PERICOLUL DIN MANCARE. Salamurile cancerigene si rosiile “de plastic”, stimulate artificial: “Şi chiar dacă plătim ceea ce consumăm, adevarata notă de plată nu vine imediat, vine încet şi în timp… Cum să creadă cineva că dacă mănâncă salam, mănâncă carne?”

• Antena3.ro: Pericolul din mâncare. La ce boli suntem expuși dacă consumăm salamuri ambalate în vid

Cele mai multe dintre salamurile pe care le mâncăm conțin nitrit de sodiu, substanță despre care există studii care spun că ar favoriza apariția cancerului de colon și stomac.

Experții unei asociații de protecția consumatorilor au adunat și studiat etichetele a peste 50 de mărci iar concluziile sunt alarmante.

Specialiștii avertizează că salamurile ambalate în vid conțin cantități mari de nitriți care, în combinație cu sarea, pot provoca boli grave, chiar și cancer.

Cu toate acestea, producătorii se apără și spun că toate substanțele folosite sunt în parametri normali.

• APC-Romania.ro: Studiu privind calitatea salamului feliat

Tu ştii ce conţine sandvişul copilului tău?

51% dintre salamurile feliate conţin în 100 grame produs peste 76% din cantitatea de sare recomandată zilnic unui adult de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Studiul privind calitatea salamului feliat face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Hrană sănătoasă – o investiție pe termen lung în sănătatea noastră”. Prin această campanie, Asociaţia Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să tragă un semnal de alarmă în privința unor produse alimentare bogate în sare, zahăr, grăsimi și  aditivi alimentari care prezintă un risc ridicat asupra sănătății consumatorilor.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat din marile structuri comerciale (hipermarketuri/supermarketuri) 51 tipuri de salam feliat, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenția în ceea ce privește conținutul acestor produse și potențialele efecte asupra sănătății consumatorilor. Au fost analizate sortimente de salam fabricate/distribuite de către: Angst, Meda, Agricola, Reinert, DiaVist, Pick Ungaria, Ifantis, CrisTim, Zimbo Ungaria, Auchan, Cora, Lidl, Penny, Kaufland, Fox, Carrefour, Caroli, Goodies Meat Production, Billa, Prodprosper, Profi, Intercarn, Pikok, Espina/Spania, Kemper Germania, Kamarko/Germania si Espana Bonita/Spania.

Salamul, pe lângă folosirea ca mezel foarte potrivit pentru o gustare frugală rece, sau chiar ca masă intermediară, este aproape nelipsit din prepararea pizzei și a altor preparate calde sau reci. Deși altădată foarte răspândită moda consumului unei cantități de circa 100-200 de grame la pauza de masă de către milioane de oameni care lucrau în industrii sau pe șantiere, treptat practica servirii salamului la locul de muncă s-a redus ca urmare a faptului că cele mai multe sortimente de mezeluri conțin usturoi, neagreat în colectivități.

Peste tot, salamul este considerat un produs din carne tocată/fragmentată, sărată, condimentată, fermentată și uscată în membrane la aer. Carnea este, în general de vită, de porc, sau amestec; se face, de asemenea, și salam de vânat etc. Multe sorturi sunt afumate și/sau fierte înainte de uscare. În compoziția salamului de fabrică se introduc și bacterii de maturare (așanumitele culturi starter) care asigură desfășurarea proceselor de maturare în condițiile așteptate.

[…]

1. Analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestor produse pentru prezentarea unor puncte de vedere

La fabricarea sortimentelor de salamuri feliate analizate s-au folosit următoarele ingrediente: pulpă de porc, carne de porc, guşă de porc fără şorici, carne de vită, şorici, slănină, apă, sare, amidon din cartofi, hidrolizat proteic vegetal din soia, proteină vegetală din soia, amestec de condimente, extracte din amestec de condimente, glucoză, fructoză, zahăr, cultură starter, boia de ardei, lactoză, dextrina, proteine din lapte, fibre vegetale din morcov, proteină animală din porc, transglutaminază, gelatină, boia de ardei iute, ardei gras, ceapă, usturoi, acid acetic, extract de drojdie, grăsime de pui, maltodextrină, culturi de maturare, aromă vită, emulsie de şorici, fum lichid şi sfeclă roşie.

La 75% dintre salamurile feliate producătorii nu declară cantitatea de carne din 100 grame produs.

Top 10 mezeluri feliate după conţinutul de carne

1. Salam de Sibiu (Kaufland Classic) – 100 grame produs finit (salam) se obţin din 123 grame carne de porc şi 37 grame slănină;
2. Salam Parmesali (Reinert) – 100 grame de produs finit se obţin din 121 grame carne de porc;
3. Salam ardelenesc Pikok (Reinert) – 100 grame de produs finit se obţin din 120 grame carne de porc;
4. Salam clasic Linessa (Kemper Germania) – 100 grame de produs finit se obţin din 118 grame carne de porc;
5. Salam de porc (Intercarn) – 100 grame de produs finit se obţin din 113 grame carne de porc;
6. Salam de porc Espana Bonita (Spania) – 100 grame de produs finit se obţin din 108 grame carne de porc;
7. Salam de curcan Victoria (Zimbo) – 91 % carne de curcan;
8. Salam de porc Victoria (Kaufland Classic) – 45% pulpă de porc şi 38% carne de porc;
9. Salam de porc Victoria (Caroli) – 51% pulpă de porc şi 29% carne de porc;
10. Salam de porc Victoria (Baroni Goodies) – 47% pulpă de porc şi 33% carne de porc;

2. Analiza conținutului de sare din acest tip de produs și impactul acesteia asupra bolilor cardiovasculare.

Conținutul de sare per 100 grame salam feliat variază între 1,7 grame și 6 grame.

Top 10 cele mai sărate salamuri feliate

1. Salam de Sibiu (Cora) – 6 grame sare/100 grame produs;
2. Salam bănăţean (Carrefour), salam de Sibiu (Billa), salam bănăţean (Reinert), salam de Sibiu (Reinert), salam de Sibiu (Kaufland), salam de Sibiu (Auchan) – 5,5 grame sare/100 grame produs;
3. Salam de iarna (Angst) – 5,1 grame sare/100 grame produs;
4. Salam trapez (Reinert) – 5 grame sare/100 grame produs;
5. Salam nobil (Carrefour) – 4,6 grame sare/100 grame produs;
6. Salam Salsihan (Espana Bonita) – 4,5 grame sare/100 grame produs;
7. Salam chorizo (Espina) – 4,3 grame/100 grame produs;
8. Salam Sinaia (Profi) – 4,2 grame sare/100 grame produs;
9. Salam chorizo (Agricola), salam Sinaia (Agicola), Sporul casei (Reinert), salam ardelenesc (Reinert), salam Parmesali (Reinert), salam chorizo (Billa), salam cu înveliş de ceapă şi usturoi (Lidl), salam student (Pick), salam nemţean (Prodprosper), salam clasic Linessa – 4 grame sare/100 grame produs;
10. Salam Sinaia (Cris Tim) – 3,8 grame sare/100 grame de produs.

51% dintre salamurile feliate conţin în 100 grame produs peste 76% din cantitatea de sare recomandată zilnic de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

Persoanele care consumă o cantitate de sare mai mare decât media au o presiune sanguină mai mare și un risc crescut de hipertensiune arterială. Consumul excesiv de sare a mai fost pus în legătură și cu alte afecțiuni agravate de retenția de apă provocată de sare: insuficiență cardiacă, hipertrofia ventriculară stângă, afecțiuni ale rinichilor și litiază renală, edemul, accidentul vascular cerebral, osteoporoză etc. Un adult are nevoie de 1,6 grame de sodiu zilnic, pe care și-l procură dintr-o linguriță rasă de sare.

Sarea mai are și marea calitate de a menține echilibrul fluidelor extracelulare. În mod normal, când consumăm prea multă sare, organismul eliberează hormonul numit aldosteron care ne aduce o puternică senzație de sete, cu ajutorul căreia ne hidratăm și eliminăm sarea din organism.

Românii consumă zilnic de 2-3 ori mai multă sare “iodată” decât cantitatea recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), care este de 5 grame de sare zilnic. Acest consum ridicat de sare explică rata ridicată a hipertensivilor – circa 40% din populația adultă a țării noastre – precum și numărul mare de decese provocate de bolile cardiovasculare și atacurile cerebrale. Cea mai bună soluție pentru a reduce consumul de sodiu este să înlocuim sarea cu arome și condimente. Sarea este combinația dintre sodiu și clor, iar sodiul consumat în exces este foarte dăunător organismului. Sodiul dublează riscul unui accident vascular cerebral, crește tensiunea arterială și este un factor favorizant în apariția tulburărilor grave de metabolism, afectând rinichii și ficatul.

3.  Analiza informațiilor nutriționale în cazul sortimentelor de salam analizate.

Salamul feliat este un produs cu un conţinut ridicat de grăsimi, acesta variază de la 7,9 grame până la 50 grame din 100 grame produs.

Top 10 salamuri feliate după cantitatea de grăsimi declarată de producător

1. Salam bănăţean (Carrefour), salam bănăţean (Reinert) – 50 grame;
2. Salam chorizo (Agricola) – 45 grame;
3. Salam tapas (Caroli) – 44 grame;
4. Salam ardelenesc (Reinert), salam de Sibiu (Reinert), salam Palaciego (Caroli), salam de Sibiu (Kaufland), salam student (Pick), salam de Sibiu (Cora) – 43 grame;
5. Salam cu boia dulce (Pikok), salam cu înveliş de ceapă şi usturoi (Lidl) – 42 grame;
6. Salam Sinaia (Agricola) – 41 grame;
7. Salam de iarnă (Angst) – 39,9 grame;
8. Salam Sinaia (Profi) – 38 grame;
9. Salam de Sibiu (Auchan), salam de Sibiu (Reinert) – 36 grame;
10. Salam pontic ( Cris Tim) – 35,55 grame.

51% dintre salamurile feliate conţin în 100 grame produs între 30 şi 50 grame de grăsimi.

Numeroase studii realizate de instituții medicale și universități de prestigiu arată că grăsimile saturate cresc riscul de apariție a afecțiunilor cardiovasculare precum infarctul sau accidentul vascular cerebral și sunt un factor de risc pentru cancerele de colon și sân.

40% dintre salamurile feliate conţin în 100 grame produs între 13,1 grame şi 20 grame de acizi graşi saturaţi.

Top 10 salamuri feliate după conţinutul de acizi graşi saturaţi

1. Salam bănăţean (Carrefour), salam nobil (Carrefour), salam bănăţean (Reinert) – 20 grame acizi graşi saturaţi;
2. Salam de Sibiu (Cora), salam student (Pick), salam de Sibiu (Kaufland), salam de Sibiu (Reinert) – 18 grame acizi graşi saturaţi;
3. Salam tapas (Caroli) -16,7 grame de acizi graşi saturaţi;
4. Salam Palaciego (Caroli) – 16,3 grame de acizi graşi saturaţi;
5. Salam ardelenesc (Reinert), salam cu înveliş de ceapă şi usturoi (Lidl) – 16 grame de acizi graşi saturaţi;
6. Salam chorizo (Agricola) – 15,7 grame de acizi graşi saturaţi;
7. Salam Sinaia (Profi) – 15,2 grame de acizi graşi saturaţi
8. Salam trapez (Reinert), salam Sinaia (Agricola) – 15 grame de acizi graşi saturaţi;
9. Salam de iarnă (Angst) – 14,7 grame de acizi graşi saturaţi;
10. Salam de Sibiu (Billa), Salam de Sibiu (Auchan), Salam cu boia dulce (Pikok) – 14 grame de acizi graşi saturaţi.

4. Identificarea substanțelor chimice și a aditivilor alimentari utilizați în compoziția acestui tip de produs care prezintă un risc de apariție a unor afecțiuni medicale în cazul unui consum constant și pe termen lung.

În cele 51 de produse analizate s-au identificat 26 aditivi alimentari și alte substanțe, după cum urmează: eritorbat de sodiu, acid citric, glucono-delta-lactona, dioxid de siliciu, gumă konjac, gumă xantan, gumă guar, esteri glicerici, aromatizant, trifosfat pentasodic, citrat trisodic, ribonucleotide disodice, cargenan, carmin, arome, monoglutamat de sodiu, nitrit de sodiu, nitrat de potasiu, acetat de sodiu, tartrat de sodiu, lactat de calciu, acid folic, difosfaţi de sodiu, trifosfaţi de sodiu, polifosfaţi de sodiu, acid ascorbic, ascorbat de sodiu, aromă de fum, acid izoascorbic.

În ceea ce priveşte aditivii alimentari asupra cărora există studii care arată că aceştia pot provoca probleme grave de sănătate, situaţia se prezintă astfel:

63% dintre salamurile feliate sunt colorate cu carmin/coşenilă. Carminul nu este recomandat în alimentaţia copiilor pentru că poate produce hiperactivitate şi deficienţe de concentrare. Acidul carminic poate provoaca rinite, astm, eruptii cutanate si distruge vitamina B12.

La 22% dintre salamurile feliate s-a folosit caragenanul ca agent de îngroşare. Caragenanul (E407) este un gelifiant. Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv alimentar. În UE este interzis a fi utilizat în formulele pentru bebeluși din motive de precauție.

La 96% dintre salamurile feliate s-a folosit nitritul de sodiu ca şi conservant. La nivelul Uniunii Europene este permis a fi utilizat numai în amestec cu sarea într-o proporție de 0.0625%. Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv alimentar.

La 35% dintre salamurile feliate s-a folosit monoglutamatul de sodiu ca intensificator de gust şi aromă. Acesta provoacă reacţii alergice, dureri de cap şi de gât, ameţeală, greaţă, diaree şi poate bloca asimilarea vitaminei B6 şi a calciului.

În privinţa numărului de aditivi din fiecare produs analizat, există următoarea situaţie:

23% din produsele analizate conţin câte 3 aditivi per fiecare produs;

12% din produsele analizate conţin câte 2 aditivi per fiecare produs;

11% din produsele analizate conţin câte 5 aditivi per fiecare produs;

10% din produsele analizate conţin câte 4 aditivi per fiecare produs;

10% din produsele analizate conţin câte 6 aditivi per fiecare produs;

10% din produsele analizate conţin câte 10 aditivi per fiecare produs;

8% din produsele analizate conţin câte 8 aditivi per fiecare produs;

4% din produsele analizate conţin câte 11 aditivi per fiecare produs;

4% din produsele analizate conţin câte 9 aditivi per fiecare produs;

4% din produsele analizate conţin câte 7 aditivi per fiecare produs;

4% din produsele analizate conţin câte 1 aditiv per fiecare produs.

„La alegerea unui tip de salam feliat trebuie să aveţi în vedere cantitatea de carne din respectivul produs şi principalii nutrienţi menţionaţi în declaraţia nutriţională, respectiv cantitatea de proteine, grăsimi, acizi graşi saturaţi şi conţinutul de sare. Salamurile feliate figurează pe lista alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor de către Ministerul Sănătăţii, deoarece au un conţinut de grăsimi saturate mai mare de 5 grame per 100 grame produs şi un conţinut de sare mai mare de 1,5 grame per 100 grame produs. Având în vedere conţinutul ridicat de sare şi unii aditivi alimentari cu risc carcinogen, salamul feliat nu trebuie să facă parte din alimentaţia copiilor şi a adulţilor cu sindrom metabolic şi boli asociate acestuia. Totodată, verificaţi termenul de valabilitate, aspectul produsului şi condiţiile de păstrare din spaţiul de comercializare”, a declarat conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte al APC.

„Aflăm că studii efectuate de autorități onorabile au condus la concluzia că un consum zilnic peste 40-50 de grame de mezel este periculos pentru sănătate, și nu pentru că ar fi dăunătoare carnea, cât pentru faptul că produsele din carne fabricate conțin o sumedenie de ingrediente, care dezechilibrează balanța specifică unuui produs sănătos, multe din acestea fiind chimice. Campanii permanente urmăresc sensibilizarea consumatorilor cu privire la gravele riscuri ale consumului de carne în general și mai ales a produselor care conțin nitriți și nitrați, care creează pH acid în organism și asigură condiții pentru instalarea temutului cancer; când carnea provine de la animale tratate cu hormoni, riscurile sunt îndoite. Mezelurile sunt bogate în grăsimi și colesterol și, consumate cu regularitate, deteriorează sistemul circulator, îmbolnăvindu-ne de inimă, dar și de plămâni.

Alți cercetători ne liniștesc arătând că un corp normal și sănătos are nevoie de carne, care este sursă valoroasă pentru vitaminele din complexul și pentru atât de necesarul fier, fără de care organismul suferă mari daune. Informații referitoare la impactul pentru sănătate al consumului de salam vizează și salamurile scumpe, de lux.

Sporii mucegaiurilor, îndeosebi al speciilor nedorite, care se dezvoltă pe membranele salamurilor uscate, sunt alergeni pentru unii consumatori, așa cum rezultă din cazuistica medicală mai veche și confirmată de cazuri mai noi.

Față de aceste aspecte, este necesară reconsiderarea unor sfaturi bine amprentate în mentalul colectiv, legate unele de nefirescul consumului curent al unor produse de lux (așa cum sunt salamurile și brânzeturile cu mucegai), altele de plusul de reticență și prevedere pe care ar trebui să-l adopte cei tineri față de astfel de produse (un sfat vechi spunea că până nu ai rezolvat problemele de procreație și ai avut urmașii doriți, nu este bine să te hazardezi în extravaganțe alimentare, spre binele urmașilor). Sigur că sfânta măsură, atât de bună în toate, ar fi una din soluțiile care ar reduce mult din numeroasele probleme cu care ne confruntăm. „Singurul mod să-ți păstrezi sănătatea este să mănânci ceea ce nu vrei, să bei ceea ce nu-ți place…“ glumea în stilul său inconfundabil Mark Twain, lăsându-ne să înțelegem că măsura și cumpătare sunt răspunsuri cât se poate de la îndemână pentru cei înțelepți.

O altă măsură, evocată tot mai frecent între sfaturile pentru consumatori se referă la implicarea mai serioasă în aspectele care țin de viața și sănătatea noastră și a celor apropiați: prepararea în casă a hranei, din resurse sigure, în cantități potrivite pentru consumul casei, abandonarea principiului consumului de carne în fiecare zi în favoarea lărgirii surselor de hrană cu includerea acelor alimente care se procesează mai puțin și sunt procurate din surse autohtone, netrecute prin tratamente știute sau neștiute, dă satisfacții multiple, inclusiv în plan economic.”

Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

***

“Oriunde am merge, sistemele electronice moderne ne conduc viaţa. Fie că vorbim de un telefon inteligent, iphone, ipad sau GPS-ul de la maşină, nu ne mai putem închipui viaţa fără ele. Stăm cu ochii în telefon, iar tipul lui ne defineşte chiar statutul social. Nu contează că suntem elevi, studenţi sau angajaţi, avem telefon şi doar asta contează. Iar dacă nu avem profil pe una sau mai multe reţele de socializare, nu existăm. Da. Pentru lumea virtuală nu existăm. Şi unde e mai bine decât într-un loc în care nimeni nu ne spune ce să facem, ce şi cum trebuie să ne purtăm, ce şi cum trebuie să mâncăm şi putem să fim cine vrem. În realitate, cine crede mintea noastră că suntem. Iar atunci când postăm ceva, orice, si primim un “like”, ne umflăm în pene. E clar, suntem pe drumul cel bun! Nu realizăm că atragem doar personaje cu aceleaşi apucături şi obişnuinţe. Se numeşte “sindromul like”, o nouă patologie a lumii moderne! Aşa e şi cu mâncarea, nu mai avem răbdare să căutăm hrana adevarată, nutrienţi utili pentru sănătatea noastră. Mâncăm cu bucurie în mall-uri şi oriunde, mâncare “like” şi umplem maţul. Şi chiar dacă plătim ceea ce consumăm, adevarata notă de plată nu vine imediat, vine încet şi în timp. Mai intâi creştem în greutate, apoi apare obezitatea, diabetul şi bolile de inimă. Cum să creadă cineva că dacă mănâncă salam, mănâncă carne? Mezelurile produse prin prelucrarea cărnii, cum sunt salamurile, crenvurştii, parizerul şi altele, sunt făcute nu pentru a ne fi nouă uşor să facem sandviş copilului la şcoală, ci pentru a nu arunca resturile provenite din prelucrarea cărnii. Cum să creadă cineva că un produs sănătos poate rezista în galantarele supermarket-ului săptămâni întregi? Nu, nu poţi crede aşa ceva! De multe ori aud replica: “dar noi nu avem bani pentru mâncare sănătoasă!”. Nimic mai greşit, putem să consumăm mai puţin, dar sănătos. Putem să creştem în ogradă un pui sau un curcan şi să-l consumăm, putem să ne aprovizionăm din gospodăriile ţărăneşti, dar pentru toate aceste lucruri, trebuie să ne pese şi să ne informăm. Unde mai pui că noi suntem moderni, e ruşine să ne întoarcem la origini. Nu aşteptaţi să facă cineva, ceva pentru sănătatea voastră! Sănătatea individuală este doar responsabilitatea fiecăruia dintre noi.”

Dr. Florin Ioan Bălănică, Consultant Personal de Nutriţie şi Sănătate, Fondator „Şcoala Pentru Sănătate şi Longevitate”

• Agrointel.ro: ADEVĂRUL despre ROȘIILE cu MOȚ! Dr. ing. COSTEL VÂNĂTORU dezvăluie cum se produc TOMATELE ”cu țugui”

În această perioadă a anului, pe tarabele din piață și-au făcut loc roșiile cu moț sau roșiile cu țugui. Au încă un preț destul de piperat având în vedere că încă nu e sezonul tomatelor – între 6 și 8 lei în București și de la 4 lei în sus în alte orașe. Și, totuși, rămâne încă un mister dacă aceste roșii au fost forțate să crească prin folosirea substanțelor chimice, ca dovadă și acel moț pe care îl au – la unele mai pronunțat, la altele mai puțin vizibil.

De câțiva ani încoace, roșiile ”moțate” au fost ținta a numeroase controverse. Astfel, dacă producătorii spun că acestea au țugui ca o caracteristică a soiului Prekos, un hibrid bulgăresc extratimpuriu, cercetătorii au o cu totul altă părere. În încercarea de a afla adevărul din spatele acestui mister Agrointeligența a stat de vorbă cu dr. ing. Costel Vânătoru de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, ”părintele” a zeci de soiuri noi de legume obţinute prin cercetare și poate cel mai cunoscut expert în varietăți și cultura de roșii românești.

Moțul nu este o caracteristică a soiului Prekos

”Există un hibrid, dar nu românesc, unul bulgăresc care manifestă spontan, dar foarte rar, această caracteristică. În mod natural acest ”moț” asociat hibridului Prekos este puțin vizibil. Prekos este singurul hibrid care se vinde în România și are ușor această caracteristică de mucron, dar nu pronunțată, ce este dat de o genă care transmite această caracteristică. Sunt puține creații comerciale care au genetic această caracteristică. În rest, această caracteristică este declanșată de simulenții pentru fecundare, pentru polenizare. Acest soi sub masca căruia se ascund comercianții, manifestă foarte puțin vizibil acest așa numit moț, care este prezent la foarte puține fructe ce aparțin soiului Prekos. Nu vorbim de un soi uniform care să aibă o caracteristică expresivă și uniformă cu acest mucron”, a declarat pentru Agrointeligența inginerul Costel Vânătoru de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău.

Tomatele cu un moț pronunțat au fost forțate să se coacă

Potrivit cercetătorului din cadrul Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, apariția pronunțată a mucronului tomatelor s-a produs din cauza faptului că legumicultorul a ales să folosească produse chimice ce au avut ca efect forțarea coacerii fructului.

”Vedem pe tarabă aceste așa-zise roșii Prekos, dar care au un mucron foarte pronunțat și toate fructele de pe tarabă par ca scoase la tipar. Sunt semne că aceste tomate au fost tratate cu stimulenți de fecundare, de polenizare și de maturare a fructelor. Sunt mai multe tipuri de stimulenți, de regulă cei pentru polenizare care favorizează o formare mai rapidă a fructelor și stimulenții pentru maturare, care permit o coacere mai rapidă. Apariția acestui mucron pronunțat este cauzată de stimulenți chimici”, a explicat inginerul pentru Agrointeligența.

Semnele care indică faptul că roșiile au fost simulate artificial

Cel mai edificator test care poate arăta dacă pârguirea tomatelor a fost forțată cu ajutorul substanțelor chimice este analiza de laborator, urmată de câteva indicii care îți pot spune dacă au fost folosite substanțe chimice în procesul de maturare a fructelor.

”După analiza de laborator mai sunt câteva indicii care ne pot spune dacă acele tomate au fost forțate artificial să crească și să se coacă. Aici intră faptul că un mucron foarte pronunțat ar putea să dea de gândit că s-a umblat chimic la el.

Apoi, dacă tăiem fructul în secțiune și vedem că fructul nu are semințe, iar în lojele seminale găsim un țesut gelatinos de culoare verde și urme de semințe neevoluate este dovada că avem un hibrid și că acolo este posibil să se fi intervenit chimic cu stimulenți, pentru că fructul nu a avut timp să-și formeze sămânță și a fost grăbit să se matureze.

Atunci când secționăm fructul și găsim în pulpa exterioară a roșiei un cerc lemnos, albicios este semnul unei maturări forțate care a dus la crearea unui țesut celulozic în pulpa lui. Cepul, de la bază rămâne lemnos și verde, puternic pronunțat în fruct asta fiind un alt indiciu al faptului că tomata a fost forțată să se coacă”, susține inginerul Costel Vânătoru.

Tomatele românești apar după 10 iunie

În general, soiurile timpurii de roșii au nevoie de o perioadă de 90 de zile de la plantare pentru a se putea coace, perioadă ce poate ajunge până la 140-150 zile în cazul soiurilor tradive. Hibrizii care sunt masiv cultivați în spațiile protejate din România se coc la un interval de 100-120 de zile de la plantare.

Potrivit cercetătorului de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău, cel mai clar indiciu este faptul că în această perioadă nu putem vorbi despre o cantitate foarte mare de tomate românești în piață, ci vorbim mai ales de importuri.

”Începând cu luna viitoare, poate după 10-20 iunie putem vorbi despre primele recolte de roșii din spațiile protejate românești. Pentru a găsi tomate românești acum în piață, acestea ar fi trebuit să fie produse în spații protejate încălzite, ori dacă ne raportăm la treaba aceasta în România sunt nesemnificative suprafețele încălzite care să producă tomate și să le scoată masiv pe piață. Cel mai bun indiciu este să știi să cumperi în sezonul de producere al tomatelor în România, adică începând cu 15-20 iunie și până toamna târziu. Dacă cumpărăm în alt interval cu siguranță acelea nu prea sunt românești și există un mare risc ca ele să fie mai puțin sănătoase”, a explicat inginerul.

Care sunt riscurile la care te expui consumând aceste tomate?

Un lucru este cert: roșiile cu moț forțate chimic să se coacă produc efecte negative asupra sănătății pe termen lung.

”Efectele produse de aceste roșii nu pot fi cuantificate, ele își fac efectul pe termen lung, așa cum se spune ”mănânci acum și mori la toamnă”. Ideea este că atunci când vorbim despre legume ar trebui să vorbim despre alimente-medicament. Nu întâmplător medicii recomandă consumul zilnic de fructe și legume proaspete pentru că beneficiul lor alimentar este unanim recunoscut de toată știința lumii. Au fost primele alimente introduse în hrana omului, cele mai sigure și cele mai benefice pentru sănătate. Totuși evoluția omenirii a făcut ca în ultima perioadă de timp să vorbim din ce în ce mai des despre legume-pericol pentru sănătate.

O legumă stimulată, chimizată și cultivată mai nou pe vată minerală, numai cu substanțe de sinteză nu poate să aducă nimic bun pentru sănătate”, a declarat pentru Agrointeligența inginerul Costel Vânătoru de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, ”părintele” a 22 de soiuri noi de legume obţinute prin cercetare.

Potrivit specialiștilor din domeniu, substanțele chimice folosite la stimularea tomatelor nu pot fi metabolizate și eliminate din corp, cea mai mare parte dintre ele se acumulează în grăsimi și afectează ficatul. Cu cât înaintăm în vârstă, consumul de legume și fructe cu conținut ridicat de chimicale poate produce probleme de sănătate: îmbolnăvirea ficatului, a rinichilor și chiar unele forme de cancer. De asemenea, aceste substanțe generează apariția supraponderalității și a obezității, care favorizează declanșarea bolilor hipertensive, a diabetului și a bolilor cardiovasculare.

• ActiveNews.ro: Dovada că mâncăm legume de plastic. Roșiile care nu se strică au umplut hipermarketurile: așa arată după ce au stat în bucătărie 2 luni

Imagini de-a dreptul șocante au fost postate pe un forum dedicat agricultorilor. Un utilizator a vrut să arate tuturor ce legume consumă românii și a postat o farfurie cu 3 roșii despre care a spus că au stat acolo două luni!

“Roșii made în Italia cumpărate acum aproape două luni și păstrate în bucătărie la temperatura camerei.

Întâmplarea a făcut să le uit afară pe masă și să plec pentru 5 zile. Apoi văzând ca nu s-au schimbat am zis sa văd cât rezistă până se strică …și de atunci se pare că mai am de așteptat. Încă sunt tari în interior . Dimineața am intrat într-un Profi de lângă mine și m-am îngrozit. Cartofi din Egipt și Germania, ceapă albă din Egipt … În alt magazin fasole boabe din Egipt cu 8 lei și eu am cumpărat printr-o cunoștința din Slobozia cu 4 lei. Nu înțeleg mecanismul, unde sunt produsele românești? Unde le vindeți cei care le produceți? În afară de piețele din oraș, rar găsești prin supermarketuri ceva făcut în România. Chiar nu se poate schimba nimic? Trebuie sa mâncam toate porcăriile aduse de afară? Cei care știți circuitul, de ce nu se poate schimba situația?“, este mesajul Teodorei Mărgean.

Legaturi: