SARBATORILE SFINTILOR NEMTENI. Predici audio ale IPS Teofan si PS Macarie la Schimbarea la Fata/ MINUNI SI EXPERIENTE TABORICE COPLESITOARE in Sfantul Munte Athos si pe Muntele Ceahlau, “Taborul Romanesc”

• Doxologia:

IPS Teofan, la hramul „Taborului românesc”: „Trebuie să dăm minţii noastre cât mai mult Ceahlău şi cât mai multă Liturghie” (GALERIE FOTO)

Cea mai înaltă aşezare monahală din ţară, Mănăstirea cu hramurile „Schimbarea la Faţă“ şi „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“ din Muntele Ceahlău, a adunat ieri peste 500 de pelerini de toate vârstele şi din toată ţara. Sfânta Liturghie dedicată sărbătorii „Muntelui cel sfânt al românilor” a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi de Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul românilor din Europa de Nord, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.

Vezi galeria în secţiunea Multimedia

Mănăstirea Ceahlău, situată la la altitudinea de 1.800 m, şi-a sărbătorit ieri principalul hram, marea sărbătoare a Schimbării la Faţă, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul  Moldovei şi Bucovinei, şi a Preasfinţitului Părinte Macarie, Episcopul românilor din Europa de Nord, care au urcat de la Schitul Stănile spre vârful muntelui. Numeroşi pelerini, veniţi din toate colţurile ţării, au ajuns la mănăstirea de pe Ceahlău încă de marţi seară, participând şi la slujba Privegherii şi dormind peste noapte ori în corturi, ori în încăperile mănăstirii.

După sosirea majorităţii credincioşilor prin cele două trasee, staţiunea Durău şi cabana Stănile, la Mănăstirea cu hramurile „Schimbarea la Faţă“ şi „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“ de pe Ceahlău, a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească de către cei doi arhierei, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi, pe o scenă amenajată în apropierea bisericii aşezământului monahal. Din soborul de slujitori au mai făcut parte, alături de protos. Casian Florea, stareţul Mănăstirii Ceahlău, şi arhim. Petroniu Marin, stareţul Mănăstirii Pângăraţi, pr. Vasile Ţoc, protopopul Protoieriei Roznov, pr. Ionel Cuţuhan, protopopul Protoieriei Ceahlău,precum şi alţi preoţi din Arhiepiscopia Iaşilor. Slujba a debutat cu rugăciunea de dezlegare rostită de Episcopul românilor din Europa de Nord, iar răspunsurile la strană au fost date de un grup de studenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.

PS Macarie: „Praznicul Schimbării la Faţă nu este un eveniment exterior, ci unul lăuntric”

În cuvântul rostit după citirea Sfintei Evanghelii pelerinilor prezenţi la hram, PS Părinte Macarie a făcut legătura între sărbătoarea Schimbării la Faţă şi teologia isihastă:

„Praznicul Schimbării la Faţă nu este un eveniment exterior, ci unul lăuntric, fiindcă Apostolii au fost cuprinşi de lumină în interior, de au putut să se împărtăşească din slava lui Hristos. Evangheliştii ne spun că faţa Mântuitorului Hristos a devenit mai strălucitoare decât soarele, iar veşmintele Sale mai albe decât lumina, dar Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne spun că aceste cuvinte sunt improprii, din moment ce slava lui Hristos nu poate fi exprimată în imagini create. Lumina lui Dumnezeu este necreată, din acest lucru dezvoltându-se teologia isihastă a Sfântului Grigorie Palama şi a contemporanilor săi teologi ortodocşi din secolul al XIV-lea. S-a făcut astfel diferenţa între esenţa inaccesibilă şi energia comunicabilă a Preasfintei Treimi, ceea ce numim noi har. Lumina Taborului, ne mai spune Sfântul Grigorie Palama, nu are nici început şi nici sfârşit, nu poate fi circumscrisă în timp şi în spaţiu. De aceea, ucenicii au trebuit să treacă de la trup la duh ca să-şi cureţe simţirile şi să se împărtăşească din lumina lui Hristos. Din această lumină ne împărtăşim la fiecare Liturghie, avându-L pe Hristos în mijlocul nostru, spunând de fiecare dată întocmai ca Apostolul Petru: «Bine ne este nouă, Doamne, să fim aici!»”. 

În cuvântul său, Episcopul românilor din Europa de Nord a făcut referire şi o analogie între colibele de care a vorbit Apostolul Petru pe Tabor şi trupurile noastre:

„Apostolul Petru a cerut, împărtăşindu-se de lumină, să se facă trei colibe. Şi noi ne împărtăşim de lumină, însă trupurile noastre sunt colibe – nu din lemn sau din alt material, ci din carne şi os, prin aceasta arătându-se că Domnul strălucirilor trebuie să ne lumineze şi să-şi facă sălaş în coliba sărăcăcioasă a trupului nostru. Noi, prin Sfânta Împărtăşanie, Îl avem pururea pe Hristos împreună cu noi; El este cu noi şi noi suntem cu El. Zice, în acest sens, Vasile Voiculescu: «În coliba-ntunecată/ Din carne şi os lucrată,/ A intrat Hristos deodată./ Nu făclie ce se stinge,/ Nu icoană ce se frânge,/ Ci El Însuşi, trup şi sânge,/ Preschimbat pentru făptură/ Într-o scumpă picătură,/ Dulcea Cuminecătură. / Coliba cum L-a primit,/ S-a făcut cer strălucit,/ Cu boltă de mărgărit./ Şi pe ea soare şi stele/ Cu luceferi printre ele./ În mijloc tron luminos/ Şi pe el Domnul Hristos/ Care mult se bucură/ Duhul Sfânt Se alătura/ Şi acolo rămânea/ Şi acum şi pururea. Şi noi Doamne ne-am sculat/ Colibele am curăţat/ Uşi, ferestre, toate-s noi. Doamne, intră şi la noi!»”.

La sfârşitul slujbei, IPS Mitropolit Teofan i-a îndemnat pe pelerinii prezenţi să prelungească momentele trăite la Mănăstirea Ceahlău în viaţa de zi cu zi:

„Să-L rugăm pe Dumnezeu ca taina acestui munte şi prezenţa noastră sub lumina cea binecuvântată a Taborului să fie trăite în aceste clipe cât mai intens şi să nu lăsăm această lumină doar la părinţii acestui aşezământ monahal; cu mila Domnului, să mergem cu ea în viaţa din vale, unde este mult întuneric, multă agitaţie şi multă oboseală. Taina întâlnirii noastre cu Dumnezeu şi momentele pe care în această sfântă zi le-am trăit să le prelungim în viaţa de zi cu zi. Trebuie să dăm minţii noastre cât mai mult Ceahlău şi cât mai multă Liturghie şi vom şti în acest fel ce să facem, ce să decidem şi ce să împlinim în viaţa noastră de familie sau de societate”.

De asemenea,  protos. Casian Florea, stareţul Mănăstirii Ceahlău, a mulţumit pentru prezenţă ierarhilor prezenţi, părinţilor care au slujit împreună cu ierarhul lor, cât şi credincioşilor împreună-rugători.

De ce au urcat pelerinii la hramul Mănăstirii Ceahlău

„Am urcat anul acesta de 13 ori la Mănăstirea Ceahlău, iar la slujba hramului vin de 4 ani. Am 63 de ani şi sper ca încă 10 ani să particip la sărbătoarea acestui munte sfânt.” – Mihai, Piatra Neamţ

„Am urcat până la această mănăstire pentru o schimbare în viaţa mea. Am mai fost la hramul Mănăstirii Ceahlău acum 2 ani şi trebuia să mai vin, pentru că, odată ajuns aici, te încarci pozitiv şi simţi că se schimbă ceva în interiorul tău.” – Romica Orăşanu, Botoşani

”Şi anul acesta Departamentul Pro Vita- Iaşi a fost prezent pe Muntele Ceahlău, la sărbătoarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos. Scopul nostru a fost să distribuim materiale informative în rândul pelerinilor cu privire la problema avortului. Avortul nu este o soluţie, cum adesea se crede, ci, dimpotrivă, generează alte multe situaţii dificile. Departamentul Pro Vita vine în întâmpinarea  oamenilor cu două soluţii şi alternative la avort: prima, prin Centrul pentru femeile însărcinate aflate în dificultate – PRAESIDIO, unde încercăm să oferim alternativă concretă la avort, oferind sprijin complet şi complex femeilor şi familiilor aflate în dificultate, iar a doua, prin Programul Familia – «Sf.Stelian», prin care ajutăm familiile cu mulţi copii, încercând să sprijinim şi să încurajăm naşterea de copii. Am distribuit astăzi (ieri, n.red.) peste 600 de pliante informative şi mizăm pe faptul că pelerinii vor duce mai departe mesajul nostru.”– Cosmin Brânză – Pro Vita- Iaşi

„Am fost pe Ceahlău de multe ori, dar la hramul Mănăstirii «Schimbarea la Faţă» particip pentru prima oară. Deşi am 75 de ani, drumul până la acest locaş monahal nu a prezentat pentru mine nici o dificultate, deoarece am străbătut de-a lungul vieţii toţi munţii României.” – Moţ Ioan, Iaşi

„Tocmai de la Galaţi am venit, împreună cu fratele meu, iniţial să vizităm Mănăstirea Sihăstria. Cu ajutorul unor preoţi, am ajuns la această mănăstire de pe Ceahlău şi nu pot spune decât că traseul până aici, locul şi slujba arhierească au fost ceva de vis.” – Daniel Palade, 14 ani

***

PREDICILE AUDIO ALE IPS TEOFAN si PS MACARIE la Schitul de pe Muntele Ceahlau, la hramul Manastirii “Schimbarea la Fata” (2014):

***

Ierom. Petroniu Tanase: Schimbarea la Faţă pe vârful Athonului

Foto: Silviu Cluci/ Doxologia

Nu pot să nu pomenesc simţirile alese pe care m-am învrednicit şi eu nevrednicul să le trăiesc la prima sărbătoare a Athosului, la care luam parte. Era în ajunul Schimbării la Faţă a Domnului, zi frumoasă, senină şi liniştită. Ajunsesem în vârful muntelui către seară. Soarele se afla ca de o suliţă deasupra orizontului, proiectând până departe pe mare umbra Muntelui, care părea un stâlp uriaş înfipt în mare. În curând apoi s-a afundat în mare, tivind o jumătate de orizont cu o linie strălucitoare de lumină. În partea opusă, luna, care anul acela era plină, se pregătea şi ea să răsară şi-şi vestea sosirea, completând cealaltă jumătate de orizont cu brâul de lumină şi împlinind astfel o coroană de lumină de-a lungul întregului orizont.Sfântul Munte se afla în centru, iar soarele şi luna din spatele orizontului ţineau coroana de lumină de deasupra muntelui Schimbării la Faţă. Priveliştea era de o măreţie negrăită. Parcă eram înconjuraţi de revărsarea de lumină din Lumina cea neînserată, din lumina de la Schimbarea Domnului la Faţă. Athosul se preschimbase în Tabor.

A răsărit apoi luna, învăluind muntele cu lumina ei tainică; în faţa bisericuţei din vârful muntelui s-a aprins un foc mare şi a început privegherea. Bisericuţa era aproape plină de monahi şi pelerini, care veniseră la prăznuire, între care se aflau şi câţiva dintre cântăreţii buni ai Athosului. „Veniţi să ne suim în Muntele Domnului şi să vedem Schimbarea Lui la Faţă… şi din lumină să luăm lumină…”. Minunata imnografie a sărbătorii ne făcea să trăim aievea taina cea nespusă a Schimbării la Faţă a Domnului.

M-am aşezat jos şi, obosit de cale cum eram, am aţipit o clipă, dar m-am trezit imediat tresărind şi cuprins de o simţire cu totul neobişnuită. Ce se întâmplase? La strană, cântăreţii cântau cu multă însufleţire, dar cântarea nu se auzea ca venind dintr-un loc, de la ei, ci se petrecea ceva cu totul minunat şi cu neputinţă de explicat. Cântarea parcă se materializase. Tot văzduhul din biserică, însăşi biserica şi toate cele dintr-însa cântau; eu însumi, trupul tot, mâini şi picioare, se transformaseră într-o minunată cântare. Şi eu mă simţeam ca şi cum pluteam pe o întindere nesfârşită şi elementul, pe care mă aflam şi în care eu însumi mă transformasem cu totul, era acea nemaiauzită cântare. Nu visam, eram cu totul treaz şi conştient de sine, mă vedeam plutind pe undele cântării ca pe o mare, şi lacrimi neoprite îmi curgeau din ochi. Mi-am adus aminte de cuvintele Apostolului de pe Tabor: „Doamne, bine este să fim aicea”, şi aş fi vrut ca melodia să nu se mai oprească niciodată… Între timp cântăreţii de pe strană au încetat, dar cântarea aceea minunată continuam să o aud nu pe dinafară, ci lăuntric, şi o simţeam îndepărtându-se mereu ca pe o lumină de seară care se stinge încetul cu încetul.

Privegherea nu ştiu când a trecut şi afară a început să se lumineze. Cei doi aştri îşi schimbaseră locurile. Luna se pregătea să se ascundă în mare, iar soarele cu raze de foc îşi anunţa sosirea, împletind încă o dată cu razele lor cununa de lumină de deasupra Athosului. Ceţuri fugare se strecurau prin văi spre vârful Muntelui, învăluindu-l cu nori auriţi din razele soarelui ce răsărea, ca norul de lumină de pe Tabor. Noi ne găseam deasupra lor. Ne-am coborât spre Panaghia, plini de bucuria tainică a prăznuirii. Dar acordurile dumnezeieştii cântări tot se mai auzeau, ca nişte ecouri din lumea de taină a altui veac.

De atunci Muntele s-a schimbat. De câte ori îi văd vârful luminos îmi aduc aminte cu dor de agripnia (privegherea) de la Schimbarea la Faţă a Domnului, iar părinţii psalţi de atunci, când îi întâlnesc îmi apar ca nişte soli ai luminii celei neînserate.

(Ieromonah Petroniu Tănase, Bine eşti cuvântat, Doamne – meditaţii, Editura Bizantină, Bucureşti, 2004, pp. 99-102)

„Sfinţenia este darul cel mai de preţ pe care poate să-l dobândească un creştin de la Dumnezeu“

Bucuria de a fi alături de Sfânta Teodora de la Sihla în ziua prăznuirii ei, dar şi dorinţa de a se ruga la mormintele marilor duhovnici Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan şi Paisie Olaru i-au determinat pe numeroşi pelerini să participe ieri la ultima zi din sărbătorile sfinţilor nemţeni – hramul bisericii celei noi a Mănăstirii Sihăstria. Solemnitatea sărbătorii a fost dată de slujba Sfintei Liturghii, ce a fost oficiată de 4 ierarhi ai Bisericii noastre, înconjuraţi de un sobor de 52 de preoţi şi diaconi.

Vezi galeria în secţiunea Multimedia

Ultima din triada zilelor închinate sfinţilor nemţeni – hramul bisericii celei noi a Mănăstirii Sihăstria, locaş ce o are ca ocrotitoare pe Sfânta Teodora de la Sihla, s-a bucurat de prezenţa a patru ierarhi ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, şi Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul românilor din Europa de Nord.

„Sfinţenia este bucuria cea nemăsurată“

Soborul de slujitori ce i-a înconjurat pe cei patru ierarhi a fost unul impresionant, peste 50 de preoţi şi diaconi rugându-se împreună în cadrul Sfintei Liturghii oficiate pe podiumul din faţa bisericii, în timp ce răspunsurile la strană au fost date de corul mănăstirii, Grupul psaltic „Sihăstria Carpaţilor“. Credincioşii, veniţi din toate colţurile ţării să o cinstească pe Sfânta ce s-a nevoit în Munţii Neamţului, s-au rugat la mormintele celor trei mari duhovnici ai Sihăstriei, Cleopa Ilie, Paisie Olaru şi Ioanichie Bălan. După citirea Sfintei Evanghelii, a fost rostit cuvântul de învăţătură al slujbei hramului de către IPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care a prezentat la început, în amănunt, viaţa şi nevoinţele Sfintei Teodora, apoi a arătat ce înseamnă şi ce presupune starea de sfinţenie:

„Cu adevărat, sfinţenia este darul cel mai de preţ pe care poate să-l dobândească un creştin de la Dumnezeu. Sfinţenia este firea cea bună pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte nouă. Fiecare dintre noi am primit o fire bună de la Creatorul a toate; primii oameni au fost făcuţi de Dumnezeu sfinţi, căci vorbeau cu Dumnezeu. Şi-au pierdut însă  darul şi haina sfinţeniei, această haină a desăvârşirii primilor oameni fiind însuşi harul lui Dumnezeu, şi de aceea nu aveau nevoie de alte haine. Cât au stat în rai înainte de păcat, strămoşii noştri au purtat doar haina harului care îi împlinea pe dinlăuntru şi îi acoperea pe dinafară. După ce însă harul a devenit exterior omului, sfinţenia s-a irosit şi omul a rămas rob al păcatului. Dar Fiul lui Dumnezeu a coborât din Cer să ne dezrobească de păcat şi să înlăture moartea. Smerindu-se, Hristos a îmbrăcat neputinţele noastre din trupul nostru cel muritor şi ne-a îndemnat să-I urmăm Lui. După pătimirea, moartea, îngroparea şi Învierea Lui, Mântuitorul Hristos a biruit păcatul cu totul şi a desfiinţat moartea ca pedeapsă pentru păcat pentru cei ce doresc să urmeze căii Lui celei sfinte. Iată, la acestea ne cheamă Mântuitorul Hristos, iar acest îndemn l-a pus în practică şi Sfânta Teodora, după ce a cugetat şi a simţit în rugăciune cât de mare este Dumnezeu, cât de sfânt şi cât de bun. Sfânta Teodora simţea că vieţuirea sa între oameni, cu toate ispitele şi dezmierdările , îi este o piedică în a fi mai aproape de Dumnezeu. De aceea a fugit în pustiu şi a căutat înţelepciune şi sfinţenie. Sfinţenia este bucuria cea nemăsurată, pe care o aflăm printr-o alergare necontenită, prin postire şi prin rugăciune. Sfinţii cu adevărat au văzut cerul cu vederea cea duhovnicească, prin credinţa, dragostea şi jertfa vieţii lor“.

În cadrul Sfintei Liturghii a avut loc o hirotonie, tânărul diacon Dan Pădure fiind preoţit de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei pe seama Parohiei Rediu, localitatea Răuseni – Protopopiatul Iaşi 1, precum şi o hirotesie în duhovnic, cea a părintelui Teoctist de la Mănăstirea Sihăstria.

Spre finalul slujbei, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a adresat câteva cuvinte credincioşilor prezenţi, arătând cu ce trebuie fiecare să rămână în urma sărbătorilor sfinţilor nemţeni:

„Să mergem la casele noastre luând împreună cu noi şi Mănăstirea Neamţ, şi Ceahlăul, şi Sihla şi Mănăstirea Sihăstria. Să luăm duhul acesta al lui Dumnezeu, duhul Bisericii, duhul călugărilor şi călugăriţelor, care se roagă atât pentru ei, cât şi pentru noi, cei din lume. Aţi venit în această zonă să vă odihniţi în sufletele dumneavoastră şi să primiţi putere să vă duceţi crucea acolo unde vieţuiţi fiecare. Să nu uităm cele trei doruri ale Sfântului Ioan Iacob, dorul după locurile sfinte – adică altarul parohiei din care facem parte, dorul după ţara natală, preţuind valorile acestui neam, şi dorul după linişte şi pace sufletească. Să fie lumina Preasfintei Treimi arătată pe Muntele Taborului, în ziua Schimbării la Faţă, bogăţia dumneavoastră în Duhul Sfânt, iar gândul la Preacuvioasa noastră Maică Teodora de la Sihla şi râvna ei pentru a cuceri prin post, rugăciune, jertfă şi suferinţă cetatea Împărăţiei cerurilor să vă fie model şi ţintă“.

Conform tradiţiei, toţi pelerinii aflaţi la hramul Mănăstirii Sihăstria au fost binecuvântaţi la sfârşit de preoţii şi ierarhii prezenţi.

• Ziarul Lumina:

Rugăciuni către Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ şi Sfânta Teodora de la Sihla. Sărbătorile sfinţilor nemţeni

În perioada 5-7 august, credincioşii din toată ţara participă la sărbătorile sfinţilor nemţeni, deschise prin cinstirea Sfântului Ioan Iacob (5 august), urmată de praznicul Schimbării la Faţă (6 august) şi sărbătoarea Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla (7 august).

Sărbătorile sfinţilor nemţeni au început de la biserica Seminarului Teologic „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, care se află sub ocrotirea Sfântului Cuvios Ioan Iacob. Pelerinii care au venit să se închine la racla cu o părticică din sfintele sale moaşte au avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, înconjurat de un sobor din care au făcut parte: Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, preoţi profesori ai seminarului şi stareţi ai mănăstirilor din împrejurimi. Peste o mie de credincioşi au participat la Sfânta Liturghie săvârşită pe podiumul din faţa bisericii-paraclis al seminarului. Răspunsurile la strană au fost date de un grup de tineri, elevi şi absolvenţi ai seminarului nemţean, şi de un grup de monahii de la Mănăstirea Paltin – Petru Vodă.

„Avem aceste trei zile de pelerinaj – sărbătoarea Neamţului, a Ceahlăului şi a Sfintei Teodora, prăznuită atât la Sihla, cât şi la Sihăstria – şi trebuie să încercăm prin mila Domnului să ne odihnim întru El, adâncindu-ne în taina vieţii Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, taină care poate fi văzută zugrăvită şi pe zidurile bisericii acestui seminar teologic“, a spus Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. În cadrul Sfintei Liturghii, diaconul Ciprian Păvăleanu a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Gârcina, Protopopiatul Piatra Neamţ.

Sărbătorile sfinţilor nemţeni au continuat ieri, cu hramul bisericii mănăstirii de pe Muntele Ceahlău, cu hramurile „Schimbarea la Faţă“ şi „Sfântul Voievod Ştefan cel Mare“. Pe o scenă special amenajată a fost săvârşită Sfânta Liturghie. După slujbă, oamenii au poposit pentru câteva ceasuri pe platoul din jurul mănăstirii, admirând frumuseţea peisajului, după care şi-au continuat pelerinajul către Mănăstirea Sihăstria, pentru a putea fi prezenţi astăzi la hramul noii biserici a aşezământului monahal, închinată Sfintei Teodora de la Sihla. Sărbătoare este astăzi şi la Schitul Sihla al Mănăstirii Sihăstria, în apropierea căruia se află peştera Sfintei Cuvioase Teodora. (Gh. C. P.)

Legaturi: