CRESTINII DE DUMINICA si “comoara” grijilor lumesti/ Parintele Mihail Jar: “OAMENII I-AU INTRECUT PE DIAVOLI CU VICLENIA, TRADAREA SI RAUTATEA! NU STIU CAT NE VA MAI RABDA DUMNEZEU!”

• Realitatea.net: IPS Teofan, atac DUR la “creştinii de duminică“

Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, a îndemnat, duminică, în predica rostită la slujba de la Mănăstirea “Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, la apropierea de Dumnezeu, vorbind şi despre “creştinii de duminică”, ce merg la biserică doar în această zi, dar în rest se îndepărtează de Dumnezeu.

În predica rostită, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a subliniat că oamenii au vise şi gânduri şi grija pentru ceea ce vor mânca, ce vor bea, cu ce se vor îmbrăca, unde se vor adăposti, dar a subliniat că grija cea mai mare ar trebui să fie dobândirea Împărăţiei Cerului pentru că toate celelalte îşi vor primi apoi răspunsul.

“Dacă analizăm starea noastră sufletească din timpul unei săptămâni omul e preocupat de grija zilei de astăzi, de ziua de mâine. Toată grija, preocuparea să avem ce ne trebuie pentru noi, pentru copiii noştri, pentru colegii noştri. Unde este comoara acolo este şi inima noastră. Să recunoaştem, comoara noastră este grija noastră. Te gândeşti la ceea ce consideri că e mai de preţ, binele nostru şi al celor apropiaţi. Deşi acceptăm cuvântul Domului nu putem să nu ne facem griji. Grija nu ne părăseşte, uneori în timpul liturghiei, sau al rugăciunii, pentru ceea ce va fi mâine sau la anul”, a spus IPS Teofan. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a arătat că grija omului pentru ziua de mâine trebuie să fie legată de Împărăţia lui Dumnezeu.

“Având ca primă preocupare dobândirea Împărăţiei Cerului toate celelalte îşi primesc răspunsul, pentru hrană, îmbrăcăminte, adăpost, loc de muncă”, a spus înaltul ierarh, care consideră că grija exagerată pentru ceea ce se va întâmpla în după amiaza zilei, mâine sau, poimâine, preocuparea excesivă pentru cele pământeşti, este semn de necredinţă sau puţină credinţă. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a mai arătat că trebuie înţeles că încercările şi suferinţele nu au neapărat o conotaţie negativă, că suferinţa aduce răbdare şi nădejde şi că chiar dacă în viaţă apar eşecuri în familie sau la locul de muncă nu trebuie să fie deznădejde.

Totodată, IPS Teofan a spus că nimeni nu poate să slujească la doi domni şi că devii ceea ce slujeşti, eşti dumnezeit (indumnezeit – n.n.) dacă îl slujeşti pe Dumnezeu, iar cei care îl slujesc pe Mamona devin diavolizaţi (demonizati – n.n.).

Înaltul ierarh a mai spus că “creştinii de duminică”, cei care consideră că şi-au făcut datoria dacă merg duminica la biserică şi poate mai ţin şi post miercurea sau vinerea se îndepărtează de Dumnezeu în timpul săptămânii. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a adăugat că cei care procedează în acest fel argumentează că “viaţa trebuie trăită”, că “suntem şi noi oameni” sau că “toate ale lumii acesteia să le facem că suntem oameni”. “Avem dreptul la momente de relaxare sufletească, dar să nu ne îndepărteze de Dumnezeu”, a spus IPS Teofan.

Înaltul ierarh consideră că credinţa în Dumnezeu, răbdarea în suferinţă şi slujirea lui Dumnezeu sunt cele care trebuie să preocupe creştinii, şi că apoi se vor rezolva şi problemele celelalte.

Peste zece mii de credincioşi au participat, duminică, la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea “Sf. Ioan cel Nou de la Suceava” cu prilejul Hramului mănăstirii de un sobor de preoţi în frunte cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Pimen Suceveanul şi IPS Teodosie Tomitanul. La racla cu moaştele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, scoasă de sâmbătă dimineaţă într-un baldachin în curtea mănăstirii, a fost un flux continuu de pelerini care s-au închinat pentru sănătate şi iertarea păcatelor. Potrivit tradiţiei, în noaptea dinaintea acestei sărbători, sute de maramureşeni au dormit sub zidurile mănăstirii. […]

După oficierea Sfintei Liturghii, racla cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava a fost purtată pe străzile municipiului într-o procesiune ce va include principalele biserici din municipiu, procesiune la care au participat câteva mii de persoane. Sfântul Ioan cel Nou este protectorul municipiului Suceava, iar domnitorul Alexandru Cel Bun a adus în anul 1402 moaştele Sfântului la Suceava.

• Crestin Ortodox [Teodor Danalache]:
  

Grija care ne scapa de griji

“Grija omului de Dumnezeu simplifica grija omului de om. Asa, omul va avea de toate” (Parintele Arsenie Boca). Fiecare pacat aduce cu sine o noua grija, drept pentru care, cu cat va ajunge omul mai impatimit, cu atat el va fi sfasiat de mai multe griji (ingrijorari, temeri). Grija de capatai a fiecarui om trebuie sa fie mantuirea. Cu cat omul se va ingriji mai mult de mantuirea sa, cu atat grijile lumesti se vor imputina.

Cei care se lasa in seama lui Dumnezeu, sunt scapati de griji, El randuind toate cum voieste si cum este mai de folos fiecaruia. “Lasati-I Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi” (I Petru 5, 7). Dumnezeu are grija de implinirea trebuintelor oamenilor, nu insa si a poftelor; daca trebuintele sunt cele ce tin de firea data de Dumnezeu, poftele sunt cele starnite ulterior de oameni, cautand in chip patimas cele peste trebuinta firii. “Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani; nu va da in veac clatinare dreptului” (Psalm 54, 25).

Grija care ne scapa de griji

[…]

Cu cat ne vom ingriji mai mult de cele ale lui Dumnezeu, cu atat Dumnezeu se va ingriji mai mult de cele ale noastre. De aceea, zice proorocul: “N-am vazut pe cel drept parasit, nici semintia lui cerand paine” (Psalm 36, 25). Traind cu nadejde in purtarea de grija a lui Dumnezeu, crestinii arata in viata lor taria credintei. Intorcand spatele lui Dumnezeu, cel necredincios ajunge zdrobit de griji, nestiind ca “in desert se tulbura tot muritorul”.

Autonomia omului, cautata de tot mai multi oameni, este un mare pacat. Munca savarsita din credinta este binecuvantata, pe cand munca savarsita in sine, nadajduind gresit, ajunge zadarnica. Daca munca ar fi cea care ne tine in viata, atunci munca ar trebui sa fie dumnezeul nostru. A se stradui omul peste puteri este o nebunie. Dumnezeu este Cel care ne daruieste toate, iar nu munca in sine. Omul trebuie sa se ingrijeasca numai de ceea ce tine de el, adica sa aiba nadejde in dragostea si purtarea de grija a lui Dumnezeu, fara de care nimic nu este cu putinta.

Parintele Arsenie Boca spune: “Daca omul Il va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si a vietii, ceea ce oricum nu e posibil, va avea si atunci cele de trebuinta, insa precum un hot, iar nu precum un fiu, pana ce va ajunge sa nu mai aiba nimic. Dumnezeu nu se lasa expropriat.”

[…]

INTEGRAL LA SURSA

Diavolul ne lasa in pace!

Pe noi, cei de astazi, slabanogiti de pacate, nu ne mai lupta diavolii, ci patimile noastre. Este cunoscut faptul ca omul devine asemenea lui Dumnezeu sau asemenea diavolului, in functie de cum isi traieste viata. Atunci cand ne asemanam cu Dumnezeu intru Iubire, harul lui Dumnezeu face in noi izvor de Apa Vie, insa cand ne asemanam diavolului, patimile si rautatile alunga de la noi harul Duhului Sfant, devenind astfel izvoare de rautate in noi insine.

Sfintii Parinti spun ca, in vremurile din urma, inmultindu-se pacatele si racindu-se dragostea, calugarii vor ajunge sa traiasca precum mirenii, iar mirenii, precum diavolii.Trairea noastra, “precum Dumnezeu” sau “precum diavolii“, sta in virtutea faptului ca suntem liberi sa devenim ceea ce ne dorim, fii ai lui Dumnezeu sau fii ai diavolului.

In aceasta privinta, parintele Mihail Jar, staretul de la Manastirea Banceni, spune: “Am ajuns de i-am intrecut si pe diavoli. Crestinii nostri i-au intrecut pe diavoli, cu trairea lor, cu viclenia lor, cu vrajmasia lor si cu toata rautatea. Nici diavolii nu mai au ce face azi pe pamant. Asta e cea mai mare durere, ca oamenii au inlocuit pe Satana. Tot ce facea Satana, ce ii indemna pe oameni Satana, astazi, oamenii fac singuri. Degeaba, poate multi, il invinuiesc pe el: “Satana m-a indemnat, el m-a pus.” Nu-i de vina el cu nimic, sa stiti. Vinovatul suntem noi, ca asa am ajuns la o stare de viclenie, la o stare de tradare, la o stare de vanzare, la o stare de rautate si atatea ne vin in cap si atatea rele facem, ca nu stiu pana cand ne va mai rabda Dumnezeu. Au toate un capat. Dar pentru noi, crestinii, este ziua despre care spune Domnul: “Eu voi veni cu slava mare!”

Ramane valabil faptul ca “diavolul umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita” (I Petru 5, 8), insa el se napusteste mai ales asupra celor care traiesc bineplacut inaintea lui Dumnezeu, precum vedem ca a fost in cazul dreptului Iov si al tuturor sfintilor. Sfintii sunt luptati cu adevarat de diavoli, pe cand noi, ceilalti, care nici macar nu mai stim ce sunt patimile (duhuri necurate), confundandu-le cu propria noastra libertate-alegere, suntem aproape lasati in pace de diavoli.

In cartea Pateric, gasim scris: Avraam, ucenicul avvei Agathon, l-a intrebat pe avva Pimen: “De ce se razboiesc demonii cu mine?” Avva Pimen i-a zis: “Se razboiesc demonii cu tine? Dar ei nu se napustesc asupra noastra, din moment ce noi facem voia noastra, caci dorintele noastre au devenit demoni si nu ne dau pace pana cand nu le implinim. Vrei sa stii cu cine s-au razboit cu adevarat demonii? Cu Moise si cu cei asemenea lui.”

[…]

INTEGRAL LA SURSA