După 28 de ani… INFIINTAREA MUZEULUI ȚĂRANULUI ROMÂN, ”sarbatorita” cu filmul 120 bpm. Proiectia a fost intrerupta de cativa protestatari/ ”ISTERICII DEPLASATI” sau ”deplorabilii” României/ Purtatorul de cuvant al PATRIARHIEI crede ca filmul nu e de propaganda homosexuala

• ActiveNews:

Câteva zeci de persoane au întrerupt proiecția filmului 120 bpm la MȚR. Oamenii au venit cu icoane și mesajul „România nu e Sodoma” și au cântat Troparul “Înălțării Sfintei Cruci”. Pelicula NU a mai fost difuzată. IMAGINI

Aproximativ 20 de persoane au manifestat împotriva proiectării filmului „120 bătăi pe minut” în cadrul Studioului „Horia Bernea” din cadrul Muzeul Țăranului Român.

În momentul începerii peliculei, aceștia s-au ridicat în picioare, au afișat câteva mesaje și icoane. Printre mesaje se putea citi „România nu e Sodoma și Gomora” sau „Hey Soros, leave them kids alone”.

De asemenea, aceștia au rostit rugăciunea „Tatăl Nostru” și au cântat Troparul Înălțării Sfintei Cruci. „Proiecția unui film de propagandă explicită homosexuala ce urma să fie proiectată în centrul sacru al spiritualității tradiționale românești este inadmisibila. Ceva trebuia făcut. Dacă mijloacele indirecte au fost toate respinse, am fost forțați să facem ceva direct, să oprim fizic blasfemia, insultarea, jignirea Poporului Român și a Ortodoxiei. Ne-am poziționat pașnic în fața ecranului. Proiecția s-a oprit și apoi a fost anulată. Am fost legitimați de poliția chemată de mafioții organizatori, am fost insultați de mafioții prezenți, am rostit un Tatăl Nostru și toată lumea s-a dus acasă”,  a spus unul dintre participanții la protest.

Poliția a apărut la fața locului, i-a legitimat pe cei prezenți și totul s-a încheiat, proiecția fiind anulată. Evenimentul s-a petrecut la cinci ani de la ultima ispravă de acest gen a conducerii MȚR, și atunci lăsându-se cu proteste vehemente din partea comunității creștine din România, după cum a informat ActiveNews.

• ActiveNews:

Directorul Liliana Passima nu a dorit să răspundă dacă a autorizat sau nu difuzarea filmului 120 bpm la MȚR și acuză protestatarii că i-au „agresat verbal” pe ceilalți participanți. Filmările o contrazic pe șefa MȚR. Filmul va fi reprogramat

Într-o solicitare adresată Muzeului Țăranului Român, jurnalistul Victor Roncea a formulat niște întrebări pentru directoarea instituției, Liliana Passima, cerându-i lămuriri față de evenimentele de duminică seară:

„Cine a aprobat proiectia filmului “120 BPM” difuzat in Romania de Voodoo (!) Films (Cristian Mungiu) la Studioul “Horia Bernea” – Cinema Muzeul Taranului.

Daca aceasta proiectie a avut loc in cadrul unui program special / parteneriat si daca da care este acesta.

Daca ati tinut cont de opiniile majoritatii romanilor din aceasta tara cand s-a discutat si aprobat difuzarea filmului, avand in vedere si precedentul cunoscut din 2013.

Daca nu v-a deranjat simbolistic coincidenta ca acest film este difuzat la MTR exact la 28 de ani de la fondarea Muzeului de catre Horia Bernea, a carui memorie, credem noi, trebuie respectata cu buna-cuviinta.

Daca aveti cunostinta despre opiniile fondatorului Muzeului despre problematica pentru care filmul “120 BPM” face propaganda, si anume:

„Prohibirea prozelitismului homosexual din articolul 200 al Codului Penal este un lucru folositor în încercarea de a bara puțin calea ridicolului existențial al unor dezvoltări recente din societatea occidentală. Știu că lumea e condusă, în bună măsură, de o mafie homosexuală, dar asta nu trebuie să ne impresioneze prea tare. A merge «în ton cu spiritul vremii» este un lucru pozitiv, dar e un act în care trebuie să domine discernământul. În general e jenant că realitatea ne obligă să vorbim despre și să dezbatem lucruri ce au un caracter intim. Problemele de mare interes, cele ale Bisericii și ale credinței de exemplu, au devenit lucruri de interes privat, iar problemele intime legate de sex au ajuns lucruri de interes general…!”

Drept răspuns, doamna Passima a oferit un comunicat de presă în care evită întrebările menționate mai sus.

În răspunsul său, doamna Passima vorbește despre tristețea că împlinirea a 28 de ani de la înființarea MȚR a fost marcată de incidentul de duminică. Directoarea MȚR nu menționează nici măcar în treacăt numele celui care a înființat muzeul.

Aceasta spune că protestatarii de ieri, „ ca și cei de acum 5 ani, nu au văzut în MȚR un loc al dezbaterii, ci un instrument de propagandă religioasă, făcând un real deserviciu atât imaginii muzeului, ca
instituție publică, cât și principiului toleranței pe care religia creștină îl propune ca mod de viață. Ne pare rău să constatăm că modul de comportament al contestatarilor a fost generat de confuzia în a atașa unei instituții publice de cultură o misiune pe care îndeobște o au cultele religioase”.

Mai mult, Liliana Passima susține că manifestanții creștini i-ar fi „agresat” pe ceilalți.

„Nu putem fi de acord cu tipul de manifestare precum cea petrecută ieri seară, din mai multe motive. În primul rând, am mizat întotdeauna pe decența, conduita și pregătirea intelectuală a publicului nostru spectator, indiferent de apartenențele legate de religie, sex, mediu etc. În al doilea rând, dreptul la vizionare a unui film nu poate fi încălcat de unii spectatori în detrimentul celorlalți. Și mai grav, cei
care nu sunt de acord cu conținutul unui film nu au dreptul legal de a agresa verbal sau de orice altă natură pe ceilalți spectatori, plătitori de bilet și aceștia la rândul lor”. Filmările de la eveniment, ca și constatările Poliției arată că nu a fost vorba de nicio agresiune.

Iată comunicatul integral:

După 28 de ani…

Astăzi, Muzeul Țăranului Român împlinește 28 de ani. O poveste frumoasă cu oameni porniți să redezvăluie frumusețea lumii țărănești, clădind mai apoi un dialog viu cu formele actuale ale culturii urbane. Ne-am fi dorit ca acest eveniment să fie promovat către public de toată media scrisă și audiovizuală pe măsura importanței sale. Din păcate, trebuie să alăturăm invitației noastre și un răspuns cu privire la incidentul creat ieri, 4 februarie 2018, la Cinema Muzeul Țăranului, prin care dorim să precizăm poziția MNȚR. Muzeul Național al Țăranului Român este o instituție culturală de prim rang în contextul lumii muzeale românești și europene care, prin programul său expozițional și al acțiunilor culturale realizate, organizate în parteneriate sau găzduite de-a lungul timpului, a propus o perspectivă vie asupra tradiției și a fenomenelor corelate acesteia, chestionând și valorificând sub diverse forme și expresii culturale teme majore ale culturii țărănești și urbane.

Preocuparea constantă de a documenta și valoriza problematica lumii și a societății tradiționale în relație directă cu cea a culturii urbane este deja o marcă a muzeului nostru și expozițiile, acțiunile culturale, conferințele, publicațiile de specialitate ale editurii noastre sunt o mărturie în acest sens.

De peste zece ani, prin înființarea Cinema Muzeul Țăranului, MNȚR a inițiat un proiect cultural de anvergură, deschis publicului ca o activitate conexă, cu rol de formator cultural și de dezbatere de idei și teme dintre cele mai reprezentative ale fenomenului cinematografic național și internațional, fiind gazda celor mai importante festivaluri românești și internaționale (premierele celor mai bune producții cinematografice românești, Les films des Cannes, Docuart, Kinodisseea, Next, Astra film, Culese din Balkani, Săptămâna Filmului Maghiar, British Documentary, Audience Award, Dakino, Festivalul Filmului European etc.). Trebuie să menționăm caracterul cultural al CMT, al cărui sprijin financiar de la Europa Cinemas a impus o calitate a proiecțiilor cinematografice oferite publicului, proporția covârșitoare a filmelor fiind dedicată documentarelor antropologice și etnologice, a filmelor de artă, a filmelor care tratează probleme psiho-socio-culturale, a filmelor pentru tineri. Unele dintre acestea au produs dezbateri reale asupra problemelor și dramelor contemporane, contribuind la o cunoaștere mai profundă a societății actuale.

„Nu putem fi de acord cu tipul de manifestare precum cea petrecută ieri seară” În acest sens, ne-am apropiat un public format în mare parte din studenți, tineri, specialiști și doritori de a consuma acte culturale într-o atmosferă prietenoasă, deschisă interogațiilor intelectuale și ale dialogului productiv. Nu putem fi de acord cu tipul de manifestare precum cea petrecută ieri seară, din mai multe motive. În primul rând, am mizat întotdeauna pe decența, conduita și pregătirea intelectuală a publicului nostru spectator, indiferent de apartenențele legate de religie, sex, mediu etc. În al doilea rând, dreptul la vizionare a unui film nu poate fi încălcat de unii spectatori în detrimentul celorlalți. Și mai grav, cei care nu sunt de acord cu conținutul unui film nu au dreptul legal de a agresa verbal sau de orice altă natură pe ceilalți spectatori, plătitori de bilet și aceștia la rândul lor. Dacă cei implicați doreau să protesteze legal ar fi putut să o facă în fața instituției, păstrându-se în limitele permise de lege. Pe de altă parte, există astăzi suficiente mijloace de a-ți arăta dezacordul în probleme care țin de subiecte care pot crea divergențe de opinie.

O modalitate de a dezbate în mod real filmul ar fi fost o discuție la finalul proiecției, în care am fi putut eventual găsi răspuns la întrebări precum: unde se termină arta și începe propaganda, de care filmul este acuzat. Cu siguranță puteau fi dezbătute o mulțime de alte probleme pe care filmul le pune: cât de pregătită și disponibilă este o societate actuală pentru rezolvarea unor probleme sociale acute care au impact în special asupra generațiilor tinere.

În mod nefericit, protestatarii de ieri, ca și cei de acum 5 ani, nu au văzut în MȚR un loc al dezbaterii, ci un instrument de propagandă religioasă, făcând un real deserviciu atât imaginii muzeului, ca instituție publică, cât și principiului toleranței pe care religia creștină îl propune ca mod de viață. Ne pare rău să constatăm că modul de comportament al contestatarilor a fost generat de confuzia în a atașa unei instituții publice de cultură o misiune pe care îndeobște o au cultele religioase. Ne afirmăm cu această ocazie dorința de a nu fi transformați în terenul minat al unor confruntări care țin mai degrabă de ideologie decât de credință. Misiunea muzeelor este înainte de toate o invitație la descoperire, reflecție și participare adresată fiecăruia dintre noi fără a restricționa actul cultural și libertatea de conștiință. Nu în ultimul rând, ne cerem scuze spectatorilor de ieri seară cu regretul de a le fi prilejuit un moment atât de neplăcut și îi asigurăm că acest tip de incidente nu se vor mai repeta. Reprogramarea proiecției va fi anunțată ulterior.

Mihai Somanescu: Câteva întrebări pentru domnul Teodor Baconschi

În legătură cu evenimentele de la Muzeul Țăranului Român, am citit următoarea poziție a domnului Teodor Baconschi, teolog și fost Ministru de Externe:

„Urmarea Lui Hristos nu presupune întreruperea gălăgioasă a proiecției unui film. Nu poți impune pe căi agresive nici virtutea, nici adevărul de credință. Dacă tu, creștin, faci ”ordine morală” așa, te îndepărtezi de propria mărturisire și de Dumnezeu. Scrie un articol în care îți exprimi opinia, dialoghează, caută pacea și lasă-L pe Domnul să judece acțiunea fiecăruia, atâta vreme cât acea acțiune nu pune în pericol viața ta sau pe a altora. Fundamentalismul și naționalismul religios golesc bisericile și smintesc lumea”.

Mărturisesc că am citit de mai multe ori textul, trăind cu senzația că de fapt a scris altceva și nu văd eu bine. M-am lămurit repede văzând că mesajul domnului Baconschi a fost preluat de către ziarul Adevărul pentru a-i demoniza pe participanții de la protestul de la MȚR.

Citesc și nu înțeleg:

1) Unde a fost întreruperea gălăgioasă? Ridicarea în picioare și intonarea imnului național și/sau a unor imnuri creștinești se numește, în viziunea dumneavoastră, „gălăgie”? Chiar Poliția prezentă la fața locului a constatat că nu există niciun motiv de intervenție și toată lumea a plecat liniștită de la fața locului.

2) Cine a încercat să impună ce în cazul de față? Oamenii nu s-au dus acolo să-i învețe „Crezul” pe cei de față, ci doar să arate că proiectarea acelui film nu își are locul acolo. De altfel, Regulamentul de organizare al MȚR este explicit în ceea ce privește obiectul de activitate al instituției. Nu ne dorim stat de drept? Sau în cazul acesta operează principiul „ce nu este explicit interzis este permis”?

3) „Scrie un articol în care îți exprimi opinia, dialoghează, caută pacea și lasă-L pe Domnul să judece acțiunea fiecăruia, atâta vreme cât acea acțiune nu pune în pericol viața ta sau pe a altora”. În 2013, în cazul similar,  s-au scris tomuri întregi, s-au făcut memorii, s-a făcut apel la lege. Rezultatul a fost zero. Întreb:  în cazul legalizării căsătoriilor între persoane de același sex, creștinii ar trebui să stea în fața Parlamentului rugându-se ca aleșii noștri să nu cedeze lobby-ului LGBT? Nu de alta, dar într-una dintre puținele și discretele luări de poziție pe subiect, ați scris că Biserica Ortodoxă Română „dispune de suficiente resurse intelectuale pentru a nu lipsi din acțiune”. Acțiunea în ortodoxie semnifică doar rugăciune și redactarea de memorii?

4) De ce i-a onorat anul trecut Biserica Ortodoxă pe mărturisitorii din temnițele comuniste? Nu cumva unii dintre ei fuseseră întemnițați tocmai pentru că au preferat „acțiunea” întru apărarea creștinătății noastre? Pe câți dintre cei care doar s-au limitat la rugăciuni pentru dispariția comunismului i-a întemnițat regimul ateu?Însuși ÎPS Bartolomeu, omagiat zilele trecute la 7 ani de la trecerea la Domnul, a preferat acțiunea și a spus cu ani înainte de „fundamentaliștii” de la MȚR că Biserica dorește „Europa, nu sodoma”. Era el îndepărtat de Dumnezeu și de mărturisirea creștină atunci?

5) Nu vi se pare ciudat că v-ați însușit limbajul activiștilor homosexualității și că prin această poziție le cântați fix în struna celor care acuză de „homofobie” pe toți cei care nu sunt de acord cu legalizarea mariajelor și adopțiilor unisex? Cu ce credibilitate o  să-i combateți atunci când vor cere interzicerea manifestărilor religioase în public pe motiv de „propagare a homofobiei”? Dacă astea sunt pozițiile laicatului promovat de Trinitas TV, ce pretenții să mai avem de la laicatul ateu?

Nu fundamentalismul și naționalismul religios îndepărtează oamenii de biserici, ci mai degrabă relativismul și liberalismul care transformă orice dogmă și învățătură de credință în funcție de politicile mai marilor zilei. O relevă chiar acest studiu canadian , citat și de Washington Post. Autorii lui? Niște fundamentaliști…

„Prohibirea prozelitismului homosexual din articolul 200 al Codului Penal este un lucru folositor în încercarea de a bara puțin calea ridicolului existențial al unor dezvoltări recente din societatea occidentală. Știu că lumea e condusă, în bună măsură, de o mafie homosexuală, dar asta nu trebuie să ne impresioneze prea tare. A merge «în ton cu spiritul vremii» este un lucru pozitiv, dar e un act în care trebuie să domine discernământul. În general e jenant că realitatea ne obligă să vorbim despre și să dezbatem lucruri ce au un caracter intim. Problemele de mare interes, cele ale Bisericii și ale credinței de exemplu, au devenit lucruri de interes privat, iar problemele intime legate de sex au ajuns lucruri de interes general…!”  – Horia Bernea.

• Iulian Capsali: Conserve conservatoare

Ce plăcere să-i vezi pe deontologii “de dreapta” ai neamului, cum se retrag curentați de stilistica protestului împotriva mizeriei de la MȚR.

Vai, dar se poate?! Să ieși cu scandări și pancarte împotriva sacrilegiului de a ținti cu filme ideologic-corecte direct în centrul nevralgic al ethosului românesc, opera genială a lui Bernea și a echipei sale în frunte cu Irina Nicolau, muzeu distins cu mari premii europene?

Adică ce vă deranjează, nu e instituție publică? În sala “Horia Bernea” mâine va fi un congres FAMEN, la care poate vorbi și directoarea tefelistă Lila Passima, demnă urmasă a fostului director Virgil Nițulescu, un anti-creștin născut, nu făcut.

Toată zgura pseudo-conservatoare a țării se cutremură scârbită că prostimea a fost vehementă, a întrerupt cu vocea ridicată un film premiat de promotorii Minunatei Lumi Noi.

Desolidarizarea lor de “masa ignorantă” însă, este sindromul pactizării căldiceilor cu Lumea, cea dominată de stăpanitorul ei.

Ar fi acceptat Horia Bernea o asemenea blasfemie? Cunoscându-l, pot spune că nici vorbă!

Dar Domnul Hristos, care e luat ca etalon al moliciunii devertebrate de cuminței, transformat din Domnul Slavei într-un hipiot/hipster blând, zâmbind serafic către revoluționarii sexomarxiști?

E bine, măcar știm cu cine stăm în compartimentul de tren. Cu cei care se vor da jos din mers, când se va striga la megafoane că urmează ca la stația terminus să coborâm direct în tranșee.

• Catalin Sturza: 

Un film cu tentă gay, spun unii / de propagandă homosexuală, spun alții a fost proiectat ieri la MȚR. Un grup de protestatari creștini, spun unii / de fanatici religioși, spun alții au afișat icoane, au cântat tropare, și au reușit să întrerupă, până la urmă, proiecția. Câteva gânduri, în fugă.

1. Discuția din jurul căsătoriilor și al adopțiilor de copii de către cuplurile homosexuale e una cu implicații serioase, și nu trebuie redusă la sau asociată cu perspectiva religioasă, și cu atât mai puțin cu fanatismul religios. Discuția poate și trebuie abordată din unghiuri care nu au, neapărat, legătură cu vreo confesiune. Care sunt efectele psihologice pe termen lung asupra copiilor crescuți în astfel de cupluri? (există deja cărți de referință la temă, inclusiv ale unor copii crescuți de astfel de cupluri.) Care sunt efectele pe care le au aceste inginerii sociale asupra societății, în sens larg? (există și aici cărți și studii despre implicațiile sociale, politice, psihologice al acestor inginerii în țări în care ele sunt aplicate deja de mai bine de un deceniu.) Cum afectează aceste inginerii și politici libertatea de conștiință, de exprimare, și libertatea religioasă? (și aici există o cazuistică întreagă, care trebuie luată în serios – de pildă, câteva sute de evrei ortodocși au părăsit deja Canada, deoarece legislația actuală a țării le încalcă libertatea de conștiință și religioasă.)

2. Mărturisirea publică a credinței poate și trebuie să aibă o anumită eleganță – creștinilor li se cere să fie „înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”. O stilistică agresivă a protestului, chiar întemeiată moral, nu ajută deloc cauza pentru care se militează (acest lucru îl subliniază și purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, într-un comunicat foarte echilibrat).

3. Și totuși, cum se întreba o prietenă – dintre toate cinematografele din București, MȚR e ultimul loc unde se poate vedea / proiecta un film? Acum trec în speculație, și poate exagerez. Dar, după cum spuneam, există o întreagă cazuistică: am citit o serie întreagă de articole și interviuri în care un cofetar creștin sau un florar creștin sau un organizator de evenimente sau un ofițer de stare civilă creștin povesteau cum au fost „targetați” de propaganda LGBT – primind cereri repetate de a face torturi sau buchete de flori sau de a organiza nunți sau de a oficia căsătorii homosexuale, în ciuda faptului că în orașul unde funcționau existau multe alte alternative. Și cei care s-au ținut de capul lor nu s-au lăsat până când nu le-au văzut afacerile închise sau, ca în cazul lui Kim Davis, până când nu i-au văzut pe acești creștini la închisoare.

Lucrurile trebuie puse și privite în contextul lor. Iată ce scria, de pildă, Horia Bernea, întemeietorul MȚR:

“Au existat o admirație și un respect în familia noastră pentru civilizația noastră tradițională. Tatăl meu a scris în 1944 o carte, «Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român» (care i-a și dăunat), despre civilizația sătească, considerând-o singura adevărată și definitorie. În procesul care i-a fost intentat, acuzațiile priveau tocmai faptul că a pus accentul pe societatea țărănească.”

“Și am simțit nevoia să mă mărturisesc prin credință, turle, prin cruce, prin prapor, prin iconostase, subiecte aproape netratate în pictură, tocmai din dorința de a manifesta în chip direct ortodoxia”.

Dar, la război ca la război – și o stilistică agresivă, nechibzuită, a protestului dinspre tabăra creștină marchează un mare punct în tabăra provocatorilor care par a ști să joace foarte bine acest joc. Or, la provocări, după cum știm, nu se răspunde. Altfel, o asemenea reacție poate face două lucruri foarte dăunătoare: asociază o dezbatere cu implicații sociale, psihologice și politice serioase cu fanatismul religios, și riscă să arunce întreaga discuție în derizoriu.

(citatele din Horia Bernea i le datorez Cristinei Popescu.)

• Mirel Palada:

Tefeleii sînt profund indignați că au intrat niște ortodocși fervenți peste ei la o premieră de film despre libertățile sexuale și le-au manifestat acolo, le-au spus în față ce consideră ei despre libertățile sexuale, unde să și le bage și alte chestii de-astea creative, numa’ bune de scrise pe pancarte.

Să zicem că au dreptate tefeleii. Să zicem că e nevoie de toleranță în societate. Să zicem că e nasol să vină cineva să-ți strice feng-șuiul și să-ți vînture prin față valori pe dos decît ale tale. Să zicem că e nasol să fii provocat.

Dar să zicem că la fel de nasol este şi cînd vine cineva și-ți bagă o cameră de luat vederi în ochi și-ți scuipă vorbe drept în față, de maniera cea mai vehementă cu putință. Așa, precum chichirău sau bot. Să zicem că e la fel de nasol ca o mînă de copii tembeli să blocheze orașul și să clameze că vorbesc pentru o țară întreagă, încercînd să prostească tot globul că zeci de mii de tefelei sînt mai numeroși decît restul milioanelor de români. Să zicem că nu e plăcut să vezi cum unii care care se zvîrcolesc în chinuri pentru respectarea legii de fapt încalcă legea, manifestînd fără autorizație, blocînd traficul și enervînd un oraș întreg cu tembelismele lor pe care ei le cred că sînt funny. Să zicem că-i zice karma. Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

Na, să vedeți cum e cu militantismul pe care ideologia sorosistă vă învață să-l îmbrățișați. Ați învățat la workshopurile lui Soros că trebuie să vă spuneți punctul de vedere? Să faceți urît pentru ideile în care credeți? Vă place să protestați și să fiți vocali? Să fiți militanți pentru o cauză nobilă? Na de-aici, să vedeți ce înseamnă să simți militantismul pe propria piele.

Au intrat știrbii peste voi să vă arate că sînt și ei pe lumea asta? Go figure! Ce nasol! Ce dezastru! Cum de îndrăznesc? Ce mîrlani! Ce țărani! Ce medievali!! Doar noi, tefeleii superbi, avem voie să facem chestii de-astea tembele și tupeiste și enervante și vehemente și creative.

• RFI: BOR: Acțiunile de protest precum cea de la MȚR pot deveni o problemă pentru Patriarhie

Val de reacții după întruperea proiecției unui film care trata o temă legată de homosexuali, de către un grup care a cântat  rugăciuni, imnul și a afișat mesaje împotriva globalizării, la Muzeul Țăranului Român. „În mod nefericit, protestatarii nu au văzut în MŢR un loc al dezbaterii, ci un instrument de propagandă religioasă, făcând un real deserviciu atât imaginii muzeului, ca instituţie publică, cât şi principiului toleranţei pe care religia creştină îl propune ca mod de viaţă”,  transmite conducerea muzeului, într-un comunicat în care spectatorilor li se cer scuze și se dau asigurări că astfel de incidente nu se vor repeta.  La rândul său, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România a transmis un mesaj prin care condamnă „reacţiile isterice şi deplasate” care au avut loc la MŢR.

Grupul de credincioși nu a reprezentat în niciun fel Patriarhia sau Biserica Ortodoxă Română. Protestul în sine nu e întemeiat din niciun punct de vedere, inclusiv moral, se delimitează, la RFI, Vasile Bănescu, purtător de cuvânt.

Patriarhia admite însă că astfel de acțiuni de protest, ce tind să se înmulțească, ar putea deveni o problemă pentru Biserica Ortodoxă Română:

V.B.: Stilistica unei mișcări de protest indică și gradul de înțelegere și gradul de cultură al celor care protestează. Dincolo de asta, despărțind așadar instituția de acest grup care a venit să protesteze în felul său, țin să adaug totuși că într-o asemenea instituție (Muzeul Țăranului Român) trebuie să avem grijă ce tip de materiale promovăm. Pot fi foarte valoroase dintr-un anumit punct de vedere, dar inadecvate, ținând cont de profilul instituției în care aceste filme se difuzează. Nu am văzut filmul, am citit doar despre el. Înțeleg că nu este un film de propagandă pro-gay. Este un film construit pentru a dizolva o veche prejudecată și din acest punct de vedere nu cred că este un film care trebuie blamat. În niciun caz. (…)

Rep.: Unul din contraargumentele celor din sală a fost “noi nu venim în biserici să întrerupem slujbe”. 

V.B.:  Există și cazuri în care au fost persoane care au intrat în biserici și au întrerupt slujba. Așadar nu trebuie să ne luăm la întrecere cine pe cine întrerupe. Vreau să spun doar atât: stilistica mișcării de protest cu concordă cu felul în care Biserica înțelege să contra-argumenteze o mișcare sau alta. Așadar, Patriarhia Română nu invită și nu incită pe nimeni să protesteze în legătură cu filmul despre care vorbim. (…)

Rep.: Au fost cântate rugăciuni pentru Maica Domnului care, din puținele mele cunoștințe, știu că se cântă numai în biserică…

V.B.: Evident, evident. Repet ce am spus. Stilul în care aceste persoane au ales să protesteze, să intre într-un mod care a deranjat, înțeleg, evenimentul în sine…sunt lucruri care nu pot fi susținute.

Rep.: E o blasfemie să cânți astfel de rugăciuni oriunde?

V.B.: Hmmm. Nu este interzis să cânți sau să spui o rugăciune nicăieri. Nu asta e problema. Ci modul în care aceste persoane au ales să protesteze. Consider că e un mod criticabil dintr-un anumit punct de vedere și că nu ar fi trebuit să pătrundă într-un spațiu în care se  desfășura un eveniment și să protesteze în acest fel. Dacă protestul lor e întemeiat sau nu din punct de vedere moral, asta e o altă discuție.

Rep.: Dincolo de stilistica protestului, e întemeiat din punct de vedere moral sau nu?

V.B.: În acest context nu cred că este întemeiat. Din ce am citit eu nu este un film care să promoveze mișcarea gay.

Rep.: S-au înmulțit astfel de acțiuni. Tonul e din ce în ce mai radical. Ce mesaj are Patriarhia pentru acești oameni care întrerup acte culturale, în contextul în care ortodoxia tocmai asta înseamnă: toleranță, să asculți…

V.B: Biserica întotdeauna a transmis un mesaj al înțelegerii și sprijinirii celuilalt și al menajării lui din toate punctele de vedere. Aceste mișcări de protest virulente, ofensive, sunt mișcări care nu reprezintă în niciun fel vreun punct de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Române.

Rep.: Dar ele pot deveni o problemă pentru Patriarhia Română?

V.B.: În măsura în care ele s-ar înmulți, ar putea deveni o problemă de luat în discuție. Dar e foarte greu să împiedici niște cetățeni liberi care se organizează sponant să protesteze într-un anumit fel.  […]

• PLAYTECH/ RB: Românii care au protestat la filmul „120 BPM” sunt o mostră de Ev Mediu

Până în seara de 4 februarie, filmul „120 battements par minute” („120 BPM”) era cunoscut pentru premiul luat la Cannes. De acum e cunoscut în România și pentru că irită oameni prea ocupați să trăiască în alt timp decât prezentul.

România are o relație dificilă cu acceptarea diverselor minorități. Ultimul caz, cu ură îndreptată împotriva minorităților sexuale, s-a derulat în Capitală. 

Filmul „120 battements par minute” a câștigat marele premiu al juriului la Cannes în 2017. Într-adevăr, e și o poveste de iubire gay în filmul „120 BPM”, dar subiectul e ceva mai amplu de atât. E vorba de determinarea unor tineri de a-i ajuta pe bolnavii de SIDA. E o dramatizare a unor fapte reale: acțiunile organizației civice Act Up din Franța anilor ’90.

Mişcarea Act Up reprezentată în filmul „120 BPM” e considerată precursoarea mişcărilor civice de după anii 2000. Acestea au condus, în final, la obţinerea unor drepturi fundamentale pentru diferite grupuri de minorităţi – de la cele sexuale la cele civice. Altfel spus, a pregătit terenul pentru teme actuale de astăzi, cum ar fi căsătoria între pesoane de acelaşi sex sau stoparea agresiunilor sexuale.

Una dintre temele filmului e că combatarea prejudecății că SIDA este boala persoanelor de la periferia societăţii și a minorităților sexuale. Cum e vorba de un film, „120 BPM” e și o poveste de dragoste. […]