GAZELE DE SIST DIVIZEAZA EUROPA. Polonia pune CONDITII DRASTICE de exploatare a zacamintelor, Romania se buluceste sa le dea mai repede marilor corporatii

• Incomemagazine: Gazele de sist au impartit Europa in doua. Un NU categoric vine din partea Frantei

La nivelul Uniunii Europene probabil ca nu va exista o politica comuna in ceea ce priveste explorarea si exploatarea gazelor de sist, iar Comisia Europeană va permite statelor membre să îşi adapteze legislaţia pentru a încuraja explorarea şi exploatarea gazelor de şist (evident, cu respectarea standardelor de mediu).

Dupa incheierea lucrărilor Consiliului European privind sectorul energetic s-a observat un lobby puternic in favoarea exploatarii gazelor de sist exprimat in principal de statele din estul Europei – Polonia, Lituania si Romania, ceea ce inseamna ca organizatiile ecologiste din aceste tari vor trebui sa se descurce singure daca vor sa opreasca aceste exploatari.

“Alegerea mixului energetic este de competenţa statelor”, menţionează în acest sens concluziile summitului. De asemenea, a precizat Herman van Rompuy, presedintele Consiliului European, liderii UE au convenit asupra necesităţii de a se coordona mai bine asupra deciziilor energetice naţionale majore cu impact asupra altor ţări.

In Europa decizia de zilele trecute nu a schimbat cu nimic situatia. Taberele sunt deja formate iar pozitiile pro sau contra sunt din ce in ce mai clare. Franţa este unul dintre statele care refuză exploatarea gazului de şist pe teritoriul său, iar preşedintele francez François Hollande a fost categoric în acest sens după încheierea summitului.

‘Nu putem însă să-i împiedicăm pe alţii să exploateze gazul de şist, după cum nu-i putem împiedica nici să recurgă la energia nucleară‘, a spus Hollande. Pe aceleasi pozitii s-au plasat cateva landuri germane si, fara nicio surpiza, aliatul traditional al Rusiei – Bulgaria.

Si in Polonia, unul dintre fanii declarati ai exploatarii gazelor de sist cu ceva timp in urma, lucrurile nu mai stau la fel de bine. Convinsa de gramada de bani care zace in subteranul sau, Polonia incearca sa stoarca cat mai mult, motiv pentru care a anuntat recent  că intenţionează să aplice o taxă de 80% pe profiturile investitorilor străini care fac exploatări. De asemenea,Varşovia vrea să oblige companiile care vor extrage gaze de sist pe teritoriul polonez să intre în parteneriate cu firme de stat. 

Nici in afara Europei lucrurile nu sunt foarte clare. Chiar si in SUA, exportatorul “revolutiei gazelor de sist”, in statul New York a fost impus un moratoriu asupra fracturării hidraulice.

• Cotidianul: Bani din piatră seacă. Gazele de şist, între bulă speculativă şi soluţie salvatoare

Revoluţia gazelor şi a petrolului de şist în SUA i-a făcut să saliveze pe liderii europeni adunat la primul Consiliu European dedicat energiei care a avut loc după 2008.

Sub presiunea gazelor de şist

Până acum, soluţia gazelor de şist a fost prezentat că fiind salvatoare pentru că ar asigura independenţa energetică faţă de Rusia şi Gazprom. Mai nou însă, gazele de şist devin şi panaceul problemelor de competitivitate şi creştere ale economiei europene şi chiar al problemelor de…mediu.

“Preţul gazelor americane este de trei ori mai redus decât al celui din Europa, ceea ce creează o diferenţă de competitivitate a industriei care devine îngrijorătoare”, spune o sursă de la Elysee, citată de Liberation. Mai mult, SUA pot deveni exportatoare de hidrocarburi datorită revoluţiei gazelor de şist.

“Europa riscă să devină singurul continent dependent de import de energie”, a avertizat Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European. “În 2035, dependenţa noastră de importuri va fi de peste 80%.” Prin urmare, în această optică care se impune la Bruxelles, nu este deloc întâmplător că Polonia, România, Ungaria, Spania, Marea Britanie sau Lituania doresc să-şi utilizeze această bogăţie, mai mult ipotetică, a gazelor de şist.

Cu politica sa de renunţare treptată la energia nucleară, Germania Angelei Merkel cochetează şi ea cu exploatarea prin fracţionare hidraulică. Cât despre Franţa, aici sunt marile companii care fac presiuni: “Cum să reindustrializăm Franţa? Dincolo de competitivitate mai există un răspuns simplu: să explorăm şi să exploatăm gazul de şist din ţara noastră”, spune Laurent Parisot, preşedintele patronatului francez.

Şi acum urmează soluţia paradoxală pe care ar reprezenta-o gazele de şist. “Americanii au ajuns să exporte în Europa cărbune la preţ redus, pentru că nu mai au nevoie de el. Astfel, cărbunele a ajuns mai competitiv decât gazul pentru a produce electricitate în Europa. În medie, centralele pe gaz merg doar o zi din patru, în timp ce cele pe cărbune, mult mai poluante, funcţionează la capacitate maximă”, spune preşedintele GFD Suez, Gerard Mestrallet. Cu alte cuvinte, dacă UE doreşte să mai atingă ţinta de a reduce emisiile de dioxid de carbon cu 20% până în 2020, soluţia la care o obligă carbubnele ieftin american este dată de gazele de şist.

Adică UE doreşte să se axeze tot pe combustibilii fosili, fie ei şi mai puţin poluanţi.

O cale suicidară?

Nicolas Hulot, “trimisul special al preşedintelui Frântei pentru protecţia planetei” spune că priorităţile Europei ar trebui să fie dezvoltarea energiilor regenerabile. “Dacă este să păstrăm energia nucleară şi chiar dacă sporim capacitatea ei, cum estimează unii, nu vă pot spune decât că cu gazele de şist deznodământul nu va fi fericit. Este o traiectorie suicidară”, a spus Hulot în cadrul unei dezbateri cu patronatul francez, care cere menţinerea energiei nucleare, dar şi exploatarea gazelor neconvenţionale.

Franţa este un caz special, o ţară unde problema gazelor de sist poate fi rezolvată, dacă este voinţă politică, prin simpla intrerpretare a Constituţiei. Articolul cinci al Constituţiei franceze introduce principiul precauţiei în ce priveşte tehnologiile şi impactul lor asupra mediului. Introducerea acestui principiu s-a făcut în 2005. Rămâne de văzut cum va arăta nouă Constituţie a României la acest capitol.

Gazele care apar şi dispar

Se pune însă problema, dincolo de raţiunile de mediu, dacă gazele de şist reprezintă resursă energetică a viitorului. În SUA, exploatările au început cu cel mult 15 ani în urmă şi nu la o scară foarte mare. În Polonia, una din ţările europene cel mai avansate la capitolul explorare, rezultatele nu au fost cele aşteptate. Un studiu din 2011 al Agenţiei pentru Administrarea Înformaţiilor Energetice din Statele Unite arăta că Polonia are rezerve care i-ar asigura independenţa energetică pentru 300 de ani. Imediat, Chevron, Exxon Mobil şi ConocoPhillips şi-au anunţat intenţia de a explora zăcămintele.

Şi au fost primite. Nu mai că, imediat ce Parlamentul polonez a început să dezbată o nouă lege a redevenţelor, cu aplicabilitate în 2015-2016, Institutul Geologic Naţional al Poloniei a lansat, împreună cu US Geological Survey (USGS), un studiu care arăta că nu sunt decât rezerve pentru 30 de ani, că ele sunt greu de exploatat, cu costuri mai mari decât se estimase, că Polonia nu are suficientă infrastructură, etc. Adică totul pentru că marile companii să aibă motive să ceară reducerea redevenţelor. Acum, Polonia a anunţat că doreşte să taxeze cu peste 50% profiturile companiilor care ar exploata gaze de şist şi că acestea nu pot aface asta decât în consorţiu cu firme de stat poloneze. Companiile americane au început să se retragă, în aceste condiţii.

Să fie toate cele de mai sus dovezi că extrem de prooccidentalul guvern de la Varşovia a început să facă jocul Gazpromului în faţa unei revoluţionare tehnologii americane? Sau mai degrabă că urmăreşte obţinerea unui maxim de venituri pentru buget şi certitudinea că gazele de şist sunt o sursă reală de energie şi nu o bulă speculativă?

O luptă geologică şi geopolitică

Aflată sub presiunea americană şi cea rusă în materie energetică, UE pare tot mai aproape să păşească pe calea exploatării gazelor de şist. Presa de main stream vede tot mai des în spatele campaniilor iompotriva exploatării mâna Gazpromului, iar ONG-urile verzi sunt tot mai des discreditate. Pe de altă parte, acestea din urmă acuză că statele membre şi UE cedează mult prea uşor în faţa lobby-ului marilor companii petroliere americane, deţinătoarele tehnologiei. Le şi acuză că se comportă precum producătorii de ţigări în anii ’60, atunci când se finanţau campanii care să arate că fumatul nu dăunează sănătăţii…

Se adaugă la cele de mai sus şi un studiu confidenţial a serviciului de informaţii german (BND), care arăta că SUA vor deveni exportatoare de gaze naturale până în 2020. La acest studiu care s-a scurs către presă nu a existat nicio ripostă din partea geologilor şi nici a geopoliticii, ruse cel puţin. Preşedintele Vladimir Putin insuşi a declarat că Rusia trebuie să fie “atentă” la revoluţia gazelor de şist. “Cât despre întrebarea dacă Gazprom a ratat revoluţia gazelor de şist sau nu, aceasta este o întrebare dificilă, care nu are încă un răspuns”, a spus Putin.

Preşedintele Gazprom, Alexei Miller, susţine însă că întreaga modă a gazelor de şist, apărută într-un interval extrem de scurt, imediat după debutul crizei economice, nu este decât o bulă bursieră destinată investitorilor naivi. Pentru şeful Gazprom, gazele de şist nu au cum să detroneze Gazprom din poziţia de mare exportator în UE, tehnologia de extracţie americană reprezintă o reuşită, dar necum o revoluţie, iar rezervele de gaze de şist sunt şi ele epuizabile. Asadar, nicio ameninţare la adresa supremaţiei Rusiei.

Având în vedere antagonismul studiilor prezentate de companiile petroliere americane, de institutele din SUA şi de ONG-urile europene şi de petroliştii ruşi, cu siguranţă una dintre cele două tabere se înşeală, cel puţin ca în cazul psihozei provocată de teoria oil peak, în anii ’90.

Şi mai este sigur că gazele de şist produc profit chiar înainte de a se cunoaşte dacă şi cât există într-o anumită ţară şi cu mult timp înainte de a fi ajuns la utilizatorul final. În 2011, Ministerul Mediului din Polonia a acordat 109 concesiuni pentru explorarea gazelor de şist, multe prin luare de mită. The Economist scria cu surprindere despre preţul concesiunilor-o sută de euro, dar şi despre cel al mitelor, de doar câteva mii de euro. Atât a “transpirat” pentru presă la Varşovia. Va descoperi oare The Economist în România acelaşi “chilipir”?

• Gandul: CUM ÎMPART GAZELE DE ŞIST EUROPA ÎN DOUĂ – Ce s-a decis la Bruxelles şi ce miză are România

După semnalul pozitiv dat miercuri la Bruxelles, în Consiliul European, privind acceptarea gazelor de şist ca sursă de energie neconvenţională pe care ţările care doresc o pot explora şi exploata, Guvernul se gândeşte deja la acordarea licenţelor. Anunţul a fost făcut de ministrul delegat pentru energie, Constantin Niţă, a doua zi după Consiliul de la care premierul Victor Ponta a dat semnalul că UE “permite ţărilor membre ale UE să-şi adapteze legislaţia pentru a încuraja explorările şi exploatările”.

Mutarea este una rapidă, având în vedere că, până în luna martie, Ponta s-a arătat mai degrabă reticent, instituind chiar un moratoriu cu argumentul că România ar aştepta rezultatele studiilor europene de impact. În urmă cu două luni, premierul s-a repoziţionat însă. “E un obiectiv strategic al României să nu mai depindem de gazele din Rusia”, a spus Ponta şi miercuri la Bruxelles, vorbind de “capacitatea României din producţia internă, din rezultatele din offshore, din Marea Neagră, din gaz de şist, care să acopere tot consumul României, să ne ajute să exportăm şi în Moldova”, ca de  “un interes strategic” care “nu e îndreptat împotriva” Rusiei.

Cel mai important jucător în piaţa de energie implicat deja în prospectarea zăcămintelor din România este gigantul american Chevron, căruia statul i-a concesionat trei perimetre la Constanţa (Costineşti, Vama Veche, Adamclisi) şi unul la Bârlad. Interesate s-au arătat însă şi companiile Petrom, Romgaz, MOL şi NIS, o subsidiară a Gazprom. Un alt perimetru pe care se fac studii ar fi cel de la Suceava, mai exact la Climăuţi, deţinut de australienii de la Zeta Petroleum, în parteneriat cu singaporezii de la Raffle Energy.

Când începe ANRM demersurile pentru a acorda licenţe

“În perioada urmatoare, Agentia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) va organiza licitaţiile de desemnare a firmelor care vor realiza explorarea gazelor de şist. Ulterior, vom aştepta rapoartele geologice ale acestor firme, rapoarte care ne vor indica dacă există sau nu gaze de şist pe teritoriul ţării noastre. De-abia după ce vom constata ca România dispune de gaze de şist, vom decide dacă le vom exploata sau nu”, a spus joi Niţă, la Conferinţa “Energy Business Summit”.

Din datele avansate de oficiali până în acest moment, explorarea ar urma să dureze peste doi ani de la obţinerea licenţelor şi finalizarea studiilor, iar la exploatare se poate trece abia peste 5 ani.

Până acum, Chevron a primit doar avizul de mediu pentru explorare pentru perimetrele de pe litoral plus certificatele de urbanism pentru zonele din judeţul Vaslui unde vrea să facă prospecţiuni pentru o posibilă exploatare a gazelor de şist. În planurile companiei americane, în a doua jumătate a acestui an ar urma să înceapă forarea unui puţ de explorare la perimetrul de la Bârlad.

Intenţiile Chevron, care nu se opresc la explorare, aşa cum insistă Guvernul, ci merg până la exploatarea resurselor peste 4-5 ani, au stârnit protestele vasluienilor care au reclamat, anul trecut, că în felul acesta le va fi afectată pânza de apă freatică, fără a mai pune la socoteală riscul declanşţării unor cutremure, aşa cum s-a întâmplat în Statele Unite. Protestatarii reclamă, mai exact, metoda fracturării hidraulice folosită de Chevron. Deocamdată, Chevron s-a limitat la studii şi lucrări de explorare prin tehnologii convenţionale.

Ponta şi Băsescu, de aceeaşi parte. Ce s-a decis la Bruxelles

“Exploatarea gazelor de şist este foarte importantă şi binevenită şi cine spune altceva atentează la siguranţa energetică naţională”, îi contrazice însă pe refractari preşedintele Traian Băsescu, un suporter al exploatării gazelor de şist şi unul dintre cei care a purtat discuţiile ci şefii Chevron pentru a-i aduce în România.

Recent, USL s-a raliat acestei poziţii, iar premierul Victor Ponta a susţinut acelaşi punct de vedere, cu mandat de la Cotroceni, şi la Consiliul European. Mai mult, din poziţia rezervată pe care o adoptase, Ponta a devenit un apărător ai ideii diversificării surselor de energie prin gazele de şist, anunţând la finalul Summitului că “există în mod clar o opţiune de a permite ţărilor membre ale UE să-şi adapteze legislaţia pentru a încuraja explorările şi exploatările”, ca o garanţie că UE va susţine ţările care doresc să adopte această poziţie, între care şi România.

Principalul argument pro invocat de Ponta la Bruxelles a fost preţul mare la energie în Europa faţă de cel din SUA, unde exploatarea gazelor de şist a produs o adevărată revoluţie. “Europa, prin preţuri din ce în ce mai mari la energie, devine necompetitivă şi atunci companii mari preferă să-şi mute activitatea, în primul şi în primul rând în mod neaşteptat în SUA, acolo unde preţurile au tot scăzut, la gaze în special, prin gazele de şist”, a spus Ponta, reluând discursul din interiorul Consiliului al preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

Al doilea argument al primului-ministru pentru care România a susţinut cauza gazelor de şist umăr la umăr cu Polonia, Lituania sau Marea Britanie a fost importul în Europa al surplusului de cărbune din SUA, poluând mai mult. “Deci îndemnul Comisiei şi al comisarului Oettinger (comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, n.r.) este ”aveţi resurse, folosiţi-le ca să importaţi mai puţin sau dacă puteţi să nu importanţi deloc, cu atât mai bine” “, a spus Ponta după Summit.

Studiile preliminare ar arăta că Europa are 7% din resursele de gaze de şist ale lumii şi, dacă le-ar exploata în totalitate, producţia de energie ar depăşi cu 12% consumul la nivelul anului 2011 din UE.

Cine este pro, cine se împotriveşte în UE

Dacă Polonia, care a concesionat aproape o treime din teritoriu pentru prospecţii, Marea Britanie, Ungaria şi Spania – care au acordat licenţe în domeniu – sunt pentru exploatarea gazelor de şist, Franţa şi Bulgaria se opun vehement. Guvernul Bulgariei a anulat anul trecut licenţa de exploatare a gazelor de şist acordată, în luna iunie 2011, companiei Chevron, după numeroase apeluri din partea populaţiei pe fondul temerilor că tehnica fracturării hidraulice ar fi putut duce la otrăvirea pânzelor freatice şi chiar la provocarea de cutremure.

Primul stat care a interzis metoda a fost însă Franţa, unde membrii Parlamentului au luat, la finalul lunii iunie 2011, decizia de a bloca utilizarea tehnicii de fracturare hidraulică folosită în explorarea şi în exploatarea petrolului şi gazelor de şist, coniderată de francezi o sursă de poluare excesivă.

De cealaltă parte, polonezii, care au semnat la rândul lor contracte cu gigantul american Chevron, fac calcule să exploateze începând cu 2015 gazele de şist să urce pe primul loc în Europa pe această nişă. Elanul investitorilor a fost însă temperat în ultima perioadă de informaţiile că Guvernul ar intenţiona taxarea cu 80% a profitului pe această piaţă. În plus, americanii s-au lovit de faptul că zăcămintele s-au dovedit mult mai sărace decât estimaseră şi mult mai greu de exploatat decât cele din SUA.

Autorităţile române nu au reglementări în domeniu

În cadrul legislaţiei din România, nu există încă deosebiri între resursele convenţionale şi cele neconvenţionale şi nu au fost identificate procedurile necesare pentru evaluarea impactului pe care proiectele de exploatare sau de explorare a gazelor de şist le-ar putea avea asupra mediului, după cum se arată în datele Ministerului Mediului. Din această cauză “nu au fost emise acte de reglementare (acorduri de mediu sau autorizaţii de mediu) pentru astfel de lucrări”.

Pentru a explora sau pentru a exploata gazele de şist, companiile interesate trebuie să încheie acorduri de concesiune cu reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM). Pentru început se realizează prospecţiuni seismice şi geologice ale zonei, apoi se trece la alte trei etape, exploatare, dezvoltare-exploatare sau exploatare.

Studiile menite să evalueze impactul activităţii companiilor asupra mediului sunt făcute în timpul forajele la adâncime şi în faza de exploatare a gazului de şist.

În cazul acordurilor petroliere, durata fazei de exploatare durează aproximativ cinci ani.

În ce constă metoda fracturării hidraulice

Gazul de şist se găseşte în rezervoare neconvenţionale, precum structurile geologice de argilă de adâncime, conform informaţiilor disponibile la Ministerul Mediului.  Reprezentanţii Chevron susţin că metodele folosite de ei în cadrul proceselor de explorare şi de exploatare ar fi sigure pentru mediul înconjurător.

Tehnologia fracturării hidraulice este utilizată încă din anul 1960 de peste un milion de sonde. Pentru realizarea ei se pompează un amestec compus din apă, nisip şi cantităţi mici de aditivi printr-o sondă, conform datelor oficiale cu privire la activităţile Chevron în Europa.

Sursa infigraficului: BBC

Amestecul pătrunde apoi prin “perforaturile colanei de foraj” şi creează fisuri ce sunt umplute cu nisip pentru a face gazele să curgă. Reprezentanţii Chevron susţin că aditivii utilizaţi în cadrul fracturării hidraulice sunt folosiţi şi în operaţiunile convenţionale şi sunt reglementaţi de către statele membre ale Uniunii Europene.

Extragerea gazelor de şist

Următoarea etapă a procedeului reprezintă evaluarea descoperirilor făcute în cadrul fazei de exploatare experimentală, care este realizată prin fracturarea unor zone mici de testare cu ajutorul unor sonde verticale şi prin monitorizarea debitului de gaze obţinut.

Odată cu trecerea la exploatarea comercială a gazelor de şist roca este forată cu o serie de sonde orizontale şi este fracturat şistul pe toată suprafaţa lui.

Negocierile Chevron cu privire la obţinerea de licenţe pentru cele trei suprafeţe aflate în sud-estul ţării, cu o suprafaţă totală de 2.700 de kilometri pătraţi, datează de la sfârşitul anului 2011, conform raportului anual de activitate al americanilor. Schimbările de putere au amânat însă planurile companiei americane.