PARABOLA PARINTELUI MILOSTIV: “Daca omul nu se incredinteaza de iubirea parinteasca a lui Dumnezeu, nu se poate lupta duhovniceste”
Pentru Duminica fiului risipitor, va mai recomandam:
- IN CAUTAREA DRUMULUI INAPOI SPRE CASA PARASITA A IUBIRII PARINTELUI CERESC. Talcuirea Arhimandritului Zaharia de la Essex la pilda fiului risipitor
- DUMINICA FIULUI RISIPITOR – DE LA RAUL BABILONULUI IN BRATELE PARINTESTI
- INTOARCEREA ACASA. Predicile parintelui Serafim Rose si pr. Alexandr Schmemann la DUMINICA FIULUI RISIPITOR
- INTOARCEREA FIULUI RISIPITOR. Predica audio miscatoare a Parintelui Damaschin Luchian despre DRAGOSTEA PARINTEASCA si SINGURATATEA celui despartit de casa lui Dumnezeu: “E minunat atunci cand vrei sa te intorci la Dumnezeu, dar mai minunat lucru este sa ai UNDE sa te intorci!”
- VENIREA IN FIRE
- IUBIREA DOMNULUI, “FARA REPROSURI”: Domnul si astazi ne spala picioarele si continua sa bata la usa inimii noastre, desi o gaseste inchisa…
- Meditatie zguduitoare la Pilda Fiului Risipitor a Arhim. Andrei Coroian: CHEMAREA BRATELOR PARINTESTI ALE CELUI RASTIGNIT SI CHINUIT DE PACATELE NOASTRE…
- FIUL RISIPITOR. IUBIREA LUI DUMNEZEU si TAINA POCAINTEI. Predici strapungatoare de inima si pline de putere ale Staretului Efrem Filotheitul
- Cuvant al Parintelui Ioan Buliga la Duminica Fiului Risipitor: “DE CE OAMENII UCID DRAGOSTEA?”
- Duminica Fiului Risipitor si descoperirea marii taine: CUM NE IUBESTE DUMNEZEUL NOSTRU? (predica exceptionala a Sf. Nicolae Velimirovici)
- Parintele Nicolae Steinhardt – TATAL ALEARGA IN CALEA NOASTRA
- Sf. Ioan Gura-de-Aur – SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA? DAR SE POATE SI NEPASARE MAI SALBATICA?
- Reflectiile Mitropolitului Antonie de Suroj la PILDA FIULUI RISIPITOR: “Ce este păcatul? – o fapta care neaga atat lui Dumnezeu, cat si celorlalti realitatea lor ca persoane, degradandu-i prin transformarea lor în niste obiecte care nu exista decat pentru ca noi sa ne folosim si sa abuzam de ele”
- “INVREDNICESTE-MA, DOAMNE, SA TE BUCUR SI EU CU INTOARCEREA MEA!”. Cand uitam ca suntem fii risipitori sau uitam cum ne iubeste si ne asteapta Tatal… ISPITELE CRESTINULUI – INTRE OBRAZNICIE SI DEZNADEJDE
- FIUL RISIPITOR. Predica audio (si text) a Parintelui Hrisostom de la Putna
- Judecata Iubirii parintesti – “adanca pana in adancul inimii noastre”. DAR NOI… AVEM INIMA DE FII? ALEGEM INCREDEREA SAU INCRANCENAREA?
- NOI SI FIUL RISIPITOR. Cum incepe caderea de la pacate mici si cum trebuie sa fie ridicarea si intoarcerea. PREDICI EXCEPTIONALE ALE SF. TEOFAN ZAVORATUL
- FIUL RISIPITOR SI FIUL CEL MARE: DOUA DRAME. Predica PS Sebastian al Slatinei
- Predica IPS BARTOLOMEU ANANIA la DUMINICA FIULUI RISIPITOR (2006). Instrainarea dorului nebun de duca si dorul lui Dumnezeu
- Talcuri adanci si vii pentru noi desprinse din Pilda Fiului Risipitor: DE CE FUGIM DE ASCULTAREA LUI DUMNEZEU? Despre nebunia mandriei si a deznadejdii
- Predici la Parabola Fiului Risipitor ale Sfintilor Ignatie Briancianinov si Ioan Maximovici
- PREDICI SI MEDITATII LA PILDA FIULUI RISIPITOR: Parintele Ioanichie Balan: “NU E ALT PACAT MAI RASPANDIT ASTAZI DECAT PACATUL DESFRANARII. Duhul desfranarii racneste ca un leu salbatic si umbla sa insele cat mai multi”/ TATAL RISIPITOR DE DRAGOSTE SI REVENIREA LA FIREA CEA ADEVARATA
Arhim. Varnava Iankos:
Dumnezeul iubirii părinteşti
In lectura evanghelică de astăzi (v. Luca 15, 11-32) Biserica noastră dă citire pildei fiului risipitor, continuând pregătirea noastră pentru Postul cel Mare, care este prin excelenţă o perioadă a pocăinţei. Pocăinţa în această pildă are ca element principal ideea întoarcerii.
