CE (MAI) ESTE DRAGOSTEA DE TARA ASTAZI?
DRAGOSTEA DE ȚARĂ. Ce (mai) este, cum se arată
Ce ne mai spune nouă, oameni ai acestor vremuri, dragostea de țară?
Între rămășițele ideologiei patriotarde, ale naționalismului ceaușist de paradă, astăzi pe moarte, și cosmopolitul ubi patria, ubi bene, împărtășit atât de tinerii noștri occidentalizați, fie la universitățile Apusului, fie la plantațiile de căpșuni, pare că dragostea de țară rămâne ceva vag, imprecis. Alteori, pentru a parafraza pe Caragiale, pare că dragostea de țară la români e sublimă, doar că lipsește cu desăvârșire.
Dragoste de țară, chiar până la lacrimi, pretinde că are și cel care vrea să ne dizolvăm în structuri supranaționale ca Statele Unite ale Europei, și cel care vrea să schimbe totul în țară, într-o manie a reformismului care vrea să pătrundă în toate straturile societății, de la mentalități la instituții, și cel care vrea să ne vândă resursele naturale pe o nimica toată, sau cel care disprețuiește profund poporul pe care ar vrea să-l vadă, din prea multă dragoste, probabil, modernizat cu forța.
De sentimentele naționaliste se folosesc și cei care vor să capitalizeze nemulțumirea socială în propriul folos și pentru propria agendă politică. Asta la nivel politic.
La nivel cultural, există o adevărată vrie a unui excepționalism românesc întors pe dos care vede în România un fel de mahala amorfă, lipsită de orice valoare intrinsecă, resimțind faptul de a trăi în această țară e resimțit ca o nenorocire, ca un blestem fatal. E o adevărată manie în această flagelare ipocrită a României și a faptului de a fi român, ipocrită deoarece, de obicei, acest discurs vine din partea unor ”elite” care se percep superioare, europenizate, occidentalizate, total diferite de mahalaua populară, care nici nu se mai ostenesc să-și ascundă disprețul față de orice înseamnă românesc.
Dar, poate, cel mai grav fenomen legat de acest subiect este persistența unei mentalități dominante, mai ales în ultimele doua decenii, conform căreia interesele naționale, interesele românești, se confundă cu o anume agendă politică străină (respectiv, euro-atlantică) sau cu una economică străină (în speță, neoliberală). Dincolo de discuția geopolitică sau strict economică ce are componentele sale tehnice în care nu ne adâncim, ceea ce trebuie subliniat este faptul că, pentru elita noastră și structurile formatoare ale opiniei publice, punctul de vedere românesc în chestiunile esențiale, strategice, ale țării, nu există.
Sigur că, declarativ, s-a repetat până la sațietate că interesele naționale se confundă cu cele ale structurilor euro-atlantice, însă, în realitate, ceea ce s-a obținut în acești din urmă ani a fost dispariția completă a conținutului ideii de interes național. A avea interes național înseamnă a conștientiza, în primul rând, faptul că exiști ca națiune, ca stat național, cu anume resurse, într-o anume poziție geopolitică, cu anumite mize fundamentale, seculare, de urmărit, și, în al doilea rând, să faci exercițiul unei judecăți proprii asupra realităților istorice și actuale în care să ții cont de ce ești, ce ai și ce ai moștenit (cultural, social și economic). Or, chiar mai grav decât diversele angrenaje instituționale în care România a intrat sau diversele sale opțiuni, este tocmai renunțarea completă la acest exercițiu propriu de gândire în urma căruia să obținem o perspectivă românească nu doar asupra problemelor de importanță locală ci chiar asupra marilor teme care frământă omenirea.
În acest sens, să ne gândim la o situație ipotetică: să presupunem că un jurnalist britanic ar vrea să sintetizeze poziții specifice țărilor europene față de subiecte actuale. Să zicem că întrebarea acestuia ar fi: Ce zic ungurii, bulgarii, sârbii și românii despre criza economică și raporturile cu Apusul? Jurnalistul poate nota anumite poziții conturate clar de unele din aceste națiuni prin decizii strategice care reflectă interesele acestor țări. Ungaria, de pildă, își protejează micii agricultori și supune băncile și supermareturile la taxe mai mari, pentru a proteja interesele populației autohtone, și reușește să scadă prețurile la energie și gaze. Pe plan geopolitic, Ungaria încearcă să redevină la fel de influentă în Europa Centrală ca pe vremea trecutului său imperial. Bulgaria negociază la două capete, atât cu Rusia cât și cu SUA, și reușește, la rându-i, să obțină contracte avantajoase cu Gazprom prin care să scadă prețurile la energie și gaze pentru populația sa, respingând ferm, totodată, orice acord cu FMI, pe care-l consideră responsabil de agravarea crizei economice. Serbia a început și ea să pună condiții Uniunii Europene, mai ales în ceea ce privește sensibilul dosar Kosovo.
Dar România? Aici jurnalistul britanic nu ar trebui să se uite către București sau către agenda conducătorilor României, ci la Bruxelles, la Washington și la FMI. Pentru că nu ar găsi decizii strategice care să reflecte interesele românești, ci doar o aplicare obedientă a directivelor europene sau de la FMI, sau o aliniere fără rest la agenda americană. Așa se face, că, deși are mai mult gaz și hidrocarburi decât cele trei țări menționate, totuși în România gazele și energia se scumpesc, pentru că se aplică o directivă europeană de liberalizare a prețurilor al cărui unic scop este avantajarea companiilor străine (occidentale) care fac profit vânzându-ne nouă, propriul gaz, mai scump. Pe plan geopolitic, asistăm la aceeași lipsă a elementului românesc în agenda externă a României (cu singura excepție a atitudinii pe tema independenței Kosovo, cine știe până când). Pe bună dreptate, jurnalistul nostru britanic s-ar putea întreba ce se întâmplă cu România? Pentru că această țară, din punct de vedere al intereselor și deciziilor strategice, pur și simplu pare că nu există… Ci există doar interese străine, corporatiste, agende ale unor puteri politice și economice aplicate de niște executanți locali.
În aceste condiții, dragostea de țară ar însemna, de pildă, capacitatea de a identifica potențialul și vocația acestei țări. România are un potențial anume prin populația, resursele, așezarea sa, care, dacă este identificat și valorizat corect, poate duce la o așezare economică și socială care, dacă nu ar duce la bunăstare, ar putea genera măcar o stare decentă pentru toți locuitorii săi. Pentru aceasta, însă, ar fi nevoie de o renunțare la ideologia dominantă astăzi în România, neoliberalismul economic, adică dogmatismul de tip FMI/UE conform căruia trebuie privatizat (adică vândut pe o nimica toată) orice, chiar și companiile strategice, chiar și resursele naturale vitale, chiar și monopolurile naturale, adică acele componente pe care nicio țară care a vrut să se dezvolte nu le-a înstrăinat și nici nu le-a lăsat în logica economiei de piață.
De asemenea, România, prin specificul său cultural, prin trecutul, tradițiile, ortodoxia sa, prin acea virtute a omeniei manifestată (odinioară) în rânduielile politice și sociale, are vocația de a avea un punct de vedere propriu asupra crizelor multiple care zguduie întreaga umanitate în zilele noastre. Dar, desigur, pentru ca această vocație să se împlinească, ar fi nevoie să se renunțe la occidentalismul inept, steril și îndobitocitor în care ne-am înfundat de atâția ani, conform căruia România nu are nimic propriu de zis ci trebuie să se reeduce prin modernizare/occidentalizare.
Trebuie remarcat faptul că atât neoliberalismul cât și occidentalismul nu sunt altceva decât instrumente foarte eficiente de promovare a unor interese străine – economice și geopolitice – pe spezele, cheltuiala și riscurile românilor. Ne merge rău, ca țară, nu atât pentru că există interese imperialiste, meschine, cinice, față de noi, căci acestea au existat, ca și nedreptățile, de când lumea. Ci ne merge rău pentru aceste interese adverse, aceste mecanisme și puteri exploatatoare, sunt prezentate drept altceva decât ceea ce sunt. Anume, politica lor de colonizare nemiloasă a fost prezentată, prin neoliberalism, drept singura cale de prosperitate posibilă, iar subordonarea strictă intereselor lor geopolitice drept singura cale de protejare a securității naționale. Este o manipulare propagandistică prin care răului i se spune bine și binelui rău, o adevărată logică orwelliană în care oamenii sunt îndoctrinați să creadă că jaful este economie și expunerea la riscuri militare este securitate.
În acest fel, am putea rescrie – încă odată – întreaga istorie a românilor, considerând jafurile din trecut ale tătarilor drept acțiuni de binefacere prin care se încuraja, nu-i așa, circulația bunurilor, mărfurilor și persoanelor în zonă, iar folosirea Țărilor Române drept teatru de operațiuni militare o binecuvântare căci abia așa intra în contact prostimea autohtonă cu cizmele nemțești civilizate. Ce dacă acele cizme se ”odihneau” pe câte un grumaz de iobag… Aveau toc? Aveau. Erau din piele și erau lustruite? Erau. Deci iobagul trebuia să înțeleagă și să mulțumească pentru privilegiul de a fi călcat de o cizmă așa civilizată.
Pentru a putea face acest lucru, pentru a demitiza și deconstrui propaganda dominantă occidentalistă, pentru a identifica nevoile reale și potențialitățile țării avem nevoie, cel mai mult, de un discernământ românesc. O capacitate de a cerne, distinge, judeca în funcție de propriile noastre criterii. Preluarea nediferențiată a curentelor occidentale nu face ravagii doar pe tărâm economic, acolo unde ajungem să consumăm numai din import, ci și pe plan intelectual-cultural. Dacă soarele răsare acum de la Apus, atunci nici academic noi nu mai existăm, căci nu mai există reflecție/gândire/cercetare serioasă românească pe niciun domeniu relevant. Temele, termenii, concepțiile, toate sunt de împrumut și, astfel, avem o infrastructură intelectuală de împrumut, total opacă realităților curente autohtone.
Apoi, doar un discernământ și o capacitate de judecată proprii nu sunt de ajuns. Din păcate, un aspect la care noi, românii, suntem prea deficitari, este capacitatea de acțiune colectivă. Sau, în termeni duhovnicești, împreună-lucrarea. Capacitatea de acțiune colectivă este un semn că o societate este vie, că oamenii se organizează, în diferite grupuri, asociații, forme colective, prin care militează pentru drepturile lor sau pentru anumite teme morale, economice, sociale. Știm foarte bine că, la noi în țară, societatea civilă, ce ar trebui să desemneze tocmai această societate vie, a fost, de fapt, un alt teren de promovare a intereselor și ideologiilor occidentale sau, dacă nu, un loc de promovare a intereselor de ”clan” politic autohtone. Au mai existat și există sindicate, a căror forță de mobilizare este, însă, incertă, nesigură, fiind oricum transformate în vehicule politice, arondate intereselor electorale. Cum satul românesc a fost cu totul desființat ca entitate obștească, de sine stătătoare, atunci începem să înțelegem de ce societatea românească e atât de absentă la nivel de acțiune colectivă.
Din păcate, ne lipsește încrederea reciprocă, fiind transformați de comunism și capitalism într-o societate anomică, individualistă, în care oamenii pur și simplu nu mai au conștiința unei sorți comune, a unei comunități, a apartenenței și unității. Până și lucruri simple ca buna vecinătate, ca decizii comune de a contribui, în comun, pentru îmbunătățiri utilitare, să spunem, sunt foarte rare la noi, prilej de scandaluri, certuri, invidii, discuții nesfârșite. Așadar, de fapt, în țara noastră lipsesc rețelele sociale, acele țesuturi care formează miezul unei societăți, nuclee de dezbatere și de mobilizare a oamenilor atunci când la mijloc sunt chestiuni importante pentru comunitate sau pentru întreaga națiune.
E drept că, în această privință și raportat la potențialul material și spiritual, cel mai prost stăm chiar noi, oamenii din Biserică. Doar dacă ne gândim la ce a însemnat Biserica în istoria mai veche a poporului nostru, când, prin rețeaua de mănăstiri, parohii, așezăminte filantropice și de învățământ, bolnițe, practic alcătuia osatura acestui neam, structurându-l, formându-l, cultivându-l, execitând o influență inegalabilă și imposibil de zdrobit, ar trebui să avem o imagine despre ce ar trebui să fie și astăzi aceeași Biserică. Cea mai mare tragedie pe care o trăim este că anomia, lipsa de solidaritate, certurile și rivalitățile au intrat și în Biserică și, în ciuda infrasctructurii care încă există – doar mai avem parohii, mănăstiri, așezăminte – practic oamenii care să formeze rețele sociale sau organizații sunt foarte puțini și cu o capacitate restrânsă de acțiune și impact. Poate este și un semn că suntem prea risipiți în cele ale lumii, dedicând un loc preocupărilor duhovnicești în intimitatea noastră, nu ca o dimensiune cu mai puternice conotații și implicații social-comunitare. Creștini fiind, știm însă că datoria noastră este să fim Evanghelii vii și că nu putem ascunde lumina sub obroc…
În cele din urmă, dragostea de țară nu este o adeziune ideologică. Dragostea este un act de cunoaștere, spunea un filosof român, prin urmare cine își iubește țara, cu bunele și relele sale, îi vede potențialul și vocația, dezvoltă discernământul judecății responsabile, înțelege resorturile și mizele proceselor actuale. Dragostea reală este una care se revarsă asupra oamenilor concreți și prin acțiuni concrete, căci, altfel, rămâne doar aramă sunătoare și chimval răsunător.
Legaturi:
- Romania inconjurata de flacari nematerialnice… deocamdata. CONSTIENTIZAM PE CE LUME TRAIM?
- INTRE CINISM SI RAZVRATIRE. Scurta cugetare despre modelul austeritatii, ”miracolul” maghiar si saracia romaneasca
- UN SCUIPAT PE OBRAZUL UNUI POPOR. Despre ticaloasa propaganda a poporului betiv si nemuncitor si “efectul lucifer” la scara nationala
- COLONIZAREA CULTURALA A ROMANIEI
- DECONSTRUCTIA ROMANIEI
- Suveranitatea nationala, ca un cal batran ucis cu bestialitate. OBSERVATII DESPRE LEPADAREA DE ROMANIA, ALINIEREA TRANS-PARTINICA LA AGENDA EURO-MALTHUSIANA SI ATLANTISM
- Profetism dostoievskian “la lucru” (III): “Cine isi blestema trecutul, acela-i de acum al nostru, iata formula noastra!” … sau demascarea “demonilor” Europei
- LACRIMILE CREDINŢEI INCERCATE sau “AGĂŢAREA DE STÂNCĂ” – O convorbire memorabilă cu fiica unui mucenic, Măriuca Vulcanescu: “Ne târâm şi nu ştim cui să plăcem mai mult..”
- “DUBIOSII”. “Primul pas spre lichidarea unui popor este sa-i stergi memoria”
- Articolele saptamanii (3): DEMOLAREA REPERELOR SI TEROAREA DELATIUNII POLITIC CORECTE
- Tudor Gheorghe despre decaderea Romaniei si rusinea de a fi roman
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@ newsinfo1000.wordpress.com
NU AVETI dreptul sa ne furati (clonati) postarea, ne apartine si NU v-am dat acordul. Sursa este mentionata intr-un mod incorect, necinstit, adica la modul generic si imprecis, fara hiperlink. Va rugam sa stergeti si sa nu mai preluati de la noi daca nu puteti respecta niste conditii minimale, de bun-simt.
Off, ati atins un subiect nu numai foarte actual, prin consecintele pe care le are, dar si foarte controversat, datorita mentalitatii reminescent-comuniste, cum bine ati remarcat in articol.
Am sa spun parerea mea ca una care am parasit tara la 35 de ani, dar as fi putut-o parasi la 18 ani.
Facand parte dintr-o familie de “dusmani de clasa” pe vremea comunismului, nu am putut face studiile pe care le-as fi dorit, si spun asta pentru cei mai tineri care probabil nu-si pot imagina asa ceva astazi :
1.Jurnalistica, pentru ca “pe vremea mea ” 🙂 jurnalistica era in cadrul “universitatii” Stefan Gheorghiu unde nu puteai avea acces decat cu un dosar “beton”, in timp ce eu aveam bunicii fosti liberali, parintii nemembrii PCR si rude in occident, adica eram “periculoasa” pentru jurnalistica comunista.
2. Dreptul, din aceleasi motive expuse mai sus.
In ambele cazuri dosarul era “proba eliminatorie” (Acum poate intelegeti de ce Basescu se poate azi baza foarte mult pe procurori si magistrati….)
Povestile pe care mi le spunea bunica mea materna despre dezastrul pe care l-au facut comunistii m-au educat sa stiu ca traiam intr-o societate totalitara, si cu toate acestea, desi rudele mele din occident imi propuneau sa raman, nu am facut-o.
Am crezut intotdeauna cu tarie ca lucrurile se vor schimba si in Romania, pentru ca fac parte dintr-o generatie care “facea misto” de Ceausescu si de Securitate, pe ascuns, dar nu eram atat de indoctrinati pe cat fusesera generatiile de copii si tineri care au trait perioada stalinista.
Am avut incaodata ocazia sa raman in occident la 25 de ani, dar am revenit si atunci chiar pe 19 decembrie 1989 si am trait in trenul cu care ma intorceam de la Paris o intamplare foarte trista cu o doamna care venea din Austria si a fost oprita sa intre in tara fiindca incepuse deja revolutia la Timisoara, lucru pe care eu atunci l-am aflat. Iar sperantele mele au fost si mai puternice, chiar mi-am zis iata, am avut dreptate sa revin.
Incet-incet insa, dupa ’89 mi-am dat seama ca buba e foarte, foarte adanca. Am mai stat totusi inca aproape 9 ani si m-am implicat alaturi de multi tineri, la acea vreme, dintre care cei mai multi traiesc acum in afara tarii, in proiecte si programe care trebuiau sa schimbe mai ales mentalitatea autoritatilor statului, implicarea noastra tinand in special de administratia publica. Ce vroiam noi ? Vroiam ca cetateanul sa fie respectat de autoritati, sa nu mai dea spaga pentru drepturile lui, sa nu mai fie plimbat de la o coada la alta, sa fie ajutat si indrumat corect, profesionist si politicos, pentru ca un cetatean respectat, sprijinit, ascultat, informat, este un cetatean puternic, care traieste demn si isi cunoaste drepturile si indatoririle.
Care a fost rezultatul ? Serviciul nostru a fost obstructionat, s-a incercat chiar desfiintarea, dar am luptata mult ca sa nu fie totusi desfiintat si am reusit ca serviciul sa ramana, insa…a fost dat in mana celor care faceau parte “din sistem” si care au continuat pana in ziua de azi sa perpetueze mentalitatea coruptiei si a sfidarii cetateanului.
Desigur ei au ramas in tara, si sunt foarte “patrioti” pentru ca nu le pasa de cetatean, ci sa faca sluj stapanilor politici, de orice partid ar proveni, cu conditia sa fie la putere, si de aranjamentele si spagile pe care le pot incasa.
Nu e vorba de a judeca sau de a sustine un grup sau altul, dar nu cred in “patriotii” din tara care lanseaza sloganuri sforaitoare, in timp ce devalizeaza tara, economia si persifleaza cetateanul de rand, nu cred nici in patriotismul celor care spun ca trebuie sa fie liniste, pace, nu trebuie ca cetateanul sa manifesteze pentru respectarea drepturilor lui si impotriva celor care distrug tara, dupa cum nu cred nici in patriotismul celor care spun ca trebuie sa faca sluj la Bruxelles sau la Washington, ca pe vremuri la Inalta Poarta sau la Moscova.
In Romania se vorbeste mult de patriotism, dar nimeni sau prea putini actioneaza, ceea ce face ca sa fie usor anihilati.
Cred ca patriotismul inseamna sa-ti pese in ce fel de tara traiesti, in ce fel de societate traiesti. Daca te multumesti sa traiesti intr-o tara subjugata de mafioti, de securitatea de tip KGB-ist, condusa de oameni lasi si obedienti, in care cumetriile decid si nu profesionistii, in care valorile sunt calcate in picioare, in care cetateanul este umilit, NU ESTI PATRIOT.
Patriot esti cand iti pasa si ACTIONEZI !
Romanii au nevoie de curaj si solidaritate, fara de care patriotismul nu este decat o vorba goala si pompoasa !
Iertati-ma.
Exista multa iresponsabilitate ,poporul nu-si ia in serios rolul de… popor; de exemplu cand a fost vorba de aderarea Romaniei la UE nu se aratat deranjat ca nu i se cere parerea,nici macar cu un referendum simbolic.Ni s-a spus sa tinem ciocul mic fiindca suntem copii cu retard si acuma tacem.. mucles ,fiindca ne simtim cu musca pe caciula.
Cum sa ne debransam de la sursa de “modernizare” si “occidentalism”? Poate ar trebui sa se faca demersuri hotarate de iesire din UE .Dar nu ma indoiesc ca impotriva celor care s-ar organiza sa faca acest lucru, impotriva acestei “amenintari”, acestor “teroristi”,”sabotori ai democratiei”s-ar porni un adevarat razboi de “demonizare” si ar fi inlaturati imediat; totusi asta ar arata in ce sistem totalitar am aterizat.
Fara nici macar o intentie,cat de mica de evadare oamenii nu constientizeaza in ce cusca sunt tinuti.Cu manipularea de acum si cu nepasarea fata de propria soarta nici nu au sanse.Pana cand oamenii nu inteleg ca trebuie sa se intalneasca fata in fata,sa ia decizii comune fiindca decizia de grup atarna mult mai greu comparativ cu parerea individuala nu vor realiza nimic.
E nevoie de mult curaj si spirit de sacrificiu ,trebuie ca adevarul sa atinga sufletul oamenilor la un nivel mai profund, astfel incat sa-i schimbe,asta poate numai prin credinta.
“Eu cred că suntem un popor vegetal,
DE UNDE ALTFEL LINISTEA
În care aşteptăm desfrunzirea?
DE UNDE CURAJUL
De-a ne da drumul pe toboganul SOMNULUI
Până APROAPE DE MOARTE,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?”
[…]
(Eu cred, Ana Blandiana)
Daca dragoste nu e, nimic nu e.
@ A
Problema distrugerii Romaniei nu vine de la UE, ci a inceput demult, mai intai cu comunismul bolsevic si s-a continuat dupa ’89, fiind concertata de fortele KGB-iste si apoi securitatea comunista romaneasca care a preluat principalele parghii, din pacate si dupa ce au murit multi oameni pentru democratie (atat la instaurarea comunismului, cat si la revolutie).
Slujnicia fata de UE a intervenit abia dupa multi ani, si tine tot de mentalitatea interna, fiindca mai sunt si alte tari foste comuniste in UE si totusi viata acolo, conducatorii, evolutia nu seamana cu ceea ce s-a intamplat si se intampla in Romania.
Ravagiile, distrugerile cele mai mari s-au facut in Romania inainte de 2007 cand a intrat in UE, si s-au facut de catre gasti de tip mafiot romanesti “pur sange” !
Nu va mai culcati pe urechea ca tot raul vine numai din afara, fiindca acel rau, din afara, nu se poate cuibarii intr-o tara decat cu acceptul si obladuirea statului respectiv si al celor care-l reprezinta.
Trebuie curatit mai intai raul din interiorul tarii, pentru a putea apoi avea o voce viabila in exterior, care se va putea cu siguranta impune, pentru ca Romania are si potentialul, si asezarea geografica, si dimensiunea care ar putea-o propulsa printre btarile europene importante.
Eu sunt convinsa ca UE este o structura care mai devreme sau mai tarziu se va destrama. Dar am inca mari indoieli ca poporul roman isi va schimba vreodata mentalitatea de: “capul plecat, sabia nu-l taie” si ca va intelege sa-si afirme ACTIONAND solidar dezideratele !
Opinia mea=Romania are, spre deosebire de vecini, o particularitate. Nici pasalic, nici independenta. Nici ocupata, nici suverana.
Construita pe compromisuri si alternanta diplomatie/razboi, Romania a ramas un nisip miscator…care face dune dupa cum bate vantul. Azi bate din USA, via FMI.
Daca maine intra Rusii in tara, vom canta fericiti Internationala si , dupa ce nationalizam totul si bagam la puscarie pe toti imbogatitii de azi (care fireste, dupa eliberare vor striga ca au fost condamnati politic), construim victorosi….ceea ce stapanul de azi porunceste. Si ne veselim cu mici si bere, ca i_am fraierit si pe astia.
Si totusi,distrugerea fizica a Romaniei vine de la elitele mondiale sioniste,prin SUA si UE.Dupa cum bolsevismul tot de acolo vine,prin Germania.Ca poporul rus de atunci,precum poporul roman de acum,nu au vazut pericolele si nici nu si-au aparat tarul crestin iar noi tara ( poate ) datorita micimii noastre sufletesti…aceasta este altceva,ramine intre noi.
S-au pus atitea linkuri catre declaratii ale unor elitisti din guvernele americane si israeliene care arata neprietenia,ba poate chiar ura lor fata de popoarele ortodoxe si dreapta lor credinta in Iisus Hristos Dumnezeu,ca si dorinta lor de a le distruge intr-un fel sau altul.
Desi,si un copil vazind ca SUA si UE ( conducerile lor ) se apropie vizibil de pragul nebuniei( probabil ca vor incarcera copiii care isi vor mai numi parintii mama si tata,ceea ce s-a intimplat prin inchisorile naziste se intimpla acum in lumea intreaga prin inchisorile secrete ale CIA si multe altele ,intr-un sondaj de opinie,aproape 50% dintre americani sint de acord cu tortura,inchizitia bate deja la usi)…si totusi sa vrei sa ramii in aceste uniuni,cu legi anticrestine si antiumane,fara economie,fara orizont…mi se pare cel mai de speriat,desi cumva asteptat.
Torture Poll: Most Americans Say Torture Is Justifiable At Times :
http://www.huffingtonpost.com/2012/12/14/torture-poll-2012_n_2301492.html#slide=366420
CIA Torture Report Approved By Senate Intelligence Committee :
http://www.huffingtonpost.com/2012/12/13/cia-torture-report_n_2295083.html?1355436785
@Hrisanti
1.Asa este, mentalitatea noastra, inclinatia spre slugarnicie ne omoara,problema asta am avut-o noi,daca stam sa ne gandim, mai din totdeauna.Si totusi nu toti romanii sunt slugarnici,multi sunt doar indiferenti,iresponsabili.
Problema distrugerii Romaniei a exista de mult,da. A existat mereu celula canceroasa, care a gasit terenul propice dezvoltarii: pasoptistii cu ideile lor “iluminate”,(statul Roman modern fiind opera lor deci mort din fasa), bolsevicii,Iliescu,acum democratia(cu ghilimelele de rigoare)de tip UE.Practic ACELASI rau cu diverse denumiri,pe care noi nu am fost in stare sa-l identificam de la inceput si sa-l indepartam.
“Nu va mai culcati pe urechea ca tot raul vine numai din afara, fiindca acel rau, din afara, nu se poate cuibarii intr-o tara decat cu acceptul si obladuirea statului respectiv si al celor care-l reprezinta”
Sunt total de acord.
2.Problema distrugerii Romaniei vine acum intr-o oarecare masura si de la UE, cu acordul si sprijinul nostru(aici pun umarul mai ales conducatorii) desigur. Eu stiu ca sunt alte state europene care nu se conformeaza 100% cu directivele UE , asa cum o facem noi, dar eu zic ca pentru binele nostru sa ne schimbam la 180 de grade optica,iesim cu totul afara din uniune si pentru binele nostru sa NU ne mai cautam singuri stapani.Pentru ca orice s-ar zice,deja nu mai vorbim de o uniune de tip sa zic pur economic ,avantajosa pentru noi vorbim de o uniune care lucreaza sa-si faca serviciu secret propriu de tip KGB.
3. Toti stim ca nu e interesat nimeni de parerea noastra, ca sunt mai interesati sa fim invizibili. Dar daca noi avem o parere, ce ar trebui sa facem sa-i lasam pe unii care pretind ca ne reprezinta pe noi (de ex parlamentarii) sa minta ca ne apara opinia si sa faca exact opus vointei noastre(conducatorii) ? Sau sa mergem chiar noi personal,ca un grup unitar dupa ce ne-am inteles intre noi in prealabil si sa ne-o spunem? Cum e mai democratic? Cred ca partea asta nu o inteleg romanii.
@ C2
Sunteti in eroare. Romania a fost independenta in interior, acolo unde conta. Asa cum spunea si istoricul George Damian: tarile romane au fost mereu apte de lupta, iar haraciul a fost doar consfintirea unei stari INTRE razboaie care a ne permitea sa ne pregatim de noua batalie.
Libertatea aceasta a permis dezvoltarea organica a unei culturi si mod de viata romanesti. Dezvoltare curmata brutal de domniile fanariote si ce-a urmat dupa aceea.
@ admin
Ati pus punctul pe “i”. Nu mai suntem o comunitate, am pierdut relatiile dintre noi. Aici, vreau sa va fac o propunere: de ce nu faceti intalniri in real? Sunt convins ca cititorii acestui site ar vrea sa va cunoasca. Sa stabilim relatii intre noi, REALE. Sa ne ajutam, sa ne mai si certam…V-ati castigat o oarecare reputatie, oamenii au incredere… Daca ramanem la stadiul de frati anonimi, n-o sa facem nimic. Anuntati ceva si o sa vin!
Dincolo de evenimente istorice si situatii politice, este vorba de inima. De inima de roman si dragoste de tara. Fie ca se manifesta in strainatate prin dor, fie in tara prin ravna spre folos. Numai sa se manifeste, sa lucreze. Suntem dezorientati, dezbinati, lipsiti de curaj, debusolati.
Daca dragoste (de tara) nu e, nimic nu e. Traim un fel de iad. In rest, vin toate de la sine. Si oameni sunt, dar in imposibilitatea practica de a face ceva folositor si eficient.
Eu cred ca prin acest articol tocmai definirea dragostei comunitare adevarate, vizionare s-a urmarit. Una care sa ne dea implinirea ca traim si sperante sa mostenim si pamantul cel nou.
@ Codrul:
Facem; am facut cu cine si cand am putut si am avut incredere, de-a lungul timpului. Dar nu se poate si nu vrem oricand, oricum si cu… toata lumea, mai ales ca s-a dovedit ca avem foarte multi dusmani si cati nu asteapta abia sa ne expunem mai mult, pentru a ne vana. Ne temem ca suntem atat de iubiti, pe cat suntem pizmuiti, provocati si “panditi” spre a fi loviti. Se stie ce ni s-a intamplat chiar cu oameni pe care, din naivitatea noastra, i-am ajutat crestineste sau, in alte cazuri, fata de care ne-am deschis, ne-am expus imprudent. Ne stiu destui, poate prea multi, am zice si destui au profitat si ne-au tradat, ne-au lovit pe la spate. Din pacate, nu traim intr-o lume buna si normala, nici macar in biserica. Am avut si noi faza noastra de entuziasm naiv si ne-am ars foarte rau. Inclusiv cu persoane clericale sau monahale. Vrajmasul si… vrajmasii si-au bagat peste tot coada si.. antenele. Din pacate, mai ales cand ai familie, nu e chiar de joaca… nici cu serviciile, nici cu ticalosia (sub)umana, pur si simplu. Riscurile nu sunt atat de mici pe cat par, poate din afara, sau pe cat le-am subestimat si noi mai demult. Oricum, crucea personala ni se ingreuiaza de la an la an si la fiecare inceput de an ne gandim ca asta trebuie sa fie ultimul si ca nu mai poate dura mult nici siteul… Si totusi Dumnezeu a mai avut si mare are mila cu noi.
Oricum, noi nu “organizam” nimic la care sa fie nevoie sa chemam, sa anuntam ceva. Nici nu suntem noi atat de importanti, in sine. Ca relatii personale, umane, fratesti trebuie sa gasim si sa cultivam mai ales acolo unde suntem si acolo unde mergem fiecare, in modul cel mai firesc, cu cine se poate si simtim ca se inrudeste in duh cu noi. Asta cautam si noi, dar asta nu are treaba cu siteul neaparat. Iarta-ne ca te dezamagim 🙁
REVIZUIREA CONSTITUŢIEI. SENATORUL IOAN MOISIN
A REDESCHIS CALEA REVIZUIRII CONSTITUŢIEI, ASTFEL
ÎNCÂT POPORUL SĂ POATĂ DECIDE ABANDONAREA FORMEI REPUBLICANE DE GUVERNĂMÂNT (22 FEBRUARIE 1999)
În declaraţia politică din 22 februarie 1999, Senatorul Ioan Moisin a atras atenţia asupra faptului că forma de guvernământ monarhică există la noi din vechime, în timp ce forma republicană a fost introdusă forţat de comunişti.
Analizând problema raportului dintre art. 148 şi art. 2 din Constituţie, el a arătat dreptul suveran al poporului de a alege oricând între republică şi monarhie.
A fost prima tentativă de modificare a Constituţiei adoptate după Revoluţie. Oferim mai jos declaraţia, publicată apoi în Monitorul Oficial al României, nr. 21, 5 martie 1999, p. 12:
„Domnul Ioan Moisin:
Domnule preşedinte de şedinţă,
Stimaţi colegi,
Declaraţia mea se referă la problema raportului dintre art. 148 şi art. 2 din Constituţia României.
În art. 148 din Constituţia României, 1991, se prevăd limitele revizuirii Constituţiei. Nu avem obiecţii faţă de nici una, cu excepţia celei privind forma republicană de guvernământ. Ea nu este
o moştenire străbună, cum ar fi teritoriul naţional istoric sau limba română ca limbă naţională, pe care nici-o generaţie viitoare, după cum nici generaţia actuală, nu are dreptul să le revizuiască.
Forma republicană de guvernământ a fost introdusă la noi, pentru prima dată, de către comunişti şi a fost impusă în art. 148 din Constituţie ca nerevizuibilă sub regimul criptocomunist
existent în 1991. Cu siguranţă că ţăranii sau muncitorii care au acceptat, în bloc, articolele acestei Constituţii, prin referendum, nu s-au sesizat tocmai de alin. 1 al art. 148. Acest alineat are două
implicaţii:
a) încalcă tradiţia constituţional –democratică a României. Nici-o Constituţie democratică anterioară nu prevedea o atare limitare a revizuirii. Dimpotrivă, prevedeau posibilitatea revizuirii fără nici-o restricţie. Astfel, Constituţia din 1866 prevedea la art. 129, citez: „puterea legiuitoare are dreptul de a declara că este trebuinţă a se supune reviziunei dispoziţiunile din Constituţiune, anume arătate” – şi se referea la toate. Constituţia din 1923 arăta la art. 129, citez:
„Constituţiunea poate fi revizuită , în total sau în parte, din iniţiativa regelui sau oricăreia din Adunările legiuitoare”. Era, deci, şi mai permisivă. Nici măcar regimul comunist nu a impus o limitare a revizuirii. Astfel, Constituţia din 1952 preciza la art. 105, citez: „Constituţia Republicii Populare Române poate fi modificată numai prin lege votată de Marea Adunare Naţională”, iar Constituţia din 1965 nici nu pomenea de acest subiect.
Pe scurt, Constituţia din 1991 a impus o limitare fără precedent, la care nici antidemocraţii nu au avut curajul să recurgă.
b) a doua implicaţie este aceea că art. 148 încalcă prevederile art. 2 din Constituţia actuală, care arată, citez: „suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum” – alin. (1).
Evident, suveranitatea presupune şi dreptul de modificare a Constituţiei. Spre exemplu, în Constituţia din 1923, suveranul putea avea iniţiativa modificării Constituţiei.
Să ne gândim că nici Constituţiile regaliste nu au impus o limită a suveranităţii poporului, ceea ce a făcut astăzi ca să putem avea o republică. Bun. Poporul a aprobat în 1991. Poate o să o
ţină tot aşa cât doreşte, dar în viitor, cândva, dacă nu mai vrea republică, dacă el va vrea altceva, iar Constituţia îl va opri să-şi manifeste opţiunea suverană, ce suveranitate a poporului mai este aceea? Şi cum poate o generaţie să hotărască asupra opţiunii, la fel de suverane, a unei generaţii viitoare, care poate fi totuşi alta?
Aşa se strecoară un principiu nedemocratic într-o societate democratică. Urmările nu pot fi salutare.
Întorcându-ne la art. 148, întrucât se prevede existenţa limitelor revizuirii, nu putem să cerem o revizuire directă a prevederilor conţinute în el, cu privire la forma republicană de guvernământ.
Dar observăm că nici un articol din Constituţia actuală nu prevede interzicerea unei acţiuni legislative de revizuire a limitei de revizuire. Pornind de pe acest teren inatacabil, voi iniţia un proiect de lege privind revizuirea limitei de revizuire prevăzută în Constituţia actuală. Prin aprobarea unei asemenea iniţiative, conform procedurii de revizuire a Constituţiei, s-ar restitui, în sfârşit, poporului dreptul integral la exercitarea suveranităţii. Vă mulţumesc”.
EFECTELE MENŢINERII ÎN STRUCTURILE STATALE POSTCOMUNISTE A PERSOANELOR CU PONDERE ÎN STRUCTURILE COMUNISTE ŞI REFORMELE NECESARE ÎN PLAN STATAL PENTRU ELIMINAREA ACESTOR EFECTE. (DECLARAŢIA DIN SENAT ÎN 10 MAI 1999)
“Domnul Ioan Moisin:
Domnule preşedinte,
Doamnelor şi domnilor,
Mă voi referi la câteva probleme foarte importante pentru societatea noastră. Faptul că s-a trecut la un regim democratic nu a înlăturat ipso facto următoarele realităţi:
a) Structurile statale au menţinut în măsură zdrobitoare aceleaşi persoane care au funcţionat şi în statul comunist: birocraţii administraţiei, judecători, procurori, miliţieni deveniţi poliţişti,securişti deveniţi S.R.I.-şti, ofiţeri politruci în armată sau cei dovediţi vajnici comunişti, ambasadori şi funcţionari din Ministerul de Externe, activişti de partid şi colaboratori ai Securităţii din regimul
comunist, regrupaţi sub firma unor partide politice noi, prin care au ajuns să recâştige poziţii în structurile statale.
b) Mentalitatea veche a supravieţuit schimbărilor de regim. Tot sistemul comunist era construit după principiul mafiei de partid şi de stat, adică al unei mafii instituţionalizate, care avea toate atributele unei mafii: legea tăcerii – omerta -, lichidarea celui care vorbeşte, adică deconspirarea secretului clanului conducător, spiritul de clan, subordonarea afacerilor economice intereselor
de clan şi exploatarea prin înfricoşare a lucrătorilor.
În locul mafiei de partid şi de stat s-a ajuns, după 1989, la mafiotizarea pur şi simplu a economiei şi a statului român, prin extinderea şi reorganizarea clanurilor la nivel naţional, la clanurile comunisto-securiste adăugându-se şi altele, mai mult sau mai puţin excluse anterior, astfel că între 1990-1996 s-a ajuns, realmente, la jefuirea şi mafiotizarea României, iar între 1996-1999 nu s-a
realizat aproape nimic semnificativ pentru a stopa acest proces.
Sigur că este nevoie de măsuri legislative şi juridice energice, dar, totodată, şi de un efort major de schimbare a vechii mentalităţi mafioto-comuniste, efort care, practic, nici nu a demarat.
c) Statul democratic a moştenit toată ruina morală a statului comunist provocată de minciuna ridicată la rangul de doctrină statală, de nedreptatea ridicată la rangul de acţiune statală şi de ateo-materialismul ridicat la rangul de ideal al poporului
Deci , am moştenit un imens număr de nedreptăţi, nereparate de conştiinţe pervertite, de minciuni nedemascate. Ele pot compromite statul democratic. Trebuie rezolvate în lumina acestor trei realităţi, socotind că se impun următoarele măsuri reformatoare în plan statal:
1. O acţiune concertată în şcoli şi mass-media pentru explicarea legăturii dintre caracterul opresiv şi caracterul ateu al regimului comunist marxist-leninist. În calitate de doctrină el este ireformabil şi în mod logic legat de ateism, preciza filozoful francez Jacques Maritaine care conchidea: „Eu văd în comunism ultima etapă de distrugere internă a principiului democratic, datorită respingerii principiului creştin”
În felul acesta vor fi eliminate din rădăcini orice nostalgii sau reorganizări pe linia comunismului de tip bolşevic în România de azi şi viitoare.
2. Declararea ideologiei comuniste de tip bolşevic ca ideologie criminală. Oriunde ea a ajuns să domine la nivel statal în lume, a condus la crime şi genocid.
3. Declararea organelor represive ale statului comunist român ca organe criminale. Ele s-au făcut vinovate, în multe cazuri, de urmări nedrepte, de sentinţe nedrepte şi de practicarea încălcării drepturilor omului, iar Securitatea s-a făcut vinovată de practicarea pe scară largă a crimei.
Evident, aici trebuie făcută o individualizare pentru că nu toţi membri organelor represive au făcut aceste rele, dar instituţiile în ansamblul lor erau orientate în acest sens.
4. Declararea P.C.R. ca organ antinaţional şi antipopular fără drept de reînfiinţare în mod perpetuu. Încă de la înfiinţare el a fost antinaţional, ca secţiune a internaţionalei a III-a comuniste, apoi zeci de ani a fost, sub regimul lui Gheorghiu-Dej, o marionetă a Moscovei, iar sub regimul Ceauşescu, ca şi sub regimul lui Gheorghiu-Dej, a fost antipopular.
5. Repararea jafurilor, furturilor şi nedreptăţilor săvârşite contra poporului de către diferiţi sprijinitori cu funcţii ai fostului regim comunist, în primul rând prin obligarea lor la reparaţie pe cale legislativă şi juridică.
6. Imunitatea parlamentară să se rezume numai la opiniile politice, nu şi la infracţiuni.
7. Reabilitarea tuturor victimelor regimului comunist şi despăgubirea lor sau a familiilor de către cei vinovaţi.
8. Purificarea structurilor statale de foştii securişti sau colaboratori ai Securităţii.
9. Eliminarea foştilor activişti de partid şi comunişti cu funcţii în fostul aparat de partid şi de stat din actualul aparat de stat.
10. Înfiinţarea unui post de consilier pentru reforma morală pe lângă Preşedinţia statului. În el poate fi numit un preot profesor cu experienţă în probleme moral-educative şi sociale, pentru a nu se da sfaturi eronate.
11. Combaterea corupţiei la toate nivelurile structurilor sociale şi politice.
Bineînţeles că aceste elemente pe care le-am amintit încă în prezent se regăsesc în societatea românească şi până când Legea deconspirării Securităţii nu va fi votată de Parlamentul României, până ce o lege a lustraţiei nu va fi efectiv pusă în aplicare în societatea românească, societatea va fi în derivă.
Vă mulţumesc. (Aplauze)”.
(MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 87, 21 mai 1999, pag. 13.
@admin
Va cred pe cuvant, eu sunt mai recent la dvs pe site si mi-a placut. Spuneti ca ati avut de suferit din cauza unei mai mari expuneri…ce v-ati asteptat? Nu stiu prin ce-ati trecut si m-as bucura sa fi trecut cu bine peste toate.
Nu va suparati pe mine, dar si eu si altii avem familii. Pana la urma, orice-am face tot riscam. Credeti ca mie-mi garanteaza cineva locul de munca?
Nu ma intelegeti gresit, nu este intentia mea sa va critic. Doar ca stiti, dvs identificati foarte bine problemele din societate si din Biserica, si e frustrant sa vezi ca…totul se opreste aici. Si e frustrant.
Evident nu vreau sa va tulbur sau sa va cer sa ne conduceti spre “glorie”, ci am avut in vedere ca la noi, toti cei care-au facut, au batatorit cararile dintre case…Multumesc
@ Codrul cititor:
1. Stim ca poate fi frustrant. Ne-am straduim sa nu ramanem in virtual, in ceea ce ne privete si s-au legat si multe prietenii chiar, acolo unde lucrurile au venit firesc si s-a consolidat increderea. Altele au ramas in stadiu de… potential, din cauza lipsei de timp si de conditii. Asta este problema, ca azi, si prin forta imprejurarilor, din pacate, cresc buruienile intre frati, chiar si cand nu vrem… Facem fiecare ce si cat putem in sensul asta, fiecare cu talantii lui, cu masura si puterile lui, dar toti suntem “sub vremi” din ce in ce mai mult si mai apasator.
2. Totusi, fara falsa smerenie, dar e evident mult mai mare riscul pentru cei care admnistreaza siteul decat pentru comentatori.. Iar Razboiul, fara sa vrem si sa ne propunem asta, a ajuns sa conteze cam mult si sa deranjeze pe destui, din toate partile.
@ Admin
Aveti dusmani pentru ca ati imbratisat o doctrina. Este normal sa se intample asa. Ce doctrina? Una de stanga, este evident. Sunteti chiar intoleranti, singurul “adevar” este cel promovat de voi, alte opinii sunt “eretice”, deci sunt interzise (cenzurate).
Oare n-aveti libertatea sa fiti de stanga? Desigur ca da. Doar ca nu e in regula sa identificati crestinismul cu stanga politica si miscarile anti-sistem. Sunt si crestini care apreciaza omul gospodar, nu populismul si ridicarea asistentei sociale la rang de virtute suprema.
@George Becali:
Behehecali tot behehecali… Daca asa va prezentati, inseamna ca asa vreti sa fiti tratat. Sigur, am priceput intentia de insulta, precum si faptul ca socotiti JUSTIFICATA ura fata de noi pe considerente de presupusuri ideologice. Si apoi va mai plangeti de cenzura, dupa asemenea mizerii.
Pana una alta, poate vorbiti si dvs ca tot omul, si nu ne luati cu behasime ideologice. Discutia nu este despre stanga sau dreapta, ci despre ce facem cu statul: il folosim pentru servicii publice sau pentru jefuirea oamenilor pentru marile companii? V-am inteles optiunea. E si foarte crestineasca, intr-adevar. Sa crape toti saracii. Si Sfantul Ioan Gura de Aur cred ca tot de stanga era… Cat despre miscarile anti-sistem, nu ne-ati gasit bine. Probabil suntem singurul site care a demontat mitul antisistemului la modul serios.
Nu e vorba de ura, ci de parere de rau. In opinia mea, sunteti lipsiti de realism, nu sesizati inapoierea Romaniei si nevoia de reforma. Presupun ca sunteti bugetari, caci asa s-ar explica multe din atitudinile voastre politice, de mentinere a unui status quo incert.
Despre saraci, numai de bine. Din pacate ei sunt prizonierii unui sistem paternalist (in aparenta) pe care se tem sa-l piarda, cand tocmai aceasta ar fi scaparea lor, sa nu mai lungeasca boala. N-ati bagat de seama ca baronii locali infloresc tocmai in judetele cele mai sarace si fara cultura politica? De ce avem baroni in Olt, Teleorman, Vrancea si nu avem la Cluj si Sibiu? Oamenii voteaza pe acesti “binefacatori” care ii tin in robie.
Asistenta sociala este buna, dar acompaniata de responsabilitate. Traim si dupa cum muncim. Mai intai trebuie sa ai companii profitabile, inovative, apoi vin si bani de asistenta sociala.
De ce nu mai avem companii romanesti? Distrugerea lor s-a produs in anii ’90. Amanand mereu reformele, s-a perpetuat sistemul ineficient patronat de stat, de unde s-a tot furat. Culmea este ca o schimbare in bine sub raportul respectarii legilor si al unei justitii independente s-a realizat datorita presiunii UE. Retorica nationalista a unora (“Noi nu toleram amestecul UE in treburile interne!”) a vizat de fapt perpetuarea acelei stari tulburi, in care hotia nu este pedepsita. Intr-o tara fara cultura politica sunt votati hotii deghizati in patrioti.
O lectura foarte utila si in stransa legatura cu subiectul nostru (“Ce mai este dragostea de tara astazi?”):
http://www.gandul.info/financiar/lucian-croitoru-consilier-al-guvernatorului-bnr-a-publicat-studiul-jaful-vs-dreptul-de-a-nu-minti-o-analiza-dura-a-situatiei-din-romania-9916077
“Publicul votanţilor dependenţi de redistribuire are patru caracteristici relevante pentru legătura dintre libertatea economică şi libertatea politică: (i) furnizează mai mult de jumătate din numărul celor care merg să voteze ; (ii) cei mai mulţi au venituri joase, şi nu vor ca veniturile sau locurile lor de muncă să fie reduse (apără redistribuirea); (iii) libertatea lor economică este mai mică decât libertatea economică a celorlalţi votanţi. Libertatea economică a acestor oameni este foarte redusă nu numai datorită lipsei domniei legii, ci şi datorită dependenţei de redistribuire; (iv) consideră că există o forţă politică care doreşte să reducă redistribuirea.”
@George Becali:
Nu conteaza ce suntem, e chiar absurd sa punem problema asa… aproape marxist, ca tot vorbim de ideologii. Asta ca sa nu mai pomenim de tactica total crestineasca de a distruge discutia prezumand preopinentului interese meschine. Pe modelul acesta, ar fi suficient sa expediem problema pe considerentul ca sunteti vreun afacerist privat traind pe banii statului caruia ii convine sa propovaduiasca “economia de piata” pe baza de subventii publice, asa cum o fac, de altfel, mai toti doctrinarii de dreapta din Romania.
Sistemul nu e deloc paternialism, in Romania problema nu e asistenta sociala, asta daca avem cat de cat legatura cu realitatea. Este unul din cele mai neoliberale din intreaga Europa si are serviciile publice cele mai precare posibil. Ce spuneti este luat cu copy paste din discursul neoconservator care are cat de cat legitimitatea lui in tarile bogate ale Europei, unde cu banii de somaj traiesti cam cum traieste un roman cu venituri medii. Acolo welfare state, stat social si tot ce doriti.
Nu e adevarat ca baroni sunt doar in judetele sarace. De parca Falca e mai …conte. Sau primarul Brasovului mai breaz. Cat priveste judetele sarace, ati uitat Neamtul, daca nu cumva sensibilitatile va leaga de Pinalti, Udrea PDL & comp., si atunci avem de-a face cu baroni “buni” si baroni “rai”, functie de esichier politic.
Reforma este un cuvant care nu inseamna nimic. Toate tarile care s-au dezvoltat, din Asia pana in America, au practicat politici protectioniste si strategii nationale, mare parte au incurajat companii de stat si monopoluri de stat. Laisser-faire a fost practicat doar partial si propagat interesat, pentru a promova interesele unor anume puteri nationale si economice.
@George Becali:
Daca veti cauta pe siteul nostru dupa articole despre BNR, veti vedea parerea noastra despre aceasta institutie vinovata in cel mai inalt grad de dezastrul actual. Bine ca fac analize dure dupa ce au incurajat consumul isteric din 2008 si acum fac pe moralistii. Cat il priveste Croitoru… acesta e un fel de Lazea. Cautati dupa articolele noastre despre BNR, avem o parere “f. buna” despre ei.
Ah… si apropo. Orice ganditor de dreapta ar trebui sa aiba o reticenta fata de o institutie ca BNR. Nu si la “dreptacii” nostri, simpli papagali ai institutiilor internationale si ai tehnocratilor de carton.
Apropo de bugetari… Adevarul e ca si un lucrator de rand la hipermarket, va sa zica unul care munceste la privat, si inca la mari companii, isi poate permite sa se trateze la privat, cu cele 6-7 milioane pe luna, NET, cu tot cu bonuri de masa, pe care le ia… Si el, daca nu intelege nevoia de reforma, adica sa-i plateasca tot el pe bogatii nesimtiti care ii rad in nas, e un reactionar bolsevic care merita sa moara.
pfuau , admini , chiar a poposit George Becali la voi , sunt chiar ideile si modul de a rationa al lui ( a rationa ? ce tot spun ? habar n-am ce inseamna , dar cu siguranta nea Jiji stie ) . Uite , a spus una buna rau :
” In opinia mea, sunteti lipsiti de realism, nu sesizati inapoierea Romaniei si nevoia de reforma.”-asa e , aplauze , urcati-l pe maibach . Si eu am sesizat asta si chiar si in biserica ortodoxa este inapoiere si trebuie reforma de-asta , aaaa , cum se cheama , e… , e… , ecumenista , asa 🙂
Iar treaba cu : ” Asistenta sociala este buna, dar acompaniata de responsabilitate. Traim si dupa cum muncim. Mai intai trebuie sa ai companii profitabile, inovative, apoi vin si bani de asistenta sociala.” , mi se pare de-a dreptul geniala , ce mai , propun sa fie emisa o teza de doctorat cu titlul asta si continutul tezei sa fie tot atat de scurt . Va dati seama , ar intra si in Guinness book ca cea mai scurta teza de doctorat , impuscam doi iepuri , deodata . Eu nu pot sa inteleg cum de nici un prim ministru din `89 pana acum , n-a fost in stare sa promoveze ca ministri , oameni cu asemenea capacitate de analiza . Pai , i-am fi depasit la pas si pe nemti , si pe americani ( inclusiv la nivelul datoriei ) ! Of , of , mai , mai !
@ fane:
Becali cel adevarat macar are din cand in cand accese de mila sincera fata de cei mai amarati.
Din pacate, multora care stiu, din diverse motive, prea putin ce e viata reala li s-a spalat mintea prin ideologiile ”neoliberale” si ”ordoliberale” care au la baza presupozitii cvasifasciste, anti-umane, pe linia darwinismului social, iar la noi sunt importate cu o garnitura neaosa de crasa ipocrizie si propagate, de regula, de vesnici sinecuristi si profitori ai Statului!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/06/09/asta-era-obiectivul-privatizarea-sanatatii-adica-marele-jaf
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/08/24/demantelarea-sistemului-sanitar-si-a-pensiilor-publice-planuri-de-privatizare-campanii-mediatice-propaganda-ce-se-urmareste-punerea-statului-in-slujba-intereselor-marilor-corporatii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/06/30/ideologii-din-umbra-ai-pdl-lanseaza-la-apa-ideea-perfida-a-desfiintarii-sistemelor-publice-de-pensii-si-de-sanatate-plus-despre-trezirea-tardiva-dar-salutara-a-unor-intelectuali-si-ipocrizia-domnul/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/01/15/ilie-serbanescu-ponta-fmi-colonie-liberalizarea-preturilor-energie-vanzarea-romaniei-lichidarea-economiei-stat-resurse/