Praznuirea Sfantului Luca al Crimeei la Paraclisul Spitalului Parhon. Ce ne invata sfantul ierarh si medic despre CUM TREBUIE SA NE EDUCAM COPIII?

Sf. Luca al Crimeei, ale carui moaste se cinstesc in paraclisul Institutului National de Endocrinologie C.I. Parhon (langa Statuia Aviatorilor, in curte)….

***

Luati seama sa nu smintiti pe unul dintre acestia mici!

Va amintiti aceste cuvinte ale lui Hristos? V-ati gandit la faptul ca ele se refera direct si nemijlocit la dumneavoastra? Oare aveti putini dintre „acestia mici” de care trebuie sa luati seama?

Oare aveti putini fii si fiice pentru care varsati lacrimi amare? Oare sunt putine fiice si fii desfranati – hoti si huligani? Varsati nespus de multe lacrimi pe seama lor. Din ce cauza? Deoarece inainte nu va aminteati aceste cuvinte ale lui Hristos: Luati seama sa nu smintiti pe unul dintre acestia mici! Cind vi se face greu din pricina a ceea ce fac copiii vostri, atunci plangeti, atunci va rugati Domnului ca El sa va ajute. Dar rugaciunea voastra ramane fara de roada pentru ca nu trebuie sa punem asupra lui Dumnezeu propriile noastre obligatii, pentru ca dumneavoastra singuri trebuia sa aveti grija de copiii vostri si sa-i educati, mai degraba decat sa asteptati sa faca aceasta Dumnezeu.

Daca slujitorul nu-si da straduinta la lucrarea sa, dar asteapta ca voi s-o indepliniti, oare veti lucra in locul lui, oare nu va veti mania pe sluga nepasatoare? Ce doriti dar de la Dumnezeu, daca singuri nu aveti grija de copiii dumneavoastra?

Sfantul Ioan Gura de Aur a spus cuvinte ingrozitoare la adresa celor care nu au grija de educarea copiilor lor:

„Parintii care nu-si educa copiii lor crestineste sunt mai nelegiuiti decat ucigasii de prunci, deoarece ucigasii de prunci despart sufletele de trup, iar acestia si sufletul, si trupul il arunca in gheena de foc“.

Un raspuns greu vor avea de dat inaintea lui Dumnezeu fiecare dintre cei care nu poarta grija de educarea copiilor lor.

In Biblie, in prima carte a Regilor se povesteste despre binecredinciosul arhiereu Eli, care a fost judecator al poporului lui Israel timp de 50 de ani. In preajma lui se afla si-i slujea Sfantul Proroc Samuel, pe atunci inca copil.

Si odata, intr-un vis, acestui sfant copil Domnul i-a poruncit sa-i vesteasca arhiereului Eli ca il asteapta pedeapsa cumplita a lui Dumnezeu, pentru ca nu se ingrijeste de copiii sai.

Iar copiii lui erau preoti ai Vechiului Testament si, prin necinstea lor, inraiau poporul si il indepartau de Dumnezeu. Cand evreii aduceau carnea animalelor in dar lui Dumnezeu, atunci slujitorii acestor preoti alegeau cele mari bucati din carnea din cazan, in care aceasta era fiarta pentru jertfa, si o dadeau acestor necinstitori. Alegeau chiar si carnea cruda, iar, la cererea celor care aduceau mai intai grasimea sa fie arsa pe jertfelnic, raspundeau: „Daca nu o vei da, ti-o voi lua cu forta“. Vazand aceasta, poporul se indeparta de la aducerea jertfelor. Pentru astfel de necinste Dumnezeu i-a pedepsit nu numai pe acesti preoti, ci si pe arhiereul Eli. Acest lucru s-a intamplat astfel: era in vremea invaziei filistenilor asupra pamantului lui Israel si, in timpul unei lupte aprige, acest batran de 98 de ani statea in preajma bisericii, in asteptarea vestilor. Si a alergat la el un crainic ingrijorat, acoperit de praf, si i-a spus: „Fiii tai au fost ucisi, iar chivotul a fost luat in robie“. Auzind aceasta stire, marele preot a cazut pe spate, si-a rupt coloana si a murit de moarte grea. Iar Domnul i-a vestit ca pedeapsa va continua asupra intregului neam al lui.

Iata, vedeti cat este aceasta de cumplit – intreg neamul pamantesc al arhiereului Eli a fost pedepsit, pentru ca nu i-a oprit pe copiii sai de la pacat grele! Aceasta il paste pe fiecare dintre cei care nu-si va da silinta la educarea copiilor sai.

Despre cei care din toata inima se straduiesc sa-si educe copiii in buna cinstire auziti la fiecare slujba a Utreniei, in Psalmul 102, asemenea cuvinte binecuvantate:

Mila Domnului din veac in veac spre cei ce se tem de Dansul, si dreptatea Lui spre fiii fiilor lor, spre cei ce pazesc legamantul Lui si isi aduc aminte de poruncile Lui ca sa le faca pe ele.

In vecii vecilor binecuvantarea lui Dumnezeu este asupra celor care isi educa copiii in evlavie. Si tot in vecii vecilor va apasa blestemul lui Dumnezeu asupra celor care n-au fost educati in duhul evlaviei crestine. Spuneti-mi ce se va intampla cu fiica dumneavoastra nefericita, care din tinerete se deda desfraului, apoi se va casatori si va naste copii? Va fi oare binecuvantarea lui Dumne­zeu asupra ei si asupra familiei sale? Nu, nu! Aceasta va da nastere unui neam neevlavios, potrivnic lui Dumnezeu.

Ganditi-va cat este de cumplit acest lucru, ce raspuns dati in fata lui Dumnezeu daca nu-i educati pe copiii vostri potrivit bunelor moravuri crestine!

Cum ar trebui sa-i educam?

Asa cum si-au educat copiii lor vechii crestini, crestinii primelor veacuri. Ei ii deprindeau de la cea mai frageda varsta cu rugaciunea, cu biserica, cu posturile, cu Tainele bisericesti, ii invatau sa citeasca dupa cartile Sfintei Scripturi, niciodata nu le permiteau sa se aseze la masa fara de rugaciune. Le insuflau copiilor ca fiecare fapta, fiecare pas al crestinului incepe cu semnul crucii si cu rugaciune.

Ei aveau grija nu doar de educarea generala a copiilor lor, nu doar de dobandirea de catre dansii a intelepciunii pagane, de studierea filosofiei, muzi­cii, artelor. Nu! Invatandu-i pe copiii lor, ei se conduceau de o regula profun­da, sfanta: il considerau nefericit pe cel care cunoaste totul si nu-L cunoaste pe Dumnezeu. Il considerau fericit pe cel care Il cunoaste pe Dumnezeu, desi nu stie nimic altceva.

Nu ganditi ca prin aceasta vi se interzice sa-i invatati pe copiii dumneavoastra toate stiintele laice. Deloc. Cei mai mari parinti ai nostri si invatatori ai Bisericii insisi, in tinerete, se dedicau studiului intregii intelepciuni stiintifice, filosofice. Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gura de Aur au fost oameni cu inalte studii ai vremurilor lor. Si copiii dumneavoastra ar tre­bui sa fie oameni cu studii, invatati. Doar ca este important ca studiul si educarea lor sa nu se limiteze la intelepciunea laica, la intelepciunea acestei lumi, ci impreuna cu aceasta ei sa cunoasca dreptatea si adevarul suprem, sa invete legea lui Dumnezeu si poruncile lui Hristos, sa se deprinda cu evlavia, mereu sa-si aminteasca de Dumnezeu, de calea lui Hristos. Atunci si numai atunci ei nu se vor pierde pe calea intelepciunii omenesti, doar atunci vor pune mai presus de toate intelepciunea crestina, cunoasterea lui Dumnezeu. Astfel ar trebui sa-i invatati pe copiii dumneavoastra.

Cunoscutul invatator a toata lumea, cel mai mare dintre oratorii bisericesti, Sfantul Ioan Gura de Aur, a spus despre parintii care nu-i invata pe copiii lor binele, dar incurajeaza purtarile lor rele, pasiunile si necinstea:

„Dar voi, parca intentionat incercati sa-i pierdeti pe copii, le porunciti sa faca doar ceea ce, o data facand, nu te poti mantui. Vai – este spus – celor ce rad – voi dati copiilor vostri mai multe prilejuri de ras. Vai celor bogati – dar voi numai aceasta va straduiti, ca ei sa se imbogateasca. Vai cand toti oamenii va vor vobi de bine — iar voi deseori va cheltuiti toata averea pentru marirea lumeasca; iarasi: cel ce-l injoseste pe fratele sau este vrednic de gheena — iar voi ii considerati slabi si lasi pe cei care tacut asculta cuvantarile suparatoare ale altora.

Hristos ne porunceste sa ne intoarcem de la ocara si lupta, iar voi ii lasati pe copiii vostri sa faca aceste fapte rele. Cel ce-si iubeste sufletul sau — a spus Domnul — il va pierde, iar voi in orice chip ii atrageti pe ei in aceasta dragoste; si daca nu veti ierta – spune El –pacatele oamenilor, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua, iar voi chiar ii mustrati pe copii atunci cand acestia nu doresc sa se razbune pe cei care i-au suparat. Hristos a spus ca iubitorii de marire, fie ca postesc, fie ca se roaga, fie ca dau milostenie, toate acestea le fac fara folos; iar voi va straduiti ca copiii vostri sa primeasca slava. Si rau nu este doar aceea ca le insuflati copiilor vostri ceea ce este contrar legilor lui Hristos dar mai si huliti binele, numind modestia lipsa de educatie, blandetea – lasitate, dreptatea – slabiciune, smerenia – slugarnicie, nerautatea — neputinta. Ii inclinati spre astfel de fapte pentru care Iisus Hristos a hotarat moartea inevitabila; voi nu purtati grija de sufletul lor, ca si cand ar fi ceva nefolositor, iar de ceea ce este cu adevarat de prisos va ingrijiti ca de ceva necesar si important.

Voi faceti totul pentru ca fiul sa aiba un slujitor, cal si hainele cele mai bune, dar ca el insusi sa fie bun, la aceasta nici nu vreti sa va ganditi. Nu – ducand pana la un asemenea nivel grija pentru lemne si pietre, sufletele nu invredniciti nici macar de o mica parte a unei asemenea purtari de grija. Faceti totul doar ca sus pe casa sa aveti o statuie minunata si acoperisul sa fie de aur, iar ca podoaba cea mai de pret – sufletul – sa fie de aur, la aceasta nici nu vreti sa va ganditi”.

Asa vorbea Sfantul Ioan Gura de Aur in timpurile vechi, cu 1500 de ani in urma, dar aceste cuvinte sunt de folos sa le auziti si acum, deoarece astazi ii educati pe copiii vostri la fel de rau, fara a le insufla frica de Dumnezeu. Oare nu va ingrijiti intai de toate sa le asigurati copiilor vostri o situatie mai buna in viata, sa-i puneti in randul celor care au putere, bogati si puternici? Oare nu le sugerati faptul ca puterea sta in bani, ca trebuie sa acumulezi mai multe cunostinte de dragul bogatiei si pentru o viata indestulata, nestingherita? Dar chiar este necesar acest lucru?

Avem nevoie de fapt de contrariu. Trebuie sa le insuflam copiilor nostri dispretul fata de bani, bogatie, slava, pozitie inalta in societate. Trebuie sa le altoim dragostea de curatie, sfintenie, evlavie. Dar de aceasta voi va ocupati cel mai putin.

Pe copii trebuie sa incepi sa-i educi inca din scutece, pentru ca numai la o varsta foarte frageda acestia se supun cu usurinta oricarei invataturi. Sufletul lor este moale ca ceara, pe el se imprima totul – si exemplele noastre rele, si cuvintele evlavioase, si orice exemplu luminos si curat. Vechii crestini de la cea mai frageda varsta deprindeau copiii cu rugaciunea si cu citirea Sfintei Scripturi. Iar acum spun: „Este oare aceasta o lucrare copilareasca – a te ocupa cu psalmii? Aceasta este lucrarea monahilor si batranilor, copiii au nevoie de distractie si de bucurie!“

Voi uitati lucrul despre care Sfantul Tihon de Zadonsk a spus asa de simplu:

„Un mic copacel, oriunde l-ai inclina, in acea directie va si creste; noul vlastar va raspandi acel miros cu care il udati, turnand in el ori lichid urat mirositor, ori unul aromat si curat“.

Daca in sufletul unui copil mic veti intro­duce un miros greu, el va deveni urat mirositor. In cazul in care veti introduce mireasma aromei lui Hristos, copiii vostri vor fi bineinmiresmati in fata oamenilor, vor fi bucurie si mangaiere pentru voi.

Educati-va copiii prin exemplul vostru!

Despre aceasta a spus frumos celebrul predicator rus, arhiepiscopul Ambrosie de Harkov:

„Cand nici un membru din familie nu poate trece peste rugaciunile de dimineata si de seara – atunci cand tatal nu pleaca din casa, la lu­crul sau, fara a se ruga in fata sfintelor icoane, iar mama nu incepe nimic fara a se insemna cu chipul crucii, cand copilului mic nu i se permite a se atinge de mancare pana nu si-a facut cruce –, nu se deprind oare copiii sa ceara in toate ajutorul si binecuvantarea lui Dumnezeu, si sa creada ca fara ajutorul Lui nu exista nici o siguranta in viata, iar fara de binecuvantarea Lui nu exista succes in activitatile omenesti?

Nu poate ramane fara de roade pentru copii credinta parintilor, atunci cand ei, in timp de nevoi si de saracie, cu lacrimi in ochi spun: „Ce sa fac? Fie voia lui Dumnezeu!” in vreme de pericol: „Dumnezeu este milostiv!” In situatii dificile: „Dumnezeu ma va ajuta!” In timp de succes si de bucurie: „Slava lui Dum­nezeu, Dumnezeu mi-a trimis!” Aici, intotdeauna si in toate, se marturiseste bunatatea lui Dumnezeu, pronia lui Dumnezeu, dreptatea lui Dumnezeu.

Mama, subiectul intregii iubiri si a tandretii pentru copii, cu o expresie evlavioasa a feţei se roaga inaintea icoanei Mantuitorului. Copilul o priveste cand pe ea, cand icoana – si nu are nevoie de lungi explicatii despre ce inseamna aceasta. Iata prima lectie de cunoastere fara cuvinte a lui Dumnezeu! Este prima si cea mai importanta lectie de evlavie. Aceste lectii puteti si trebuie sa le dati intotdeauna si in toate copiilor vostri. Trebuie sa-i feriti pe copiii vostri de tot ce este necurat, rau. Trebuie sa le opriti pe fiice de la lectura romanelor neintelepte, pasionale, sa le cereti sa citeasca selectiv. Ar trebui sa le retineti de la vederile desarte, sa nu le permiteti intotdeauna sa se distreze si sa fuga pe la cinema si prin teatre. Trebuie sa le deprindeti cu viata de munca si de liniste casnica.

Si, mai mult decat atat, n-ar trebui sa uitam ca nu poti educa un copil mic fara a-l pedepsi uneori. Ar trebui sa va amintiti ca cea mai mare greseala o fac acei parinti care sunt indragostiti de copiii lor mici, ii admira, le iarta totul, niciodata nu-i pedepsesc. Despre unii ca acestia inteleptul Sirah a spus: Alinta-ti copilul, si el te va ingrozi.

Iata ce spune marele Sfant Tihon de Zadonsk:

„Tinerii nepedepsiti si care au ajuns la maturitate sunt, in fond, precum caii nedresati si naravasi. Prin urmare, crestine, iubeste pe copiii tai si pedepseste-i! Lasa-i acum sa sufere cu trupul, cat sunt tineri, pentru ca tu sa nu suferi pentru ei cu inima mai tarziu. Lasa-i sa planga din pricina ta, pentru ca tu sa nu plangi din cauza lor si pentru dansii. Cu toate acestea, cumpatarea in toate este demna de apreciat si necesara“.

Aveti nevoie de moderatie in pedepse, dupa cuvantul aceluiasi sfant. Nu trebuie sa-i pedepsiti pe copii cu manie, cu rautate, cu ura. Trebuie sa-i pedepsiti cu rabdare, iubitor. Copiii vor simti aceasta dragoste, vor constientiza ca merita pedeapsa, si atunci pedeapsa va fi cu folos si ii va indrepta. La o astfel de pedeapsa a copiilor multi dintre voi nu gandesc si lasa nepedepsite nu doar greselile mici, ci si pe cele grave – chiar furtul, huliganismul, uneori si viata desfranata a fetelor tinere.

Vedeti ce sarcini imense stau in fata voastra in lucrarea educarii copiilor? Vedeti cat de sfinte sunt indatoririle mamelor? Nu exista o obligatie mai importanta, nu exista o raspundere mai mare inaintea lui Dumnezeu pentru o mama decat buna crestete a copilului. In fata lui Dumnezeu veti da raspuns si veti atrage asupra tuturor urmasilor mania lui Dumnezeu, daca nu va veti sargui la educarea copiilor vostri. Si inca de aici, de pe pamant, veti suferi si veti plange, privind la ei.

Asadar luati seama, sa nu smintiti pe unul dintre acestia mici! Mereu ingrijiti-va de ei, mereu dati-le exemple curate si sfinte de evlavie, si atunci binecuvantarea Domnului va fi din veac in veac asupra copiilor vostri si asupra voastra.

(Din: Sfantul Luca al Crimeei, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)

Legaturi:

***

Alte texte de sau despre Sf. Luca al Crimeei: