FMI in Romania. Care e miza noii misiuni? ILIE SERBANESCU: “ESTE VIZITA IN COLONIE A AGENTILOR DE VANZARI VESTICI. Ponta, ca si Boc, lustruieste pantofii FMI!”

• Cotidianul.ro/Marian Ghiţeanu: Ilie Şerbănescu: Ponta, ca şi Boc, lustruieşte pantofii FMI

Despre prima misiune a FMI din acest an la Bucureşti, în perioada 15-29 ianuarie, reputatul analist economic Ilie Şerbănescu declară, pentru cotidianul.ro, că este o vizită a unor “agenţi de vânzări ai capitalului vest-european într-o colonie, iar Comisia Europeană este agentul de vânzări al Germaniei”. În anul 2013, mai afirmă Ilie Şerbănescu, “un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român”. Delegaţia FMI va efectua a şaptea şi a opta evaluare a acordului stand-by cu România. Reprezentanţii FMI vor fi însoţiţi de cei ai Comisiei Europene şi ai Băncii Mondiale.

Ponta şi-a asumat programul cu FMI pentru confort politic

Întrebat dacă vizita reprezentanţilor FMI la Bucureşti poate schimba ceva sau poate aduce noutăţi în privinţa parcursului economic al României în acest an, Şerbănescu afirmă: “Guvernul Ponta nu are ce să facă în momentul de faţă. A acceptat programul, nu mai are loc de întors! Aşa a pornit, când a venit domnul Ponta la guvernare, primul lucru pe care l-a făcut a spus că-şi asumă programul cu FMI, care nu a fost negociat de domnul Ponta, dar a fost negociat de Guvernul României. Orice guvern care vine trebuie să îndeplinească acordul dacă şi l-a asumat. Sau, dacă nu-i place programul, în momentul în care venea la conducerea guvernului trebuia să spună: domnilor, eu vreau altceva şi încercăm să renegociem! Dar nu a spus asta, ci a spus că-şi asumă programul. Pe data de 7 mai 2012 asta a spus, că-şi asumă programul convenit cu FMI, deci acum nu mai are nimic de făcut decât să ducă la îndeplinire acel program pe care şi l-a asumat”. Despre motivaţia premierului Victor Ponta de a accepta acordul cu FMI, aşa cum a fost convenit în guvernările anterioare, şi de a nu-l renegocia, Ilie Şerbănescu spune că, probabil, premierul a dorit să aibă o poziţie confortabilă pe plan extern, din punct de vedere politic: ”Nu ştiu de ce a făcut asta, habar n-am! Probabil că a avut poziţia asta pentru a obţine un confort politic!”.

Scop final: lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia României

Referitor la mizele acestui ultim acord al României cu FMI şi cu celelalte organisme internaţionale, Ilie Şerbănescu este foarte tranşant în privinţa urmărilor grave, pentru români, ale acestui acord: ”Actualul program stabilit de FMI pentru România are două scopuri: în primul rând liberalizarea preţurilor la energie, care are un calendar deja stabilit, şi care are ca scop final ca românul să plătească pe propriile lui resurse tot atât cât îi costă pe occidentalii din Uniunea Europeană să se aprovizioneze din Rusia. Deci, e un fel de interdicţie pentru români de a beneficia de propriile resurse la preţuri mai mici, mai ieftin, şi asta se face în numele liberalizării la ansamblul UE. Mă rog, mie mi se pare ceva abject, dar nu contează, ăsta este primul scop.

Şi toată treaba asta este făcută, eu zic deschis, în calitatea de agenţi de vânzări pentru capitalul vest-european, rol de agenţi de vânzări pe care îl joacă şi FMI-ul şi Comisia Europeană. Comisia Europeană nu joacă pentru România, joacă pentru cei care conduc UE – în primul rând pentru Germania.

Al doilea scop este lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia din România. O să vedeţi privatizările CFR Marfă, Oltchim, precum şi un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, care vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român. Astea sunt lucruri stabilite – şi cu CFR Marfă, cu Transelectrica, cu Romgaz, cu Transgaz şi cu toate celelalte, astea nu le-am stabilit eu, sunt stabilite de guvernanţii României. Vânzarea restului de acţiuni ale Electrica în companiile de furnizare şi distribuţie de electricitate deja privatizate nu mai contează, astea sunt o brumă care mai există, pentru că distribuţiile de energie electrică sunt, în proporţie de 80 de la sută, la străini. Astea sunt rămăşiţe, bruma, exact ce am spus eu, cu un termen foarte precis – bruma de economie românească din economia din România! Aşadar, acestea sunt cele două obiective care se termină, se încheie. După care chiar nici nu ştiu ce mai urmează”.

Un nou acord cu FMI nu-şi mai are rostul, spune Ilie Şerbănescu, deoarece statul român fiind eliminat din orice decizie majoră în domeniul economiei româneşti, România nu mai prezintă vreun interes pentru conducerea Fondului: ”L-am auzit pe domnul Ponta spunând că ar vrea un al treilea acord cu FMI, dar eu am îndoieli că FMI va mai dori aşa ceva, pentru că îşi încheie misiunea, nu mai are ce să facă în România! Dacă scoate din joc statul român cu acordul actual, un nou acord nu mai are rost, din punctul lor de vedere!”.

Statul român, scos la vânzare

Referitor la o eventuală evoluţie economică şi socială în România ca în cazul Greciei, analistul Ilie Şerbănescu declară că cele două ţări nu sunt comparabile nu numai din punctul de vedere al strucurii economice, ci şi pentru faptul că grecii sunt extrem de patrioţi şi foarte grijulii cu averea lor naţională, spre deosebire, din păcate, de români: “Eu ce să spun de cetăţenii României, de opinia publică?! Nu le reproşez nimic, dacă oamenilor le convine aşa, dacă au impresia că aşa trăiesc mai bine, aşa să fie!

Cazul României cu cazul Greciei nu sunt similare. Grecia e o ţară de un anumit tip mai puţin existent în lume, e o ţară de servicii prin forţa lucrurilor, o ţară de turism, o ţară care aduce din turism mai mult decât din alte sectoare, deci e o ţară atipică. FMI şi ceilalţi creditori o să le ia grecilor câteva insule şi cu asta se închide treaba. Trebuie spus că există foarte multe servicii de utilitate publică în Grecia pe care grecii nu le-au dat altora şi acum o să vedem dacă o să le dea, astfel că şi din punctul ăsta de vedere sunt atipici. Sigur, nu se pot compara cu românii, care au dat tot. Sau poate românii sunt atipici pentru că noi am dat tot, tot! Iar discursul prevalent în România – îmi pare foarte rău să constat, chiar de la oameni cu capul pe umeri! – este: dom’le, bine că le-am dat, că noi le furăm!!! Aşadar, teza este că pentru că nu putem să venim de hac hoţilor vindem Statul! Dacă asta este soluţia minunată şi proferată, cum să spun, transformată de către unii într-o practică, asta este! Sunt înmărmurit când oamenii, unii de toată isprava, susţin că noi nu suntem în stare să le exploatăm cum trebuie: «lasă, bine că s-a dat Petrom, de ce te opui?! E bine, aduce bani la buget!». În loc să aducă bani pentru Ţară, aduce bani la buget!!! Mie mi se pare că ăştia au creierul spălat! Nu mai comentez şi nu intru în polemică cu aceste persoane care au creierul spălat şi care nu-şi dau seama că resursele unice de petrol nu se dau din mână! O să spună că trebuia să le dăm pentru că străinii le exploatează mai bine şi ne dau şi nouă ceva la buget. Eu zic că ne dau 15 bani dintr-o sută, dar mă rog, dacă asta se vrea…”.

Ungaria nu este exploatată colonialist pentru că nu are resurse

În privinţa comportamentului relativ semeţ al cabinetului Orban Viktor faţă de relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional, Ilie Şerbănescu crede că lipsa unor resurse naturale importante ale Ungariei explică faptul că FMI nu se “supără” pe vecinul României din vest: “Guvernul ungar nu are probleme datorită faptului că Ungaria nu are resurse şi atunci nu are cum să fie exploatată colonialist. Marele nostru dezavantaj este că avem resurse şi suntem trataţi ca o colonie care trebuie exploatată. Dacă nu eşti colonie cu resurse… Cum e şi Bulgaria, n-are ce să le ia, salut şi la revedere! Le fac litoralul şi staţiuni de schi, mă rog, asta vor să ia de acolo, de la bulgari, dar asta e nimica, domnule! Deci, sunt nişte ţări privilegiate: privilegiul de a nu avea resurse! Iar neşansa României este de a le avea!”.

