CE SI CINE SE AFLA IN SPATELE LEGII “ANTILEGIONARE”? Atitudini, opinii, ipoteze (cu extrase VIDEO). “Sa inteleg ca ne intereseaza sa ascundem DOAR EROII ACESTEI TARI, CA IN ANII 50?”. Legea – doar o piesa dintr-un “pachet” american menit sa puna lesa BISERICII?

Dezbaterea legii “anti-legionare” la Realitatea cu Alex Cautis, Oana Stanciulescu, Ioan Rosca, Marius Oprea, Rares Bogdan

• Gandul.info: Cum a ajuns POLIŢIA INTERNETULUI în „legea antilegionară” a liberalilor Antonescu şi Scutaru: „În general, lumea crede că poate face orice pe Facebook”

Vom mai vedea pe Facebook statusuri cu citate din Cioran, Noica, Eliade sau se va considera că a fost încălcată legea 217/2015? Nostalgicii după regimul Ceauşescu vor mai putea posta poze cu ”epoca de aur” şi ”conducătorul iubit”? Cum trebuie prezentat mareşalul Ion Antonescu? Ce se va întâmpla în spaţiul public, inclusiv pe internet şi pe Facebook, după ce preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea iniţiată de Crin Antonescu, George Scutaru şi Andrei Gerea, cunoscută în spaţiul public cu numele generic ”legea anti-legionari”? Iniţiatorii, Crin Antonescu şi George Scutaru, au explicat pentru gândul ce au urmărit cu o asemenea lege, de ce au considerat-o necesară, cum poţi intra sub incidenţa ei, şi cum cred ei că îi va afecta pe cei care folosesc internetul şi reţelele de socializare.

La sfârşitul lunii iulie, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea 217/2015, iniţiată de Crin Antonescu, George Scutaru şi Andrei Gerea, care completa şi modifica Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. Printre noutăţile introduse de lege era referirea la legionari, dar şi cea privind persoanele condamnate de genocid.

Legea a generat mai multe controverse, existând opinii potrivit cărora, după intrarea în vigoare a legii, autorii interbelici cu afinităţi legionare nu vor mai putea fi citaţi. Andrei Pleşu, dar şi alte personalităţi, au comentat această lege, vorbind despre ambiguitatea textului, dar şi despre modul în care ea urmează să se aplice. Discuţia a fost aprinsă şi de afirmaţiile consilierului prezidenţial, Andrei Muraru, care a a spus că legea are în vedere în principal cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu, care a fost condamnat de o instanţă din România pentru genocid. După această declaraţie, au apărut diferite interpretări potrivit cărora postarea pozelor cu Nicolae Ceauşescu pe Facebook poate fi urmată de sancţiuni.

De reamintit este că Facebook-ul este considerat spaţiu public, printr-o decizie a instanţei, astfel că sub incidenţa noii legi pot intra postările de pe reţeua de socializare. „Fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a) (referitor la prin organizaţie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob – n.r.), se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi”, se arată în lege.

De asemenea, actul normativ mai prevede că negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace, în public, a holocaustului, dar şi a genocidului sau a crimelor contra umanităţii se pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani, iar săvârşirea acestor fapte printr-un sistem informatic, cu închisoare de până la 5 ani.

”Legea nu are nicio legătură nici cu cititul, nici cu Cioran, nici cu Eliade şi nici cu Noica”

Fostul lider PNL, Crin Antonescu, a declarat pentru gândul că nu înţelege cum s-a putut ajunge la această discuţie după promulgarea legii.

”Sunt obişnuit cu manifestări publice de profundă precaritate intelectuală, dar chiar cu aşa ceva nu credeam că ne putem întâlni. Bineînţeles că atunci când vorbim despre Cioran, Noica, Eliade, Vulcănescu nu putem să considerăm că dominanta operei lor este legată de afinitatea temporară şi destul de redusă în timp cu mişcarea legionară. Toţi aceşti coloşi, pentru că toţi cred că recunoaştem că este vorba de vârfuri intelectuale ale culturii româneşti au o operă extrem de solidă, apreciată şi intern şi internaţional şi care nu are nicio legătură cu doctrina fascistă şi activitatea, practica politică legionară. Mi se pare, repet, un semn de precaritate intelectuală majoră să înţelegi că prin această lege ţi se interzice să citeşti Cioran. Prin această lege nu ţi se interzice să citeşti nimic, nu încalci cu nimic prevederile acestei legi dacă citeşti de la Mein Kampf la operele tovarăşului Nicolae Ceauşescu”, a afirmat într-un interviu pentru gândul Antonescu.

Liberalul a adăugat că legea pe care a iniţiat-o ”nu are nicio legătură nici cu cititul, nici cu Cioran, nici cu Eliade şi nici cu Noica”.

După ce Andrei Pleşu a scris pe blogul său ”nu vreau să fiu suspect dacă admir talentul lui Cioran, mintea lui Noica, graţia atotştiutoare a lui Mircea Vulcănescu”, Antonescu afirmă că nu a găsit niciun fel de temei pentru această teamă a lui Pleşu.

”Poate admira în continuare, aşa cum o fac şi eu şi cum cred că o fac foarte mulţi dintre oamenii care au iniţiat şi votat această lege, calităţile lui Cioran, ale lui Noica sau Mircea Vulcănescu. Nu are nicio legătură cu legea, iar catalogarea drept înfierare tovărăşească mi se pare fără temei”, a fost replica lui Antonescu.

Mai mult, liberalul susţine că din categoria celor speriaţi de această lege, mulţi nu au citit în viaţa lor o pagină din Emil Cioran.

”Cred că o derivă intelectuală care îi face pe unii, care probabil nu au citit în viaţa lor o pagină din Cioran, şi evident nu mă refer la Andrei Pleşu, să clameze îngrozitoarea situaţie că nu ar mai putea să o facă. Să o facă. Să pună mâna pe Cioran, chiar îl recomand!”, a fost poziţia lui Crin Antonescu.

Şi George Scutaru, fost consilier prezidenţial şi deputat PNL, îi critică pe cei care se tem de această lege.

”Nu asta a fost intenţia legiuitorului de a-i pedepsi pe cei care pun citate din Cioran, dar părerea mea este că dacă dumneavoastră mâine vă îmbrăcaţi în cămaşă verde cu diagonală şi comemoraţi moartea lui Zelea Codreanu, cred că ar trebui să fiţi condamnat pentru acest lucru. Nu daţi exemple extreme. Am văzut pe unii care plâng pe diferite posturi de televiziune, spunând că vor fi băgaţi după gratii. Nu asta a fost intenţia mea şi a colegilor  mei, co-semnatari ai acestui proiect de lege”, a afirmat pentru gândul George Scutaru.

CITEŞTE INTERVIUL INTEGRAL CU CRIN ANTONESCU DESPRE LEGEA 217/2015

Se mai pot pune poze pe Facebook? Cine te poate denunţa, cine te anchetează?

Cei doi iniţiatori ai legii au explicat pentru gândul ce se întâmplă cu postările de pe Facebook şi în ce măsură pot intra acestea sub incidenţa legii 217/2015.

”Noi când am iniţiat legea, nu ne-am gândit să-i pedepsim pe cei care pun pe Facebook poze cu Ceauşescu. Nu intenţionam să acoperim şi această direcţie. Rămâne de văzut dacă o instanţă de judecată va considera că actuala lege dă instrumental juridic necesar pentru asemenea pedepse. Înainte făceai apologia extremismului, punând afişe pe gard, acum societatea a evoluat, nu se mai pun afişe pe gard, acum postează mesaje pe Facebook”, a declarat pentru gândul George Scutaru.

CITEŞTE INTERVIUL INTEGRAL CU GEORGE SCUTARU DESPRE LEGEA 217/2015

Şi Crin Antonescu respinge teoria că Facebook-ul este cenzurat din cauza acestei legi.

„În general şi cu puţină răutate, lumea pe Facebook crede că poate face orice … pe Facebook sau nu, nu este normal să permitem întreţinerea, alimentarea unei ideologii, unor idei sau unui spirit care să fie de natură criminală. Putem avea orice păreri fiecare şi sunt partizanul varietăţii şi libertăţii ideilor până acolo unde proferăm ideea că în mod legitim putem să discriminăm sau să ucidem semenii noştri”, a subliniat Antonescu.

Mai poţi pune poze cu Ceauşescu pe Facebook?

Consilierul prezidenţial, Andrei Muraru, a lansat o variantă de lucru potrivit căreia legea 217/2015 va genera o nouă jurisprudenţă, interzicând cultul lui Nicolae Ceauşescu.

”Una este să avem oameni care consideră în continuare că Ceauşescu a fost un conducător bun, oameni care defilează la nesfârşit prin televiziuni povestind amintiri cu Ceauşescu şamd şi alta e să ne pomenim într-o zi că un primar mai nervos ridică o statuie lui Nicolae Ceauşescu sau ridică un bulevard din oraşul pe care-l conduce Nicolae Ceauşescu. Este un minim semn de respect să interzicem aşa ceva, dacă ne gândim doar la oamenii care au murit în decembrie 1989, împuşcaţi din ordinul lui Ceauşescu”, a afirmat pentru gândul Crin Antonescu.

George Scutaru a precizat că iniţiatorii nu au avut în vedere să îi sancţioneze pe cei care pun pe Facebook poze cu Nicolae Ceauşescu. Potrivit iniţiatorilor, legea este una normală şi oricine poate face o plângere pentru încălcarea ei.

”Sunt nevoit să spun un lucru simplu: oricine, în cazul altor încălcări de legi, poate sesiza Parchetul General sau după caz o instanţă, o poate face şi aici. Decizia nu poate aparţine decât unei instanţe şi cred că termenii din Ordonanţă şi din legea de modificare a ordonanţei sunt extrem de expliciţi”, a fost răspunsul lui Crin Antonescu.

Noua Dreaptă poate fi interzisă

Atât Crin Antonescu, cât şi George Scutaru au fost de acord că organizaţia ”Noua Dreaptă” intră sub incidenţa legii, din cauza manifestărilor lor pro-legionare.

”Depinde de ce vor face şi spune astfel de organizaţii pe scena publică”, a subliniat Antonescu. […]/ integral pe gandul.info

• ActiveNews: Peste 2,7 MILIOANE de lei. Acesta a fost bugetul Institutului Elie Wiesel numai în ultimii doi ani

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului în România ”Elie Wiesel” beneficiază de un buget fabulos din fondurile Guvernului României.

Dacă în 2005 bugetul total al Institutului, alocat din bugetul Guvernului României, era de doar 800.000 de lei, ajungând să fie de doar 483.000 de lei în 2009, Florian a avut la dispoziție peste 2,7 milioane de lei în ultimii doi ani pentru studierea Holocaustului în România, scrie Dan Tănasa pe blogul său, prezentând un document, în exclusivitate, care atestă sumele primite de acest institut.

Pentru cei care vor să afle explicațiile logice și practice pentru care instituția condusă de Alexandru Florian are în 2015 un buget triplu față de anul 2009, jurnalistul Dan Tanasa reaminteşte câteva din activităţile Institutului Național pentru Studierea Holocaustului în România.

Instituția condusă de Alexandru Florian a fost cea care l-a “albit” pe scriitorul fascist, anti-Semit și anti-român Nyirő József, fără a sufla o vorbă despre implicarea sa activă într-un partid fascist din Ungaria și conduita sa declarată anti-Semită. Asta a făcut ca operele lui Nyirő József să fie avizate de Ministerul Culturii.

Institutul “Elie Wiesel” nu a avut aceeaşi atitudine binevoitoare faţă de Valeriu Gafencu, supranumit Sfântul Închisorilor, contribuind din plin la decizia autorităţilor din Târgu Ocna de a-i retrage titlul de cetățean de onoare al orașului lui Valeriu Gafencu.

• Antena3: Sondaj: 11% dintre români consideră că evreii reprezintă o problemă pentru România

Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” a prezentat joi un sondaj de opinie conform căruia 11% dintre români consideră că evreii reprezintă o problemă pentru România iar 22% că i-ar dori numai ca turişti în ţară.

Sondajul a fost efectuat de CSOP în luna iunie la comanda Institutului “Elie Wiesel”, fiind intervievate 1.000 de persoane, şi a urmărit să identifice modul de raportare al cetăţenilor români la minorităţi, la Holocaustul din România, care este imaginea acestora în privinţa mareşalului Ion Antonescu şi a Mişcării Legionare, precum şi atitudinea faţă de Statul Israel sau expunerea faţă de evenimente similare.

Astfel, conform sondajului, romii reprezintă minoritatea etnică cea mai respinsă sau nedorită, fiind urmată de minoritatea maghiară, a declarat joi, într-o conferinţă de presă, directorul institutului “Elie Wiesel”, Alexandru Florian, potrivit Jurnalului Naţional.

În privinţa Holocaustului, arată rezultatele cercetării, 73% dintre respondenţi declară că au auzit despre acest subiect iar dintre aceştia 34% recunosc faptul că Holocaustul a avut loc şi în România. Principala responsabilitate îi este atribuită Germaniei naziste de către 69% dintre intervievaţi, urmată la mare distanţă de Guvernul Antonescu (19% dintre respondenţi).

Interesul în raport cu problema Holocaustului nu este deosebit de ridicat în rândul populaţiei, doar 12% dintre respondenţi declarându-se “mult” sau “foarte mult” interesaţi de acest subiect.

Mareşalul Antonescu este considerat un patriot şi un strateg de către 54% dintre respondenţi, dar, totodată, este perceput drept responsabil pentru crime împotriva romilor (46%) şi împotriva evreilor (30%).

Rezultatele studiului indică o pondere ridicată a celor care criminalizează Mişcarea Legionară. Astfel, între 30 şi 50% dintre intervievaţi apreciază că Mişcarea Legionară este responsabilă pentru “crime împotriva unor lideri politici” şi “împotriva evreilor”. De asemenea, românii îşi amintesc de Mişcarea Legionară că ar fi fost anticomunistă şi fascistă.

Raportat la anul 2007, numărul celor care afirmă că au auzit despre Holocaust este în creştere cu 12%, la fel şi numărul celor care ştiu că Holocaustul a avut loc şi în România (în creştere cu 6%).

Procentul celor care consideră Guvernul Antonescu responsabil pentru declanşarea Holocaustului în România este în creştere cu 8% comparativ cu 2007 iar cel al persoanelor care atribuie responsabilitatea Germaniei naziste este în scădere cu 10%

• Stirile TVR 1: Controversele Legii antilegionare. Actul normativ este contestat de mulţi istorici şi intelectuali

Legea antilegionară stârneşte controverse. Adoptată aproape în unanimitate de Parlament şi recent promulgată de şeful statului, legea pedepseşte cu închisoarea apartenenţa la organizaţiile de natură legionară şi promovarea acestei ideologii, inclusiv pe Internet. Iniţiatorii o consideră o reparaţie necesară. Sunt însă istorici care susţin că încalcă drepturi constituţionale şi ignoră cu desăvârşire o altă pagină neagră din istoria noastră: comunismul.

Legea a fost iniţiată de 3 parlamentari liberali, în frunte cu Crin Antonescu. La redactarea ei a contribuit şi Institutul Elie Wiesel. Vine în completarea unei ordonanţe de urgenţă din 2002, care pedepseşte negarea Holocaustului şi promovarea simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe. Noua lege interzice şi simbolurile şi organizaţiile legionare.

Alexandru Florian, directorul Institutului pentru Studierea Holocaustului Elie Wiesel: “Legea îşi propune să restrângă toate manifestările de inspiraţie fascistă, de la evenimente organizate, până la diverse simboluri: plăci memoriale, statui care venerează fie criminali de război, fie membri din elita mişcării legionare”.

Sunt însă istorici care avertizează că, în timpul comunismului, eticheta de legionar a fost pusă abuziv multor deţinuţi politici, unii dintre ei personalităţi din elitele culturale şi politice. În plus, mulţi termeni lasă loc unor interpretări abuzive: legea condamnă, de pildă, naţionalismul extremist.

Marius Oprea, istoric: “Aduce gravă atingere unor drepturi şi libertăţi constituţionale fundamentale. De pildă, prin articolul 2 se spune că «prin organizaţie, să spunem, care simpatizează cu mişcarea legionară sau duce apologia legionarismului se înţelege chiar un grup de 3 sau mai multe persoane. Cred că, în momentul de faţă, în România, pericolul legionar nu poate fi considerat unul atât de important încât să ducă la asemenea restrângeri ale drepturilor constituţionale. Paragrafe întregi din lege îmi aduc aminte de rechizitoriile procurorilor stalinişti”.

Reprezentanţii Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului reclamă lipsa dezbaterilor şi a consultărilor. Preşedintele Institutului spune că legea ar fi trebuit să condamne şi propaganda şi cultul comunismului.

Radu Preda, preşedintele executiv al IICCMER: “Absenţa expresă a termenului «comunism» este o eroare, dacă nu voită, în orice caz gravă. Noi am ajuns în situaţia paradoxală să condamnăm de 2 ori Holocaustul, ceea ce e foarte bine, dar deloc comunismul, pentru că o condamnare pur politică cum a fost aceea a preşedintelui Băsescu este insuficientă“.

Consilierul prezidenţial Andrei Muraru, istoric şi fost preşedinte al IICCMER, spune că legea permite totuşi condamnarea cultului lui Nicolae Ceauşescu: “Sancţionează cultul persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii, crime de război şi genocid, şi, după cum ştiţi, Nicolae Ceauşescu a fost condamnat pe 25 decembrie, de Tribuanlul militar excepţional, pentru genocid, articolul 357, Cod Penal”. (Sursa: Adevărul LIVE)

Într-o dezbatere publică, Andrei Muraru a admis că aplicarea legii ar putea da naştere la probleme şi interpretări eronate. Soluţia, în opinia sa, este ca Institutul Elie Wiesel să acorde consiliere instanţelor de judecată.

• Oana Stanciulescu: Ce se ascunde în spatele legii antilegionare/ Mircea Vulcănescu, de la decorația Majestății Sale Regele Mihai, la interzicerea de către Institutul Elie Wiesel 

Președintele Klaus Iohannis a promulgat deunăzi Legea nr. 217/2015, cunoscută ca Legea antilegionară. Legea a fost controversată încă de la naștere, numai că puțini au băgat de seamă atunci. Acum însă, mai mulți istorici, jurnaliști și cercetători susțin că este o lege proastă și bizară.

Cum s-a născut această lege? Simplu, cu ajutorul Institutului Elie Wiesel, care, potrivit surselor mele, a trimis-o gata făcută, căutând doar parlamentari români care să și-o asume. Și a găsit.

La momentul respectiv, în urmă cu doi ani, am scris un text intitulat – “Domnule Crin Antonescu, îmi permiteți să vorbesc cu Paul Goma?”, în care îi spuneam domnului Antonescu (unul dintre inițiatori), pe care n-am făcut un secret că îl respectam, că preocuparea sa ar trebui să se îndrepte, ca președinte al unui partid istoric, către soarta și recunoașterea foștilor deținuți politici, mulți dintre ei adevărați eroi.

De Holocaust are cine să se ocupe și o fac bine de atâția ani, de “Holocaustul” comunist nu se ocupă nimeni.

Legea însă a fost votată și, cum știți deja, și promulgată.

Dar care sunt, pe scurt problemele acestei legi:

1. În premieră, încă din titlu, este adăugat cuvântul legionar.
Titlu: “Interzicerea organizațiilor, simbolurilor și FAPTELOR cu caracter fascist, LEGIONAR, rasist sau xenofob”

2. La articolul 3 se introduce o sintagmă foarte periculoasă, și anume: o persoană este vinovată nu numai dacă a fost condamnată definitiv de o instanță, ci și prin ORICE hotărâre. Adică a cui ar putea să fie hotărârea dacă nu a unei instanțe? A unui institut, ONG, persoană?

“Prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română sau străină, SAU PRIN ORICE HOTĂRÂRE recunoscută în România”.

3. Se introduce un articol nou, care cataloghează mișcarea legionară ca fiind de sorginte fascistă. Problema este că nu istoricii spun acest lucru, ci un deputat PSD turnător la Securitate, pe numele lui Ciprian Nica. Acesta decide să spună într-o LEGE că legionarii sunt FASCIȘTI, deși istoricii de la Academia Română spun invers. Dar cine sunt Dan Berindei sau Radu Ciuceanu?

“Prin Mișcarea legionară se înțelege o organizație fascistă care a activat în perioada ‘27- ‘41 sub denumirile de Legiunea Arghanghelului Mihail, Garda de Fier și partidul Totul pentru Țară”.( articolul patru)

4. Un alt articol bizar este care se referă la idei și concepții promovate în PUBLIC.

“FAPTA persoanei de a promova, în public, IDEI, CONCEPȚII, sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani”. ( articolul cinci)

5. Alte două articole vor da multă bătaie de cap de acum încolo. Unul dintre ele interzice ridicarea sau MENȚINEREA în locuri publice a unor statui, plăci comemorative, ale legionarilor – simpatizanți, membri etc, iar cel de-al doilea interzice denumirea unor străzi sau fundații cu numele acestora.

Aici apar și mai multe întrebări – Petre Țuțea, nume de stradă sau nu? Mircea Vulcănescu, bust pe spațiul public sau nu? Ion Gavrilă Ogoranu, nume de fundație sau nu? Nichifor Crainic, plăcuță comemorativă sau nu?

Din păcate, știm deja răspunsul de la șeful Elie Wiesel.

6. Și poate cea mai importantă întrebare este aceasta – cine a decis că Țuțea, Vulcănescu, Ogoranu, Gheorghe Brătianu, Gafencu sunt VINOVAȚI? Nu cumva Tribunalul POPORULUI, același care l-a condamnat și pe Iuliu Maniu și pe toată elita României?

Cu regret am citit faptul că domnul Florian, șeful institutului Elie Wiesel, a și deschis șampania când a văzut că a scăpat de toți eroii României, că le va scoate plăcuțele de pe clădiri, numele din cărțile de istorie, poate și cărțile din librării. Și iată ce a grăit:

“Nichifor Crainic are placă pusă de Academia Română cu aprobarea Primăriei pe strada Vasile Conta, Nichifor Crainic care a făcut parte din guvernarea Antonescu; mai este un bust al lui Mircea Vulcănescu în sectorul 2, fost subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe și condamnat pentru crime de război în baza Legii 312/1945 cu modificările ulterioare. Menționez că legile în baza cărora au fost condamnați sunt și azi în vigoare, iar deciziile definitive sunt și astăzi valabile. Toți cei care le pun în discuție minimalizează o legislație care a fost recunoscută de către trupele Aliate — SUA, URSS, Marea Britanie —perfect legală și astăzi”.

Așadar, judecătorii Republicii Populare România au dat sentințe corecte, drepte, când au umplut temnițele comuniste cu prim miniștri, miniștri, preoți, scriitori, jurnaliști, toți anticomuniști, domnule Florian?

Bine că măcar știm.

Aș vrea să dau doar un umil exemplu, pe care l-am găsit într-un articol al Ioanei Diaconescu despre Deţinutul K 9320: Mircea Vulcănescu.

“La fila 9 a dosarului citim o notă a corpului de filaj cu două afirmaţii contradictorii: una este: ,Mircea Vulcănescu funcţionar de carieră nu a făcut politică” şi alta: ,Mircea Vulcănescu făcea parte din Guvernul Antonescu, care la 22 iunie a declarat război Rusiei sovietice şi este socotit criminal de război”.

Dar cine a fost Mircea Vulcănescu?

Din iunie 1935, a deținut funcția de director general al Vămilor pînă în septembrie ’37, cînd a fost demis după ce a descoperit contrabanda cu băuturi și țigări făcută de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicațiilor. Totuși, a fost numit director al Datoriei Publice în Ministerul de Finanțe. A mai fost în 1940 – 1941, director la Casei Autonome de Finanțare și Amortizare și președinte al Casei Autonome a Fondului Apărării naționale, și subsecretar de stat la Finanțe, pînă la 23 august 1944.

În această perioadă, a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti.

Mircea Vulcănescu a reușit, între 1941 și 1944, să obțină pentru Banca Națională a României 8 vagoane de aur (confiscate de URSS) și înzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou etc. ( M. Vulcănescu, “Ultimul Cuvânt”, Humanitas, 1992, pp.15-16 și de la p.68). Regele Carol al II-lea și ulterior Regele Mihai I i-au conferit distincții și mari ordine naționale, în semn de recunoaștere pentru serviciile aduse statului român.

La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniță grea.

Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei românești, Mircea Vulcănescu a ținut o serie de conferințe considerate subversive de torționari, pentru că le menținea oamenilor moralul. A fost izolat, dezbrăcat în pielea goală și lăsat într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare iar Vulcănescu s-ar fi așezat pe ciment ca o saltea, sub el, salvîndu-i viața.

A murit pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămîni, din cauza tratamentului inuman la care a fost supus.

Avea 48 de ani și a lăsat un îndemn: “Să nu ne răzbunați!”. Cam pe acesta vrea domnul Florian de la Elie Wiesel să-l interzică în România.

Poate a făcut domnul Florian mai multe pentru această țară? Sau poate domnul Florian este el însuși o instanță – de unde și sintagma adăugată în noua lege.

Ce să ne facem atunci cu Martin Heidegger sau Gunter Grass, cunoscuți pentru angajamentul sau simpatiile lor fasciste? Sau să înțeleg că ne interesează doar eroii acestei țări, pe care vrem să-i ascundem ca în anii 50?

• ActiveNews/ Mihai Somanescu: Nu există prietenii şi duşmănii veşnice, ci numai interese veşnice

Dezbaterile despre legea antilegionară sunt în toi, iar în cursul săptămânii trecute, o voce singulară făcea o afirmație foarte interesantă. Este vorba despre istoricul Mircea Stănescu, cel care afirma că această lege este “răspunsul la o solicitare a SUA”.

Precizez că Mircea Stănescu este un cercetător al istoriei, istoric, autor și doctor al Universității București cu o teză despre reeducarea „de tip Piteşti”.

Ca premisă, afirm că, în opinia mea, această lege nu are ca scop pedepsirea legionarilor sau fascismului și nici protecția evreilor din România. Ca dovezi în sprijinul afirmației mele, aduc ca exemple următoare fapte: în România există jurnaliști și publicații care fac afirmații fasciste explicite (vezi cazurile Moise Guran sau ILD) și nu li se întâmplă nimic. Persoane din establishment promovează astfel de surse, iar marile companii nu au nicio problemă în a-și asocia imaginea cu ei.

Că această lege n-are nicio legătură cu protecția minorității evreiești din România, este demonstrat de intervenția președintelui comunităților evreiești, dl. Aurel Vainer. La “dezbaterea” organizată zilele trecute, acesta a spus printre altele că este surprins că “era bine” să fie consultați și ei în privința acestei legi. 

Aceasta a spus clar și răspicat, că în Parlament, “n-am avut de-a face cu partide extremiste, cel puțin la Camera Deputaților”. Mai departe, dl Vainer spune să se audă până hăt, departe: “În ceea ce privește antisemitismul public, e clar că e la cote foarte mici, foarte, foarte mici” și că ” este clar că noi avem o atitudine favorabilă din partea multor segmente ale populației românești în a arăta și a sprijini reprezentarea pe eșichierul românesc a prezenței evreilor în decursul secolelor”.

Din punctul meu de vedere, această lege face parte dintr-un “pachet” mai larg, pe care SUA l-au pus în aplicare pentru a-i pune lesă Bisericii Ortodoxe Române.

De ce spun asta? Am mai multe argumente. În primul rând, Biserica Ortodoxă este singura structură românească ce poate înlocui statul actual. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxă are oameni și resurse, pe teren, astfel încât, la o adică, să transmită un mesaj către aproape întreaga populație a României, fără să aibă nevoie de ajutorul statului sau al mass-mediei.

În acest context, trebuie să înțelegem că adoptarea prezentei legi este doar o parte a pachetului de măsuri preconizat a se impune României, încă de mai demult. Dacă pornim o cronologie, observăm că anul 2011 a fost un an interesant.

Astfel, în raportul Departamentului de Stat pe acel an, dar publicat în 2012, apare pentru prima oară numele unei asociații de care nimeni nu auzise în România. Este vorba de ASUR. ONG-ul, înființat în 2010, era lăudat de către oficialii americani pentru că “ASUR a îndemnat Ministerul Educaţiei să retragă imediat din şcoli manualele de religie care promovează intoleranţa şi să facă toţi paşii necesari pentru a preveni îndoctrinarea religioasă” dar și păentru că “a criticat de asemenea, înscrierea din oficiu la orele de religie”.

Ca la un semn, Hotnews, începea în 2011, lungul șir al știrilor cu și despre ASUR. Știu că vi se pare că atacurile împotriva BOR sunt de când lumea și pământul în presă, dar nu e chiar așa. Revenind la cronologie: tot în 2011, fundația Soros face un sondaj despre religiozitatea românilor, din care aflăm că profilul conservatorului religios este sărac și ne-educat și că românii nu vor ca statul să dea bani Bisericii.

În 2013, Institutul Național “Elie Wiesel” depune o plângere către Primăria Târgu Ocna, prin care cere să i se retragă titlul de cetățean de onoare acordat lui Valeriu Gafencu. Argumentul invocat: fusese condamnat ca legionar pe vremea regimului antonescian și deci, “Sfântul Închisorilor” era automat antisemit, xenofob, etc. Decizia a stârnit o mobilizare destul de puternică a laicatului ortodox dar și a unei părți a clerului, ajungându-se la dezbateri încinse la Târgu Ocna și București pe acest subiect. Până la urmă, pe ascuns, consilierii locali au acceptat cerea Institului Holocaustului, pentru ca decizia să fie ulterior contestată și anulată în instanță. Presiunile Institutului au avut însă și un alt efect, scontat sau nu: părintele Justin Pârvu a fost făcut cetățean de onoare post-mortem al localității Baia Sprie. Atât părintele Justin Pârvu, cât și Valeriu Gafencu, cel supranumit “Sfântul Închisorilor” sunt personalități legate puternic de Biserica Ortodoxă Română.

Tot în 2013 Departamentul de Stat publică raportul pe 2012 și din nou, ASUR este menționată pozitiv.

La începutul anului 2014, doamna Victoria Nuland, asistentul pentru afaceri europene si eurasiatice al Secretarului de Stat american, a vizitat România. Cu cine s-a întâlnit? Printre alții, s-a văzut cu patru ONG-uri din rețeaua Soros, ca “reprezentați ai societății civile”, dar și cu reprezentanții publicațiilor Hotnews, România Liberă, Gândul, TVR și B1 TV.

Anul 2014 a fost, probabil, apogeul abjecțiilor deversate în capul Bisericii Ortodoxe Române. De la acuzații de “homofobie” și “intoleranță”, până la eternele manuale de religie și presupusa avere pe care o fac popii, nimic nu a lipsit. Pe siteuri ca Gândul, Hotnews sau Adevărul, s-au postat comentarii violente, amenințări explicite și minciuni deșănțate la adresa Bisericii. Atacul a fost total. Tot în acest an, s-au petrecut două evenimente, aparent fără importanță: Patru profesori din Timişoara au cerut ca o stradă din oraș să nu poarte numele lui Petre Țuțea, iar la București, cineva a făcut o plângere pentru demolarea statuii lui Mircea Vulcănescu din sectorul 2. Tot în 2014, părintele Justin Pârvu, părintele Ilarion Felea și filosoful Mircea Vulcănescu sunt desemnați cetățeni de onoare, post mortem, ai localității Aiud. După cum se va vedea, aceste gesturi nu au fost trecute cu vederea.

Anul 2015 începe în forță, cu o decizie surprinzătoare a Curții Constituționale, care decide pentru prima oară, că modalitatea de înscriere a elevilor la ora de religie nu este constituțională. Zic pentru prima oară, pentru că o astfel de speță se mai judecase în trecut, doar că acum s-a schimbat verdictul. Efectele: milioane de părinți au fost puși pe drumuri pentru a completa niște formulare, întreg anul școlar a fost dat peste cap. Multe mărturii dinspre sistemul de învățământ au relevat că școlile nu erau pregătite pentru acest exercițiu birocratic, venit parcă din senin, mai ales că exista soluția așteptării până la finalul anului școlar. Nu s-a ținut cont și s-a mers înainte.

Tot acest an ne-a adus și cel mai agresiv raport al Departamentului de Stat, în care Biserica ortodoxă Română este principalul “incriminat”. Mai precis, BOR este acuzată că nu a retrocedat proprietățile greco-catolicilor, că un monah de la Mănăstirea Petru Vodă a făcut declarații antisemite, dar și că a cerut autorităților Botoșaniului să îndeparteze umbrelele în culorile mișcării LGBT din oraș!

Și mai relevant pentru discuția noastră este acest punct: “Ocazional, unele autorități locale și municipale au omagiat legionari, au permis construirea de monumente comemorative dedicate unor figuri istorice pro-naziste (aici intră toți cei care au activat între 1940-1944 și s-au opus comunismului -n.a.) și unor negationiști (care?) ai Holocaustului și au dat numele lor unor străzi”. Având în vedere că persoanele în cauză sunt cele enumerate mai sus, este evident că departamentul de stat bate șaua să priceapă iapa.

În acest an s-a mai consemnat un eveniment notabil: Centrul Cultural German, împreună cu Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung Romania și Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” au organizat o expoziție în care crucea celtică (așa cum este cea din Piața Romană) este considerată “simbol fascist”, iar Valeriu Gafencu, asemenea.

Pentru final am păstrat declarația domnului Radu Ioanid, făcută cu ocazia dezbaterii “Extremism, antisemitism, naţionalism – pericolele contemporane ale Europei”. Menționez că la dezbatere au participat: ambasadorul României în SUA, Radu Ioanid (șeful Departamentului de Cercetare Arhivistică de la Memorialul Holocaustului din Washington), Dan Dungaciu (fost secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române), Dudu Ionescu (fost ministru al Apărării Naționale și ministru de Interne, consilier al Peședintelui Republicii), gl. Mihail Ionescu (director al Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară), reprezentanți ai Academiei Naționale de Informații și ai Ambasadei SUA la București.

Așadar, iată ce a spus Radu Ioanid la finalul dezbaterii: “Când un sondaj al Guvernului român spun [sic!] că 29% din români spun [re-sic!] că evreii-și merită soarta pentru că – sondaj reprezentativ la nivel național –, pentru că l-au răstignit pe Iisus Cristos, aicea avem o problemă care vine de undeva din sfera Patriarhiei. Și eu fac apel la Dvs., pentru că aveți o relație așa [de] bună cu Preafericitu’, să lucrați puțin în direcți-asta. Pentru că la [Mânăstirea] Petru Vodă se face propagandă legionară, unde vine un domn Dughin, care este omu’ Kremlinului și puțin fascist sau fascizant, da? Deci trebui’ să fim atenți pentru că sunt și niște lucruri care vin din afară”. 

Pe scurt, Radu Ioanid zice așa: Patriarhia, recte BOR, încurajează antisemitismul, iar dovada e că la una din cele mai cunoscute mănăstiri din țară “unde vine un domn Dughin” se face “propagandă legionară” , “care vine din afară”.

Cu alte cuvinte, naționalismul românesc vine pe filieră ortodoxă (corect!), dar servește Moscovei (fals!). Aici intervine mentalitatea imperială: toate imperiile vor supuși, nu aliați indepedenți. Pentru că un stat independent ia decizii singur, ținând cont doar de interesul său. Iar interesul său poate, sau poate să nu coincidă cu cel al imperiului.

De-aceea, toate imperiile au căutat să sporească gradul de depedență al afiliaților față de centru și nu să-i încurajeze pe calea independenței pentru că, așa cum spunea Churchill și s-a demonstrat de atâtea ori:”Nu există prietenii şi duşmănii veşnice, ci numai interese veşnice”.

Iar supușii se controlează folosindu-se minoritățile: etnice, sexuale, religioase, etc. Iar arma numărul 1 a SUA este “revoluția sexuală”, iar aici, are în Biserica Ortodoxă Română cel mai redutabil adversar. 

Pe 29 iulie 2015, în plin scandal al legii antilegionare, pe siteul hotnews.ro apare un articol nesemnat, laș, în care ambasadorului SUA i se explică faptul că siteurile independente și Biserica Ortodoxă Română fac “jocurile Rusiei”. QED

Citeam cărțile lui Larry Watts și acolo, istoricul american explica faptul că în comunitățile de informații din SUA există niște tipare de gândire, anumite mecanisme, prin care se interpretează faptele. Aceste mecanisme sunt influențate de mai mulți factori, între care tradiția, componența și trecutul personalului, influența diferitelor grupuri de lobby, etc. Astfel, explica el, comunitatea de informații americană transmitea mesaje complet greșite factorilor de decizie, fiind incapabilă să interpreteze corect acțiunile României în timpul războiului rece. 

Deși România era cel mai independent stat din cadrul tratatului de la Varșovia, analiștii americani nu erau capabil să interpreteze acțiunile românești în acest sens, ei rămânând fideli prejudecăților și intoxicărilor sovietice, cum că țara noastră este incapabilă să se opună Moscovei. Deși luptau împotriva comunismului, atitudinea analiștilor americani servea perfect intereselor Moscovei comuniste, care primea, indirect, mână liberă să se ocupe de rebelii de la București. Nu că azi am avea vreun rebel în sutele de demnitari ai acestei țări. În Polonia nu s-ar fi adoptat niciodată o asemenea lege. Dar cine nu învață din istorie e condamnat să o repete. Cu greșeli cu tot.

Cert este însă un lucru: cu această lege, statul are o armă puternică pe care o poate flutura în cazul oricui mârâie la adresa stării de fapt. Dacă nu e legionar, îl poate acuza de “naționalism extremist” sau “antisemitism”. Cu asemenea etichete pe frunte, izolarea socială și politică a respectivului este garantată. Și victoria “forțelor democratice”.

• Iulian Capsali: Unde dau și unde vor să crape

Până la urmă, există și o latură amuzantă în povestea cu legea așa zisă anti-legionară. Dl. Florian de la Institutul (anti)Național E. Wiesel, aflat în subordinea guvernului României, a menționat ca principal pericol un steag atârnat de zidul casei a unui nostalgic de lângă Gara de Nord și existența unui partid numit „Totul pentru Țară“, condus de dl. Dobrescu, al cărui impact politic este cvasi nul.

Dar simpatic este altceva, că la nivel de mesaj acest partid era până acum de un americanofilism fără rest, fiind băsescofili în epocă iar la ultimele alegeri mari susținători ai lui Johannis, cel care a promulgat legea. Justificau orice politică a Departamentului de Stat pentru că, ați ghicit, principalul pericol la adresa națiunii este… Rusia.

Nu-i bai, sunt cazuri de filolegionari care au susținut-o în aceleași alegeri pe Monica Macovei. Deci ghiveciul ideologic este complex, așa zisă „dreaptă naționalistă“ fiind, oarecum paradoxal, exponenta unui curent politic neoliberal extrem, foarte apropiat ideatic de În Linie Dreaptă, unde guru este inconturnabilul Tismăneanu.

Desigur că nu aceste mișcări pseudo-politice hilare și total irelevante sunt cauza mult discutatei legi – nu suntem atât de naivi – ci reperele intelectuale și duhovnicești enorme care stau în gâtul globalismului, a Noii Ordini Mondiale. Ele pot structura natural intelectul și sufletul tinerilor. Or asta este cu mult peste gradul de acceptare a rebuturilor ideologice actuale, pentru care Tradiția este indezirabilă scopurilor ei destructurante.

Până la urmă, principalul dușman al ideologilor de ieri și de azi, al spiritelor totalitar – procustiene, este Dumnezeu și cei care-L trăiesc. Chiar și cei care au întrebări existențiale, incorect-politice, fără să fie neapărat înscriși pe un parcurs eclezial. Gânditul pentru ei este un delict. Totdeauna, toate revoluțiile care au slujit Utopiei au îndepărtat violent, sau prin mijloace soft-power astăzi, orice element care vertebrează persoana umană.

• Alexandru Racu: 

După părerea mea, Crin Antonescu a inițiat legea antilegionară datorită presiunilor la care a fost supus în vara lui 2012, când toate trompetele proeuropene îl acuzau că este un naționalist antieuropean/antioccidental, iar liderii occidentali se temeau de replicarea modelului Orban în România. Ca atare, tind să cred că Antonescu a încercat să iasă clean prin obținerea unui certificat de bună purtare de la comunitatea evreiască. În cele din urmă, după cum s-a văzut, nu i-a folosit la nimic. Tot așa, cred că Iohannis a promulgat legea respectivă cu atâta zel și datorită faptului că, la rândul său, și el se știa cu musca pe căciulă după tăvăleala pe care i-a aplicat-o Vladimir Tismăneanu cu ocazia decorării lui Octav Bjoza.

În acest sens, este cel puțin ironic faptul că printre cei care zbiară acum cel mai tare împotriva noii legi antilegionare se numără și unii camarazi care în 2012 au pus presiune pe Crin și au aruncat cu lături în el și care, măcar și indirect, via lanțul slăbiciunilor, au întreținut o relație mai degrabă amicală cu Vladimir Tismăneanu (și o relație de prietenie foarte strânsă cu prietenii domnului Tismăneanu). În plus, este iarăși ironic să-i vezi cum se plâng de faptul că acum riști să fii condamnat ca legionar dacă zici ceva de bine de x care a fost legionar, pe aceiași oameni care spuneau că dacă zici ceva rău de legionarism automat îl denigrezi/hulești pe x care a fost intelectual sau “sfânt legionar”, și care prin faptul cu pricina legitimează retroactiv legionarismul.

Prin modificările aduse, în speță referirea explicită la legionarism, noua lege contracarează un sofism penibil (iar de acum înainte, din câte se pare, și penal) cu substrat moral infect de care făceau uz legionaroizii atunci când se punea problema incriminării Mișcării Legionare ca mișcare fascistă. Mai precis, printr-un abuz istoriografic bazat pe supralicitarea particularităților specifice fascismului românesc, se afirma că fascismul e ceva iar legionarismul altceva. Asta de parcă, în ciuda particularităților sale, Mișcarea Legionară n-ar fi împărtășit cu celelalte mișcări de extremă dreaptă din epocă acele caracteristici datorită cărora fascismul, în general, a fost condamnat sub raport politic și moral: antisemitismul (mult mai violent la legionari decât la fasciștii italieni, unde a jucat un rol mai degrabă marginal), opoziția față de democrație și regimul liberal constituțional, cultul și practica violenței politice (atât în opoziție, sub forma terorismului, cât și la guvernare, sub forma asasinatelor extrajudiciare) și, în fine, faptul că legionarii înșiși și-au asumat afinitățile ideologice cu fascismul italian și nazismul german.

Acestea fiind spuse, mai ales în condițiile în care, după cum bine știm, statul abuzează de astfel de instrumente represive și condamnă diferitele tipuri de ideologii sau episoade istorice criminale în mod selectiv și ipocrit (noua lege reprezintă și un bun instrument de presiune asupra mișcărilor de dreapta antisistem și foarte posibil să urmeze și cele de stânga întrucât cei de la dreapta vor reclama la rândul lor, și pe bună dreptate, și o lege anticomunistă), rămân la părerea că statul nu trebuie să se amestece în libertatea de exprimare decât acolo unde avem de-a face cu îndemnuri explicite la violență (e unul de-și zice “capitalism pe pâine” de care ar trebui să se ocupe autoritățile) sau cu expunerea copiilor la violență, pornografie și alte dejecții ale imaginației bolnave.

Statul trebuie să faciliteze dezbaterea publică de calitate (la noi, nivelul ei, atât în universități cât și în presă e execrabil) iar cenzura și climatul de frică nu contribuie deloc la acest deziderat. Mai mult decât atât, nu trebuie să li se dea legionaroizilor oportunitatea de a se sustrage de la rigorile dezbaterii argumentate, cu cărțile pe masă, prin argumente de gen eu oricum nu pot să iau parte la dezbatere pentru că nu mi se dă voie să vorbesc. De altfel, mai toți neolegionarii pe care i-am cunoscut nu caută să reînvie legionarismul în forma politică originară, ci pur și simplu mistifică istoria mișcării legionare, iar ceața mistificării nu se răspândește prin cenzura care împinge neolegionarul în cotloanele tenebroase ale internetului, unde poate recruta adepți dispuși la ideologizare/imbecilizare, ci prin dezbaterea publică transparentă și argumentată. Desigur, statul poate și trebuie să interzică astfel de mișcări atunci când ele devin un pericol la adresa ordinii constituționale existente. După cum își dă seama orice om sănătos la cap, în momentul de față chiar nu este cazul. Interdicția statului poate fi, în anumite circumstanțe, un rău necesar. Tocmai de aceea, statul trebuie să intervină doar atunci când este absolut necesar. […]

PS: În ceea ce privește chestiunea criminalilor de război, nu pot să înțeleg cum niște sentințe ale unui regim condamnat de statul român postdecembrist ca “ilegitim și criminal” pot servi drept bază pentru condamnarea anumitor indivizi care încalcă prevederile noii legi. Nu vreau să spun prin aceasta că mulți dintre cei condamnați pentru crime de război de tribunalele comuniste nu au fost condamnați pe bună dreptate. Cel puțin în cazurile cele mai cunoscute, este evident că lucrurile stau așa. Vreau să spun că noua lege, dacă e să se aplice, reclamă rejudecarea tuturor proceselor de la vremea respectivă în condițiile noii ordini constituționale. Și chiar și așa, cum nu există tribunal infailibil sau pe deplin depolitizat, nu se poate interzice dreptul de a discuta și contesta o sentință juridică, chiar dacă ea trebuie executată. Altminteri, DNA-ul abia așteaptă să demareze și el monitorizarea internetului pentru a-i sălta pe cei are au ceva de comentat cu privire la lupta anticorupție.