MAJORITATEA AMERICANILOR – FERICITA CA E SUPRAVEGHEATA ORWELLIAN! Isterizarea securitara prin “TEROAREA TERORISMULUI” a dat rezultate: sclavii cer si mai multa sclavie si isi arunca intimitatea la cosul istoriei

TRAIASCA “FRATELE CEL MARE”!

• Washington Post: Most Americans back NSA tracking phone records, prioritize probes over privacy

O larga majoritate a americanilor spun ca guvernul federal ar trebui sa se concentreze asupra posibilelor amenintari teroriste chiar daca intimitatea personala este compromisa astfel, si cei mai multi dintre ei sprijina urmarirea “oarba” a apelurilor telefonice in efortul de a descoperi activitatea terorista, conform unui sondaj al Washington Post-Pew Research Center Poll.

45% dintre americani spun ca guvernul ar trebui sa mearga chiar mai departe decat atat, spunand ca ar trebui sa fie capabil sa monitorizeze activitatea online a tuturor daca acest lucru ar duce la prevenirea atacurilor teroriste. O majoritate subtire de doar 52% spune ca o asemenea monitorizare nu ar trebui sa fie permisa. 

Noul sondaj apare in contextul revelatiilor despre colectarile extensive de date din telecomunicatii realizate de Agentia Nationala de Securitate (NSA) pentru a facilita investigatiile asupra terorismului.

56% dintre americani considera ca accesarea, de catre NSA, a apelurilor telefonice a milioane de americani prin decizii juridice secrete, este “acceptabila”, in timp de 41% considera practica “inacceptabila”. In 2006, cand au aparut stiri despre monitorizarea, tot de catre NSA, fara aprobarea unui tribunal, a telefoanelor si mailurilor, era o apropiere mai mare intre cele doua tabere: 51% pentru cei care “acceptau” si 47% pentru cei care nu erau de acord. 

Prioritatile generale sunt similare cu cele din 2006: 62% dintre americani spun, acum, ca este mai important pentru guvern sa investigheze amenintarile teroriste, chiar daca acestea sunt intruzive fata de intimitatea personala, in timp ce 34% spun ca intimitatea ar trebui sa fie mai importanta, indiferent de efectul pe care acest lucru l-ar avea asupra investigatiilor. 

Dar cu un presedinte democratic la putere in locul unuia republican, viziunile influentate de afilierea partizana s-au dovedit a fi semnificative.

69% dintre democrati spun ca investigatiile asupra terorismului, nu intimitatea, ar trebui sa fie principala grija a guvernului, un procent cu 18% mai mare decat in 2006, cand activitatea NSA a fost dezvaluita pentru prima oara, sub mandatul presedintelui G Bush. Comparativ cu acea perioada, sustinerea intimitatii de catre republicani a crescut cu 22%.

In privinta practicilor NSA influenta e si mai dramatica. In 2006, 37% dintre democrati gaseau activitatile agentiei acceptabile; in prezent, aproape de doua ori mai multi – 64%, spun ca folosirea inregistrarilor telefonice este ok. In contrast, republicanii au scazut de la 75% acceptare la 52% in prezent. […]

• Cotidianul/ Calin Marchievici: De la WikiLeaks, la spionajul pe Facebook. Ipocrizia – esența relațiilor dintre stat, cetățeni și presă

 

Edward Snowden are 29 de ani și este consultant pe probleme de tehnologia informației la firma Booz Allen Hamilton, în Hong-Kong. Înainte de aceasta, Snowden a lucrat patru ani pentru National Security Agency. Duminică, el a recunoscut, într-o postare pe The Guardian, că este omul din spatele scurgerii de informații despre modul în care intelligence-ul american spionează rețelele de telefonie mobilă, internetul și mai ales rețelele de socializare (cele mai mari nouă, printre care și Facebook). Asadar, acest tânăr de 29 de ani este sursa care a creat un mic dezastru în cadrul serviciilor americane și intrarea în stare de alertă a departamentelor de PR ale administrației SUA.

”Aceste revelații însemna pentru mine sfârșitul”

’’NSA este în aproape toate ţările din lume. Nici măcar nu vă daţi seama de ce e în stare NSA, e înfricoşător ce capacităţi au, nimeni nu va mai fi în siguranţă“, spune fostul angajat NSA. ’’Unicul meu obiectiv a fost de a informa oamenii despre ceea ce se face în numele lor și de ceea ce se face împotriva lor.’’ El nu a putut ’’permite guvernului american să distruga viața privată, libertatea internetului și libertățile fundamentale ale persoanelor prin acest sistem gigant de supraveghere pe care îl contruiește în secret.’’ ’’Știu că voi suferi pentru ceea ce am făcut și că aceste revelații însemna pentru mine sfârșitul’’, a spus Snowden [oare?!, n.n.]. SUA și Hong-Kong au semnat un acord de extradare în 1996, cu un an înainte de retrocedarea fostei colonii britanice către China. Soarta lui Snowden este deocamdată incertă, având în vedere statutul actual al Hong-Kong-ului.

Ceea ce ce însa pentru tânărul american poate însemna sfârșitul, așa cum se pare că a însemnat și pentru Bradley Manning (sursa WikiLeaks) sau pentru Julian Assange (fondatorul WikiLeaks, refugiat acum în ambasada Ecuadorului la Londra), pentru o nouă generație poate însemna începutul. Începutul conștientizării faptului că, așa cum spunea Umberto Eco după afacerea WikiLeaks, raportul dintre stat, cetățeni și presă se bazează în primul rând pe ipocrizie [ce revelatie, n.n.!] și că șefii serviciilor de informații sunt aproape prin definiție înguști la minte.

Reversul raporturilor orwell-iene stat-cetățean

Iar lenea guvernează în raporturile dintre intelligence și țintele lor. Nobila artă de odinioară lasă locul mult mai comodelor SIGINT, GEOINT și alte cuceriri ale epocii comodității, mult mai susceptibile de a dar rezultate operative imediate, raspunzând imperativelor administrațiilor conduse după precepte aglo-saxone.

Numai că acum raporturile orwelliene funcționează și invers. ’’Puterea controlează fiecare cetăţean, dar fiecare cetăţean, sau cel puţin hackerul – ales ca răzbunător al cetăţeanului -, poate cunoaşte toate secretele puterii”, scria Umberto Eco. Si mai spunea el: “Am avut ocazia să scriu că tehnologia avansează astăzi ca un crab, adică de-a îndărătelea. La un secol după ce telegraful fără fir a revoluţionat comunicaţiile, Internetul a restabilit un telegraf cu fire (telefonice). Videocasetele (analogice) permiseseră cercetărilor în cinema să exploreze un film pas cu pas, mergând înainte şi înapoi şi descoperind toate secretele de montaj, în timp ce astăzi CD-urile (numerice) nu permit să sari decât din capitol în capitol, adică prin macroproporţii. (…) Nu este deci deloc extraordinar faptul că politica şi tehnicile de comunicare revin încet la maşinile trase de cai.”

SUA, victimă a propriului excepționalism

Întâmplarea a făcut ca incidentul dezvăluirii mașinilor teribile de spionaj electronic ale SUA să aibă loc la începerea procesului lui Bradley Manning. Si, la fel ca și în cazul tânărului caporal american, cazul Snowden să poată fi fie o criză de conștiință, fie o recrutare sub drapel fals, fie orice altceva, dar care poate fi speculat pentru îngrădirea si mai drastică a accesului la informații, așa cum s-a întâmplat după episodul WikiLeaks, când SUA au regândit ’’arhitectura de securitate’’.

The Independent a publicat un articol de opinie al scriitorului britanic Owen Jones, ’’un socialist de generația a patra’’, așa cum se consideră acesta, fiul unor troțkiști britanici. Cu toate acestea, Owen Jones vorbește despre adevăruri care dor și care vizează existenta oricărei puteri de natură imperială. În aceste momente au intrat în colimator SUA, și aceasta tocmai pentru că această țară este cea mai liberă dintre toace cele cu alonjă imperială, singura care s-a sacrificat pentru libertatea altora și poate națiunea cu cei mai mulți adulți care cred în îngeri. (Ne putem imagina cum ar fi tratați un Manning, Assange sau Snowden de puterea rusă sau chineză?)

Sub această rezerva și sub cea a faptului că SUA nu au respins, ci au promovat idealismul (ce a stat în bună măsură și la baza a ceea ce a fost România Mare) iată articolul publicat de Owen Jones:

Nu judecați supușii, judecați imperiile

’’Puterea americana a declanșat războaie injuste și ilegale, ce au consecințe catastrofale în plan uman. A contribuit la înlăturarea unor guverne alese democratic. A înarmat și susține dictaturi din cele mai nemiloase; este cunoscută pentru susținerea unor mișcări teroriste. Chiar și cei mai fervenți simpatizanți ai săi recunosc că elita diplomatică americană are un trecut cel puțin discutabil.

Astăzi, un american se află în banca acuzaților, blestemat pentru că a aruncat o rază de lumină, chiar și slabă, asupra celor mai sumbre activități ale acestei elite. În urma cu trei ani, Bradley Manning – acum în vârstă de 25 de ani – a făcut publice 250.000 de telegrame diplomatice și o jumătate de milion de rapoarte militare americane. Niciodată în istoria lor, SUA nu au suferit o scurgere mai mare de documente confidențiale.

Pedeapsa aplicată lui Manning este deja una severă. După Juan Mendez, raportor special al ONU pentru tortură, el a fost supus unui tratament crud, inuman și degradant. Timp de luni de zile, el a fost deținut în secret. Dezbrăcat, lipsit de intimitate, el a fost obligat să doarmă în plină lumină.

Procesul lui Manning a început, în urmă cu o săptămână, în fața unui tribunal militar.
Este judecat în cadrul legii asupra spionajului, un text care își are originile în timpul Primului Război Mondial. Este în fața a 22 de capete de acuzare: pledează vinovat pentru zece dintre ele, inclusiv cel al comunicării deliberate de informatii unei persoane neautorizate. Este acuzat că a ajutat în mod deliberat Al-Qaeda.

Adevărul este că Manning a facut un mare serviciu atât poporului american, cât și lumii întregi. Politica externă a SUA depinde de menținerea secretului nu numai din cauza temerilor legate de inamici, ci și pentru că realitatea i-ar îngrozi pe americani.

În anii 1970, junta militară sângeroasă a lui Pinochet a ajuns la putere cu ajutorul CIA. Cum a spus-o Henry Kissinger înainte de înlăturarea președintelui socialist chilian Salvador Allende: ’’Nu văd de ce ar trebui să așteptăm ca o țară să încline către comunism din cauza iresponsabilității poporului ei.’’ În timpul lui Reagan, teroriștii de dreapta sprijiniți de SUA s-au dedat unei orgii a violenței în toata America centrală.

Este mult de atunci, ar spune unii. Până la urma, a fost Războiul Rece, iar regulile normale nu erau aplicabile. Dar, de fapt, politica externă americană demonstrează o remarcabilă continuitate după 1898, când a avut loc invazia Filipinelor.

Manevrele elitei politice americane fac rareori obiectul unei analize. Astăzi facem ca mii de tineri bărbați sau femei să fie uciși sau mutilați. Cei care cer reîntoarcerea lor în țară sunt acuzați de lipsă de patriotism. Civilii americai sunt amenintați de către CIA cu consecințele tocmai ale acestor intervenții în străinătate. Iar uneori răzbunările sunt dezastruoase. În anii 1950, SUA au contribuit la îndepărtarea premierului ales democratic al Iranului, Mohammad Mossadegh, alimentând un sentiment antiamerican care a servit apoi drept motor al revoluției iraniene.

De aceea Manning a făcut un serviciu important. Ne-a incitat să supraveghem tot mai mult puterea americană, să simțim consecințele teribile ale deciziilor luate în cel mai mare secret. SUA se îndreaptă către un declin pe termen lung, iar China autocratică poate să le ia locul, folosindu-se de puterea sa într-un mod și mai injust. Atunci, mai bine să acționăm acum împotriva unei asemenea ordini mondiale. Se încearcă să fim convinși că o alta lume nu este decât rodul unei gândiri naive. Dar ea poate și trebuie să fie construită. Și oricare ar fi deznodământul procesului tău, Bradley Maning, vei rămâne în memoria noastră pentru rolul pe care l-ai avut în edificarea acestei lumi.’’