Parintele Rafail Noica: NU-I NEVOIE SA DEZNADAJDUIM!
“… Sa revin la cuvantul: “Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui“. Parintele Sofronie, cand a auzit cuvantul acesta pentru prima oara, a simtit ca acest cuvant era cuvant dumnezeiesc, nu numai pentru Siluan si mantuirea lui, ci pentru o intreaga epoca, pentru toata deznadejdea asta care se infiripa intr-o lume deosebit de deznadajduita, asa cum o cunoscuse el, dupa primul razboi mondial.
As vrea sa mai adaug si cuvantul asta: cand zice Dumnezeu “nu deznadajdui!“, pe multi i-am vazut incordandu-se peste masura – ca deja erau prea stresati: cum sa ma tin sa nu deznadajduiesc, sa nu-L supar pe Dumnezeu? Nu, fratilor, nu despre asta e vorba, nu interzice Dumnezeu deznadejdea, dar ne spune ca … nu-i nevoie! Nu-i nevoie sa deznadajduim!
Cand nu mai poti, cand innebunesti… cum i-a zis parintele Sofronie unui pustnic: “du-te si fa-ti o ceasca cu ceai“. Sau cum i-a zis Sfantul Isaac Sirul unui pustnic: “cand simti gandurile de hula ca te biruiesc, inveleste-te in mantia ta si culca-te“. Zic eu pe limba noastra moderna: “Trage un pui de somn“, refa-te trupeste si, dupa aia, cand iti refaci puterile, continui… Parintele Sofronie i-a impartasit acelui pustnic ceea ce traia el, vazandu-i starea duhovniceasca in care era (acela ceruse un cuvant de mantuire) – el tocmai il gazduia, ii pregatise un ceai, niste biscuiti si ce-avea el acolo. Si-i zice pustnicului: “Traieste-ti deznadejdea pana la capat. Cand simti ca te apropii de a cadea in prapastie, du-te si fa-ti un ceai“. Adica: mangaie-te. Si cand te intaresti, poti sa continui. Asa cum facea si el. Continui in ce fel? Stiind ca exista pe undeva, inca necunoscuta mie, o Pronie dumnezeiasca, pe care astept si eu s-o vad.
In cele mai cumplite momente ale vietii nu numai ca nu este cazul sa deznadajduim, sa dam drumul oricarei nadejdi si sa ne dam mortii, ca sa ne incuiem in acea deznadejde; dar, mai mult: de multe ori, poate de fiecare data, cele mai cumplite ale vietii noastre sunt, potential, cele mai pretioase. Ala e momentul cand trebuie inca o clipa sa tii… Gandeste-te la chipul marinarului care a fost prins pe puntea corabiei de un val care navaleste peste corabie si pentru o secunda sau doua puntea corabiei va fi sub mare: pai, ala-i momentul sa dai drumul la bara? Nu, nu e nici macar momentul in care sa incerci sa fugi ca sa-ti “castigi” cabina. Nu, ci ala-i e momentul in care trebuie un singur lucru: sa tii bara! Si-ti tii si respiratia pana cand trece valul. Cand se ridica apoi corabia deasupra valurilor, atunci poti sa te duci, tusti, in cabina, daca e cazul… Deci momentele cele mai grele, cele mai sfasietoare si tragice ale vietii noastre, momentele alea sunt, potential cele mai pretioase. Zic “potential” nu pentru ca ar putea fi sau ar putea sa nu fie, ci ca este, dar daca noi stim sa tinem bara puntii in acea clipa, pana cand va trece valul, si candva, mai devreme sau mai tarziu, vom vedea ce Pronie va fi fost acel moment.
Am vorbit de viata noastra personala, dar (e valabil si pentru) viata noastra mondiala. Ca vorbim de perioada eshatologica, adica perioada sfarsitului… perioada celor mai mari contradictii. Despre aceasta perioada zice Domnul in Apocalipsa:
Deci, in aceasta perioada, acolo unde in perioada filocalica s-a cultivat frumosul, si bunul, si ceea ce este drept si ceea ce este sfant, acuma cuvantul lui Dumnezeu da un oarecare drept si raului sa se desfasoare pana la capat. Pana acuma, de bine, de rau, s-a tinut in frau. Pana acuma, de bine, de rau toti acceptau, formal sau real, valorile crestine, cum se zice astazi, pana acuma aceste valori erau absolut de netagaduit, fie real, fie fatarnic, dar erau netagaduite de nimeni in principiu. Astazi toate se pun nu numai sub semnul intrebarii, dar se si desfiinteaza. Si ne gasim inconjurati de toate uraciunile cele mai cumplite, pe post de moneda curenta.
Nu este vremea sa deznadajduim, astea sunt paradoxurile cele mari, dar banuiesc ca asa cum ziceam ca crizele cele mai mari sunt potential momentele cele mai pretioase din viata noastra, banuiesc ca aceasta perioada, oricat de tragica…, ba nu: cu cat mai tragica, cu cat mai sfasietoare este cu atat mai pretioasa, nu numai pentru viata noastra personala, dar si adamic, istoric. Ce va fi? Vom vedea, dar noi traim cu nadejde in Dumnezeul nostru. Si cerem lui Dumnezeu ca ceea ce nu poate face omul, sa cultive El in noi, dupa cuvantul Lui: “Ceea ce este cu neputinta omului, este cu putinta lui Dumnezeu“. Si mai mult ca oricand trebuie sa intetim rugaciunea asta: “Doamne, vino si salasluieste in mine si Tu insuti lucreaza in mine cele bineplacute Tie!“. Si dintre “cele bineplacute” de care avem nevoie astazi este vorba de o credinta care sa ne sprijineasca prin niste evenimente, vedem, poate din ce in ce mai cumplite, din ce in ce mai de necrezut. Nu numai ca nu este clipa sa deznadajduim, ci acum este momentul in care trebuie sa tinem “bara” mai mult ca orisicand, pana va trece valul. Cine stie cum si in ce fel? Dar esentialul este cuvantul: “Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui”
De ce? Iertati-ma, inainte sa raspund la “de ce”, vreau sa continui cu filocalica, sa zic: toata cultura filocalica cred ca nu numai ca este desfiintata astazi, ca nu mai putem gasi cele ale filocaliei – adica: unde mai gasesti astazi putinta sa te ascunzi intr-o pustie si sa-ti traiesti intr-o singuratate mai mica sau mai mare, ori cu o obste, o viata asa cum au trait-o parintii nostri, pana si in vremea lui Paisie Velicicovsky, pana si in vremea parintelui Sofronie, nu atata in Rusia, dar macar pe Muntele Athos? In Rusia se traia mucenicia, dar el, parintele Sofronie la muntele Athos traia cultura filocalica deplina langa Parintele Siluan si cu multi, multi alti calugari dintre care mai avem ecouri si astazi. Dar unde mai gasesti? Pana si la Muntele Athos nu mai gasesti conditiile in care sa-ti traiesti ceea ce a cultivat filocalica pana odinioara.
Cu Revolutia industriala si cu Primul Razboi Mondial incepe o alta lume. Si in lumea asta incercam, cat putem si noi, sa traim cum au trait Parintii nostri. Cat putem: multam Tie, Doamne,… cat nu putem: …rabdare! Si cum zicea parintele Cleopa: rabdare, rabdare, rabdare… Domnul sa va dea si sa ne dea la toti o oarecare tainica mangaiere dumnezeiasca, cu care poti sa treci! Mangaierea marinarului care stie ca valul ala va trece, doar acum una sa stiu: sa tin bara asta...“.
(din conferinta: “Filocalia – intrupare si premise eshatologice”, Alba-Iulia, 2002)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
HRISTOS A INVIAT!
Cu smerenie, am ingaduinta de a “comenta” adica cum spunea Duhov. meu, Pr. Miron Mihailescu, din Ocana Sibiului, sa fi in comuniune cu Hristos, in acea mentalitate cu a Lui: “CO-MENTA!” sau sa “pipai” si sa “prinzi” Duhul lui Hristos, tot dansul imi spunea, citandu-l pe pr. Staniloaie caruia i-a fost secretar si apropiat suflteste si duhovniceste!
As dori sa mi gasesc raspuns la intrebarile care ma FRAMANTA ….(si nu sunt putine).. in ac. Duh, in Duhul Iubirii lui Agape!
Am nevoie sa comunic, sa fac “schimb de inimi” cum tot pr. Miron m-a invatat si mi-a pus la inima bucuria de impartasii si darui IUBIREA “aproapelui tau!”
Cu Rabdare, si nedejde, astept un semn! …. ca naufragiatul care spera ca nu e singur pe corabie cand vede valul deasupra capului ……..iar “mana” care tine bara este mana Celui ce ne tine! a Lui Hristos!,
Toate cele bune si de folos sufletului Dvs.!
am 2 drese pe mail: anadanilamami@yahoo.com si anaralyana@gmail.com
din suflet, va multumesc!
Sunt impresionata de aceste cuvinte si sunt de acord cu ele
Sunt webmasterul bisericii Acoperamantul Maicii Domnului si sfinti far’ de arginti Cosma si Damian
Dummenezu ne-a incercat si pe mine si pe sotia mea, la despartirea de parinti.
Atat spunem noi cei care nu avem copii:
Iti multumim Doamne pentru ca esti iubitor de oameni! Pentru ca ne-ai inteleptit,
precum spun acatistele Maicii Domnului, fiecare din ele.
Imi aduc aminte de acea rugaminte scrisa de parintele Rafail Noica, fiul reputatului filozof
Constantin Noica.
Exista un link pe situl bisericii noatre spre textul rugamintii ce apartine mult mai inteleptului fiu Rafail Noica!
M-a inteleptit acest text.
De ce nu trebuie sa ne incolteasca gandul ca nu suntem capabili sa ajungem
pe prima din cele 33 de trepte de semerenie ale Sfantului Ion Scararu?
Una asemenea gand de demobilizare, renuntare, capotare ii place necuratului!
Apropos,
Veliar, culmea vrea sa ma infatuez, sa ma mandresc,
pentru ca ii place acestuia;
vezi cartile pline de intelepciune
ale arhimandritului Ilie Cleopa, pe care le-am parcurs.
In SINGURA VIATA daruita noua, care suntem “morti” in sensul duhovnicesc,
asa cum spune Acatistul Domnului Iisus Hristos,
TREBUIE SA INCERCAM A NE TINE FIREA LA GREU, LA RESTRISTE, NE SUPARANDU-L PE DUMNEZEU si pe Maica Sa.
Acestia se vor indura de chinul prin care suntem nevoiti sa trecem spre pregatirea spre
JUDECATA PARTICULARA.
De ce sa nu fiu sincer, daca as fi pe patul durerii,
as incepe sa ma vaicaresc: “Doamne, ce a dat peste mine?”
Oare asa a procedat si Iisus Hristos PANTOCRATORUL in gradina Ghetsimani?
A spus : sa fie voia TA Doamne cu Mine iar nu a Mea.
Imi mai aduc aminte de acel calugar anonim din cartea
“Cugetarile unei inimi smerite”, despre grozaviile pe care le anticipa
acest pustnic anonim din sec XiV – XV, din partile Constantinopolului.
Daca nu ma insel, el zicea ca vor fi timpuri de restriste, cand FIARA va controla
fiecare vorba, fiecare gest al nostru, fiecare gand;
Totul va fi supravegheat. Nu va lasati tentati de nebuniile despre maiasi, despre sfarsitul lumii.
Dumnezeu va hotari EL ziua FINALA. Nu mai stati laemisiunile scientologice ale posturilor de tv americane
ce ne vn prin cablu.
Societatile de tv prin cablu nu vor sa adauge in grila lor postul de tv Trinitas TV.
Normal, ei isi urmaresc doar interesul comercial.
Se cauta ostentativ ca tienrii batranii sa fie idiotziti (scuzati) privind si auzind
“valorasele” (vai) idei anticrist.Din occident au venit ideile de stanga.
Un conducator, fst general sovietic, de peste Prut urla ca Hristos este cel dintai comunist.
ASTA ESTE EREZIE !
TARA aceasta va fi aparata de Acoperamantul MAICII DOMNULUI.
Observati ca seceta cumplita a trecut, desi consecintele vor fi destule pentru cei saraci materialiceste.
Sa nu deznadajduim.
Si atunci … “razboi intru cuvant”.
Doamne ajuta!
Dan Gheorghe
Ati stiut de aceasta EREZIE?
http://biserica.org/phpBB2/viewtopic.php?t=1862&highlight=
TARA aceasta va fi aparata de Acoperamantul MAICII DOMNULUI.
Cautati pe acest forum ortodox al paritelui prototop dr. Constantin Alecse teme despre guvernarea mondiala.
Pe acest forum sunt subiecte foarte interesante, pline de invataminte.
Sa nu deznadajduim ?
Ce sa facem?
A da, uitasem, sa purtam “razboi intru cuvant” ?
Sa redau aici o “versificatie” de a mea,
existenta pe situl bisericii Acoperamantul Maicii Domnului alaturi de altele.
Acolo documentul descarcabil al versificatiilor este scris cu diacritice,
deci cu caractere nationale.
Erezii si speranta
Partea a I-a : Erezii
Media nu tace si pace ! Urla, sustine desarte
Teorii, menite anume, pe „Isus” sa-l dea de o parte !
Gnostici, magul Simon Kochba, biblia dupa Iuda chiar.
Ratiunea e nebună ! De ce Doamne acest dar ?
Apolonia din Tiara, turcul longeviv, cel bland,
Se credea si el Mesia; ziceau de minuni la rand !
Pe la anul una suta treizeci si doi, se pare,
Israelul era slobod, Roma-n schimb, se-ntinse tare.
Un razboinic de pe-acolo, Kochba Simon, mag numit,
Violenta raspandit-a-n Israelul rascolit.
El pe-adeptii lui razboinici ii primea, de-si retezau.
Cate un deget, chiar cu spada, pe romani ii ucideau.
Adrian zdrobi revolta, ce cuprinse Israelul !
Prinţul Kochba, „fiul stelei”, a pierit atunci, rebelul.
Pe la anul doua sute, Mithra se numea barbatul.
Ba mai propovaduia cu ravna, ocultismul, necuratul !
Rituri sacre savarsit-a, temple sub pamant zidea.
A cutreirerat Imperiul, mult popor mai si credea ?!
Mai tarziu, o fata, Isis, adunat-a lumea-n targ !
Si ziceau ca e „fecioara”, o spuneau cu destul sarg !
Multe teorii nebune am vazut atunci pe post.
”National Geographic” fost-a, pe Hristos „l-au luat la rost” !!
Priveam a lor fete roze, pline de un zambet cinic.
”Pieigidisti” ce scormonit-au biblioteci destule, zilnic !
Sustineau ca Ioan, sfantul, „concurat-a” pe „Isus” !!!
Ca Ioan avu adeptii, cei ce il urmau pe-ascuns !
Asta n-am mai auzit-o ?! Auzit-ai tu creştine ?
Erezie, blasfemie, nebunie. O ştii bine !
Constantin, ziceau „savantii”, prefera-ta pe „Isus”,
Doar pentru a-n vis el, Crucea, o văzu venind de Sus !
DOMNUL spusu-i-a atuncea: „de o primesti; tu vei învinge ?!!”
Doctoranzilor acestia, Doamne, mintea li se încinge !
Ba mai mult, spus-au cei doi, referenti, cu-nversunare,
Ca-mparatul Teodosie a fortat o crestinare ?!
Ca, biserica crestina „cu abilitate multa”,
A-ngropat „totu-n” uitare, teoria-i prea oculta !
Gnosticii sustin intr-una ca ‚Isus’ avu sotie.
Magdalena? Blasfemie ! O, cata blestematie !
Chiar la Iasi se joaca piesa, Evanghelistii numita.
Degeaba se ia pozitie. Se vrea o lume hulita.
”National Geographic”, postul, nu se lasa, urla-ntr-una,
Ca sunt multe evanghelii ! Doar credinta este una !
Cele patru Evanghelii si cu Crucea rastingnirii,
Iata adevar util, nu da fraul tanguirii !
Cele patru Evanghelii si cu Biblia noastra sfanta,
Este adevarul unic ! Omule cu mintea stramta !
Partea a doua : Speranta
Pan-la urma triumfat-a Biserica lui Hristos.
Acum suntem miliarde, cei ce il iubim vartos !
Urmeaza Noaptea cea Sfanta, cand Hristosul se va naste.
De asculti colinde sfinte, fericirea mi te paste !
Cel ce canta este corul, pe care-l asculti cu dor.
Ingerii de Sus, din ceruri, ei canta, ei nu mai mor !
Ei se bucura ca-n iesle, este Pruncul Pantocrator,
Trimis pe acest taram, de Tatal nostru Creator !
Ce ales-a ca sa-l nasca Maica Sfanta, Preacurata.
Te supara „aste” stihuri, omule din lumea lata ?
Hristos este acum in iesle ! Oare-n inima-l primeşti ?
Om trupesc, o, ai un suflet, pe care nu-l ingrijesti !
O Doamne, Tu ai dreptate, noi mereu pacatuim !
Ba mai mult, nu vrem si pace, ca sa ne mai inmultim !
Curand vine anul sapte, din acest secol sublim.
Sa fim blanzi, sa-Ti facem voia ! Numai pe Tine te stim !
Verificat de sotia mea, Diana
si de prietena noastra, romano-catolica, Anne Marie GRECEANU,
decedata in 15 August 2007, intoarsa din drum la Spitalul Coltea – rezerva zece (salon final – metastaze) –
prin resuscitare si plecata DEFINITIV SUS
in 7 sep 2007. Domnul sa o hodineasca !
Precizare: poezia a fost alcatuita de mine la Craciunul din 2006.
Atunci s-au gasit cei de la National Geographic sa blasfemieze pe Iisus si pe Maica Sa.
Si de atunci o fac periodic la marile sarbatori crestinesti.
Doamne ajuta !
Dan Gheorghe
…”valul ala va trece, doar acum una sa stiu: sa tin bara asta…”
Cuvintele si tonul pe care l-am intuit mi-au adus aminte de niste cuvinte ale parintelui Nicolae Steinhardt despre cum ar fi trebuit sa reactioneze Iuda: “eu atata stiu: pe Domnul meu nu Il tradez!” In schimb, din cat imi amintesc ca scria parintele Steinhardt, Iuda a facut tot felul de judecati complicate, poate nu voia neaparat sa Il vanda pe Domnul… dar s-a pierdut pentru ca a deviat de la Calea cea dreapta, cautand solutii personale!
Asa si noi, una sa stim: chiar daca nu mai simtim, nu mai vedem, nu mai credem, Domnul ne iubeste si ne vrea mantuirea! Daca depasim momentele de pierdere a increderii, mare bucurie putem avea ca nu ne-am lasat pacaliti de ispita deznadejdii! Si vom iesi intariti din lupta, dar toate astea cu RABDARE!!!
DOAMNE,AJUTA!