruia dintre noi – acestea sunt căile prin care vom trece cu bine și noi și apropiații noștri și toată lumea, pentru rugăciunile Sfintei Biserici Ortodoxe Române, toată lumea aceasta va ieşi din această criză.

Amin!”

LEGĂTURI:

***