Arhiepiscopul Ieronim: NU CUMVA ACEASTA CRIZA NE ESTE SPRE JUDECATA?

• Romfea.gr: Arhiepiscopul Ieronim: “Nu cumva aceasta criza ne este spre judecata?”

Crizele judeca oamenii. Ne pun fata in fata cu responsabilitatile noastre, ne dezvaluie “rezervele” care se afla in adancul nostru, dincolo de aparente, ne dezgolesc de orice pretentii si justificari, ne arata calitatea de creatori ai prezentului si ai viitorului. Nu face exceptie nici actuala adanca criza economica si morala care inabusa natia noastra si care impinge societatea cu zeci de ani in urma, dar care doar de putina vreme s-a declansat cu toata durerea ei si care ne pune in fata unei crize – judecata. Intr-o incercare de a identifica domeniile in care suntem judecati ca popor, ne vom concentra pe trei aspecte cruciale pentru ipostaza omului ca persoana:

Α) Noi si propriul nostru eu

Cine suntem noi cu adevarat dincolo de mijloacele noastre de aparare si de machiajul prin care ne “infrumusetam” prezenta noastra in societate? Care este eul nostru autentic si de ce l-am ingropat sub un mal de consumism si rafinament? Sfantul Vasile cel Mare ne spune ca noi, ca persoane, suntem altceva decat bunurile “noastre”,decat ceea ce detinem, ceea ce constituie aparenta noastra, si ne indeamna sa nu ne pierdem niciodata discernamantul in aceasta privinta.

Simtim noi ca valoarea noastra provine numai si numai din faptul ca suntem fapturile lui Dumnezeu? Nu cumva am pierdut busola in aceasta privinta? Nu cumva am crezut ca avutiile noastre adauga valoare acolo unde ea nu exista? Nu cumva am supradimensionat nevoile noastre artificiale pentru a acoperi saracia noastra interioara? Nu cumva eliminarea acestor nevoi este in final spre salvarea noastra? Desigur ca e de dorit ca o astfel de lucrare de inlaturare sa fie facuta de buna voie si in mod constient, ceea ce biserica si traditia defineste ca fiind asceza.

Dar si atunci cand se produce in mod violent si neasteptat, avem posibilitatea sa obtinem un bine din ceva rau. Sfantul Ioan Gura de Aur scria ca “sarac nu este cel ce nu are nimic ci acel caruia ii este frica de saracie.” Lipirea de cele materiale prin urmare ne lipseste de libertate si de pacea sufleteasca.

Β) Noi si ceilalti

Apogeul crizei economice pare sa trezeasca puterea milosteniei in societatea noastra. Mesajul este imbucurator. Dar de ce avem nevoie de durere ca sa ne descoperim semenul? Nu existau si inainte de criza langa noi oameni in lipsuri si cu probleme? Iubirea concreta trebuie sa fie o atitudine permanenta in viata noastra. Tot mesajul lui Hristos este cladit pe necesitatea iubirii. Iubirea, ca grija continua si constienta pentru celalalt, a reprezentat innoirea revolutionara a crestinimsului si, fiind aplicata in mod eroic de multi oameni de-a lungul secolelor, a reprezentat pana la urma puterea sa decisiva in confrunatrea cu alte idei si religii.

Un popor care de-a lungul a doua mii de ani se bucura de caracterul sau crestin, este in pericol sa se instraineze de puterea hranitoare a dragostei din cauza obisnuintei si a rutinei, ingenunchind in fata atractiei puternice a autosuficientei si a individualismului. Lucrarea concreta a faptelor de iubire nu acopera doar anumite nevoi concrete ale oamenilor. Actioneaza si in sensul inaltarii noastre catre mesajul esential al Evangheliei. Ne readuce intr-o relatie interioare de taina si comuniune cu Hristos, pe Care Il regasim in persoanele celor suferinzi si nevoiasi, asa cum de altfel ne-a spus-o foarte clar chiar El.

Si, in cele din urma, prezinta crestinismul in lumea moderna ca pe o nadejde cosmica, vie si puternica, si nu ca pe ceva anchilozat care vine din trecut si nu mai are nimic esential de oferit. Din pacate trebuie sa marturism, unii crestini (din fericire nu toti), de multe ori cultivam prin atitudinea noastra o dezamagire de acest gen in randul oamenilor. Sfantul zilelor noastre, vindecatorul si cunoscutul Sfant Nectarie, ne subliniaza ca omul cu dragoste adevarata si cu o inima milostiva se bucura cand poate sa daruiasca si sa aline durerea. Literalmente spune: “sa traiesti pentru dragostea de aproapele tau”. Cine face acest lucru se aseamana in cel mai inalt grad cu Dumnezeu, Care este iubire.

C) Noi si Dumnezeu

Poporul nostru nu este caracterizat de procente ridicate de ateism, asa cum sunt alte popoare din vestul Europei. In ciuda faptului ca e credincios, totusi pare sa aiba o pozitie inconsecventa: leaga practicarea credintei de greutatile vietii. Cu alte cuvinte, noii grecii, in mare parte, alergam la Dumnezeu pentru a ne fi sprijin in multele noastre probleme. Dar nu asta a vrut Hristos. Nu a vrut sa fie doar “intrerupatorul” problemelor noastre.

O criza ca cea de acum reprezinta o extraordinara sansa sa Il descoperim pe Dumnezeu asa cum este si sa Il iubim pentru ceea ce are sa ne ofere. Si acesta nu este nimic altceva decat bogatia Dumnezeirii Sale, puterea Sa de a transforma omul si de a-l sfinti. Sa-l vindece de patimi si sa-l faca partas Slavei Sale negraite. Criza poate sa ne descopere cum aplecarea noastra spre patimi si zgomotul pe care il cultiva societatea senzationalului si a consumismului ne indeparteaza de Dumnezeu, Care obisnuieste sa vorbeasca sufletului nostru pe “tonuri” mai joase.

Cum multe certitudini din jurul nostru se prabusesc si probabil vor continua si mai mult pe viitor, un Dumnezeu care arde de dorinta de a ne hrani cu Trupul si cu Sangele Sau reprezinta un punct de referinta si de siguranta de neclintit. Dar si de recunostinta.

Dupa cum spune Sfantul Grigorie Teologul “numai atunci cand Il vom iubi cu adevarat pe Dumnezeu, Il vom cunoaste cu adevarat “. Poate ca pentru cei mai multi dintre noi El ramane o mare necunoscuta…

Fratii mei, sa nu ne temem! In istoria tarii noastre am trait situatii mult mai grele si mai cumplite. Dar mai ales sa nu ne temem deoarece Dumenezu este stapanul istoriei si are puterea sa-l faca pe om sa fie partas la crearea acesteia. Nu este exagerat acest cuvant: un om care este victima a consumului, a narcisismului, a patimilor, nu creeaza istoria ci se taraste in spatele ei. La polul opus, un om care rezista poftelor josnice, lupta si cateodata sufera pentru ca in jurul sau sa prevaleze adevarul si compasiunea, reprezinta o speranta pentru tara sa si pentru intreaga lume. Un astfel de om este capabil sa reziste grupurilor de interese punand pecetea dragostei pe tot ceea ce face zilnic. Un astfel de om este capabil sa faca din lipsurile si criza actuala un punct de plecare pentru o lume mai buna.