Pocăinţa nu este o stare lăuntrică statică de întristare de sine sau de îmbunătăţire a imaginii noastre, ci este un proces de întoarcere şi de restaurare a relaţiei noastre cu Dumnezeu. Ceea ce este important este faptul de a găsi premisele acestei întoarceri şi acestei relaţii.
Elementele sunt două. Primul este certitudinea că Dumnezeu este Părintele nostru, care ne iartă şi ne iubeşte şi pe toate le iconomiseşte nu în vederea unei efemere mângâieri sufleteşti, ci în vederea unui parcurs statornic al mântuirii „persoanei” noastre. Aşadar, nu poate să existe o raţiune a pocăinţei sau o nevoinţă duhovnicească în care să nu existe limpede faptul că Dumnezeu este Părintele nostru.
Ceea ce l-a salvat pe fiul cel risipitor şi i-a dat premisele întoarcerii, ale mântuirii şi ale restaurării este ceea ce nu a uitat nici măcar o clipă în ţara cea îndepărtată, nici în ceasul păcatului: că Dumnezeu este un Părinte milostiv. Întreaga noastră luptă, în cele din urmă, şi întreaga noastră căutare este să ne încredinţăm de prezenţa şi de mărturia în viaţa noastră a lui Dumnezeu Tatăl.

detaliu icoana de Elena Murariu
Dacă omul nu se încredinţează de iubirea părintească a lui Dumnezeu, nu se poate lupta duhovniceşte. Dacă omul nu se încredinţează de iubirea părintească a lui Dumnezeu, nu poate să vorbească despre Dumnezeu. Dacă omul nu poate să fie încredinţat, să-I mărturisească Dumnezeu că este Părintele lui, nu poate să aibă viaţă nici ca să facă ceva esenţial, adică ceva care să aibă perspectivă veşnică în viaţa lui. Deoarece chiar şi ţinerea poruncilor şi nevoinţa lui personală nu se fac pentru ca să păzească, să ocrotească, să sporească să caute această relaţie, ci ca să se închine pe sine însuşi lui Dumnezeu. Aşa se luptă omul, între conservatorism şi liberalism, între moralitate şi imoralitate şi este condus în chip pedagogic de către pronie. Însă şi cele două cadre, al moralităţii si al imoralităţii, sunt iadul, sunt robie, dacă omul nu s-a încredinţat de iubirea părintească a lui Dumnezeu.
Aşadar, toată lupta noastră numai atunci poate să fie justificată, dacă omul, înainte de a pleca din această viaţă, se încredinţează de dragostea părintească a lui Dumnezeu. Se încredinţează că Dumnezeu este Dumnezeul dragostei, al iertării şi al lăsării păcatelor. Este Dumnezeul nu al celor îndreptăţiţi, ci Dumnezeul celor ce se pocăiesc.
Al doilea element este simţirea îndepărtării de această relaţie. Simţirea căderii din această relaţie, care nu are nimic de-a face cu înţelesul strâmt al încălcării poruncii şi legii, ci are de-a face cu o lipsire şi cu o ofensare a acestei relaţii. Dacă omul nu a gustat această relaţie, nu poate să vorbească despre moralitate sau imoralitate. Nu a înţeles încă valoarea poruncilor şi a legilor drept căi pedagogice care-l conduc la şi-i asigură această relaţie. Omul care nu a gustat bucuria nu ar putea să simtă nici absenţa acesteia.
Adevărata pocăinţă nu este o nenorocire, o întristare de sine că nu am reuşit într-un anumit lucru. Ci pocăinţa este simţirea pierderii Raiului. Este simţirea pierderii iubirii părinteşti.
Dacă omul recunoaşte faptul că comoara lui este această simţire a iubirii părinteşti, atunci nu este presat de nimeni şi nu este constrâns ca să ţină poruncile şi să-şi păzească integritatea persoanei sale departe de păcat, ci dimpotrivă, el însuşi se străduieşte să nu ofenseze şi să nu piardă această bucurie şi acest har.
Simţirea harului Dragostei lui Dumnezeu şi simţirea lipsirii şi a pierderii lui – din pricina fugii noastre şi a dezlegării noastre de El – sunt cele două elemente care ne conduc pe calea mântuirii. Orice altceva în afara acestui cadru, a acestei experienţe şi a acestei stări este iad, chiar şi dacă în mod aparent omul este fără de păcat.
Prin urmare, măsura moralei, măsura virtuţii, măsura păcatului pentru Dumnezeu nu se epuizează la o ţinere scolastică a poruncilor, nici la o scolastică investigare de control a noastră sau a altora cu privire la cantitatea păcatului nostru, ci se epuizează şi se concentrează în faptul dacă am păzit această relaţie, dacă am crezut în această relaţie şi în bucuria pe care ne-o dă.
Dacă omul crede cu adevărat că întreaga lui viaţă, toate lucrurile sunt Dumnezeu-Tatăl, atunci cu adevărat trăieşte libertatea fiilor lui Dumnezeu şi este condus spre un parcurs pe care nu l-a bănuit mai înainte. Virtutea şi păcatul sunt robie dacă omul nici nu a căutat, nici nu a refuzat această experienţă şi încredinţare: că, aşadar, Dumnezeu este un Părinte milostiv. De altfel, aşa este caracterizată în tradiţia noastră lectura evanghelică de astăzi: „Parabola Părintelui milostiv“.
(din: Preot Varnava Iankos, Biserica pacatosilor, Editura Egumenita, 2016)
Legaturi:
- BISERICA PĂCĂTOȘILOR. “Dacă primim poruncile în afara iubirii Lui părinteşti, atunci Biserica se devalorizează şi ajunge un sistem”. ADEVĂRUL ŞI DRAGOSTEA sau “MÂNA” ASPRĂ ŞI “MÂNA” MÂNGÂIETOARE A ACELUIAŞI DUMNEZEU
- Chemarea la Cina IMPARATIEI CERURILOR, chemarea la A NE HRANI DIN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU si a incorpora toate aspectele vietii noastre in TRUPUL LUI HRISTOS. “Cum sa spargem hotarele individualismului nostru”? DE CE MERGEM LA BISERICA, de ce ne impartasim, ce este PACAT in viata noastra?
***
- PS MARC NEMTEANUL, in conferinta de la Iasi, despre CE INSEAMNA A FI CRESTIN si CUM (NU) TREBUIE SA NE RAPORTAM LA PACAT (video)
- Mitropolitul Hierotheos Vlachos ne arata ce este, in mod real, PACATUL, in Traditia ortodoxa si cum poate fi IERTAT
- Arhimandritul Sofronie: CE ESTE PACATUL?
- Arhimandritul Sofronie de la Essex: DE LA ETICA LA FIINTIALITATE
- CHEMATI SA FIM FII AI LUI DUMNEZEU, NU DOAR OAMENI MAI BUNI… Predica trezitoare a Parintelui Hrisostom de la Putna (audio): “Sa-L aducem pe Hristos langa noi. Sa-I spunem toate! Sa-L facem partas vietii noastre cotidiene”
- PARINTELE RAFAIL: Pocainta si nevointa – intre INTELEGEREA ERETICA si intelegerea dreapta (si VIDEO)
- HRISTOS ESTE TOTUL
- IN FATA LUI IISUS: Viata launtrica a Duhului vs. falsa Ortodoxie a pietismului si moralismului religios. La ce “folosesc” Sfintele Taine?
- “Duhovnicul si ucenicul”: CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR “PRACTICANTI” si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
- ARHIMANDRITUL TIHON: “Adu-ti aminte de dragostea ta dintai!”. Interviu exploziv despre OBOSEALA DE VIATA DUHOVNICEASCA, NECREDINTA “CREDINCIOSILOR” SI… CINISMUL ORTODOCSILOR “PROFESIONISTI”
- CUM NE TRAIM RELATIA CU HRISTOS? Crestinul intre chemarea de a fi “FAPTURA NOUA” si SCLAVIA SUPERSTITIILOR (NEO)PAGANE sau a FORMELOR FARA FOND: “Să nu fim automate de rugăciune sau de viaţă religioasă, ci să fim flăcări vii, lumânări care să ardă pentru veșnicia Împărăţiei lui Dumnezeu!” (si AUDIO)
- CUTREMURATOAREA BUCURIE A INTALNIRII CU HRISTOS: “Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa Se jertfeasca in locul nostru si pentru noi?”
- “Ce fericiti am putea fi daca L-am cunoaste cu adevarat pe Hristos!”
- MARTURIA UNEI TINERE “purtatoare de mir” din zilele noastre despe INTALNIREA VIE CU HRISTOS: “Numai pentru asta merită să trăieşti, să-L faci pe Dumnezeu aerul tău, viaţa ta, sângele tău. Altfel, viaţa e serbădă, fără sens…“
- PARINTELE SILUAN OSEEL, SFANTUL FILOCALIC DIN EINDHOVEN – INTRUPAREA RUGACIUNII SI DRAGOSTEI ARZATOARE: “Gândește-te bine, suntem noi doi și Hristos în veșnicie, nimeni și nimic nu mai contează, nici ce a fost. De acum încolo începem”
- Avem noi CREDINTA ca RELATIE VIE cu Hristos? PARINTELE ARSENIE MUSCALU ne invata CUM SA DOBANDIM SMERENIA si EVLAVIA AUTENTICE, cum sa traim POCAINTA si cum sa spunem adevarul FARA SA JUDECAM?
- Cea mai insemnata PROVOCARE a Evangheliei: SA AM O RELATIE PERSONALA, COTIDIANA, CU HRISTOS: “Mantuitorul nu vine sa vorbeasca cu o masa de oameni, cu o turma mare de oameni. Vrea sa vorbeasca cu fiecare dintre noi, personal”. CUVANT AL PR. CLAUDIU MELEAN la VINDECAREA DEMONIZATILOR
- Să ne întoarcem la VIAȚĂ, să ne (re)venim în FIRE… “Dumnezeu este mult prea important ca să ne mulţumim cu ceva mai puţin decât El”
- Arhim. Simeon Kraiopoulos: PAREREA DE SINE – idolul din noi, “bunii crestini”. SA NU ASCUNDEM LIPSA NOASTRA DE POCAINTA!
- CHIAR IL VREM PE HRISTOS SAU DOAR O STARE PSIHOLOGICA? De ce nu ne schimbam, de ce ne pierdem in detalii? Ce facem cand suntem dezamagiti de noi insine?
- EGOISMUL CRESTINULUI – “MORTUL” CARE REFUZA SA MOARA SI IA MASCA VIETII “NOI”
***
- SFANTUL SILUAN ATHONITUL: “Fara har, sufletul e asemenea unui dobitoc”
- Sfantul Macarie Egipteanul: Cum se manifesta Duhul Sfant in suflet? CINE NU ARE COMOARA SI FOCUL DUHULUI IN SINE SA NU INDRAZNEASCA SA PREDICE ALTORA!
- SA NU UITAM: “Mult ni s-a dat, mult ni se cere…” SUFLETUL CARE NU ESTE NASCUT DIN DUHUL SFANT DE PE PAMANT ESTE MORT PENTRU VESNICIE!
- ATINGEREA VESNICIEI – experienta uluitoare, “prooroceasca”, a vederii tainice a IUBIRII LUI DUMNEZEU, care ne insufla TANJIREA dupa trairea neincetata in prezenta Sa, chemându-ne la TRANSFIGURARE: “Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!”
- “DRAGOSTEA CEA DINTÂI” – prima întâlnire a sufletului cu Domnul Său, prin cercetarea tainică a harului. CUM SE ARATĂ ÎN VIAȚA NOASTRĂ DUMNEZEUL CEL VIU: “Cu adevărat, uimitoare sunt căile lui Dumnezeu cu omul şi chipul în care îl atrage la Sine! DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU ESTE ADEVARATĂ NEBUNIE…”
- “ADU-TI AMINTE DE DRAGOSTEA CEA DINTAI” – Parintele Zaharia despre “AVENTURA” CREDINTEI si ETAPELE LUCRARII LUI DUMNEZEU cu noi si in noi (I)
- Părintele Zaharia Zaharou despre GREUTATEA MÂNTUIRII, “ȘTIINȚA DOBÂNDIRII HARULUI”, viața creștinului ca o necontenită CONVERTIRE și CUM TREBUIE AJUTAȚI CEI AFLAȚI SUB CERCETAREA PRIMULUI HAR: “Ceea ce ne ține şi ne dă viață este simţirea vie a lui Dumnezeu în inimile noastre, în trupurile noastre”
- CELE TREI ETAPE ALE VIETII DUHOVNICESTI – prima parte a conferintei Parintelui Zaharia Zaharou de la Iasi (video+text), SCURT GHID PENTRU BUNA TRAVERSARE A INCERCARILOR LAUNTRICE: “Ne este de neapărată trebuință să trăim părăsirea de Dumnezeu pentru că numai astfel va fi cercată hotărârea de a-L urma pe Hristos”
- GUSTAREA LUI DUMNEZEU. Talcuirea duhovniceasca a Parintelui Zaharia de la Essex la Evanghelia primei Duminici a Postului Mare: “Mai mari decat acestea vom vedea”. TAINA VIETII IN HRISTOS ca NEINCETATA INNOIRE
- “CÂNTAŢI DOMNULUI CÂNTARE NOUĂ…” – Arhim. Zaharia Zaharou ne descoperă “cum tânjeşte Dumnezeu ca noi să ne smerim pentru a ne putea dărui încă şi mai mult har”. RECUNOŞTINŢA FAŢĂ DE DUMNEZEU – IZVOR NESECAT DE INSUFLARE. “Ispita noutăţii” vs. dinamica nesfarsita a vietii harului
9 Commentarii la “PARABOLA PARINTELUI MILOSTIV: “Daca omul nu se incredinteaza de iubirea parinteasca a lui Dumnezeu, nu se poate lupta duhovniceste””