Parintele Arsenie Muscalu despre formarea duhovniceasca in vremea noastra (IV)

Povatuitorii duhovnicesti

“Iarasi aici trebuie sa spunem cateva lucruri, nu de la noi, ci de la sfintii care au trait aproape de vremurile noastre si ne-au avertizat asupra primejdiilor duhovnicesti. Noi, in vremurile acestea de mare saracie duhovniceasca, nu mai avem parte de povatuitori duhovnicesti cum erau in primele veacuri crestine, nu mai exista marii traitori in Duh, oameni care erau miscati in toate, si in cuvant si in fapta si in gand de Duhul Sfant, oameni care sa arate fara gres celorlalti calea mantuirii. Asta nu o spunem noi, o spun sfintii care au trait in vremurile noastre.

Cuviosul Paisie Velicikovski, de la Neamt a colindat tot Sf. Munte in secolul XVIII si n-a gasit un povatuitor duhovnicesc cum voia inima lui. A colindat si toata Ucraina si Moldova, l-a cunoscut pe Cuviosul Vasile de la Poiana Marului, barbat sfant, dar totusi n-a fost multumita inima lui. Cuviosul Vasile voia sa-l faca preot inainte de varsta canonica de hirotonie si, de aceea, a fugit de el. A fugit la Sf. Munte, dar n-a gasit nici acolo un povatuitor duhovnicesc cum voia inima lui si atunci s-a retras singur si a incercat de unul singur, povatuit de cartile duhovnicesti, sa lucreze cele duhovnicesti in singuratate si stim ca, acolo, dupa cativa ani, l-a gasit Staretul Vasile de la Poiana Marului, de care fugise si i-a aratat cat de primejdios este ce face: ca s-a retras mai inainte de vreme in pustie. Si atunci a inceput sa primeasca impreuna-vietuitori si a ajuns sa stranga o obste mare in jurul lui. Deci el s-a confruntat deja cu lipsa aceasta si deplangea lipsa aceasta in secolul XVIII.

Sfantul Ignatie Brianceaninov insista foarte mult in multe din scrierile lui asupra acestui lucru – e categoric in privinta asta! – si spune ca felul formarii noastre duhovnicesti s-a schimbat, in sensul ca se intemeiaza mai mult pe lectura duhovniceasca si omul isi este din ce in ce mai mult propriul sau dascal. Ce are totusi ca ajutor, cu ce se poate omul intari? Omul se poate intari prin sfatuire, in dragoste, cu cei pe care ii simte de aceeasi inima cu el, care lupta pentru aceleasi lucruri. Deci, in secolul XIX avem marturia Sf. Ignatie Briancianinov.

Iar in secolul trecut, XX, Sfantul Ioan Iacob de la Neamt deplange acelasi lucru. Iata si un fragment dintr-o poezie scrisa de el: “La anii veacului din urma,/ Pastorii cei duhovnicesti/ Se vor abate de la turma,/ Urmand curentelor lumesti./ Pasi-vor ei pe cale stramba,/ Lasandu-si drumul parintesc,/ Si vor canta la oi din dramba,/ Iar nu din fluier pastoresc“. Deci iata marturia unui sfant care a trait foarte aproape de noi.

Este un lucru pe care ei il spun: ca s-au imputinat povatuitorii duhovnicesti asa cum erau in vechime. Nu inseamna ca azi nu mai exista oameni sinceri si plini de harul lui Dumnezeu care lucreaza in cele duhovnicesti, care se straduiesc pentru curatirea de patimi, dar nu mai sunt cum erau acei mari traitori, nu mai sunt la inaltimea acelei desavarsiri. Repet ce v-am mai spus: ei erau miscati in toate de Duhul Sfant, asa ca, ascultandu-i omul – chiar orbeste – nu era in primejdie sa se faca robul unei vointe omenesti, ci asculta in toate de Dumnezeu, era povatuit de Duhul Sfant. E adevarat ca sunt, sa zic asa, si exceptii, dar exceptiile le face Dumnezeu, nu le facem noi, sa nu ne inchipuim ca noi suntem o exceptie, caci asta poate sa fie o mandrie.

Despre Sfantul Siluan, arhimandritul Sofronie, ucenicul lui, spune ca era de o ascultare desavarsita si ceea ce nu avea povatuitorul duhovnicesc, avea el, pentru ca fiind de o ascultare desavarsita, orice duhovnic pentru el ar fi fost bun, caci in virtutea desavarsitei lui ascultari, Dumnezeu pe toate le-ar fi indreptat spre bine. Sfantul Siluan, desi a trait in vremea noastra, in secolul al XX-lea, nu numai ca a fost la masura Parintilor din vechime, dar chiar a fost socotit a fi inrudit duhovniceste cu Prorocii si cu Apostolii.

Si chiar daca am mai putea mentiona cateva cunoscute nume de mari Parinti contemporani, ramane valabila atentionarea pe care alti oameni sfinti ne-au facut-o, vazand saracia si slabirea duhovniceasca din vremea de acum: sa avem grija ce fel de sfaturi primim si cu multa smerenie si daca se poate cu lacrimi, sa le punem pe acestea inaintea lui Dumnezeu, sa cerem de la El luminare, sa privim totul in oglinda Sfintelor Scripturi si a scrierilor Sfintilor Parinti, ca sa nu primim lupul in loc de pastor si sa putem alege graul de neghina.

Cu aceasta atentionare, sa implinim cea de-a saptea fapta buna trupeasca: intrebarea celor experimentati. Sa ne ajute Dumnezeu, straduindu-ne dupa putere, sa staruim si noi in lucrarea celor sapte fapte bune trupesti, punand inceput bun mantuirii noastre. Amin!”.

PS1: Si ultimele cuvinte pe care le-am extras din aceasta mini-conferinta din 2001 a parintelui Arsenie, din partea de intrebari (care este de gasit (partial) online si audio, sub numele “Despre lucrarea duhovniceasca“):

“Oamenii se pot ajuta foarte, foarte mult unii pe altii pe calea vietii duhovnicesti. “Frate ajutat de frate este ca o cetate intarita” (Pilde 18, 19). Dar ce este esential? Ca legatura intre ei sa fie intemeiata pe credinta si pe Hristos, nu pe altceva!“.

PS2: O parte din transcriere s-a facut dupa file audio, o alta dupa versiunea scrisa, din recent aparutul volum, “Faramituri duhovnicesti” (Asezamantul Vasiliada, Bucuresti, 2007).