CUI II E FRICA DE SFANTUL INCHISORILOR? Stadiul cercetarilor dupa moastele Sfantului Valeriu Gafencu

…si nelipsite TENTATIVE DE A ASCUNDE LUMINA SUB OBROC

• Romania Libera:  PROBLEME. Vechiul cimitir al deţinuţilor a fost „reciclat” de comunitatea locală. Oasele martirilor de la Târgu-Ocna

Arheologii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România au descoperit rămăşiţele pământeşti ale unor deţinuţi politici. Rămăşiţele a patru martiri ai rezistenţei anticomuniste au fost descoperite de către arheologii de la Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România, în perimetrul actualului cimitir al parohiei ortodoxe „Sfinţii Constantin şi Elena”. Săpăturile arheologice au fost realizate, la începutul acestei luni, într-un perimetru cu o lungime de şase metri şi cu o lăţime de doi metri, din singura zonă a cimitirului foştilor deţinuţi politici care nu a fost refolosită de actualii enoriaşi ai parohiei. Martirii rezistenţei anticomuniste au fost îngropaţi fără nici un semn distinctiv, spune arheologul Gheorghe Petrov, de la Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj şi voluntar în cadrul Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, condus de istoricul Marius Oprea.

Astfel, actualii enoriaşi nu au de unde să ştie că parcelele pe care le concesionează în cimitir au servit, anterior, drept locuri pentru îngroparea foştilor deţinuţi politici. Printre aceştia, s-a numărat şi fostul student legionar Valeriu Gafencu, supranumit de către colegii săi de suferinţă „Sfântul închisorilor”, pentru seninătatea cu care a acceptat torturile din temniţa comunistă, dar şi pentru faptul că, printr-o revelaţie, ar fi aflat data la care avea să treacă la cele veşnice. În total, documentele arată că, în perioada comunistă, au decedat 54 de deţinuţi politici, care au fost îngropaţi în cimitirul din apropierea bisericii. Însă doar osemintele a patru dintre ei au fost descoperite.

Ofranda din nasturi

Unul dintre aceşti deţinuţi avea depusă, pe un umăr, o ofrandă inedită. Într-o bucată de material textil, au fost găsiţi 24 de nasturi, din metal şi din os, precum şi două monede, una din 1947 şi una din 1950. „Foştii deţinuţi politici erau îngropaţi de către deţinuţi de drept comun. Probabil, aceştia au depus ofranda în mormânt”, spune arheologul Gheorghe Petrov. El a declarat că arheologii au prelevat probe din trupurile celor patru foşti deţinuţi politici şi le-au trimis pentru analiza ADN-ului lor. Arheologii vor continua cercetările anul viitor, pentru a încerca să îl identifice pe Valeriu Gafencu. Mărturiile foştilor colegi de suferinţă arată că acesta i-a cerut unui prieten să îi pună în gură o cruciuliţă de argint, pentru a fi identificat cu ajutorul acesteia, dacă va fi dezgropat.

Trupurile celor patru foşti deţinuţi politici au fost recunoscute de arheologi după faptul că martirii rezistenţei anticomuniste au fost îngropaţi fără încălţăminte şi fără sicrie. Acţiunea arheologilor a avut loc cu sprijinul Primăriei Târgu-Ocna, acordat de primarul Floarea Ivanof, dar şi cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului. Personalitatea lui Valeriu Gafencu a stârnit numeroase controverse. Unii îi reproşează trecutul legionar. Alţii spun că suferinţele îndurate în temniţele comuniste l-au purificat şi că nimeni nu poate dovedi că Valeriu Gafencu ar fi fost implicat în acţiuni antisemite. De asemenea, unii dintre teologii ortodocşi pledează pentru recunoaşterea sfinţeniei acestuia. Aşa ar fi grupul de monahi de la mănăstirea Petru Vodă. Alţii, inclusiv mulţi reprezentanţi ai ierarhiei ortodoxe, au rezerve faţă de poziţia celor care îl admiră pe Valeriu Gafencu.

Fost conac princiar

Istoria Penitenciarului de la Târgu-Ocna a început în anul 1855. Principele Grigore Ghica, îngrozit de condiţiile în care trăiau deţinuţii de drept comun care lucrau în ocnele de sare, a decis să îşi doneze conacul pentru deţinuţi. Conacul a devenit sediul administrativ al penitenciarului, iar în jurul său au fost ridicate clădirile penitenciarului. Penitenciarul a funcţionat cu deţinuţi de drept comun până în anul 1950, când au fost aduşi primii deţinuţi politici. Din anul 1964, când deţinuţii politici au fost eliberaţi, în închisoare au rămas doar deţinuţii de drept comun. În perioada 1977-1997, în clădire a funcţionat un spital de boli psihice. Iar din anul 1997, clădirea a redevenit penitenciar.

• Napoca News (Ionut Tene): Cui îi este frică de Sfântul Închisorilor – Valeriu Gafencu?

Într-una din serile trecute, pe la orele 22.00, aud mai multe apeluri pe telefonul mobil de la un număr necunoscut. Omul insista cu apelul aşa că am răspuns într-un final, deşi de obicei nu apăs pe tasta deschide, dacă nu recunosc numărul de telefon. Surpriza a fost plăcută, ca la celălalt capăt al firului am auzit vocea celebrului istoric Marius Oprea, cunoscut ca şi „vânătorul de securişti”. M-am bucurat mult să-i aud vocea prietenului meu, omul care l-a dezhumat pe eroicul partizan anticomunist Teodor Şusman din Răchiţele. L-am simţit trist, un „om sfârşit” vorba lui Giovanni Papini. Marius Oprea simţea nevoia să se confeseze în ceas de noapte din cimitirul nebunilor de la Închisoarea Tg. Ocna. Era de câteva zile la fosta închisoare din anii 50, de lângă Bacău, în căutarea trupului martirului anticomunist Valeriu Gafencu. În anii 80, închisoarea Tg. Ocna a fost spital de nebuni şi apoi, prin anii 90, a redevenit închisoare. Istoricul Marius Oprea îmi tot povestea despre ce halucinant este să sapi în groapa comună cu morţii nebuni ai spitalului. La un moment dat la săpături a găsit şi trei deţinuţi politici aruncaţi de către gardienii comunişti în maldărul cu cadavre cu faţa în jos, ei neavând nici măcar o înmormântare creştină. Au murit în chinuri şi îngropaţi în anonimat, în gropa comună. Marius Oprea îmi tot repeta întruna la telefon: – Ionuţ e halucinant!Îl durea până în rărunchi modul în care au sfârşit deţinuţii politici anticomunişti. Mai era trist şi faptul că a văzut inopinat un conflict în sânul bisericii noastre, cum călugării de la Mănăstirea Petru Vodă veniţi să-l ajute să găsească ciolanele (?! – osemintele – n.n.) sfinte au fost izgoniţi, după câteva zile, de juristul Patriarhiei Ortodoxe, care nu i-a mai lăsat să sape în căutarea eroilor morţi ai neamului românesc. Călugării au fost nevoiţi să privească de după gard, cu lacrimi în ochi, cum echipa istoricului săpa să descopere moaştele Sfântului Închisorilor. Marius Oprea era întristat şi pentru că primea telefoane perfid îngrijorate dintr-o capitală a Axei lui Băsescu, ca nu cumva să descopere ciolanele (osemintele) sfinte ale lui Valeriu Gafencu, care a făcut parte dintr-o mişcare care nu este corectă politic azi. Să nu mai vorbim de securiştii, cocoţaţi pe toate gardurile dimprejur, ai lui George Maior, acest Moruzov al serviciilor speciale de la Bucureşti. De trepăduşii ăştia nu-i este frică lui Marius Oprea sunt sigur de asta şi nici mie. Adevăraţii gardieni ai siguranţei naţionale nu sunt, din păcate, în fruntea SRI. Îl simţeam pe Marius Oprea cum dorea să se confeseze. Am discutat multe, lucururi private, care nu se dau publicităţii. Atunci în ceas de noapte, în preajma ciolanelor (osemintelor) sfinţite de martiriu ale deţinuţilor politici am simţit un mare istoric, care dorea să se descarce sufleteşte ca de la un creştin la creştin, ca de la un român la român, ca de la o inimă ca primăvara, la o inimă verde. Vorba lui George Bara: – Ionuţ, la cine doreai să se confeseze „vânătorul de securişti”, la Patriciu, la Antonescu, la Tăriceanu, la Băsescu, la Voiculescu, la Ponta, la Tismăneanu? Înţeleg ăştia ce înseamnă valorile înveşnicite ale neamului?

După ce am închis mobilul. Am stat răgaz de o clipă „mut ca o lebădă” şi m-am gândit: oare cine se teme de Valeriu Gafencu la la 63 de ani de la moartea Sfântului Închisorilor? (…)