CAND NE DEVINE ZADARNICA LUCRAREA DUHOVNICEASCA? Predica Pr. Valentin Mordasov la Duminica pescuirii minunate despre FATARNICIE si ROSTUL FAPTELOR EXTERIOARE: “Sa nu fim credinciosi doar cat timp stam la slujba!”

“In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin!

Evanghelia de astazi ne relateaza cum Iisus Hristos, du­pa ce a predicat multimilor, i-a poruncit lui Petru sa arunce mrejele in apa. Si au prins atata peste, incat nu incapea in corabie. Inainte de a urma sfatul Mantuitorului, Apostolul Petru a spus: Doamne, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele. La fel se intampla si in viata noastra: omul traieste, mun­ceste, dar ajunge la sfarsit cu mainile goale. Si iata, in fata lui se descopera vesnicia, dar Imparatia lui Dumnezeu e in­chisa.

Multi ostenesc in zadar. Acestia sunt sectantii, cei de alta credinta etc. Exista un singur Dumnezeu, o credinta, un Adevar, si se afla in Biserica Ortodoxa. Dovada acestui fapt sunt icoanele izvoratoare de mir, sfintele moaste, care vindeca sufletul si trupul, darul sfant al facerii de minuni si cel al inainte-vederii la stareti. Toate acestea sunt daruri sfinte ale Ortodoxiei.

Cati oameni se ratacesc! Cu regret spun ca si in Biserica Ortodoxa sunt rataciti: unii implinesc cele din afara ale credintei, formal, dar sufletul le este gol; altii, dim­potriva, considera ca credinta este doar in suflet, iar la bise­rica nu merg. Pentru acestia este inchisa Imparatia ceruri­lor. Credinta lor este o iluzie, o amagire.

Cel care implineste doar obiceiurile exterioare merge la biserica si are impresia ca se roaga, dar traieste dupa voia sa, urmandu-si propriile placeri si pofte. Unul ca acesta Il slaveste pe Dumnezeu cu cuvintele, iar pe diavol, cu faptele. Daca omul posteste, dar gandeste cele rele, nevointa sa este zadarnica. Lucrarea launtrica este spre mantuirea sufletului, dar lucrarea care nu duce la indreptarea inimii este zadarnica. Inima buna, blanda, smerita, aceasta este roada lucrarii duhovnicesti.

Se cu­vine sa stim si faptul ca adeseori roadele efortului duhovnicesc se distrug printr-o lucrare pacatoasa. De exemplu, cine­va poate avea obiceiul de a merge la biserica si de a se ruga, dar sa aiba un serviciu pacatos; asa sunt vanzatorii de bautura, tutun, dansatorii etc. Nerenuntand la munca lor, pierd folosul faptelor lor bune. Sa nu ne impartim sufletul, ci sa-l daruim intreg lui Iisus. Sa fim credinciosi nu doar cat timp stam la slujba, ci si dupa ce iesim din biserica. Nici spovedania sa nu o facem partial, ci total. Altfel ne condamnam la chinurile vesnice. O nepoata de-a unei egumene – tanara, inimoasa, evlavioasa – a murit subit si a ajuns in iad pentru fanteziile desfranate nemarturisite! Un preot vazator cu du­hul a vazut in timpul spovedaniei cum ieseau serpi din gura omului care se marturisea; dar unul mare ba se arata, ba intra la loc, si asa a si ramas, pentru ca penitentul n-a mar­turisit acel pacat, desi ar fi dorit. Sa luam aminte sa nu lucram in zadar!

Se spune in Scriptura de asemenea ca trebuie sa ne inchi­nam lui Dumnezeu in duh si in adevar. Ce inseamna aceas­ta? Domnul vede in inimile noastre, dar ce se afla in ele? Ar trebui sa se afle dragostea si tinderea noastra catre Dumne­zeu. Dar cat de des acestea sunt doar manifestari exterioa­re! Cu ele putem sa-i amagim pe semenii nostri, dar nu si pe Dumnezeu! Aceasta este fatarnicie: Ma cinstesc cu buzele, dar inima lor este departe de Mine!, spune Domnul. Cinsti­rea exterioara care nu are un suport interior este ofensatoare la adresa lui Dumnezeu. Fa fapte de milostenie din dragoste fata de Dumnezeu!

Dar daca faptele exterioare nu sunt importante, inseamna ca ele trebuie respinse? Nu. Biserica, rugaciunile, ritualuri­le, inchinaciunile sunt necesare. Fara ele este imposibil sa fii placut lui Dumnezeu. Noi suntem alcatuiti din trup si din su­flet. Asa cum ne manifestam dragostea fata de oameni in mod vazut – prin glas, prin gesturi -, tot asa trebuie sa facem si fata de Dumnezeu. Rugaciunea este convorbire cu Dumnezeu, inchinarea – cinstirea lui Dumnezeu, semnul crucii – sfinti­rea noastra. Domnul Insusi pleca adeseori genunchii si ridi­ca ochii la cer, rugandu-Se. Asadar sunt necesare si lucrarea launtrica, si cea exterioara pentru a fi placut lui Dumnezeu. Cum sa le imbinam? Sa facem fapte de milostenie din dragoste fata de Dumnezeu, sa iertam supararile, sa-i hranim pe cei flamanzi, sa-i mangaiem pe cei tristi, sa facem bine si sa implinim voia lui Dumnezeu. Daca Il cinstim astfel pe Dum­nezeu, atunci si rugaciunea noastra va fi placuta inaintea Lui. Sa dobandim launtric dragostea de Dumnezeu, printr-o viata duhovniceasca. Sa manifestam si in exterior aceasta dragoste. Asa ne vom inchina Lui in duh si in adevar“.

(Din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

Pentru aceasta Duminica va mai recomandam:

***

Legaturi: