Părintele Dumitru Stăniloae a trecut la cele veșnice în urmă cu 25 ani, în data de 5 octombrie 1993.
De-a lungul celor 90 ani de viață, renumele de cel mai mare teolog ortodox al secolului 20, i-a fost confirmat prin opera sa și prin mai multe titluri de Doctor Honoris Causa și distincții din partea marilor Universități ale lumii.
Părintele Dumitru Stăniloae – date biografice
1903: Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut în data de 16 noiembrie în Vlădeni, judeţul Braşov; Dumitru, ultimul din cei cinci copii ai lui Irimie şi Reveca; mama era nepoată de preot.
1917: 10 februarie, pleacă la Braşov să urmeze cursurile Liceului confesional umanist Andrei Şaguna.
1918: I se oferă o bursă pentru clasa a IV-a de către Fundaţia Emanuil Gojdu.
1922: Primeşte o bursă în cadrul Universităţii din Cernăuţi.
1923–1924: După un an părăseşte Universitatea pentru a se înscrie şi urma cursurile Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti.
1924: În Postul Mare se întâlneşte cu mitropolitul Nicolae Bălan, care-i oferă o bursă la Centrul Mitropolitan din Sibiu.
1927: Termină anul IV la Cernăuţi şi susţine licenţa în Teologie sub conducerea prof. Vasile Loichiţă, cu lucrarea Botezul copiilor; primeşte o bursă pentru studii de specializare la Atena.
14 citate memorabile ale Părintelui Dumitru Stăniloae
1928: Toamna, susţine la Cernăuţi teza de doctorat cu titlul Viaţa şi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Româneşti, sub îndrumarea prof. V Loichiţă. Centrul Mitropolitan din Sibiu îi oferă o bursă pentru Bizantinologie şi Dogmatică. Pleacă la Munchen, pentru semestrul de iarnă, urmând seminarul de Istorie şi filologie bizantină al profesorului August Heisenberg, tatăl celebrului fizician.
1929: În ianuarie pleacă la Berlin, pentru semestrul de vară, având profesori pe Hans Lietzmann şi Reinhold Seeberg, apoi la Paris şi la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie şi Dogmatică şi documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama.
La întoarcerea în ţară este încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice „Andreiene”; aici, în decursul celor 17 ani de activitate didactică, a predat Teologie Dogmatică (1929- 1946), Apologetică (1929-1932 şi 1936-1937), Pastorală (1932-1936) şi Limba Greacă (1929-1934). La Cernăuţi i se publică teza de doctorat.
1930: Pleacă la Constantinopol pentru a cerceta şi copia opera teologică a Sfântului Grigorie Palama; în 5 octombrie se căsătoreşte cu Maria (născută Mihu).
1931: În luna mai i se nasc primii doi copii gemeni, Dumitru (care moare în septembrie 1931) şi Maria; în 16 octombrie, este hirotonit diacon. Apare la Sibiu Catolicismul de după războiu.
1932: La 25 septembrie este hirotonit preot.
1933: La 8 octombrie se naşte Lidia, avându-l ca naş de botez pe istoricul transilvănean Ioan Lupaş.
1934: La 1 ianuarie este numit redactor responsabil al ziarului Telegraful Român, funcţie îndeplinită, vreme de 12 ani, până în 13 mai 1945. îl cunoaşte şi leagă o strânsă prietenie cu Nichifor Crainic.
1936: În iunie este numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcţie îndeplinită până în 1946.
1938: Apare la Sibiu lucrarea fundamentală Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama.
1939: Publică la Sibiu Ortodoxie şi românism.
1940: Vara, România intră în cel de-al Doilea Război Mondial. Se constituie, la iniţiativa poetului Sandu Tudor, grupul Rugul aprins, din care făceau parte Ierom. Ivan Kulighin, duhovnicul mitropolitului rus de Rostov (refugiat la Cernica), Ierom. Benedict Ghiuş, Ierom. Sofian Boghiu, Prof. Alexandru Mironescu, poetul Vasile Voiculescu, Arh. Constantin Joja, Pr. Andrei Scrima, Ion Marin Sadoveanu; întâlnirile periodice la mănăstirile Antim şi Cernica au constituit o înviorare duhovnicească a vieţii creştine în Bucureşti.
1942: Apare la Sibiu Poziţia domnului Lucian Blaga faţă de creştinism şi Ortodoxie, conţinând şi articole publicate iniţial în Telegraful Român.
1943: Apare la Sibiu Iisus Hristos sau Restaurarea omului.
1945: La sfârşitul lunii aprilie, moare fiica Maria (Mioara).
1946: Sub presiunea autorităţilor comuniste, reprezentate de Petru Groza, mitropolitul Nicolae Bălan este silit, împotriva propriei voinţe, să-i ceară demisia din funcţia de rector al Academiei; rămâne profesor în continuare până în 1947. Apare la Sibiu, primul volum din traducerea Filocaliei sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii, sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi. Este transferat prin „chemare” la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti, urmându-l la catedra de Teologie ascetică şi mistică pe Nichifor Crainic.
1947: Locuieşte cu soţia şi fiica Lidia în casa parohială a bisericii „Sfântul Gheorghe Vechi”. Apare la Sibiu volumul 2 al Filocaliei.
1948: Apar la Sibiu volumele 3 şi 4 ale Filocaliei.
1949: Catedra de Teologie ascetică şi mistică fiind desfiinţată, rămâne profesor de Teologie dogmatică şi simbolică pentru doctoranzi.
1950: Participă la întâlnirile organizate de grupul Rugul aprins.
1955: La Sibiu are loc un mare congres al preoţilor ortodocşi; Petru Groza, membru al prezidiului refuză să vorbească cu Părintele Stăniloae, fapt ce va avea consecinţe negative mai târziu. Are loc canonizarea Sfântului Calinic de la Cernica.
1958: Începe un nou şi mare val de arestări în România, ca o condiţie a retragerii trupelor sovietice. Sunt arestaţi membri ai grupului Rugul aprins. Este urmărit de Securitate. La 4 septembrie este arestat, se face percheziţie la domiciliul din Bucureşti.
În 5 septembrie, ora 4.00 dimineaţa, este dus la închisoarea din strada Uranus, pentru o lună, apoi în strada Plevnei, pentru încă o lună. În 4 noiembrie, începe procesul înscenat, caracteristic regimului comunist. Apare la Bucureşti Teologia dogmatică şi simbolică: manual pentru Institutele Teologice, în colaborare cu Nicolae Chiţescu, Isidor Todoran, Ioan Petreuţă – Părintele Stăniloae nu a fost consemnat ca autor, întrucât, înainte de publicarea lucrării, a fost arestat.
1959: Este dus la Aiud, având printre alţi colegi de celulă pe preotul Lazarov, paroh în Dobrogea sau pe avocatul şi publicistul Petre Pandrea, care-1 evocă în scrierile sale. Vreme de câteva luni este ţinut în regim de izolare totală. Lidia, fiica părintelui, căsătorită între timp, naşte pe unicul nepot Dumitru Horia; fiind asistentă la catedra de Fizică a Universităţii din Bucureşti – prof. Hulubei – este obligată să părăsească Universitatea.
1961: Toamna, este adus la Bucureşti pentru noi cercetări penale.
1962: În martie este readus la penitenciarul din Aiud.
1963: În ianuarie este eliberat din închisoare şi lucrează ca funcţionar la Biblioteca Sfântului Sinod. în octombrie este reintegrat la catedră.
1965: Este solicitat să scrie articole şi studii, de către cei care-l cenzuraseră înainte (Departamentul Cultelor se pregătea să prezinte Occidentului imaginea unei libertăţi religioase).
1968: Este invitat la Freiburg şi Heidelberg, de către profesorii Paul Miron şi respectiv Heyer, pentru conferinţe; primeşte acordul Departamentului Cultelor, ce urma politica schimbării imaginii României.
1969: Conferenţiază la Oxford unde leagă prietenie cu profesorul de Teologie şi scriitorul anglican Donald Allchin.
1971: Merge la Vatican ca membru al delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române.
1973: Apare la Bucureşti Uniatismul în Transilvania, încercare de dezmembrare a poporului român. Devine pensionar cu titlu de profesor onorar, rămânând profesor consultant pentru cursul de doctorat.
1976: Apare la Bucureşti Filocalia, volumul 5, iar la Atena volumul Гια Ένα Ορθοδοξο Οικουμενισμό, Ευχαριστία, Πίστη, Εκκληςία(Despre un ecumenism ortodox. Euharistie, credinţă, Biserică), cu o prefaţă semnată de Panayotis Nellas. Este declarat Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Tesalonic.
În perioada 1929 august participă la Al Doilea Congres al Facultăţilor de Teologie Ortodoxă organizat la mănăstirea Penteli – Atena, alături de preoţii profesori Ene Branişte, Ion Bria, Ioan G. Coman, Dumitru Popescu şi Dumitru Radu.
1977: Apar la Bucureşti volumele 6 şi 7 ale Filocaliei.
1978: Apare la Bucureşti Teologia dogmatică ortodoxă pentru Institutele teologice, volumele 1-3.
Pr. Dumitru Stăniloae | 4 titluri care nu trebuie să lipsească
din biblioteca oricărui creștin
1979: Apare la Bucureşti Filocalia, volumul 8.
1980: Apare la Bucureşti Filocalia, volumul 9; la Geneva, Dieu est Amour, traducere de D. Nesser; la New York, Theology and the Church, traducere de R. Berringer, cu o prefaţă de John Meyendorff; la Atena, Προσευχή, Eλευθεία, Aγίοτητα(Rugăciune, libertate, sfinţenie). I se acordă premiul „Dr. Leopold Lucas” al Universităţii din Tübingen.
1981: Este numit Doctor Honoris Causaal Institutului ortodox „Saint Serge” din Paris. Este premiat la Londra cu distincţia onorifică „Crucea Sfântului Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice şi creştineşti. Apare la Paris Prière de Jésus et expérience de Saint Esprit, cu o prefaţă scrisă de Olivier Clément; la Bucureşti Teologia morală ortodoxă, vol. 3: Spiritualitatea ortodoxă (Ascetica şi mistica Bisericii Ortodoxe) şi Filocalia, volumul 10.
1982: I se acordă titlul Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Belgrad; în noiembrie conferenţiază la New York, Boston, Detroit, Chicago, Washington. Apare la Bucureşti traducerea din Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri, vol. 1.
1985: Apare la Benzinger Verlag, Gütersloher Verlagshaus, Orthodoxe Dogmatik, vol. I, în traducerea profesorului H. Pitters, cu o introducere scrisă de Jürgen Moltmann; la Paris apare Le génie de l’Orthodoxie, traducere de Dan Ilie Ciobotea (azi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române), cu o prefaţă scrisă de Olivier Clément.
1986: Apare la Craiova Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă.
1987: Apare la Craiova Chipul nemuritor al Iui Dumnezeu şi la Bucureşti traducerea Scrieri, partea I, de Sfântul Atanasie cel Mare.
1988: Apare la Bucureşti traducerea Scrieri, partea a II-a, de Sfântul Atanasie cel Mare.
1990: Devine membru corespondent al Academiei Române. Apare în aceeaşi editură ca şi primul volum Orthodoxe Dogmatik, vol. 2, traducere de H. Pitters, cu o prefaţă scrisă de Jurgen Moltmann; la Roman apare Filocalia, volumul 11, iar la Craiova volumul Studii de Teologie dogmatică ortodoxă care cuprinde Hristologia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Omul şi Dumnezeu şi traducerea Imnele iubirii dumnezeieşti ale Sfântului Simeon Noul Teolog.
1991: Devine membru titular al Academiei Române. Este numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena. Apare la Sibiu Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos; la Bucureşti apare traducerea Scrieri, vol. 1, de Sfântul Chiril al Alexandriei şi Filocalia, volumul 12.
1992: Este numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti. Apare la Craiova volumul Reflecţii despre spiritualitatea poporului român.
1993: Apar la Bucureşti lucrările Iisus Hristos, lumina lumii şi îndumnezeitorul omului şi Sfânta Treime sau La început a fost iubirea. În 5 octombrie din acelaşi an, Părintele Dumitru Stăniloae a trecut la cele veşnice.
Sursa: volumul „Părintele Dumitru Stăniloae. Biobibliografie”, apărut la Editura Patriarhiei Române, București – 2013, sub semnătura Doamnei Virginia Popa.
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Oare Domnul nu s-a referit la homosexuali cand i-a spus lui Moise despre cel ce da “din sămânța sa lui Moloh”, curvind/desfranand cu Moloh?
“Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva omului aceluia şi împotriva neamului lui şi-l voi stârpi din poporul său pe el şi pe toţi cei ce fac desfrânări asemenea lui, desfrânând după Moloh.” (Lev 20:5)
Leviticul 20
1Și DOMNUL i-a vorbit lui Moise, zicând:
2Mai spune o dată copiilor lui Israel: Oricine dintre copiii lui Israel, sau dintre străinii care locuiesc temporar în Israel, dă pe cineva din sămânța sa lui Moloh, acela negreșit să fie dat morții, poporul să îl ucidă cu pietre.
3Și îmi voi întoarce fața împotriva acelui om și îl voi stârpi din mijlocul poporului său, pentru că el a dat din sămânța sa lui Moloh, ca să spurce sanctuarul meu și să pângărească numele meu sfânt.
4Și dacă oamenii pământului fac cumva și își ascund ochii de la acel om, când el dă din sămânța sa lui Moloh și nu îl ucid;
5Atunci îmi voi întoarce fața împotriva acelui om și împotriva familiei sale și îl voi stârpi din mijlocul poporului lor, pe el și pe toți cei ce merg curvind după el, ca să curvească cu Moloh.
6Și sufletul care se întoarce după cei ce au demoni și după vrăjitori, ca să curvească după ei, eu îmi voi întoarce fața împotriva acelui suflet și îl voi stârpi din mijlocul poporului său.
https://www.bible.com/bible/903/LEV.20.BTF2015
The vocalization, Molek occurred eight times in the Masoretic Text, predominantly (Five times) in Leviticus:
Leviticus 18:21 “And thou shalt not let any of thy seed pass through the fire to Molech, neither shalt thou profane the name of thy God: I am the LORD.”
Leviticus 20:2: “Again, thou shalt say to the children of Israel, Whosoever he be of the children of Israel or of the strangers that sojourn in Israel, that giveth any of his seed unto Molech; he shall surely be put to death: The people of the land shall stone him with stones.”
Leviticus 20:3: “And I would set my face against that man and would cut him off from among his people because he hath given of his seed unto Molech, to defile my sanctuary and to profane my holy name.”
Leviticus 20:4: “And if the people of the land do any ways hide their eyes from the man, when he giveth of his seed unto Molech and kill him not”
Leviticus 20:5: “Then, I would set my face against that man and against his family and would cut him off and all that go a whoring after him, to commit whoredom with Molech from among their people.”
https://en.wikipedia.org/wiki/Moloch#Masoretic_Molek
Notes from Ungodly Rage: The Hidden Face of Catholic Feminism
This book describes rage-filled feminists, some gone madly into witchcraft, among some Catholic women in religious orders and in leadership roles in schools, parishes, and dioceses after Vatican II. In this book, you can also read about how liberal bishops, like the discredited Archbishop Weakland, held “listening sessions,” where they sensitively heard out the complaints of rage-filled women as they voiced their demands for “rights” such as abortion. Those same bishops, like every liberal priest I’ve ever met, were not at all interested in the quieter but firm voices of women who tried to speak out against actual atrocies promoted by hijackers of Vatican II.
It has been my experience that the post-Vatican II proponents of a liberalized Church are big on dialogue, but only dialogue with those who express the voices of the world.
For one example of the distorted thinking they exhibit they have redefined the term virgin. To them, a virgin is not a woman who has never physically had relations with a man, but as a woman whose sexuality is not owned by any man. The way they define virgin, as a woman who demands that no one put any boundaries on her sexual behavior, sounds like the old definition of a whore to me.
I personally was heart sick when I returned to the Church in the mid 1979s, and I found out that goddess worshipper, mad Mary Daly, feminist “theologian” was teaching at venerable Boston College. Imagine my sickness of heart when I chanced upon an article in National Catholic Reporter by a feminist nun who was proposing that divorce should be a sacrament.
I had no idea how far that witchcraft and Church-hating feminist contingent had spread within the Church, until I read this book.
Just last week, a niece of mine expressed an anti-hierarchical opinion when talking about how her pastor in Dedham Mass had succeeeded in keepng their parish church open when threatened with closing. She believes that the Boston Archdiocese was threatening to close the parish because the pastor would say things the hierarchy didn’t like, such as voicing his support for homosexual marriage from the pulpit. See, he wasn’t a [what word did she use “slave, patsy”] She saw nothing wrong with her pastor, who is an ordained representative of the Catholic faith standing up and opposing official Church teaching, nothing at all. Apparently one can be a Catholic without believing in Catholic teaching, and not only that, one can feel obliged to stand up against the leaders of the Catholic Church if they teach doctrines that are contrary to current mores.
“In March of 1989, at a historic Vatican meeting between American archbishops and curial officials, John Cardinal O’Connor spoke for multitudes of laymen when he described the unintended side effects of the Second Vatican Council as catastrophic. “We are still trying to recover from the chaos of misunderstanding and deliberate distortions,” he said, “Suddenly all the the old certainties seemed to be in question. Many Catholics felt betrayed. They felt the rug had been pulled out from under their most sacred and certain beliefs.
http://catholicpunditwannabe.blogspot.com/2008/01/notes-from-ungodly-rage-hidden-face-of.html