“Era ca dupa razboi… Vine furtuna peste tara, fratilor, din pricina faradelegilor noastre…” – MARTURII TULBURATOARE DE LA CITITORI care au trait pe viu VIJELIA teribila, cu aspect de TORNADA, dezlantuita duminica la TIMISOARA. Furtuna a daramat o CRUCE DE PE CATEDRALA capitalei Banatului si a distrus Troita din fata ei! MULTE BISERICI AU RAMAS FARA TURLE SI ACOPERIS. Noi imagini VIDEO

“Dar ceilalti noua unde sunt?”… (Luca 17, 17)

Lucian-Octavian Anghel:

Nu stiu daca cineva ar putea reda evenimentele in asa fel incat sa fie patrunse si intelese de cineva in felul si in duhul in care s-au petrecut aievea.

Dumnezeu a randuit sa ajung ieri la Timisoara, in oras, cu cateva secunde inainte ca furtuna sa izbeasca acel loc din Calea Lugojului. Am vazut panouri cazand, retezand fire de curent electric, am vazut copacii rupti si purtati ca niste paie cale de sute de metri printre oameni si masini – oameni care nu au avut nici o avertizare prealabila, oricat de mica.

Am umblat mult in natura la viata mea si am trecut prin furtuni violente, in toate conditiile naturale posibile in tara la noi. Inclusiv pe pisc de munte, de despicau fulgerele pietre langa noi si sub noi. Dar ca furtuna de ieri nu am vazut niciodata.

Si faptul ca fizic a fost vorba de o tornada, s-a putut constata practic: ca un vant care se propaga longitudinal nu incepe brusc de la o secunda la alta, asa cum a inceput in locul in care m-a dus ieri mila lui Dumnezeu. Eu am vazut nebulozitatea din departare, de pe dealurile de la Lugoj si Faget; si ma asteptam sa fie furtuna mare; insa abia au cazut cativa stropi si a fost putin vant, pana am intrat in oras; am oprit la prima benzinarie sa alimentez masina, si am vazut efectiv felul in care a lovit instant un vant oarecum perpedicular pe directia de deplasare a nebulozitatii in spatiu. A fost o viteza unghiulara care a smuls copacii din radacini, a smuls obiecte de metal de cateva tone, masini de multe tone, structurile din benzinarii, magazine, constructiile din oras, acoperisuri si ziduri de caramida. Cand am incercat sa ies din masina prima data, sa ajut cativa oameni surprinsi sub copaci de prima izbitura violenta a vantului, nu am putut – atat de tare lovea lateralul masinii. M-am opintit bine ca sa pot iesi, desi nu-s foarte firav trupeste.

Dupa prima rafala si dupa ce oamenii s-au mai dezmeticit am traversat jumatate de oras – era ca dupa razboi – literalmente. Resturi de cladiri si copaci erau intinse peste tot pe strazi, oamenii erau total neputinciosi si in stare de soc, iar orasul paralizat. Aceasta distrugere a durat mai putin de jumatate de ora, as zice. Pentru ca furtuna se deplasa ea insasi cu viteza destul de mare – am observat mai tarziu pe drumul de intoarcere, cand am mers oarecum paralel cu ea si intrucatva in urma ei, spre est.

Distrugerea lasata in urma, [victimele] si numarul de masini si cladiri rau avariate au fost neobisnuit de mari. De la politistii si jandarmii din oras am aflat despre toate (mai greu am aflat locul si informatii despre protestul impotriva vaccinarii obligatorii – asta a fost ceva cvasi-necunoscut de catre cei din Timisoara, si numai Domnul m-a ajutat de i-am gasit pe organizatori).

Ce vreau sa spun este ca mi-as dori sa pastrez vesnic acea luciditate si constientizare ca viata mea in orice clipa atarna efectiv de Dumnezeu si numai de Dumnezeu, cum am simtit in acea jumatate de ora, in care au trecut vajaind pe langa mine copaci imensi, crengi rupte si purtate de tornada, bucati de acoperisuri, bucati de metal si cine mai stie cate lucruri – iar noi oamenii, printre care si eu, am ramas in viata.

Cum zicea parintele meu aseara, inca sunt prea pacatos sa ma ia Domnul de pe aici. Asa am si simtit ca stau lucrurile.

Dar sa stiti ca cea mai mare uimire si tristete nu am avut-o constientizand ca asa arata lucrurile cand Dumnezeu ingaduie urgie peste noi. Nu… Cea mai mare tristete am avut-o cand am intrat in Catedrala si mai erau inauntru mai putini oameni decat degetele de la o mana, desi se adapostisera inauntru multi dintre cei care se intamplasera in jur, prin centrul orasului, la timpul cand a lovit tornada. Cand am intrat pe usa locasului Sfant ma asteptam sa vad oameni in genunchi la rugaciune… Ma pregateam sa ma alatur celor aflati in smerenie si rugaciune fierbinte catre Domnul Dumnezeul puterilor… Insa, nimic… O tacere desavarsita… Din toti cei care alergasera inauntru pentru izbavire nu mai era aproape nimeni… Mai erau doua maicute, care au ascultare acolo si o familie cu copiii, venita tocmai de la Deva, pentru manifestul public, ca si mine.

Furtuna aceea a trecut mai departe in jumatate de ora. A mai fost timp pana la ceasurile programate pentru manifest doar cat sa ma ajute Domnul sa gasesc locul si oamenii. Ploaia sporadica ce urmase furtunii nu i-a descurajat pe frati.

Cei mai curajosi dintre doritorii de pace si adevar s-au strans, ne-am unit si am urmat un traseu scurt cu voie de la imparatia locala, tinand in maini tiparituri despre criminalitatea acestei vaccinari obligatorii si despre dedesupturile ei ce put a moarte si a iad.

Cativa oameni iesiti dupa furtuna prin zona ne-au aprobat, surprinsi si bucurosi de initiativa fratilor, dar discret… Simpla prezenta a oamenilor legii in uniforma se pare ca are un efect semnificativ inhibator asupra curajului cetateanului de rand, chiar de a-si exprima aprobarea fata de subiectul tabu al ciudatilor necivilizati anti-vaccinare-obligatorie.

Cei 100 de oameni curajosi, dintre care multi cu copiii lor, m-au bucurat. S-a vorbit deschis si clar despre aspectele esentiale si deosebit de grave din legea vaccinarii obligatorii.

Ma bucur ca i-am cunoscut pe oamenii aceia treji si curajosi si cuminti – cu dragile lor familii. Si ca total surprinzator l-am cunoscut acolo pe fratele Vela Gheorghe, familiar cred celor de aici de pe forum, de cuvantul caruia tare m-am bucurat si tare s-au folosit si oamenii prezenti la manifestatie.

Apoi fiecare s-a indreptat spre a da o mana de ajutor unde era nevoie.

M-am intors cu mare greutate, ca in urma furtunii pe zeci de kilometri au ramas distrugere si zeci de masini avariate, pe marginile drumurilor, cu precadere pe autostrada pana la Lugoj.

Acum sunt in Bihor, unde oamenii pun randuiala dupa cat si cum pot, in urma furtunii.

Domnul a randuit absolut tot ce s-a petrecut ieri, iar judecatile lui nu le ispitesc eu. Cand am plecat ieri dimineata de acasa spre Sfanta Liturghie, in Sibiu, nu ma gandeam ca voi trai toate acestea.

“Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?” (Luca 13, 4)

Vine furtuna peste tara, fratilor, din pricina faradelegilor noastre…

Domnul sa mai ingaduie si sa mai amane varsarea maniei Lui peste noi… Ieri am avut o pregustare de cateva minute doar, in fiecare loc prin care a trecut…

Domnul sa-i pomeneasca in Imparatia Lui pe cei trecuti ieri din lumea aceasta prin furtuna.

Domnul si Maica Domnului sa ne miluiasca si sa nu ne lase! Amin.

***

Vela Gheorghe:

Copiii mei cei mici s-au pus în genunchi și au început să plângă și să strige cu lacrimi “Doamne Potolește Furtuna TE RUGĂM DOAMNE…”!

Fetele îmi erau plecate la ziua unei colege de clasă, a uneia din ele!

Soția a început să plângă…! Eu mă rugam, dar nu cu focul celor mici…

Ne-a fost frică tare că ne sparge vântul geamurile de la baalcon. Nici acum nu știm cum de nu ne-a luat vijelia, acoperișul blocului, așa cum a făcut la alte blocuri!

Lângă blocul nostru vântul a trântit din rădăcină o salcie de grosime medie, a scos din bitum un semn de circulație și a trântit niște tarabe de lemn la o piață de mărfuri din apropiere…

Apa ni s-a luat în bloc în jur de o oră, iar curentul avea oscilații de tensiune…

Imediat după furtună, fetițele mi s-au întors acasă, de la ziua colegii lor, și mi-am luat doi dintre copii, un băiat și o fată și am mers la MARȘUL ANTI-VACCINARE OBLIGATORIE!

Când am ieșit din bloc, în jurul blocului earu numai crengi căzute, crenguțe mai mici cu frunze de copaci, cutii de carton și multe gunoaie udate de ploaie…

Am mers să luăm un taxi…căci tot transportul public a fost paralizat în Timișoara! Dar și taxi am găsit cu mare greutate, fiindcă nu mai puteam face comenzi telefonice, căci căzuseră multe din liniile de telefonie fixă…Și când mergeam pe jos căutând un taxi, auzeam numai sunete de DRUJBE care tăiau copaci și crengi…După ce am luat taxiul am văzut din taxi imagini de coșmar…O bucată dintr-o arteră importantă a Timișoarei era ROȘIE complet, fiind plină de cioburi și resturi de țiglă și de cărămizi zdrobite pe carosabil, care fuseseră luate de vânt și care aterizaseră pe șosea…!

A fost afectată până și clădirea pompierilor, iar unul dintre aceștia era urcat pe acoperiș, încercând să-l repare…

Când am ajuns la punctul de întâlnire, unde trebuia să ne alăturăm manifestanților și protestatarilor anti-vaccinare OBLIGATORIE am văzut că aceștia deja plecaseră, căci până să găsim taxiul, întârziaserăm peste un sfert de oră…

Și în apropiere am văzut doi polițiști care analizau și inspectau locul unde un tramvai cu călători în el, a fost lovit de cărămizile pe care furtuna le desprinsese și purtase prin aer, în timp ce staționa în stația din P-ța Libertății…M-am îndreptat cu copii spre cei doi Polițiști și I-am întrebat dacă știu să-mi spună încotr-o a pornit coloana manifestanților. Polițiștii mi-au arătat direcția, dar mi-au mai spus: “Vă rog să transmiteți și celorlalți manifestanți că am fost anunțați prin stație că în jurul orei 18,00, Furtuna va reveni și va fi la fel de puternică…” Dar din Mila lui Dumnezeu nu a mai revenit, ba chiar, cerul s-a înseninat!

Am pornit pe urmele manifestanților, I-am ajuns din urmă, ne-am alăturat lor și împreună cu coloana am revenit în P-ța Libertății unde am ascultat mai multe luări de cuvânt ale organziatorilor. Am luat și eu cuvântul, și după protest, am mers cu copii să ne închinăm la Catedrală, sperând că mai găsim Moaștele Sf. Iosif Cel Nou De La Partoș, expuse spre închinare, credincioșilor, dar nu le-am mai aflat expuse, căci au fost mutate la locul lor obișnuit din incinta Catedralei.

În fața Catedralei nu ne-a venit să credem ochilor ce vedeam…Copaci rupți de la jumătate, semafoare și semne de circulație strâmbate, panouri electronice de afișare a mersului autobuzelor sparte, indoite sau trântite la pământ…! Pe jos erau fire electrice căzute. În fața Catedralei se vedeau numai utilaje și mașini cu girofaruri. Erau echipaje de la ENEL, de la Poliție, de la Pompieri și chiar Ambulanțe.

Am intrat în Catedrală și ne-am închinat la Sf. Iosif, la locul obișnuit unde se găsesc Moaștele lui, stând la rând mai multe minute, după care ne-am închinat la celelelalte Icoane din Catedrală. Și am rămas impresionați că în mai puțin de 20 de minute cât am stat eu cu copii în Catedrală, când am ieșit firele de curent erau deja luate de pe jos, iar unele resturi de copaci erau îndepărtate, dar nu toate…!

De la Catedrală am traversat bulevardul și am mers pe jos câtva minute bune. Am trecut pe lângă Parcul din fața Catedralei (căci prin el nu se putea traversa de mulțimea de copaci rupți…) și am crezut că ne aflăm într-o pădure în toată regula, cu o mulțime de copaci tăiați…căci peste tot erau numai crengi căzute, iar dacă nu erai atent îți puteai rupe papucii, cum era să mi se întâmple mie…

Într-un final am ajuns acasă…și I-am I-am mulțumit lui Dumnezeu că am trecut peste acest necaz, căci putea să fie mult mai rău…

Copilul meu cel mare, a fost plecat la țară la bunici, la o distanță de aproximativ 130 de km de Timișoara, și s-a întors ieri…cu trenul, și o distanță de 130 de km a parcurs-o în mai mult de 10 ore, trenul staționând nu mai puțin de jumătate de ceas, uneori chiar peste o oră ÎN MULTE STAȚII de pe traseu…A ajuns într-un final acasă la ora 2 și jumătate, după ce am plecat după el și l-am așteptat ceasuri întregi în gară… Nici la 2 nu ar fi ajuns la Timișoara, dacă nu ar fi plecat un Domn cu mașina la REMETEA, Gara și Stația, care este PRIMA, înainte de Timișoara și unde trenul a staționat mai bine de un ceas…copilul acelui Domn s-a nimerit să fie în compartiment cu fiul meu cel mare și i-a luat pe amândoi, dar și pe alți adolescenți și i-a adus până la Gara de Est din Timișoara, de unde l-am preluat eu…Când l-a văzut Maică-sa pe fiul nostru l-a pupat peste tot, de bucurie că a ajuns în sfârșit acasă…

Așa cum am spus putea să fie și mai rău…Dar Dumnezeu a fost ÎNCĂ Bun…!

Azi nu am avut până după amiază internet…Timișoara a fost ca după război…

Dar Slăvit Să Fie Domnul că nu a lăsat ca Mânia Lui să fie mai mare, căci ne-ar fi prăpădit cu totul! Amin!

***

Furtuna a dărâmat mitra și crucea de pe turla de sud a Catedralei Mitropolitane din Timișoara – și Troița primită în 1990 a fost distrusă

Furtuna de duminică de la Timișoara a afectat și lăcașuri de cult din Timișoara. Printre ele se numără și simbolul ortodoxiei bănățene, Catedrala Mitropolitană a Banatului, care suferit pagube la acoperiș. Astfel, în afară de țigle căzute și sparte, cea mai semnificativă stricăciune a fost desprinderea ornamentului în formă de mitră și crucea de pe turla de sud a edificiului, de peste altar.

De asemena, troița din fața Catecdralei, donată în 1990 de Alexandru Perţa-Cuza din Târgu Lăpușa fost distrusă.

Adevarul:

FOTO Urmări devastatoare ale furtunii: Catedrala Mitropolitană din Timişoara a pierdut o cruce de pe un turn, sinagoga a rămas fără acoperiş

Stricăciuni la bisericile ortodoxe 

Furtuna năprascnică de duminică a afectat foarte multe din bisericiile din judeţul Timiş. Reprezentanţii Mitropoliei Banatului s-au aflat azi pe teren pentru evalua pagubele. ÎPS Ioan Selejan, mitropolitul Banatului a plecat şi el spre parohiile afectate.

“Furtuna a afectat îndeosebi bisericile şi casele parohiale, a afectat troiţele din curtea bisericilor şi de la răspândiile drumului, ba chiar şi cimitirele. În judeţul Timiş avem mai multe biserici rămase fără turle, pur şi simplu au fost aruncate pe pământ, biserici ale căror acoperiş a fost luat de vânt, fără ţigle. Avem şi case parohiale rămase fără acoperiş. Reşedinţa noastră eparhială, un corp, a rămas şi ea fără acoperiş. Parcurile bisericilor noastre au fost pur şi simplu devastate. La parohia din Sinaia peste 50 la sută din parc este devastat”, a declarat părintele Ioan Popescu, vicarul Mitropoliei Banatului.

O cruce de pe Catedrală s-a dărâmat

Catedrala Mitropolitană din Timişoara a fost şi ea afectată. Ornamentul de pe unul din turnurile bisercii a căzut. Părţile laterale au multe ţigle smulse de vânt, o troiţă ridicată în memoria Eroilor Revoluţiei a fost ruptă. Foarte mulţi copaci din jurul Catedralei sunt rupţi.

“Au fost activate asigurările lăcaşurilor de cult, preoţii şi credincioşii s-au mobilizat foarte repede. Au rămas în lucru bisericile care au suferit avarii grave. Nu putem să evaluăm acum costurile, specialiştii se află la faţa locului, se fac fotografii, se întocmesc documente. Dar preoţii şi credincioşii s-au mobilizat foarte bine”.

Cele mai grav afectate biserici sunt cele de la Ghilad, Giulvăz, Toager, Bichigi, Sinteşti, Vucova. Turla bisericii de la Remetea Mare este căzută.

“Este o dezlănţure fără precedent la noi. Dacă nu vom înceta cu defrişările sălbtatice, cu poluarea excesivă şi cu testele nucleare, vorba Domnului Iisus Hristos, <mai mari de atâta vom vedea>. Din păcate oamenii sunt răi, îl constatăm şi noi. Biserica înseamnă mereu la bunătate, la practicarea virtuţilor, dar de multe ori constatăm că vocea noastră parcă se aude în pustiu”, a mai spus părintele Popescu.

[….]

MEGA-FURTUNI NEPREVAZUTE AU FACUT PRAPAD IN VESTUL TARII. Opt morti, zeci de raniti, localitati devastate – imagini incredibile de la VIJELIA cu aspect APOCALIPTIC din TIMISOARA, ne-anuntata de meteorologi… (VIDEO, FOTO)