Roşia Montană şi celelalte resurse vor fi date repede

Toate resursele naturale care nu au fost privatizate până acum şi pentru care au avut loc ample dezbateri în societatea românescă – inclusiv manifestaţii de protest – vor fi cedate foarte repede către capitalul străin, în 2013, poate chiar la începutul acestui an, previzionează Ilie Şerbănescu:

“Roşia Montană se va da rapid, bineînţeles, ca şi toate celelalte resurse, pentru care au avut loc şi manifestaţii de protest, asta e părerea mea! E firesc, în momentul în care tu vii la putere şi-ţi asumi programul FMI, că nu poţi să faci altceva decât acelaşi lucru pe care-l făcuse şi până atunci guvernul trecut! Dacă tu spui, dom’le, e perfect programul, ni-l asumăm, vrem să respectăm ce s-a convenit cu partenerii noştri, gata, domnule, ştii rezultatul!”.

În condiţiile impuse de FMI, România nu se poate dezvolta

Despre dezvoltarea economică a României nici nu se mai poate vorbi în condiţiile impuse de FMI ţării noastre, remarcă, amar, reputatul analist economic. Astfel, spune Şerbănescu, România va rămâne pentru mult timp, poate chiar pentru totdeauna, o ţară subdezvoltată. ”Vizita de luni este în programul convenit şi acceptat, trebuie să vină oamenii, au impus un program şi vin să-l verifice şi dacă nu cumva nu s-a făcut. Deja nu mai putem vorbi în termenii «au venit să vadă oamenii ce e şi să impună în continuare», nu: acum este vorba despre ce şi-a asumat guvenul român, că e Ponta şi nu Ungureanu sau Boc, pe ei nu îi interesează asta! Ei trebuie să ia jumătatea asta. Dom’le, instrumentul principal, vă atrag atenţia, se numeşte Scrisoare de intenţie – bineînţeles, este o expresie a supremei demagogii! – că, vezi Doamne, nu impune FMI, este ce şi-a stabilit şi şi-a asumat guvernul român, care este autorul scrisorii de intenţie!!!! Rămâne ca instrument faptul că o face guvernul român, deci porneşte de la guvernul român, este asumarea, intenţia, dorinţa guvernului României de a face scrisoare de intenţie! Şi tu, guvernul României, le ceri lor şi ei acceptă, intenţionează să accepte! Acceptă să le lustruim pantofii! Mă rog, asta este! Şi chiar dacă, cum era în cazul lui Frank ăla, avea pantofii rupţi în talpă, noi îl lustruiam totuşi pe deasupra! Deci, nu poate să iasă altceva decât a ieşit până acum, pentru că programul cu FMI e acelaşi! Nu mai discutăm, nu mai e vorba de interpretări, de negocieri, de tatonări: e un lucru stabilit care merge mai departe şi ce a fost până acum va fi şi de acum încolo, dacă domnul Ponta însuşi a consimţit să facă ceea ce a făcut Boc! Pentru că el nu face altceva, că dă salarii şi nu mai taie salarii, asta e o chestie de conjunctură! Mâine din ce o să dea salarii, dacă nu mai are economie?! Păi, toată reîntregirea asta a salariilor, să mă ierte Dumnezeu!, nu face cât o vindere a CFR Marfă! Deosebirea este că în chestia asta cu salariile sunt lucruri remediabile – mai rapid sau mai puţin, sau măcar potenţial remediabile, pe când externalizarea CFR Marfă este un lucru iremediabil, ca şi Petrom, ca şi băncile, aici nu mai există întoarcere, mortul de la groapă nu se mai întoarce! Asta este părerea mea şi poate să fie mai bine, poate să fie mai rău, putem avea creştere economică, putem avea scădere economică, avem spaţiu de 0,1 sau 0,2, sau 1 sau, maximum, 2 la sută, dar tot ce este sigur este că în aceste condiţii România NU se poate dezvolta! Dezvoltarea e altceva şi printre altele implică şi creşteri serioase, de procente bune, pentru asta spun că nu-i posibil să se dezvolte! Dacă România ar fi fost o ţară dezvoltată şi românii şi-ar fi vândut-o toată la alţii, poate nu conta! Dar dacă ea este o ţară subdezvoltată, cum este de fapt, este sigur că nu se va putea dezvolta în aceste condiţii! Probabil că nu se va mai dezvolta niciodată, pentru că n-are cine s-o dezvolte, deoarece dezvoltarea nu este un proces spontan ci este indus! Şi n-are cine să mai inducă dezvoltarea: capitalul străin nu că e rău, chiar dacă el poate fi şi rău, dar nu este treaba capitalului străin dezvoltarea României!”.

• Jurnalul/ Ilie Serbanescu: Dacă nu colonie, atunci ce?!

Săptămâna trecută prezentam în J.N. o lungă listă a sectoarelor economice ieşite de sub control naţional. Să mai consemnăm acum dezaxata componentă colonială de piaţă de desfacere a României: nicăieri în lume, în topul primelor 100 de companii după cifra de afaceri nu se află un număr atât de incredibil de prezenţe de companii din comerţ: 38! Bineînţeles în copleşitoare majoritate  străine. Ceea ce evidenţiază fără echivoc statutul colonial al României: consum fără producţie, hipermarketuri fără fabrici, bănci fără economie reală.

Dacă toate acestea nu sunt de ajuns, să adăugăm o altă listă ce atestă statutul şi rolul de colonie al României: prin liberalizările impuse forţat de la centrul vest-european, preţurile au ajuns la fel în periferia România, numai salariile au rămas în urmă la niveluri de câteva ori mai mici (acesta fiind mecanismul principal prin care centrul absoarbe seva economică de la periferie); liberalizările operează doar în domeniile în care este interesat centrul (produse, servicii, capitaluri), dar nu şi în ce priveşte forţa de muncă din România;  companiile vestice îşi permit în România ceea ce nici prin gând nu le-ar trece să facă în ţările lor de origine; companiile străine (de fapt mai toate vest-europene) îşi arogă dreptul de a factura românilor produse şi servicii în moneda centrului, cu toate că plăţile în România nu sunt permise, prin lege, decât în lei (astfel autorităţile române sunt de fapt obligate să nu utilizeze cursul valutar pentru ajustări economice spre avantajul firmelor străine!); nici una dintre companiile vest-europene care au preluat companii de stat româneşti nu şi-a respectat obligaţiile de mediu şi de investiţii asumate la privatizare şi cu toate acestea nici una nu este penalizată; băncile occidentale practică în România nişte dobânzi astronomice la credite, pe care le justifică oficial cu „riscul de ţară“, deşi, dintr-o demagogie nesfârşită, sunt înscrise ca persoane juridice române (este una din clasicele extracţii de substanţă economică de la periferie de către centrul colonial); băncile occidentale menţin sistematic dobânzi jefuitoare la credite printr-un cartel pe care autorităţile române, în urma unor presiuni externe, se fac a nu-l vedea; tot în urma unor presiuni, este interzisă în România emiterea de titluri guvernamentale către populaţia autohtonă pentru ca nu cumva, prin concurenţa făcută băncilor străine, acestea din urmă să piardă posibilitatea de a capta şi folosi în interes de profit propriu bruma de economisire de pe piaţa periferică numită România; în plină criză, singurei bănci de stat (CEC) i s-a refuzat la Bruxelles, sub pretextul că ar fi ajutor de stat, o majorarea modică a capitalului pentru a fi în măsură să sprijine IMM-urile, exact în timp ce guvernele occidentale cheltuiau sute de miliarde de euro pentru a împrumuta sau chiar naţionaliza bănci proprii; structura pe destinaţii a fondurilor europene n-are absolut nici o legătură cu nevoile reale de dezvoltare ale României, ci numai şi numai cu nevoile firmelor străine pentru expansiunea în România. Dacă nu colonie, atunci ce?!

• Ziare.com: FMI in Romania: Care este miza misiunii?

Delegatii Fondului Monetar International, impreuna cu reprezentatii Comisiei Europene si ai Bancii Mondiale sunt prezenti in Romania, incepand de marti, pentru evaluarea acordului stand by de tip preventiv, iar analistii cred ca ar putea adopta o pozitie mai dura in negocieri, fata de vizitele anterioare.

Guvernul a tinut “sub cheie” informatiile referitoare nu doar la subiectele pe care le va discuta cu oficialii FMI, dar si la bugetul Romaniei pentru 2013, care va trebui aprobat de creditorii internationali inainte de a fi aplicat.

Premierul Victor Ponta a prezentat doar in linii mari proiectul de buget, precizand ca statul va avea la dispozitie 46 de miliarde de euro in acest an, in timp ce cheltuielile se vor ridica la 49 de miliarde de euro.

In plus, cele doua parti ar putea discuta si despre posibilitatea incheierii unui nou acord.

“Cred ca FMI va avea o pozitie mult mai dura in negocierile cu guvernul decat la ultimele misiuni. Fiind vorba de negocierea unui nou acord si nu de o simpla evaluare a acordului actual, creditorii international sunt in pozitia sa puna conditii mult mai restrictive. Foarte probabil FMI va fi mult mai transant, deoarece majoritatea aspectelor care trebuiau rezolvate in urma misiunilor anterioare au ramas fara solutie”, a explicat analistul Nicu Grigoras, de la Intercapital Invest, pentru Ziare.com.

Pe de alta parte, avand in vedere ca situatia economica, atat la nivel local, cat si european, este mult mai buna decat la data incheierii acordului, guvernul ar putea avea posibilitatea negocierii unei dobanzi mai bune, potrivit analistului Radu Ciofu, de la Admiral Markets.

“Situatia din pietele internationale este mult mai favorabila, mai buna, si atunci te poti imprumuta mai usor. S-ar putea incerca o negociere pe dobanda, nu pe suma. In sensul ca dorim sa colaboram cu voi, avem nevoie de voi, dar nu mai suntem chiar asa stransi cu usa. Si atunci avem spatiu de manevra. Din punctul meu de vedere, spatiul de manevra s-ar putea vedea la rata dobanzii”, a spus Ciofu, pentru Ziare.com.

De asemenea, acest “spatiu de manevra” s-ar putea reflecta si in obtinerea unui accept din partea FMI privind un deficit bugetar mai ridicat decat cele 3 miliarde de euro, anuntat pe Victor Ponta in proiectul de buget pentru 2013, a mai spus Ciofu.

Care sunt principalele probleme

Romania are, insa, multe capitole unde nu a respectat tintele impuse de creditorii internationali.

Unul din cele mai importante il reprezinta privatizarile. Astfel, in 2012, ar fi trebuit privatizate total sau partial companii precum CFR Marfa, Tarom, Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica si Nuclearelectrica, precum si Oltchim, unde incercarea din toamna a esuat.

De asemenea, pana acum ar fi trebuit sa aiba manageri privati mai multe companii de stat, inclusiv Posta Romana, Electrica Furnizare, Complexul Energetic Oltenia, CFR, Transelectrica, Transgaz, Romgaz si Nuclearelectrica.

“Reforma companiilor de stat, prin care inteleg continuarea programul de listari primare sau secundare (din care s-a realizat doar SPO Transelectrica), aplicarea codului de guvernanta corporativa sau privatizarea companiilor de stat viabile sau restructurarea si chiar inchiderea celor neviabile, a ramas in acelasi stadiu ca la inceputul anului 2012. Reforma companiilor de stat cred ca va fi punctul central al cerintelor FMI pentru incheierea unui nou acord, insa, de aceasta data, vor cere garantii suplimentare daca autoritatile romane vor dori intradevar sa faca aceasta reforma”, a spus Grigoras.

In privinta companiile din domeniul petrolului si gazelor este putin probabil ca vedem vreo privatizare in acest an, avand in vedere descoperirea zacamantului imens din Marea Neagra, de catre Petrom, care schimba radical strategia nationala in aceasta directie.

“Acesta cam schimba problema in economie, pe traseu. Pentru ca zacamantul este unul foarte mare si va fi de interes national, pentru companiile care intra in sfera de exploatare, transport, datele problemei se schimba. Nu cred ca vor fi privatizari, pentru ca ar fi la un pret foarte mare”, a explicat Radu Ciofu.

In schimb, analistul de la Admiral Markets este de parere ca s-ar putea incerca privatizarea unor companii mai mici sau fara importanta strategica, respectiv cele din transporturi si Oltchim.

Printre probleme care vor mai fi discutate se numara si reforma din sanatate, neefectuata pana in prezent, nivelul foarte mare al arieratelor, dar si majorarea salariului minim de la 700 la 800 de lei.

Romania fara FMI?

Desi unele voci sustin ca Romania nu mai are sau n-a avut niciodata nevoie de FMI, decizia de a intrerupe acordul ar avea efecte negative extrem de negative si rapide in perceptia de risc asupra Romaniei, este de parere Nicu Grigoras.

“In secunda imediat urmatoare trendul de apreciere al cursului de schimb s-ar inversa si presiunile de depreciere pe leu ar fi foarte mari, cu repercursiuni directe in presiunile inflationiste, dobanzile cu care statul se imprumuta ar creste foarte repede diminuandu-se astfel sansele unei cresteri economice rezonabile pentru anii urmatori. Niciun guvern responsabil nu ar putea sa isi asume astfel de consecinte, indiferent cat de restrictive ar fi conditiile impuse pentru incheierea unui nou acord cu FMI”, a conchis analistul.

Legaturi: