IPS HIEROTHEOS VLACHOS denunta PRESIUNILE la care au fost supusi ierarhii Bisericii Greciei de catre tabara PATRIARHULUI ECUMENIC la dezbaterile asupra documentului referitor la relatiile cu celelalte culte: “Eu insumi m-am confruntat cu un COMPORTAMENT ABUZIV”

PHOTO: © POLISH ORTHODOX CHURCH/JAROSLAW CHARKIEWICZ / via https://www.holycouncil.org/photos

Mitropolitul Hierotheos Vlachos a descris problemele legate de modul in care au decurs dezbaterile asupra documentului “Relatiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine”, explicand, astfel, ratiunea pentru care nu a aprobat si nu a semnat textul final al Sinodului Panortodox. Potrivit celor transmise prin intermediul Romfea.gr, vladica Hierotheos a invocat “motive teologice” pentru ne-semnarea textului amintit. In schimb, ierarhul a semnat, cu rezerve, textele “Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea contemporana” si “Taina cununiei si impedimentele sale”. 

Conform relatarilor inaltului ierarh, toate amendamentele aduse de delegatia Bisericii Greciei la documentul referitor la relatiile cu celelalte confesiuni crestine au fost, de fapt, respinse. Cel care ar fi jucat principalul rol in acceptarea sau respingerea amendamentelor ar fi fost IPS Ioan Zizioulas. Mai mult decat atat, textul ar fi fost amendat si modificat pana in ultimul moment posibil (chiar si in stadiile traducerii sale in limbile rusa, franceza si engleza). 

IPS Hierotheos a explicat faptul ca, in ziua dezbaterilor dedicate documentului relatiilor cu lumea crestina, delegatia Bisericii Române si-ar fi retras propriul amendament adus paragrafului al saselea (termenul propus a fost ”confesiuni crestine si comunitati” in loc de ”biserici crestine si confesiuni”), ramand in discutie amendamentul propus de delegatia greaca (”confesiuni si comunitati heterodoxe”) si cel propus de delegatia cipriota (”biserici heterodoxe”). 

In dupa-amiaza zilei dezbaterilor, in cadrul unei intruniri de urgenta, delegatia Greciei a decis sa isi apere pozitia pana la sfarsit, propunand si alternative la versiunea initiala: ”Biserica ortodoxa este constienta de existenta heterodocsilor” sau ”a altor crestini” sau ”crestinilor non-ortodocsi”. 

Insa toate aceste optiuni au fost respinse, iar Patriarhul Constantinopolului a propus o intrunire, seara, cu IPS Ioan Zizioulas si IPS Hierotheos pentru a gasi o solutie. IPS Hierotheos a raspuns: ”nu este o problema personala, ci ceva care priveste intreaga delegatie a Bisericii Greciei”. 

Atunci Patriarhul Ecumenic i-a spus Arhiepiscopului Atenei, Ieronim, ca este absolut necesar sa se ajunga la o decizie. Delegatia Bisericii Greciei a avut o alta intrunire duminica dimineata si a decis sa propuna optiunea: ”Biserica Ortodoxa accepta numele istoric al altor biserici crestine heterodoxe”. Mitropolitul Hierotheos a reactionat afirmand ca nu va semna o astfel de formulare. 

Vladica a mai relatat ca ierarhia greaca a fost criticata aspru la Sinod pentru pozitia sa. Probabil presiunile psihologice au contribuit la formularea de compromis care a fost, in cele din urma, acceptata. ”Eu insumi m-am confruntat cu presiuni serioase si comportament abuziv din partea ierarhilor. Conform informatiilor mele, si alti membri ai Bisericii Greciei au suferit aceeasi presiune”, a spus Mitropolitul Hierotheos. 

+

PS off topic: Niste “talhari” de internet persista in a prelua, fara rusine si, evident, fara acordul nostru, articolele traduse sau redactate de noi despre Sinodul Panortodox. Apologia ortodoxiei nu se face prin furaciuni si manipulari. Aceste metode nu fac altceva decat sa dea de gol scopurile adevarate urmarite de promotorii acestor siteuri de tip hoax. Ne facem datoria sa avertizam cititorii ca aceste siteuri, aparute peste noapte, avand drept unic subiect Sinodul Panortodox, nu sunt de incredere, ci sunt, in mod vizibil, destinate producerii de confuzie si agitatie. 

Iata, mai jos, traducerea integrala a textului Inaltului Hierotheos Vlacos:

Au fost făcute publice diferite comentarii în legătură cu poziția pe care am avut-o față de textul Sf. Și M Sinod al BO cu titlul: „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine”.

Unii scriu că nu am semnat, alții că l-am semnat cu unele rezerve și alții că l-am semnat.

Prin această lămurire a mea precizez că nu am semnat cu fapta acest text și, pe deasupra, mi-am exprimat rezervele față de textele „Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană” și „Taina nunții și impedimentele ei” în puncte concrete, pe care le-am dezvoltat în unele Ședințe.

În special cu privire la primul text, „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” vreau să zic că într-adevăr nu l-am semnat după o adâncă meditare, ținând cont de criterii teologice.

Nu este încă vremea să dezvolt toate inițiativele mele istorice și teologice, lucru pe care-l voi face când voi analiza mai pe larg toate procedurile și atmosfera pe care le-am apreciat după desfășurarea Ședințelor Sf. și M Sinod.

Aici mă voi referi la unele cuvinte aparte.

1. Consider că n-au trecut toate deciziile Ierarhiei Bisericii Greciei, nu numai ca la expresia „Biserica Ortodoxa recunoaște existența altor Confesiuni și comunități creștine”, ci și în alte patru-cinci cazuri.

Am ales de la început să accept să particip la Sfantul și Marele Sinod ca membru al delegației Bisericii Greciei, totuși am așteptat deciziile Ierarhiei din Mai 2016 pe subiect ca să mă hotărăsc în final dacă să vin.

Când m-am încredințat că deciziile Ierarhiei erau importante și în consens am ajuns să particip la Sfantul și Marele Sinod ca să le sprijin.

2. Au fost probleme de la început cu toată structura și concepția textului pentru că derivă din îmbinarea a două texte diferite, dar până în final am nădăjduit în îndreptarea lui și cu deciziile celorlalte Biserici.

Totuși la final am remarcat că îndreptările care au fost oferite din partea Bisericilor nu au trecut toate în text din diferite motive.

Mitropolitul Pergamului, care, sub pretextul că este Secretar, cu încurajarea Patriarhului, a fost ultimul evaluator al propunerilor, fie a respins ceva, fie a corectat, fie a adoptat și a devenit acceptată aprecierea lui din partea Bisericii de Constantinopol față de alte Biserici.

Astfel, textul, din punctul meu de vedere, nu era definitiv pentru a fi editat de Sfantul și Marele Sinod, după ce a fost corectat și prelucrat până în ultima clipă înainte de semnarea lui, încă și la traducerea lui în celelalte trei limbi, franceză, engleză și rusă.

Acesta este motivul pentru care câteva Biserici au cerut de la început retragerea textului pentru o prelucrare mai departe. La fel, textul este mai mult diplomatic și fiecare poate să-l folosească după preferința lui.

Cum am susținut în Ședința Sfantului și Marelui Sinod, textul nu are bază ecleziologică riguroasă și subiectul care este Biserica și care sunt mădularele ei a fost unul din cele aproape 100 de subiecte care au fost propuse pentru Sfantului și Marelui Sinod, dar între timp s-au redus în perspectiva să se facă o dezbatere mai largă și un dialog și după aceea să se decidă în această privință.

Trebuia, în continuare, mai întâi să se cerceteze și să se hotărască ce este Biserica și care sunt mădularele ei și apoi să fie definită poziția neortodocșilor. La fel, dacă semnam textul acesta, aș fi negat practic toate câte am scris pe teme ecleziologice pe baza Sfinților Părinți ai Bisericii. Și nu aș fi putut face asta.

3. Nu se poate înțelege în întregime de ce am refuzat să semnez dacă nu voi da și câteva explicații de ce delegații Bisericii Greciei au schimbat în clipa aceea decizia unanimă a Ierarhiei Bisericii.

După cum se cunoaște, decizia de la început a Ierarhiei, din Mai 2016, era că „Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor Confesiuni și Comunități creștine” și ea a fost modificată cu propunerea „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine neortodoxe”.

Diferența dintre cele două fraze este evidentă. Vineri, când a fost dezbătut textul concret, dezbaterea a ajuns la o fundătură la paragraful al șaselea, când a intervenit discuția despre denumirea Bisericilor.

Biserica României a propus să se spună „Confesiuni și Comunități neortodoxe”.

Biserica Ciprului a propus să se spună „Biserici neortodoxe”. Și Biserica Greciei a propus să se spună „Confesiuni și Comunități creștine”.

Deoarece Biserica României a retras propunerea ei, s-a făcut dezbatere între propunerea Bisericii Ciprului, care fost acceptată de celelalte Biserici, și propunerea Bisericii Greciei.

La consfătuirea particulară a delegației noastre vineri la prânz s-a decis să rămânem constanți pe propunerea Ierarhiei și să se sugereze soluții alternative, altfel spus să scrie „Biserica recunoaște existența neortodocșilor” sau „altor creștini” sau „creștinilor neortodocși”.

Deoarece nu au fost acceptate propunerile Bisericii Greciei, Patriarhul Ecumenic la Ședința de după amiază de vineri a propus public să se facă o întâlnire între Mitropolitul Pergamului și mine pe chestiune ca să se găsească soluție.

Mitropolitul Pergamului nu s-a arătat dispus la așa ceva și eu am declarat că nu este o temă personală ca să-mi asum asemenea responsabilitate, ci este o temă pentru toată delegația.

Atunci Patriarhul Ecumenic a propus Arhiepiscopului Atenei să se găsească o soluție oarecare.

Sâmbătă dimineață, înainte de Ședință, delegația noastră s-a întâlnit să se decidă.

Arhiepiscopul Atenei și a toată Grecia kyr Ieronim, în stil democratic, a menționat că există trei soluții concrete.

Prima să rămânem la decizia Ierarhiei; a doua să aducem o nouă propunere despre care nu știu cum a rezultat și cine a propus-o, adică: „Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine neortodoxe” cu un argument special; și a treia să primim propunerea Bisericii Ciprului, care avea sensul de „Biserici neortodoxe”.

S-a făcut dezbatere și votare între membrii delegației noastre pentru cele trei propuneri. Personal am susținut prima propunere cu unele formulări alternative ale ei, la care m-am referit înainte, în timp ce toți ceilalți de față au votat a doua nouă propunere.

Am considerat că această propunere nu era mai indicată din perspectivă istorică și teologică și am declarat imediat în fața tuturor celor de față că nu voi semna textul acesta dacă se stabilește această propunere, totuși, de dragul unității, mă voi abține de la dezbatere mai departe.

În consecință, nu voi putea să semnez textul din acest motiv.

4. Încă un motiv care nu este sigur și substanțial, dar are o greutate aparte, este că s-a dus o critică textuală intensă față de Biserica Greciei pentru decizia ei.

Desigur, Arhiepiscopul Atenei și a toată Grecia, kyr Ieronim a respins cu un rost foarte important această plasare insultătoare.

În final, totuși, rezistența aceasta a jucat un rol psihologic la formularea celeilalte propuneri. Măcar eu personal am primit cu seriozitate presiunea și abordarea injurioasă din partea Ierarhilor pentru poziția mea și m-am încredințat că au avut parte de presiuni și alți Arhierei ai Bisericii noastre.

Si, deoarece totdeauna lucrez cu calm, sobrietate și libertate, nu am putut să admit asemenea practici insultătoare.

Acestea sunt motivele mai grele care m-au făcut să mă dezic din conștiință și teologic să nu semnez.

Desigur, la final textul care a fost făcut public s-a folosit și de numele meu ca și cum aș fi semnat textul, desigur pentru că am fost membru al delegației Bisericii Greciei.

Acestea sunt câteva elemente din câte s-au întâmplat pe tema aceasta.

Mai mult voi scrie mai târziu, când voi analiza și problematica – din perspectivă istorică și teologică – a propunerii finale pe care a sugerat-o Biserica Greciei și a trecut în textul oficial.

traducere pentru Cuvantul Ortodox de m.l.