De vorba cu Parintele Anthony din Colorado despre HOMESCHOOLING
***
FAMILIA ORTODOXA: „Am cinci copii si toti sunt in Biserica“
De vorba cu Parintele Anthony, duhovnicul Adrianei,
despre homeschooling
M-am intrebat deseori de ce ingaduie Dumnezeu sa ne tot mutam, pentru ca gandurile mele oricum stau in alta parte decat aici, in America. Dupa ce am ajuns in Colorado, mi-am dat seama cum lucreaza iconomia lui Dumnezeu: am intalnit cea mai mare comunitate de homeschooleri ortodocsi pe care o puteam spera: 15 familii cu cate doi, trei, patru copii. In fruntea lor e Parintele Anthony, care la randu-i are 5 copii, toti educati acasa (doi dintre ei au absolvit deja facultatea). Discutia cu sfintia sa mi-a asezat gandurile si m-a mai incurajat putin.
– Parinte, cum v-ati hotarat sa faceti homeschooling?
– Ne-am hotarat sa ne educam copiii acasa pentru ca, fiind preot, ma intalnesc permanent cu oamenii atunci cand ma cheama, iar serile si in week-end-uri am slujbe la biserica, am cursuri si altele. Asa ca mi-am zis: „Daca-mi trimit copiii la scoala, n-o sa-i pot vedea niciodata!“
– N-ati fi avut timp…
– Da, fiindca eu as fi fost tot timpul plecat cand ei erau acasa, si invers; ei ar fi fost liberi in week-end, iar eu as fi lucrat… M-am gandit ca, daca facem homeschooling, am avea o viata de familie mai buna.
– Si care sunt rezultatele? Sunteti multumit de hotararea luata?
– A fost bine, n-as fi facut astazi altcumva! Iar atunci cand au crescut, cand au ajuns la varsta liceului, am inceput sa-i ducem la niste ore ale unor materii pe care sotia mea nu le mai putea preda, matematica, stiinte exacte… Si, in general, ei au fost cei care au ales sa faca o schimbare de program si sa mearga la liceu. A fost o mare schimbare, n-a mai fost asa de simplu pentru noi…
Insa rezultatul este ca am cinci copii, patru dintre ei sunt adulti, si toti sunt in Biserica. Si tuturor le place Biserica si-o slujesc – traiesc in Biserica1.
Oare la fel ar fi stat lucrurile daca nu faceam homeschooling: Sigur… dar poate nu chiar la fel… nu stiu. Oamenii il practica. Pentru noi, a fost bine. Intr-o buna masura, homeschooling-ul a avut si un aspect egoist, pentru ca puteam pleca intr-o excursie luni sau marti, cand nu eram ocupat — puteam face ceva impreuna, ca familie. Si, totodata, copiii puteau veni la biserica in zilele de praznic, cand cadeau in cursul saptamanii… puteau veni si trai sarbatoarea, impreuna cu sfintii…
– Dar la liceu, cum s-au descurcat?
– Bine, chiar excelent!
– N-au avut nici o problema?
– Uneori au trebuit sa traga mai greu, ca sa recupereze. Experienta mea este ca, educand copiii acasa, n-a mai fost nevoie sa ii coplesim cu toate informatiile din programa; au avut insa parte de ingrijirea mea: au invatat cum sa invete – nu doar sa inmagazineze niste raspunsuri, ci sa se straduiasca sa inteleaga. Asa ca au acum abilitatea de-a invata si, cand i-am dus la scoala, chiar daca la unele materii erau un pic ramasi in urma, au izbutit sa-i ajunga repede pe ceilalti, pentru ca stiau cum s-o faca. Ca dovada, toti copiii mei care au mers la liceu au terminat pe primele locuri in clasa — nu chiar pe locul I, dar in frunte, printre primii 5. Si in invatamantul universitar, la absolvire, iarasi au avut rezultate foarte bune.
– E incurajator ce spuneti…
-Toate acestea, fiindca au stiut cum sa invete. N-au stat sa li se spuna ce-au de facut, sa li se livreze niste informatii — nu au invatat pasiv! Au fost niste elevi proactivi2. Asa ca… a fost bine!
Si, uneori, in homeschooling e mai important ce nu invata. Nu invata ca prietenii sunt mai de pret decat familia, nu invata ca ei sunt buricul pamantului, nu invata ca adultii sunt prosti, nu invata ca mersul la biserica e ceva plicticos… E mai important ce invata sa pretuiasca. Nu invata sa vorbeasca urat, nu invata ca moravurile zilelor noastre sunt ceva bun… Nu invata toate lucrurile cu care sunt bombardati acum copiii: „Nu-i nimic daca faci aia, nu-i nici o problema daca faci aialalta…” Noi nu traim asa. De asta zic ca uneori e mai important ce nu invata decat ce invata.
_________________________
NOTE:
[1] Fetele canta in corul bisericii, fiul cel mic ajuta in altar, iar fiul cel mare canta la strana (nota Adrianei)
[2] Elev proactiv înseamnă elev interactiv. Adică acel elev care nu aşteaptă în mod pasiv să-i fie predate nişte cunoştinţe, ci mai degrabă iese el înainte şi alege noţiunile de care are nevoie, folosindu-le ca sa înţeleagă şi să fixeze anumiţi paşi. (nota Adrianei)
A consemnat Adriana B.
Traducere de Radu Hagiu
Din nr. 6 (41) al revistei Familia Ortodoxa
Legaturi:
- EDUCATIA ACASA (HOMESCHOOLING) – ce face statul copiilor nostri si ce putem face noi?
- Ce mai zic expertii in terorismul ”alb” de extrema dreapta: STATUL AR TREBUI SA INTERVINA DACA INFLUENTA IDEOLOGICA A PARINTILOR AMENINTA BUNASTAREA COPIILOR
- Guvernul suedez arestează un tată care şi-a educat copiii acasa si elev canadian arestat pentru ca a refuzat un vaccin
- Suedia: Noua luni de inchisoare pentru doi parinti care-si bateau copiii ca sa-i disciplineze “asa cum scrie in Biblie”
- O familie din Germania a primit azil politic in SUA dupa ce a fost persecutata pentru ca nu si-a trimis copiii la scoala
O familie de cetateni germani a primit azil politic in Statele Unite dupa ce a sustinut ca a fost persecutata de oficialii din Germania deoarece nu si-a trimis copiii la scoala si a preferat sa-i mediteze acasa, potrivit abcnews.com. Decizia judecatorului american este considerata “o miscare fara precedent” de catre expertii in domeniul imigratiei. Uwe Romeike si familia sa au “fugit” din statul german Baden-Wuerttemberg in Memphis (Tennessee) in august 2008 dupa ce, afirma ei, au fost peresecutati ca si-au retras copiii de la scolile publice si private si i-au meditat singuri acasa. Acum, dupa mai putin de doi ani, familia a primit dreptul de a ramane in Statele Unite si de a aplica pentru cetatenia americana. Mike Donnelly, avocatul familiei, a declarat ca acestia “sunt crestini care considera ca este o problema de constiinta ca religia le cere sa-si instruiasca singuri copiii”. Potrivit avocatului, judecatorul a admis cererea germanilor deoarece a considerat ca acestia au fost persecutati din cauza religiei lor si a faptului ca apartin unui grup social, acela al parintiilor care-si instruiesc singuri copiii. Familia s-a declarat “entuziasmata” de verdictul magistratului american. Ei au declarat, prin avocatul lor, ca “au fost ingrijorati de felul in care se desfasoara lucrurile in scolile publice, de hartuirea copiilor si in legatura cu programa scolara despre care simteau ca ii invata pe copii lucruri care sunt impotriva religiei lor”. Ei au decis sa paraseasca Germania dupa ce politisti si asistenti sociali mergeau regulat la casa lor si ii luau pe copii la scoala, impotriva vointei lor. Potrivit unor legi din Germania, copiii trebuie sa mearga la scoli publice sau private, iar parintii nu au dreptul sa-i tina pe copii acasa si sa-i instruiasca singuri. Familia a primit amenzi de aproape 10.000 de dolari pentru ca nu si-a inscris copiii la scoala.
Într-un anunţ profund îngrijorător, Agenţia pentru Imigraţie a guvernului Statelor Unite şi Customs Enforcement (ICE) a depus un recurs impotriva azilului familiei Romeike, dat de judecătorul Lawrence Burman. Apelul a fost trimis în faţa Consiliului de Apel al Imigrarii din Fairfax, Virginia pe 25 februarie. În el, ICE a numit pe cei care educa copiii la domiciliu ca fiind prea “indefinit” pentru a fi numit un “grup social” şi că “legea Statelor Unite a recunoscut larga putere a statului de a impune frecventarea şcolii şi reglementarea curriculumului şi certificarea cadrelor didactice”, precum şi autoritatea ” să interzică sau să reglementeze educaţia la domiciliu”. Pe 26 ianuarie, judecător Burman a acordat azil familiei Romeikes după determinarea că tratamentul oferit de guvernul german educatorilor la domiciliul a fost “imporiva a tot ceea ce noi credem ca americani,” şi că Germania a negat drepturile fundamentale ale familiei. Judecătorul a stabilit că politica statului german de a impune amenzi crescande şi chiar strivitoare, pierderea custodiei copiilor, şi a urmăririi penale a celor ce educa la domiciliu copiii s-a transformat in persecuţie. Cu toate acestea, ICE a subliniat negarea unei cereri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Konrad ca dovadă că “legile educaţiei publice din Germania nu încalcă drepturile de bază ale omului.” Ice a criticat pe Judecătorul Burman pentru “nechibzuita neconsiderare”a deciziei CEDO. Cu alte cuvinte, se pare că ICE argumenteaza că judecătorii din SUA ar trebui, mai degrabă, să urmeze dreptul internaţional decât legislaţia Statelor Unite. Michael Smith, presedinte al HSLDA, spune că instanţele americane ar trebui să se bazeze numai pe legile americane. “Judecătorii americani ar trebui să utilizeze doar legile americane în luarea deciziilor cu privire la cazurile din instanţele de judecată americane”, a spus Smith. “Sondajele arată că americanii, cu o marjă covârşitoare, resping ideea de a folosi dreptul internaţional în instanţele judecătoreşti americane pentru a decide in cazurile americane. Utilizarea dreptului internaţional în instanţele de judecată americane este o ameninţare la adresa justiţiei americane şi ar trebui să ne opunem”. În recursul său, ICE susţine că guvernul american are autoritatea de a interzice, pur şi simplu educaţia la domiciliu, iar acest lucru ar trebui sa descalifice acordarea de azil. […] Judecatorul personalului de la HSLDA şi Directorul de Relaţii Internaţionale Michael Donnelly, care va continua să coordoneze apararea juridica a familiei Romeike în acest caz, a spus, ca el nu a fost surprins de acţiunile sau argumentele ce au fost prezentate de catre ICE. “Este regretabil, dar nu este surprinzător faptul că ICE a făcut apel”, a spus Donnelly. “Judecătorul Burman a remarcat corespunzător, faptul că educaţia la domiciliu este legala în toate cele cincizeci de state, iar decizia sa reflectă legile Statelor Unite care susţin dreptul părinţilor de a-si educa şi creşte copiii, ca o tradiţie durabilă american, fapt care dă dreptul familiei la protecţie împotriva persecuţiei. ICE susţine că refuzarea de catre Germania, pentru orice motiv,a dreptului unui părinte de a educa copiii acasa, este acceptabila. Este ruşinos că ICE, şi, prin extensie, Guvernul SUA, sprijină persecutarea, in Germania, a celor ce educa la domiciliu copiii. “
Refuzarea orelor de „educatie sexuala”, pedepsita cu inchisoare. Un numar tot mai mare de organizatii apara drepturile familiilor germane de a-si scoate copiii de la orele de educatie sexuala oferite de Stat, data fiind cresterea cazurilor de parinti inchisi pentru ca au refuzat sa isi trimita copiii la aceste ore. Cazul lui Irene Wiens, care a refuzat sa isi dea copiii la orele de educatie sexuala in 2006 este acum in fata CEDO. Sotul ei a fost deja sase saptamani in inchisoare (din august pana in octombrie 2006), iar Irene Wiens se afla ea insasi acum inchisa (pentru 43 de zile). Ar fi putut plati 2.340 de euro pentru a scapa de inchisoare, dar au refuzat, neconsiderandu-se vinovati. Cuplul a refuzat sa isi dea copiii la acele ore pe motiv ca li se prezinta o viziune permisiva asupra sexualitatii umane, in conflict cu convingerile lor religioase. Conform Alliance Defense Fund, din SUA, care reprezinta cazul la CEDO, mai sunt si alti patru parinti care au fost inchisi pe acelasi motiv (alte surse o indica pe Irene Wiens ca fiind al zecelea parinte crestin ce face inchisoare) (link).
Parintii nu conteaza. In aceasta directie cauta sa duca societatea americana elita ei intelectuala si seculara. Notam o aparitie editoriala pe aceasta tema, What Is Right for Children? The Competing Paradigms of Religion and Human Rights (“Ce e potrivit pentru copii? Competitia intre Religie si Drepturile Omului”). Publicata in august 2009, cartea e scrisa de profesori universitari si de drept care promoveaza ideea ca parintii nu au dreptul sa-si educe copiii in credinta religioasa. De asemenea, ei sugereaza abolirea educatiei de acasa (homeschooling) si a scolilor private. Toate scolile, spun ei, trebuie sa fie publice iar educatia strict seculara (link).
Ontario – Indoctrinare cu homosexualitate.Parintii ai caror copii sunt elevi in scolile publice din Hamilton, Ontario, nu vor mai putea sa isi scoata copiii de la cursurile obligatorii impotriva “homofobiei”. (articol) Din nefericire, de obicei cursurile “anti-homofobie” sunt folosite pentru promovarea homosexualitatii si a aberatiilor sexuale.
Polonia – drepturile parintilor. O initiativa legislativa este dezbatuta in parlamentul polon, privind combaterea violentei in familiei. Neobisnuit insa este paragraful care interzice parintilor sa isi disciplineze fizic copiii sau sa le cauzeze “durere psihologica sau sa ii umileasca in vreun fel.” Putine tari la ora actuala interzic prin lege pedepsirea copiilor, si si mai putine interzic actiuni care ar putea cauza copiilor “daune psihologice sau umilinta.” Notiunile acestea sunt subiective si pot usor duce la uzurparea autoritatii parentale (articol).
Crestinii – Persoane non grata in Marea Britanie. O decizie radicala si cu greu de catalogat a fost emisa de un tribunal britanic pe 28 februarie. Decizia deja a facut ocolul lumii si a fost criticata aproape fara exceptie in toata lumea, inclusiv de grupurile homosexuale britanice! Decizia afirma, in mod cu totul bizar, ca crestinii care nu agreeaza modul de viata homosexual nu pot fi parinti adoptivi! Textul deciziei poate fi citit aici. Despre ce este vorba? Cu ani in urma, o familiei crestina britanica a dorit sa adopte copii. Autoritatile britanice i-au rugat sa completeze un chestionar care continea si o intrebare despre atitudidea sotilor fata de homosexualitate. Cuplul a afirmat, pe baza conv ingerilor lor religioase, ca homosexualitatea este un pacat si ca daca li se va ingadui sa adopte copii, ii vor invata pe copii invataturile biblice. Pe baza acestei declaratii, autoritatile britanice au respins cererea de adoptie. Avocatii crestini de la institutul de avocati crestini britanici Christian Institute au dat in judecata autoritatile, afirmand ca decizia e discriminatorie pe motive de libertate religioasa si constiinta. Au fost socati sa afle, prin intermediul deciziei judecatoresti din 28 februarie, ca din cauza convingerilor lor crestine tribunalul ii declara nepotriviti pentru a fi parinti adoptivi. Limbajul vitriolic folosit de judecatori impotriva nu doar a crestinilor, dar mai ales a avocatului crestin care i-a reprezentat, pare ireal si orwellian. Este de necrezut ca o astfel de decizie poate fi emisa intr-o tara care se numeste democrata. Va redam aici un articol din publicatia catolicilor englezi, Catholic Herald. Avocatii crestini au decis sa nu faca recurs, fiindu-le teama ca nu cumva tribunalul de recurs sa valideze decizia aberanta a tribunalului inferior. Chiar si homosexualii britanici au fost surprinsi de decizia judecatoreasca si limbajul ei vitriolic.
O recenta intrunire gazduita de Comisia Natiunilor Unite pentru Statutul Femeii a fost locul perfect pentru a prezenta noua programa de “educatie sexuala” a Planned Parenthood, cel mai mare business de avort si planificare familiala din America de Nord si unul din cele mai mari din lume. Sala – plina de reprezentanti ai organizatiilor non-guvernamentale din intreaga lume interesate sa sprijine atat Planned Parenthood, cat si organismele ONU care lucreaza strans impreuna cu aceasta (de ex. Population Council si International Women’s Health Council) sa preia noul curriculum “Linii directoare si activitati pentru o abordare unitara a sexualitatii, genului, HIV si educatiei privitoare la drepturile omului”.
“Daca am putea sa introducem acest program complet de educatie sexuala in fiecare scoala si sa-l implementam in toata lumea, am putea cu totii sa oprim lucrul si sa plecam linistiti acasa”, au fost cuvintele moderatorului catre numerosul auditoriu pe care il credea format exclusiv din feministe si sustinatori ai drepturilor homosexualilor. “Asta ne-ar rezolva toate problemele!” O afirmatie gandioasa, s-a gandit atunci reprezentantul United Families International, organizatie pro-familia din Statele Unite, care s-a aflat incognito in sala si a relatat evenimentul.
“Dupa ce ne-am intors acasa si am studiat ore bune cele 281 de pagini ale programei si cele 188 de pagini ale ‘caietului de activitati’, putem spune, cu mina pe inima, ca nu a fost deloc o declaratie grandioasa,” scrie delegatul UFI pe blogul asociatiei. “Aceasta noua programa de educatie sexuala unitara nu doar ca instruieste in tehnici de ‘autosatisfacere si satisfacere a partenerului’ prin masturbare, sex oral si anal ori tehnici de atingere a orgsmului, dar este si un manual bine construit, complet si foarte eficient in transformarea copilului in activist pentru ‘drepturile sexuale si de gen’.” (Nota: in original, “sexual rights and gender activist”; termeni specifici “revolutiei sexuale”. Despre gen şi diferenţa între acesta şi sex puteţi citi mai multe în articolul Teoria genurilor a feminismului subversiv).
Dar ce contine aceasta programa care se doreste a deveni un standard in educatia copiilor din intreaga lume?
[…]
Unui cuplu britanic de penticostali i se interzice să ia copii în plasament, din cauza concepţiilor lor privind homosexualitatea.
….
Libertatea de constiinta. In ultimele luni ale presedentiei lui, presedintele american Bush a emis ordonante executive care protejau libertatea de constiinta, de exemplu surorile medicale nu puteau fi constrinse sa participe la prestarea serviciilor de avort. Luna trecuta insa, presedintele Obama le-a abrogat (link).
- EUTANASIA SI BATALIA PENTRU VIATA: cazul tragic al unei familii din Canada, fortata prin decizie judecatoreasca sa asiste uciderea propriului copil
- Curtea Suprema din SUA decide ca parintii nu mai au dreptul de a da in judecata producatorii de vaccinuri
- CARNETELE DE VACCINARE: Copiii care nu au toate vaccinurile vor fi respinsi la inscrierea la gradinita si la scoala?
N-am putea organiza si noi o lista cu semnaturi pt sustinerea celor care vor sa bage legea?
Cred ca orice gest care contribuie activ la ACTIUNE, adica la VIATA, este de preferat inactiunii si ulterior, lamentarii.
Am prieteni (el – moldovean, ea – olteanca) in Germania care’s absolut tehui: regreta ca si’au botezat primul copil etc.
Deci oamenii, putin cate putin, nu’si mai dau seama DELOC despre ce e bun si ce e rau!..
Unde sa semnez? ;;)