AICI NE ALEGEM SINGURI RAIUL SAU IADUL, A TREIA CALE NU EXISTA – Predica despre Rai si iad a Sfantului Iustin Popovici, plus alte talcuiri si predici video la PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV si A SARACULUI LAZAR

Despre Rai si iad

Predica a doua in Duminica a douazeci si doua dupa Cincizecime (1966)

“De cand Domnul Hristos a venit in aceasta lume pamanteasca si a intemeiat Biserica Sa, aceasta a devenit cel mai inalt si cel mai de seama observator. Din ea se vad intru Hristos toate lumile, si cele de sus, si cele de jos, se vede si Raiul si iadul. Si inca mai presus de acestea, incomparabil mai presus de acestea. Caci Domnul, coborand din Ceruri pe pamant, a unit lumea cereasca cu lumea pamanteasca. A facut o singura lume din doua lumi. A coborat pe pamant ca sa-l ridice pe om la Ceruri. Pentru aceasta a venit Domnul in aceasta lume. A venit ca sa ne arate ce este pamantul si ce este Cerul; ce este Raiul si ce este iadul. De la El si din Sfanta Sa Evanghelie noi ne cunoastem destinul. Fiecare om isi cunoaste calea, o cunoaste pana la sfarsit: de la inceput pana la sfarsit, de la mormant pana la inviere, de la inviere pana la Infricosatoarea Judecata si de la Infricosatoarea Judecata prin toata vesnicia. Nu mai exista taine nedezlegate si infricosatoare.

Iata, in pilda Sa de astazi despre bogat si despre saracul Lazar (Luca 16, 19-31), Domnul a descoperit aceasta mare taina, a rostit aceasta Veste Buna pentru toti. Dar tu ai putea spune ca aceasta este doar o istorioara. Nu, iata, fiecare crestin este martorul acestora. Fiecare crestin in aceasta lume traieste avand neincetat in vedere ca in cealalta lume il asteapta Raiul si iadul. O a treia cale nu exista. Si fiecare Sfant inca de cand era pe pamant, a ajuns la o anumita masura a acestor lumi ceresti si era in ele, nadajduind in ele dupa mila si bunatatea lui Dumnezeu. Iata-l pe marele si slavitul Apostol Pavel. Ce s-a intamplat cu el? El a vazut si a trecut prin toate lumile de sus. Luati aminte, scrie el crestinilor corinteni,

cunosc un om in Hristos, care a fost rapit pana la al treilea Cer (2 Corinteni 12, 2).

Acesta a fost el.

Fie in trup, nu stiu, fie in afara de trup, nu stiu. Si acelasi om a fost rapit in Rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca (2 Corinteni 12, 3-4).

Ce a vazut el acolo? Ceea ce a vazut acolo, a facut cunoscut tuturor corintenilor ca aceasta nu se poate descrie.

Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, spune Sfantul Apostol Pavel (1 Corinteni 2, 9).

Si ce sa spunem despre marele si slavitul Ioan Teologul, care a scris Apocalipsa si ne-a adus la cunostinta taine minunate, a cuprins toata istoria pamantului, toate evenimentele importante, toti creatorii de seama ai istoriei. Cine este cel mai important Creator? Ce a vazut Sfantul Ioan Teologul pe insula Patmos, atunci cand Domnul l-a invrednicit sa fie in Duh, dupa cum ne spune (Apocalipsa 1,1-10)? A vazut intreaga istorie a omenirii si cum ca, pe de o parte, Dumnezeu este Creatorul de seama al ei, iar pe de alta parte, diavolul, iar omul – in centru. Omul cu voia sa libera a optat fie pentru Dumnezeu, fie pentru diavol. Sau pentru Dumnezeu sau pentru diavol. Oamenii care Ii slujesc Domnului Hristos in aceasta lume, Ii slujesc prin Evanghelie, prin bine, prin dragoste. Iata, acesti oameni poarta, la urma urmelor, biruinta, dupa cum spune Sfantul Ioan. Si cei care slujesc raului, care slujesc pacatului, care slujesc raului si rautatii si nascocitorului raului, diavolul, se duc in iad.

Raiul si iadul. Iata doua lumi finale, lumi in care orice fiinta omeneasca de pe pamant se duce. Toata istoria omeneasca se incheie cu acestea. Aceasta este viziunea Sfantului Ioan Teologul. Slavitul Ucenic pe care Domnul Hristos l-a iubit in chip deosebit (Ioan 13, 23; 21, 20), a fost invrednicit de aceasta mare slava, ca lui sa i se descopere taina finala, ultima, din lumea pamanteasca si din lumile care sunt deasupra pamantului. Si daca veti merge de la un Sfant la altul, de la ei toti auziti acelasi adevar, adevarul lui Hristos lespre Rai si despre iad. Amintiti-va de Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos, care de asemenea a fost inaltat pana la al treilea Cer si la celelalte Ceruri si a vazut intregul Rai, toata frumusetea acelei lumi, toata frumusetea care nu se poate descrie sau exprima prin niciun fel de cuvinte.

In zilele noastre, un om care a fost, asemeni Apostolului Pavel, ridicat la Ceruri, si a vazut intreaga lume de sus, mai cu seama Raiul si toate lacasurile lui, a fost Sfantul Serafim din Sarov, care a trecut la cele vesnice in anul 1833, acum aproximativ o suta de ani. A fost contemporanul nostru. Amintiti-va din viata sa de momentul cand ucenicul sau l-a rugat indelung si staruitor sa-i descopere: Ce a fost in acea lume si ce stie despre acea lume? El i-a raspuns:

„Copilul meu, m-am rugat Domnului sa-mi descopere ce inseamna minunatele Sale cuvinte din Evanghelii, pe care El le-a rostit la Cina cea de Taina Sfintilor Sai Ucenici:

Multe locasuri sunt in casa Tatalui meu (Ioan 14, 2).

Cum sunt aceste locasuri? Ce sunt acestea? Si Domnul, intr-o buna zi, m-a invrednicit sa fiu inaltat in aceste lumi. Ceea ce eu insumi am vazut acolo, aceste frumuseti, aceasta fericire, este ceva intr-atat de negrait, cu neputinta de descris, incat ii dau dreptate Sfantului Apostol Pavel atunci cand spune ca despre aceasta nu se poate vorbi. Daca mi s-ar cere sa-mi petrec tot timpul in aceasta chilie, mii de ani si ani, si ca viermii sa ma roada neincetat, zi si noapte sa ma manance viermii, as primi aceasta, numai sa ma invredniceasca Domnul de Imparatia Cerurilor, sa ma invredniceasca de Rai. Ce fel de desfatare esta aceasta, ce fel de frumusete este aceasta!“.

Si aceasta desfatare, aceasta frumusete, iata, a vazut-o si bogatul nefericit din pilda Mantuitorului de astazi (Luca 16, 19-31), care, atunci cand s-a pomenit in cealalta lume, s-a pomenit in iad. Ce si-a dorit? L-a vazut pe Lazar saracul in Rai, candva plin de bube inaintea usilor casei sale celei bogate, iar acum in sanul Sfantului si Dreptului Parinte Avraam – si ce l-a rugat? L-a rugat pe Parintele Avraam sa-l trimita pe Lazar sa-si ude varful degetului sau in apa si sa-i racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie, a spus el (Luca 16,24). Varful degetului sau…

Bogatul s-a trezit in iad. De ce? Fapturile omenesti: el in iad, iar Lazar cel plin de bube in Rai. Ce s-a intamplat atunci cand au plecat de pe pamant unul dupa altul? Se spune in pilda de astazi:

Si a murit saracul si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam (Luca 16, 22).

Ce insotire minunata! Ingerii au luat sufletul bubosului si bolnavului Lazar, caruia ii fusesera prieteni.

A murit si bogatul si a fost inmormantat.

Iar el s-a trezit in iad (Luca 16, 22-23). De ce? Ce a facut bogatul in aceasta lume? Nimic altceva decat ca s-a desfatat. Se spune in pilda de astazi ca se imbraca in haine moi si a trait domneste, veselindu-se in toate zilele sale (Luca 16,19). Nu a fost nici ucigas, nici desfranat, nici criminal, doar ca a trait domneste si s-a veselit. Nu a simtit, nu a putut simti ca aceasta viata este cu adevarat darul lui Dumnezeu. Domnul daruieste viata omului in aceasta lume ca prin ea sa dobandeasca Viata vesnica, sa dobandeasca Imparatia Cerurilor. Si bogatul a trait, iata, in mod usuratic, a trait pentru mancare si imbracaminte. Si in cealalta lume s-a trezit in iad.

Iar Lazar, ce fel de virtuti a avut in acea lume, incat s-a trezit in Raiul cel stralucit? Mantuitorul ne face o prezentare a vietii sale foarte pe scurt. Zacea bolnav inaintea portilor bogatului, cainii in jurul sau, iar el plin de bube, ranit. In tacere a indurat cu rabdare viata sa muceniceasca. Nu a protestat impotriva bogatului, nici nu a cartit impotriva lui Dumnezeu, ci si-a dus viata pe pamant cu smerenie si cu blandete. Iata, s-a trezit in Rai. Aceasta inseamna pentru Dumnezeu smerenia. Iata, pentru sufletul sau a fost rasplatit cu fericirea vesnica.

Pilda Mantuitorului, intreaga Evanghelie mantuitoare, ne intreaba pe fiecare dintre noi: Alaturi de cine suntem? Eu, tu, fiecare dintre noi? Sa ne privim viata! Sa luam aminte la vietuirea noastra! Ne aflam cu duhul asemenea bogatului nechibzuit, sau a rabdatorului si smeritului Lazar? Pamantul este atelierul binelui si al raului. Pamantul este rasadnita binelui si raului. Si omul ca un rasad pleaca din aceasta lume in cealalta, sau in Rai, sau in iad. Totul depinde de libera noastra vointa. Bogatul, daca voia, putea sa daruiasca din averea sa saracilor, sa fie milostiv, sa fie un om nobil. Dar nu a vrut-o. In aceasta lume, noi permanent lucram fie pentru Raiul nostru, fie pentru iadul nostru, si eu, si tu.

Tot ceea ce s-a zidit in mine dupa Evanghelie si tot ceea ce eu lucrez dupa poruncile mantuitoare, toate acestea sunt spre mantuirea mea, toate ma inalta catre Rai. Dar ceea ce eu lucrez dupa voia mea libera din rautate si de la cel rau, tot ceea ce risipesc din sufletul meu in pacat, in invidie, in ranchiuna, in rautate, in manie, in dusmanie, in patima, iata, toate acestea imi pregatesc iadul. Si eu, ca si crestin, trebuie sa ma cercetez pe mine insumi, sa ma intreb. In fiece zi, in fiece noapte eu pot pleca din aceasta lume in cea de dincolo. Nici eu si nici tu nu ne putem opri, si intr-o zi va trebui sa debarcam pe tarmul acelei lumi. Va trebui sa debarcam, parasind barca, parasind corabia trupului nostru, si cu sufletul sa intram in acea lume. Acesta va fi cu siguranta cel mai important eveniment din viata noastra, atunci cand sufletul va iesi din trup si va merge in lumea de dincolo. Iar acolo il asteapta Raiul sau iadul. A treia cale nu exista.

Omule, ia aminte! Pe pamant esti in permanenta fiinta cereasca si pamanteasca. Tu permanent traiesti in ambele lumi. Pe pamant esti fie in preajma lui Dumnezeu, fie a diavolului. A treia cale nu exista. Pe pamant esti fie in preajma binelui, fie a raului. A treia cale nu exista. Si de aceea, dincolo exista pentru fiecare dintre noi doua lumi, Raiul si iadul. Domnul a venit in aceasta lume ca fiecare faptura omeneasca sa se pregateasca pentru Rai si pentru a-i darui toate mijloacele, cu ajutorul carora el sa poata zidi intru sine fiinta desavarsita. Aceasta este Evanghelia, acestea sunt Sfintele Taine, sfintele virtuti. Domnul a adus tot Ceea ce ii este necesar omului, pentru ca el sa poata dobandi Raiul inca din aceasta lume.

Toate acestea Domnul le-a daruit si le-a lasat Bisericii Sale. Toate aceste mijloace dumnezeiesti le-a pus la indemana fiecaruia dintre noi. Nu le-a daruit numai omului bogat sau omului invatat, ci si celui simplu. Toata aceasta masa imbelsugata este asternuta in aceasta lume pentru fiecare faptura omeneasca. Bogata si preabogata masa a Bisericii lui Hristos. Acolo, la acea masa imbelsugata, hrana cea nemuritoare, leacul pentru toate pacatele este Sfanta Impartasanie, Domnul Hristos Insusi. Catre aceasta, catre Sfanta Impartasanie, conduc celelalte Sfinte Taine si virtuti sfinte. Si Sfantul Botez, si sfanta Credinta, si sfanta Dragoste, si sfanta Rugaciune, si tot ceea ce este exprimat si rostit in Sfanta Evanghelie ca porunca a Domnului.

Si eu si tu putem in aceasta lume sa cadem de multe ori in multe pacate, in multe patimi, dar sa fim constienti ca aceste caderi, oricum ar fi, nu sunt caderi incheiate, numai de vei voi sa faci un singur lucru. Ce sa faci? Sa te pocaiesti. Nimic mai usor. Mantuitorul a lucrat mantuirea noastra intr-un chip atat de lesnicios, incat mai lesne nu se poate inchipui. Nimeni nu a putut sa daruiasca oamenilor o mantuire mai usoara decat aceasta pe care a daruit-o Domnul.

Daca totul in tine se imputineaza, daca sub influenta pacatelor si a smintelilor, a ispitelor, slabesc intru tine toate virtutile: si dragostea, si postul, si rugaciunea, si milostenia, si mila, si bunatatea, si smerenia, si blandetea, si ingaduinta, daca toate acestea se imputineaza si sunt pe cale de a se pierde, aminteste-ti de talharul de pe cruce. Aminteste-ti numai de un singur leac sigur, iar acesta este pocainta. Striga ca si talharul:

Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta  (Luca 23, 42).

Si o asemenea pocainta va face minune in sufletul tau. Cu adevarat vei intra atunci impreuna cu talharul in Rai, in Imparatia Cerurilor, a minunatului Domn Iisus Hristos.

Pilda bogatului ne este reamintita noua tuturor si amintirea ei ne pune inainte taina tuturor lumilor, pentru ca noi, crestinii, sa cunoastem calea noastra in aceasta lume si cele de apoi. Dupa venirea Domnului Hristos, dupa Sfanta Sa Evanghelie, oamenii nu mai pot spune: „Nu stim ce ne asteapta in cealalta lume si ce este in acele lumi”. Avem totul, depinde numai de noi, de libera noastra vointa, daca vom pleca din aceasta lume in Rai sau in iad. Daca vom sluji Domnului Hristos si vom fi ai Lui in aceasta lume, negresit El ne va duce in Imparatia Sa cea Cereasca, asa cum i-a calauzit si-i calauzeste pe toti ucenicii Sai, pe toti care ii slujesc dupa libera lor vointa, care cred in El si Il urmeaza. El nu cere nimic de la noi decat ca de bunavoie sa supunem voia noastra libera sfintei si dumnezeiestii Sale vointe, ca El sa o indrepte si sa o calauzeasca. Atunci ne este asigurata calea de pe pamant in Imparatia Cerurilor. Amin”.

(din: Cuviosul Iustin de Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013)

***

Predici si talcuiri video:

Pr. Ciprian Negreanu:

***

Pr. Sorin Zahiu:

***

Pr. Ovidiu Dinca si Pr. Nicusor Silviu Pletea:

Legaturi: