MĂȘTILE ÎN ERA COVID-19: nedemonstrate beneficii, riscuri sigure. Studiu despre EFECTELE ADVERSE ale purtării măștilor/ MASCA și întârzierea dezvoltării comportamentale și cognitive a copiilor: petiție a unor neuropsihiatri și psihologi francezi/ MASCA și IZOLAREA: efecte psiho-emoționale devastatoare pentru copii și adolescenți

NCBI RESOURCES:

Măștile în era Covid-19: o ipoteză de sănătate

Numeroase țări din întreaga lume au folosit măști faciale medicale și non-medicale ca intervenție non-farmaceutică în vederea reducerii transmiterii și ratei de infectare a bolii produse de coronavirus-2019 (COVID-19). Deși lipsesc dovezi științifice care să susțină eficacitatea măștilor faciale, efectele adverse fiziologice, psihologice și asupra sănătății sunt demonstrate. S-a emis ipoteza că măștile faciale au compromis profilul de siguranță și eficacitate și utilizarea lor ar trebui evitată. Articolul prezent centralizează dovezile științifice cu privire la purtarea măștilor faciale în era COVID-19, oferind informații ample pentru sănătatea publică și luarea deciziilor.

Introducere

Măştile faciale fac parte din modalităţile de intervenție non-farmaceutică ce oferă o barieră în calea respiraţiei la nivelul gurii și nasului care au fost utilizate pentru reducerea transmiterii agenților patogeni respiratori [1]. Măștile faciale pot fi medicale și non-medicale, existând două tipuri de măști medicale utilizate în principal de lucrătorii din domeniul sănătății [1], [2]. Primul tip este masca N95 certificată de Institutul Național pentru Sănătate și Securitate în Muncă (NIOSH), un aparat respirator filtrant pentru faţă, iar al doilea tip este o mască chirurgicală [1]. Utilizările proiectate și intenționate ale N95 și ale măștilor chirurgicale sunt diferite în ceea ce privește tipul de protecție pe care, potenţial, le oferă. Măştile N95 sunt compuse în mod obișnuit din medii de filtrare electret și se etanșează strâns pe fața purtătorului, în timp ce măștile chirurgicale sunt, în general, legate fără a fi fixate strâns și pot conține sau nu medii de filtrare electret. N95-urile sunt concepute pentru a reduce expunerea prin inhalare a utilizatorului la particule infecțioase și dăunătoare din mediu, cum ar fi în timpul exterminării insectelor. În schimb, măștile chirurgicale sunt concepute pentru a oferi o barieră de protecție împotriva stropirii, scuipării și a altor fluide corporale ce pot proveni de la purtător (cum ar fi chirurgul) către mediul steril (pacient în timpul operației) în scopul reducerii riscului de contaminare [1].

Al treilea tip de măști de față sunt măștile non-medicale de pânză sau alte țesături. Măștile faciale non-medicale sunt realizate dintr-o varietate de materiale țesute și nețesute, cum ar fi polipropilenă, bumbac, poliester, celuloză, tifon și mătase. Deși măștile non-medicale din pânză sau țesături nu sunt nici dispozitive medicale, nici echipament de protecție personală, anumite standarde au fost elaborate de Asociația Franceză de Standardizare (Grupul AFNOR) pentru a defini o minimele caracterisici de filtrare și capacitate de respirabilitate [2]. Prezentul articol trece în revistă dovezile științifice cu privire la siguranța și eficacitatea purtării măștilor faciale, descriind efectele fiziologice și psihologice și potențialele consecințe pe termen lung asupra sănătății.

Ipoteză

La 30 ianuarie 2020, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat o urgență globală de sănătate publică legată de sindromul respirator acut sever-coronavirus-2 (SARS-CoV-2) care cauzează boala coronavirusului-2019 (COVID-19)[3]. Începând cu 1 octombrie 2020, în întreaga lume au fost raportate 34.166.633 de cazuri și 1.018.876 au murit având diagnosticul bolii virale. Interesant este că 99% din cazurile detectate cu SARS-CoV-2 sunt asimptomatice sau prezintă simptome uşoare, ceea ce contravine cu numele virusului (sindrom respirator acut sever-coronavirus-2) [4]. Deși rata mortalităţii infecției (numărul cazurilor de deces împărțite la numărul cazurilor raportate) pare inițial destul de mare 0,029 (2,9%)[4], această supraestimare a fost legată de numărul limitat de teste COVID-19 efectuate, care înclină spre rate mai mari. Dat fiind faptul că numărul cazurilor asimptomatice sau minim simptomatice este de câteva ori mai mare decât cel al cazurilor raportate, rata mortalității este considerabil mai mică de 1%[5]. Acest lucru a fost confirmat de șeful Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din SUA, ce a afirmat că „consecințele clinice generale ale COVID-19 sunt similare cu cele ale gripei sezoniere severe”[5], având o rată de mortalitate de aproximativ 0,1%[5] [6] [7] [8]. În plus, datele de la pacienții spitalizați cu COVID-19 și de la publicul larg indică faptul că majoritatea deceselor au fost înregistrate în rândul persoanelor în vârstă și cu boli cronice, susținând posibilitatea ca virusul să exacerbeze condițiile existente, dar rareori să provoace moartea de la sine.[9] [10] SARS-CoV-2 afectează în primul rând sistemul respirator și poate provoca complicații precum sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS), insuficiență respiratorie și deces.[3] [9] Cu toate acestea, nu este clar care este baza științifică și clinică pentru purtarea măștilor faciale ca strategie de protecție, dat fiind faptul că măștile faciale restricționează respirația, cauzând hipoxemie și hipercapnie și cresc riscul de complicații respiratorii, autocontaminare și exacerbare a afecțiunilor cronice existente.[2] [11] [12] [13] [14]

De remarcat că hiperoxia sau suplimentarea cu oxigen (respirarea aerului cu niveluri de presiune parțiale mari ale O₂ care depășesc nivelul mării) a fost stabilită ca fiind o practică terapeutică și curativă pentru o varietate de afecțiuni acute și cronice, inclusiv complicații respiratorii.[11] [15] De fapt, standardele actuale în practica tratării pacienților spitalizați cu COVID-19 este respirarea de oxigen 100%. [16] [17] [18] Deși mai multe țări au dispus purtarea măștii faciale în mediile de îngrijire a sănătății și în zonele publice, nu există dovezi științifice care să susțină eficacitatea lor pentru reducerea îmbolnăvirii sau a mortalității asociate bolilor infecțioase sau virale. [2] [14] [19] Prin urmare, s-a emis ipoteza:

1) practica purtării măștilor faciale a compromis profilul de siguranță și eficacitate,

2) atât măștile medicale, cât și cele non-medicale sunt ineficiente în a reduce transmiterea de la om la om și infectarea cu SARS-CoV-2 și COVID-19,

3) purtarea măștilor faciale are efecte adverse fiziologice și psihologice,

4) consecințele pe termen lung ale purtării măștilor faciale asupra sănătății sunt dăunătoare.

Evoluția ipotezei

Fiziologia respirației

Respirația este una dintre cele mai importante funcții fiziologice pentru a susține viața și sănătatea. Corpul uman necesită un aport continuu și adecvat de oxigen (O₂) către toate organele și celulele pentru funcționarea normală și supraviețuire. Respirația este, de asemenea, un proces esențial pentru îndepărtarea produselor metabolice secundare [dioxid de carbon (CO₂)] care apar în timpul respirației celulare.[12] [13] Este clar demonstrat că deficitul acut semnificativ de O₂ (hipoxemie) și creșterea nivelului de CO₂ (hipercapnie) chiar și pentru câteva minute pot fi grav dăunătoare și letale, în timp ce hipoxemia și hipercapnia cronică determină deteriorarea stării de sănătate, exacerbarea afecțiunilor existente, îmbolnăvire și, în cele din urmă, mortalitate. [11] [20] [21] [22] Medicina de urgență demonstrează că 5-6 minute de hipoxemie severă în timpul stopului cardiac vor provoca moarte cerebrală cu rate de supraviețuire extrem de slabe.[20] [21] [22] [23] Pe de altă parte, hipoxemia cronică ușoară sau moderată și hipercapnia, cum ar fi cele cauzate de purtarea măștilor faciale, ducând la trecerea spre o contribuție mai mare a metabolismului energiei anaerobe, scăderea nivelului pH-ului și creșterea acidității celulelor și a sângelui, toxicitate, stres oxidativ, inflamație cronică, imunosupresie și deteriorarea sănătății.[24] [11] [12] [13]

Eficacitatea măștilor faciale

Proprietățile fizice ale măștilor faciale medicale și non-medicale sugerează că măștile faciale sunt ineficiente pentru a bloca particulele virale datorită diferenței lor între dimensiuni.[16] [17] [25] Conform cunoștințelor actuale, virusul SARS-CoV-2 are un diametru cuprins între 60 nm și 140 nm [nanometri (un miliard dintr-un metru)] [16] [17], în timp ce diametrul firului variază în cazul măştilor medicale și non-medicale între 55 µm şi 440 µm [micrometri (o milionime de metru), ceea ce este de peste 1000 de ori mai mare.[25] Datorită diferenței de dimensiuni între diametrul SARS-CoV-2 și diametrul firului măștilor faciale (virusul este de 1000 de ori mai mic), SARS-CoV-2 poate trece cu ușurință prin orice mască facială.[25] În plus, eficienţa ratei de filtrare a măștilor faciale este slabă, variind de la 0,7% pentru masca non-chirurgicală din tifon de bumbac la 26% pentru materialul din bumbac cu ţesătură densă.[2] În ceea ce privește măștile faciale chirurgicale și N95, eficienţa ratei de filtrare scade la 15% și respectiv 58%, atunci când există chiar și un mic spațiu între mască și față.[25]

Dovezile studiilor clinice ridică în continuare provocări vizavi de eficacitatea măștilor faciale pentru a bloca transmiterea de la om la om sau infecțiozitatea. A fost făcut un studiu controlat randomizat (ECA) cu 246 de participanți [123 (50%) simptomatici)] cărora li s-a dat fie să poarte, fie să nu poarte mască chirurgicală, evaluând transmiterea virușilor, inclusiv coronavirusul.[26] Rezultatele acestui studiu au arătat că printre indivizii simptomatici (cei cu febră, tuse, dureri în gât, curgerea nasului etc.) nu a existat nicio diferență între a purta și a nu purta mască facială în cazul transmiterii particulelor de coronavirus mai mari de 5 µm. Printre indivizii asimptomatici nu au fost detectate picături sau aerosoli cu coronavirus de la vreun participant ce purta sau nu mască, fapt ce sugerează că indivizii asimptomatici nu transmit sau nu infectează alte persoane.[26] Acest lucru a fost susținut ulterior și de un studiu privind infectivitatea în care 445 de indivizi asimptomatici au fost expuși la purtătorul asimptomatic de SARS-CoV-2 (testat pozitiv pentru SARS-CoV-2) folosind contactul strâns (spațiu comun de carantină) pentru o mediană de 4 până la 5 zile. Studiul a constatat că niciunul dintre cei 445 de indivizi nu a fost infectat cu SARS-CoV-2 confirmat de polimeraza cu transcripție inversă în timp real (PCR).[27]

O meta-analiză în rândul lucrătorilor din domeniul sănătății a constatat că, în comparaţie cu a nu purta nicio mască, masca chirurgicală și aparatele respiratorii N95 nu au fost eficiente împotriva transmiterii infecțiilor virale sau a bolii asemănătoare gripei pe baza a șase studii randomizate controlate.[28] Folosind o analiză separată a 23 de studii observaționale, această meta-analiză nu a găsit niciun efect protector al măștii medicale sau al aparatelor respiratorii N95 împotriva virusului SARS.[28] O recenzie sistematică recentă a 39 de studii, incluzând 33.867 de participanți la spaţii de îngrijire comunitare (auto-raportare a bolii), nu a constatat nicio diferență între aparatele respiratorii N95 față de măștile chirurgicale și masca chirurgicală față de lipsa măștilor în ceea ce privește riscul de a dezvolta gripa sau boala asemănătoare gripei, sugerând ineficacitatea de blocare a transmisiilor virale în cadrul centrelor de îngrijire comunitare.[29]

O altă meta-analiză a 44 de studii non-randomizate controlate (n = 25.697 de participanți) care examinează potenţiala reducere a riscului legat de SARS, MERS şi COVID-19 prin folosirea măştilor.[30] Meta-analiza a inclus patru studii specifice privind transmiterea COVID-19 (5.929 de participanți, lucrătorii din domeniul sănătății au folosit măști N95). Deși rezultatele generale au arătat un risc redus de transmitere a virusului cu măști faciale, analiza a avut limitări severe în ceea ce priveşte posibilitatea de a trage concluzii. Unul dintre cele patru studii COVID-19 a avut zero cazuri de infectare în ambele grupuri și a fost exclus din calculul meta-analitic. Alte două studii COVID-19 au avut modele neajustate și au fost, de asemenea, excluse din analiza generală. Rezultatele meta-analitice s-au bazat pe un singur studiu COVID-19, unul MERS și 8 SARS, rezultând o tendință ridicată de selecție a studiilor și contaminarea rezultatelor privind viruși diferiţi. Pe baza a patru studii COVID-19, meta-analiza nu a reușit să demonstreze reducerea riscului prin purtarea măştilor pentru transmiterea COVID-19, situaţie în care autorii au raportat că rezultatele meta-analizei au un grad de siguranţă scăzut și sunt neconcludente.[30]

În anunţurile publicate iniţial, OMS declara că „nu sunt necesare măști faciale, deoarece nu sunt disponibile dovezi cu privire la utilitatea lor de a proteja persoanele care nu sunt bolnave”.[14] În aceeași publicație, OMS a declarat că „măștile de pânză (de exemplu, bumbac sau tifon) nu sunt recomandate în niciun context”.[14] În schimb, în anunţurile ulterioare, OMS a afirmat că utilizarea măștilor faciale fabricate din țesături (polipropilenă, bumbac, poliester, celuloză, tifon și mătase) este o practică comunitară generală pentru „prevenirea purtătorului infectat de a transmite virusul altora și/sau de a oferi protecție purtătorului sănătos împotriva infectărilor (prevenire)”.[2] Aceeași publicație s-a contrazis în continuare afirmând că, datorită filtrării mai reduse, a respirabilității și a performanței generale a măștilor din țesături, utilizarea măștilor din materiale țesute, cum ar fi pânza și/sau materialele textile nețesute, ar trebui luată în considerare numai pentru persoanele infectate și nu pentru practica de prevenire în cazul indivizilor asimptomatici.[2] Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) a făcut o recomandare similară, afirmând că numai persoanele simptomatice ar trebui să ia în considerare purtarea măștii faciale, în timp ce pentru persoanele asimptomatice această practică nu este recomandată.[31] În concordanță cu CDC, oamenii de ştiinţă din domeniul clinic din cadrul Departamentelor de Boli Infecțioase și Microbiologie din Australia se pronunță împotriva utilizării măștilor pentru lucrătorii din domeniul sănătății, argumentând că nu există nicio justificare pentru o astfel de practică, în timp ce relația normală de îngrijire dintre pacienți și personalul medical ar putea fi compromisă.[32] Mai mult, OMS a anunțat în repetate rânduri că „în prezent, nu există dovezi directe (din studiile efectuate pe COVID-19) cu privire la eficacitatea purtării măştii faciale de către persoanele sănătoase din comunitate pentru a preveni infectarea cu virusurile respiratorii, inclusiv cu COVID-19”.[2] În ciuda acestor controverse, potențialele daune și riscuri ale purtării măștilor faciale au fost clar recunoscute. Acestea includ autocontaminarea cauzată de atingerea cu mâinile sau de neînlocuirea ei atunci când masca este umedă, murdară sau deteriorată, extinderea leziunilor pielii feței, dermatită iritantă sau agravarea acneei și disconfort psihologic. Populațiile vulnerabile, cum ar fi persoanele cu tulburări de sănătate mintală, dizabilități de dezvoltare, probleme de auz, cei care trăiesc în medii calde și umede, copiii și pacienții cu afecțiuni respiratorii prezintă un risc ridicat pentru sănătate sub formă de complicații și deteriorări.[2]

Efectele fiziologice ale purtării măștilor faciale

Purtarea măștii faciale restricționează mecanic respirația prin creșterea rezistenței la mișcarea aerului atât în ​​timpul procesului de inspiraţie, cât și de expirație.[12] [13] Deși creșterea intermitentă (de mai multe ori pe săptămână) și repetitivă (10-15 respirații pentru 2-4 serii) a rezistenţei la respiraţie poate fi adaptativă pentru întărirea mușchilor respiratori [33] [34], efectul prelungit și continuu al purtării măștii este inadaptativ și ar putea fi dăunător sănătății.[11] [12] [13] În condiții normale la nivelul mării, aerul conține 20,93% O₂ ​​și 0,03% CO₂, asigurând presiuni parțiale de 100 mmHg și, respectiv, 40 mmHg pentru aceste gaze din sângele arterial. Aceste concentrații de gaze se modifică semnificativ atunci când respirația are loc printr-o mască facială. Aerul prins între gură, nas și masca facială este respirat în mod repetat în interiorul și în afara corpului, conținând concentrații scăzute de O₂ și concentrații mari de CO₂, provocând hipoxemie și hipercapnie.[35] [36] [11] [12] [13] Hipoxemia severă poate provoca, de asemenea, complicații cardiopulmonare și neurologice și este considerată un semn clinic important în medicina cardiopulmonară.[37] [38] [39] [40] [41] [42] Conținutul scăzut de oxigen din sângele arterial poate provoca ischemie miocardică, aritmii grave, disfuncție ventriculară dreaptă sau stângă, amețeli, hipotensiune, sincopă și hipertensiune pulmonară.[43] Hipoxemia și hipercapnia cronică de nivel scăzut, ca urmare a utilizării măștii faciale, pot provoca exacerbarea afecțiunilor cardiopulmonare, metabolice, vasculare și neurologice existente. [37] [38] [39] [40] [41] [42]

Pe lângă hipoxie și hipercapnie, respirația prin masca facială duce la depunerea de bacterii și germeni pe stratul interior și exterior al măștii faciale. Ace;ti componenţi toxici sunt inhalaţi în mod repetat înapoi în corp, provocând autocontaminare. Respirația prin măști de față crește, de asemenea, temperatura și umiditatea în spațiul dintre gură și mască, ducând la o eliberare de particule toxice provenite din materialele măștii [1], [2], [19], [26], [35], [36]. O revizuire sistematică a literaturii de specialitate a dus la estimarea nivelurilor de contaminare cu aerosoli ale măștilor faciale a fi între 13 şi 202.549 de viruși diferiți [1]. Respirarea aerului contaminat cu concentrații ridicate de particule bacteriene și toxice, împreună cu niveluri scăzute de O2 și niveluri ridicate de CO2 provoacă continuu homeostaza organismului, provocând autotoxicitate și imunosupresie [1], [2], [19], [26], [35], [36].

Un studiu efectuat pe 39 de pacienți cu patologie renală a constatat că purtarea măștii N95 în timpul hemodializei a redus semnificativ presiunea arterială parțială de oxigen (PaO2 de la 101,7 la 92,7 mm Hg), a crescut frecvența respiratorie (de la 16,8 la 18,8 respirații/min) și a crescut incidenţa disconfortului în piept și a suferinței respiratorii[35]. Standardele de protecție a respiraţiei de la Administrația pentru Sănătate și Securitate în Muncă, Departamentul Muncii din SUA, afirmă că respirația aerului cu concentrație de O2 sub 19,5% este considerată deficit de oxigen, provocând efecte adeverse la nivel fiziologic şi al sănătății. Acestea includ creșterea frecvenței respirației, accelerarea ritmului cardiac și tulburări cognitive legate de gândire și coordonare[36]. O stare cronică de hipoxie ușoară și hipercapnie s-a arătat a fi principalul mecanism în dezvoltarea disfuncției cognitive, pe baza studiilor pe animale şi pe pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică[44].

Efectele fiziologice adverse au fost confirmate într-un studiu efectuat pe 53 de chirurgi în care a fost utilizată masca facială chirurgicală în timpul unei operații majore. După 60 de minute de purtare a măştii faciale, saturația de oxigen a scăzut cu mai mult de 1%, iar ritmul cardiac a crescut cu aproximativ 5 bătăi/min[45]. Un alt studiu efectuat pe 158 de lucrători din domeniul sănătății care utilizează echipamente personale de protecție, în principal măștile faciale N95, a scos la iveală faptul că 81% (128 de lucrători) au dezvoltat noi dureri de cap în timpul programului de muncă, odată cu obligativitatea purtării lor pe fondul epidemiei COVID-19. Pentru cei care au utilizat masca facială N95 mai mult de 4 ore pe zi, probabilitatea de a dezvolta dureri de cap în timpul orelor de muncă a fost de aproximativ patru ori mai mare [Odds ratio = 3,91, 95% CI (1,35-11,31) p = 0,012], în timp ce 82,2 % dintre cei care au folosit măştile N95 au dezvoltat durerea de cap în mai puţin de 10 până la 50 de minute[46].

În ceea ce privește masca facială textilă, un studiu clinic randomizat cu perioada de urmărire a pacienţilor (follow up) de patru săptămâni a comparat efectul măștii faciale textile cu cel al măștilor medicale și cel al absenţei măştilor asupra incidenței bolilor respiratorii clinice, bolilor asemănătoare gripei și infecțiilor cu virus respirator confirmate de laborator în rândul a 1607 participanți din 14 spitale[19]. Rezultatele au arătat că nu a existat nicio diferență între purtarea măștilor de pânză, a măștilor medicale și a absenţei măştilor în cazul incidenței bolilor respiratorii clinice și a infecțiilor cu virus respirator confirmate de laborator. Cu toate acestea, s-a observat un efect negativ de amploare cu un grad de risc de peste 13 ori mai mare [Risc relativ=13,25 95%CI (1,74 la 100,97) pentru bolile asemănătoare gripei în rândul celor care purtau măști de pânză[19]. Studiul a concluzionat că măștile de pânză comportă probleme semnificative de sănătate și siguranță, inclusiv reținerea umidității, reutilizarea, filtrarea slabă și riscul crescut de infecție, oferind recomandări împotriva utilizării măștilor textile[19].

Efectele psihologice ale purtării măștilor faciale

Din perspectivă psihologică, purtarea unei măşti pe față are esenţialmente efecte negative asupra purtătorului și a persoanei din apropiere. Relaţionarea interumană de bază prin expresia facială este compromisă, iar identitatea de sine este oarecum eliminată [47], [48], [49]. Aceste mișcări dezumanizante șterg parțial unicitatea și individualitatea persoanei care poartă masca facială, precum și a persoanei cu care se relaţionează[49]. Legaturile și relațiile sociale sunt nevoi umane de bază, moștenite în mod înnăscut la toți oamenii, în timp ce conexiunile interumane reduse sunt asociate cu o sănătate mintală și fizică precară [50], [51]. În ciuda extinderii tehnologiei și a globalizării despre care se presupune că ar favoriza conexiunile sociale, descoperirile științifice arată că oamenii devin din ce în ce mai izolați social, iar prevalența singurătății este în creștere în ultimele decenii [50], [52]. Legăturile sociale slabe sunt strâns legate de izolare și singurătate, considerați factori de risc semnificativi în privinţa sănătăţii[50], [51], [52], [53].

O meta-analiză a 91 de studii efectuate pe aproximativ 400.000 de persoane a arătat un risc de mortalitate mai mare cu 13% în rândul persoanelor cu o frecvență scăzută a interacţiunilor sociale comparativ cu frecvența mare de conectare socială[53]. O altă meta-analiză a 148 de studii prospective (308.849 de participanți) a constatat că relațiile sociale slabe au fost asociate cu un risc de mortalitate crescut cu 50%. Persoanele izolate social sau care s-au însingurat au avut un risc de mortalitate crescut cu 45% și, respectiv, 40%. Aceste constatări au fost consecvente în funcţie de variabilele legate de vârstă, sex, starea inițială de sănătate, cauza decesului și perioadele de follow-up[52]. Semnificativ este că riscul crescut de mortalitate a fost similar cu cel al fumatului și depășind factori de risc bine cunoscuţi, cum ar fi obezitatea și inactivitatea fizică[52]. O analiză a 40 de analize sistematice, incluzând 10 metaanalize, a demonstrat că relațiile sociale compromise au fost asociate cu un risc crescut de mortalitate din orice cauză, depresie, suicid, anxietate, cancer și boli fizice generale[51].

După cum s-a descris mai sus, purtarea măștilor faciale provoacă o stare hipoxică și hipercapnică care aduce în mod constant dificultăţi homeostazei normale și activează răspunsul la stres „luptă sau fugi”, un mecanism important de supraviețuire al corpului uman[11], [12], [13]. Răspunsul stres la nivel acut include activarea sistemului nervos, endocrin, cardiovascular și a sistemului imunitar[47], [54], [55], [56]. Acestea includ activarea părții limbice a creierului, eliberarea hormonilor de stres (adrenalină, noradrenalină și cortizol), modificări ale distribuției fluxului sanguin (vasodilatație a vaselor de sânge periferice și vasoconstricție a vaselor de sânge viscerale) și activarea răspunsului sistemului imunitar (secreția macrofagelor și a celulelor ucigașe naturale)[47], [48]. Întâlnirea cu oameni care poartă măști fac active emoțiile înnăscute de stres-frică, care sunt fundamentale pentru toți oamenii aflați în situații de pericol sau de ameninţare la adresa vieţii, cum ar fi moartea sau rezultatul necunoscut, imprevizibil. În timp ce răspunsul acut la stres (de secunde până la minute) este o reacție adaptativă la provocări și o parte a mecanismului de supraviețuire, starea cronică și prelungită de stres-frică este dezadaptativă și are efecte dăunătoare asupra sănătății fizice și mentale. Răspunsul stres-frică activat în mod repetat sau continuu determină corpul să opereze în modul de supraviețuire, având o creștere susținută a tensiunii arteriale, a stării pro-inflamatorii și a imunosupresiei[47], [48].

Consecințele purtării măștilor faciale asupra sănătății pe termen lung

Practica pe termen lung de a purta măști aduce un risc major de a crea consecințe devastatoare asupra sănătății. Starea hipoxico-hipercapnică prelungită compromite echilibrul fiziologic și psihologic normal, deteriorând sănătatea, și accelerează dezvoltarea și progresia bolilor cronice existente[23], [38], [39], [43], [47], [48], [57] ], [11], [12], [13]. De exemplu, boala cardiacă ischemică cauzată de afectarea hipoxică a miocardului este cea mai frecventă formă de boală cardiovasculară și este o cauză de prim ordin a deceselor la nivel mondial (44% din toate bolile netransmisibile), cu 17,9 milioane de decese survenite în 2016[57]. Hipoxia joacă, de asemenea, un rol important în  problema cancerului[58]. Hipoxia celulară are o puternică caracteristică mecanicistă în ceea ce priveşte inițierea, progresia, metastaza cancerului, prezicerea rezultatelor clinice și, de obicei, relevă o rată de supraviețuire mai scăzută la pacienții cu cancer. Majoritatea tumorilor solide prezintă un anumit grad de hipoxie, care este un predictor independent al bolilor mai agresive, al rezistenței la terapiile împotriva cancerului și al rezultatelor clinice mai slabe[59], [60]. De notat că cancerul este una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial, cu o estimare de peste 18 milioane de cazuri noi diagnosticate și 9,6 milioane de decese legate de cancer în 2018 [61].

În ceea ce privește sănătatea mintală, estimările globale arată că COVID-19 va provoca o catastrofă din cauza daunelor psihologice colaterale, cum ar fi carantina, blocările, șomajul, prăbușirea economică, izolarea socială, violența și sinuciderile[62], [63], [64]. Stresul cronic, împreună cu afecțiunile hipoxice și hipercapnice, scot corpul din echilibru și pot provoca dureri de cap, oboseală, probleme stomacale, tensiune musculară, tulburări ale dispoziției, insomnie și îmbătrânire accelerată[47], [48], [65], [66], [67]. Această stare inhibă sistemul imunitar în lupta pentru protejarea organismului de viruși și bacterii, scade funcția cognitivă, accelerează dezvoltarea și exacerbarea problemelor majore de sănătate, inclusiv a hipertensiunii arteriale, bolilor cardiovasculare, diabetului, cancerului, bolii Alzheimer, anxietăţii crescute și stărilor depresive, provoacă izolarea socială și singurătate și crește riscul de mortalitate prematură[47], [48], [51], [56], [66].

Concluzii

Dovezile științifice existente contestă siguranța și eficacitatea purtării măștii faciale ca modalitate de intervenție preventivă pentru COVID-19. Datele sugerează că atât măștile faciale medicale, cât și cele non-medicale sunt ineficiente în a bloca transmiterea de la om la om a bolilor virale și infecțioase precum SARS-CoV-2 și COVID-19, aducând susţinere împotriva utilizării măștilor faciale. S-a demonstrat că purtarea măștilor creează efecte adverse serioase fiziologice și psihologice. Acestea includ hipoxie, hipercapnie, dificultăți de respirație, aciditate și toxicitate crescute, activarea răspunsului la frică şi stres, creșterea hormonilor de stres, imunosupresie, oboseală, dureri de cap, scăderea performanței cognitive, predispoziție pentru boli virale și infecțioase, stres cronic, anxietate și depresie. Consecințele pe termen lung ale purtării măștii faciale pot duce la deteriorarea sănătății, dezvoltarea și progresia bolilor cronice și moartea prematură. Guvernele, factorii de decizie politică și organizațiile din domeniul sănătății ar trebui să utilizeze o abordare bazată pe dovezi ample şi ştiinţifice în ceea ce privește purtarea măștilor faciale atunci când purtarea lor este considerată a fi o intervenție preventivă pentru sănătatea publică.

Referințe

1. Fisher E.M., Noti J.D., Lindsley W.G., Blachere F.M., Shaffer R.E. Validation and application of models to predict facemask influenza contamination in healthcare settings. Risk Anal. 2014;34:1423–1434. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

2. World Health Organization. Advice on the use of masks in the context of COVID-19. Geneva, Switzerland; 2020.

3. Sohrabi C., Alsafi Z., O’Neill N., Khan M., Kerwan A., Al-Jabir A. World Health Organization declares global emergency: A review of the 2019 novel coronavirus (COVID-19) Int J Surg. 2020;76:71–76. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

4. Worldometer. COVID-19 CORONAVIRUS PANDEMIC. 2020.

5. Fauci A.S., Lane H.C., Redfield R.R. Covid-19 – Navigating the Uncharted. N Engl J Med. 2020;382:1268–1269. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

6. Shrestha S.S., Swerdlow D.L., Borse R.H., Prabhu V.S., Finelli L., Atkins C.Y. Estimating the burden of 2009 pandemic influenza A (H1N1) in the United States (April 2009-April 2010) Clin Infect Dis. 2011;52(Suppl 1):S75–S82. [PubMed] [Google Scholar]

7. Thompson W.W., Weintraub E., Dhankhar P., Cheng P.Y., Brammer L., Meltzer M.I. Estimates of US influenza-associated deaths made using four different methods. Influenza Other Respir Viruses. 2009;3:37–49. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

8. Centers for Disease, C., Prevention. Estimates of deaths associated with seasonal influenza — United States, 1976-2007. MMWR Morb Mortal Wkly Rep. 2010,59:1057-62. [PubMed]

9. Richardson S., Hirsch J.S., Narasimhan M., Crawford J.M., McGinn T., Davidson K.W. Presenting Characteristics, Comorbidities, and Outcomes Among 5700 Patients Hospitalized With COVID-19 in the New York City Area. JAMA. 2020 [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

10. Ioannidis J.P.A., Axfors C., Contopoulos-Ioannidis D.G. Population-level COVID-19 mortality risk for non-elderly individuals overall and for non-elderly individuals without underlying diseases in pandemic epicenters. Environ Res. 2020;188 [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

11. American College of Sports Medicine . Sixth ed. Lippincott Wiliams & Wilkins; Baltimore: 2010. ACSM’s Resource Manual for Guidelines for Exercise Testing and Priscription. [Google Scholar]

12. Farrell P.A., Joyner M.J., Caiozzo V.J. second edition. Lippncott Williams & Wilkins; Baltimore: 2012. ACSM’s Advanced Exercise Physiology. [Google Scholar]

13. Kenney W.L., Wilmore J.H., Costill D.L. 5th ed. Human Kinetics; Champaign, IL: 2012. Physiology of sport and exercise. [Google Scholar]

14. World Health Organization. Advice on the use of masks in the community, during home care and in health care settings in the context of the novel coronavirus (2019-nCoV) outbreak. Geneva, Switzerland; 2020.

15. Sperlich B., Zinner C., Hauser A., Holmberg H.C., Wegrzyk J. The Impact of Hyperoxia on Human Performance and Recovery. Sports Med. 2017;47:429–438. [PubMed] [Google Scholar]

16. Wiersinga W.J., Rhodes A., Cheng A.C., Peacock S.J., Prescott H.C. Pathophysiology, Transmission, Diagnosis, and Treatment of Coronavirus Disease 2019 (COVID-19): A Review. JAMA. 2020 [PubMed] [Google Scholar]

17. Zhu N., Zhang D., Wang W., Li X., Yang B., Song J. A Novel Coronavirus from Patients with Pneumonia in China, 2019. N Engl J Med. 2020;382:727–733. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

18. Poston J.T., Patel B.K., Davis A.M. Management of Critically Ill Adults With COVID-19. JAMA. 2020 [PubMed] [Google Scholar]

19. MacIntyre C.R., Seale H., Dung T.C., Hien N.T., Nga P.T., Chughtai A.A. A cluster randomised trial of cloth masks compared with medical masks in healthcare workers. BMJ open. 2015;5 [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

20. Patil K.D., Halperin H.R., Becker L.B. Cardiac arrest: resuscitation and reperfusion. Circ Res. 2015;116:2041–2049. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

21. Hazinski M.F., Nolan J.P., Billi J.E., Bottiger B.W., Bossaert L., de Caen A.R. Part 1: Executive summary: 2010 International Consensus on Cardiopulmonary Resuscitation and Emergency Cardiovascular Care Science With Treatment Recommendations. Circulation. 2010;122:S250–S275. [PubMed] [Google Scholar]

22. Kleinman M.E., Goldberger Z.D., Rea T., Swor R.A., Bobrow B.J., Brennan E.E. American Heart Association Focused Update on Adult Basic Life Support and Cardiopulmonary Resuscitation Quality: An Update to the American Heart Association Guidelines for Cardiopulmonary Resuscitation and Emergency Cardiovascular Care. Circulation. 2018;137:e7–e13. [PubMed] [Google Scholar]

23. Lurie K.G., Nemergut E.C., Yannopoulos D., Sweeney M. The Physiology of Cardiopulmonary Resuscitation. Anesth Analg. 2016;122:767–783. [PubMed] [Google Scholar]

24. Chandrasekaran B., Fernandes S. “Exercise with facemask; Are we handling a devil’s sword?” – A physiological hypothesis. Med Hypotheses. 2020;144 [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

25. Konda A., Prakash A., Moss G.A., Schmoldt M., Grant G.D., Guha S. Aerosol Filtration Efficiency of Common Fabrics Used in Respiratory Cloth Masks. ACS Nano. 2020;14:6339–6347. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

26. Leung N.H.L., Chu D.K.W., Shiu E.Y.C., Chan K.H., McDevitt J.J., Hau B.J.P. Respiratory virus shedding in exhaled breath and efficacy of face masks. Nat Med. 2020;26:676–680. [PubMed] [Google Scholar]

27. Gao M., Yang L., Chen X., Deng Y., Yang S., Xu H. A study on infectivity of asymptomatic SARS-CoV-2 carriers. Respir Med. 2020;169 [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

28. Smith J.D., MacDougall C.C., Johnstone J., Copes R.A., Schwartz B., Garber G.E. Effectiveness of N95 respirators versus surgical masks in protecting health care workers from acute respiratory infection: a systematic review and meta-analysis. CMAJ. 2016;188:567–574. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

29. Chou R., Dana T., Jungbauer R., Weeks C., McDonagh M.S. Masks for Prevention of Respiratory Virus Infections, Including SARS-CoV-2, in Health Care and Community Settings: A Living Rapid Review. Ann Intern Med. 2020 [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

30. Chu D.K., Akl E.A., Duda S., Solo K., Yaacoub S., Schunemann H.J. Physical distancing, face masks, and eye protection to prevent person-to-person transmission of SARS-CoV-2 and COVID-19: a systematic review and meta-analysis. Lancet. 2020;395:1973–1987. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

31. Center for Disease Control and Prevention. Implementation of Mitigation Strategies for Communities with Local COVID-19 Transmission. Atlanta, Georgia; 2020.

32. Isaacs D., Britton P., Howard-Jones A., Kesson A., Khatami A., Marais B. Do facemasks protect against COVID-19? J Paediatr Child Health. 2020;56:976–977. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

33. Laveneziana P., Albuquerque A., Aliverti A., Babb T., Barreiro E., Dres M. ERS statement on respiratory muscle testing at rest and during exercise. Eur Respir J. 2019;53 [PubMed] [Google Scholar]

34. American Thoracic Society/European Respiratory, S ATS/ERS Statement on respiratory muscle testing. Am J Respir Crit Care Med. 2002;166:518–624. [PubMed] [Google Scholar]

35. Kao T.W., Huang K.C., Huang Y.L., Tsai T.J., Hsieh B.S., Wu M.S. The physiological impact of wearing an N95 mask during hemodialysis as a precaution against SARS in patients with end-stage renal disease. J Formos Med Assoc. 2004;103:624–628. [PubMed] [Google Scholar]

36. United States Department of Labor. Occupational Safety and Health Administration. Respiratory Protection Standard, 29 CFR 1910.134; 2007.

37. ATS/ACCP Statement on cardiopulmonary exercise testing Am J Respir Crit Care Med. 2003;167:211–277. [PubMed] [Google Scholar]

38. American College of Sports Medicine . 9th ed. Wolters Kluwer/Lippincott Williams & Wilkins Health; Philadelphia: 2014. ACSM’s guidelines for exercise testing and prescription. [Google Scholar]

39. Balady G.J., Arena R., Sietsema K., Myers J., Coke L., Fletcher G.F. Clinician’s Guide to cardiopulmonary exercise testing in adults: a scientific statement from the American Heart Association. Circulation. 2010;122:191–225. [PubMed] [Google Scholar]

40. Ferrazza A.M., Martolini D., Valli G., Palange P. Cardiopulmonary exercise testing in the functional and prognostic evaluation of patients with pulmonary diseases. Respiration. 2009;77:3–17. [PubMed] [Google Scholar]

41. Fletcher G.F., Ades P.A., Kligfield P., Arena R., Balady G.J., Bittner V.A. Exercise standards for testing and training: a scientific statement from the American Heart Association. Circulation. 2013;128:873–934. [PubMed] [Google Scholar]

42. Guazzi M., Adams V., Conraads V., Halle M., Mezzani A., Vanhees L. EACPR/AHA Scientific Statement. Clinical recommendations for cardiopulmonary exercise testing data assessment in specific patient populations. Circulation. 2012;126:2261–2274. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

43. Naeije R., Dedobbeleer C. Pulmonary hypertension and the right ventricle in hypoxia. Exp Physiol. 2013;98:1247–1256. [PubMed] [Google Scholar]

44. Zheng G.Q., Wang Y., Wang X.T. Chronic hypoxia-hypercapnia influences cognitive function: a possible new model of cognitive dysfunction in chronic obstructive pulmonary disease. Med Hypotheses. 2008;71:111–113. [PubMed] [Google Scholar]

45. Beder A., Buyukkocak U., Sabuncuoglu H., Keskil Z.A., Keskil S. Preliminary report on surgical mask induced deoxygenation during major surgery. Neurocirugia (Astur) 2008;19:121–126. [PubMed] [Google Scholar]

46. Ong J.J.Y., Bharatendu C., Goh Y., Tang J.Z.Y., Sooi K.W.X., Tan Y.L. Headaches Associated With Personal Protective Equipment – A Cross-Sectional Study Among Frontline Healthcare Workers During COVID-19. Headache. 2020;60:864–877. [PubMed] [Google Scholar]

47. Schneiderman N., Ironson G., Siegel S.D. Stress and health: psychological, behavioral, and biological determinants. Annu Rev Clin Psychol. 2005;1:607–628. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

48. Thoits P.A. Stress and health: major findings and policy implications. J Health Soc Behav. 2010;51(Suppl):S41–S53. [PubMed] [Google Scholar]

49. Haslam N. Dehumanization: an integrative review. Pers Soc Psychol Rev. 2006;10:252–264. [PubMed] [Google Scholar]

50. Cohen S. Social relationships and health. Am Psychol. 2004;59:676–684. [PubMed] [Google Scholar]

51. Leigh-Hunt N., Bagguley D., Bash K., Turner V., Turnbull S., Valtorta N. An overview of systematic reviews on the public health consequences of social isolation and loneliness. Public Health. 2017;152:157–171. [PubMed] [Google Scholar]

52. Holt-Lunstad J., Smith T.B., Layton J.B. Social relationships and mortality risk: a meta-analytic review. PLoS Med. 2010;7 [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

53. Shor E., Roelfs D.J. Social contact frequency and all-cause mortality: a meta-analysis and meta-regression. Soc Sci Med. 2015;128:76–86. [PubMed] [Google Scholar]

54. McEwen B.S. Protective and damaging effects of stress mediators. N Engl J Med. 1998;338:171–179. [PubMed] [Google Scholar]

55. McEwen B.S. Physiology and neurobiology of stress and adaptation: central role of the brain. Physiol Rev. 2007;87:873–904. [PubMed] [Google Scholar]

56. Everly G.S., Lating J.M. 4th ed. NY Springer Nature; New York: 2019. A Clinical Guide to the Treatment of the Human Stress Response. [Google Scholar]

57. World Health Organization. World health statistics 2018: monitoring health for the SDGs, sustainable development goals Geneva, Switzerland; 2018.

58. World Health Organization. World Cancer Report 2014. Lyon; 2014.

59. Wiggins J.M., Opoku-Acheampong A.B., Baumfalk D.R., Siemann D.W., Behnke B.J. Exercise and the Tumor Microenvironment: Potential Therapeutic Implications. Exerc Sport Sci Rev. 2018;46:56–64. [PubMed] [Google Scholar]

60. Ashcraft K.A., Warner A.B., Jones L.W., Dewhirst M.W. Exercise as Adjunct Therapy in Cancer. Semin Radiat Oncol. 2019;29:16–24. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

61. Bray F., Ferlay J., Soerjomataram I., Siegel R.L., Torre L.A., Jemal A. Global Cancer Statistics 2018: GLOBOCAN Estimates of Incidence and Mortality Worldwide for 36 Cancers in 185 Countries. CA Cancer J Clin. 2018 [PubMed] [Google Scholar]

62. Brooks S.K., Webster R.K., Smith L.E., Woodland L., Wessely S., Greenberg N. The psychological impact of quarantine and how to reduce it: rapid review of the evidence. Lancet. 2020;395:912–920. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

63. Galea S., Merchant R.M., Lurie N. The Mental Health Consequences of COVID-19 and Physical Distancing: The Need for Prevention and Early Intervention. JAMA Intern Med. 2020;180:817–818. [PubMed] [Google Scholar]

64. Izaguirre-Torres D., Siche R. Covid-19 disease will cause a global catastrophe in terms of mental health: A hypothesis. Med Hypotheses. 2020;143 [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

65. Kudielka B.M., Wust S. Human models in acute and chronic stress: assessing determinants of individual hypothalamus-pituitary-adrenal axis activity and reactivity. Stress. 2010;13:1–14. [PubMed] [Google Scholar]

66. Morey J.N., Boggero I.A., Scott A.B., Segerstrom S.C. Current Directions in Stress and Human Immune Function. Curr Opin Psychol. 2015;5:13–17. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]

67. Sapolsky R.M., Romero L.M., Munck A.U. How do glucocorticoids influence stress responses? Integrating permissive, suppressive, stimulatory, and preparative actions. Endocr Rev. 2000;21:55–89. [PubMed] [Google Scholar]

SmartRadio:

Purtarea măștilor influențează negativ comportamentul copiilor. 120 de psihologi semnează o petiție prin care alertează asupra efectelor grave

Într-o petiție semnată de neuropsihiatrul Boris Cyrulnik și alți 120 de psihologi, profesioniștii din domeniu avertizează asupra consecințelor purtării măștilor, care va avea ca rezultat o întârziere a dobândirii limbajului sau a sociabilității la copii.

Pandemia e departe de a se termina, iar pediatrii denunță riscurile asociate cu o posibilă nouă închidere a școlilor. O lume blocată între familia restrânsă, casă și școală. O lume de adulți care au doar ochi. Vocea este înăbușită de mască. Cum să ne elaborăm emoțiile? Cum să exprimăm nuanța subtilă a intențiilor relaționale fără a ne folosi expresiile faciale? Masca provoacă disconfort adultului și reprezintă o sarcină mentală pentru copii. În curând se împlinește un an de izolare, un interval considerabil în raport cu existența lor fragedă, însă o perioadă extrem de lungă privind posibilele consecințe asupra dezvoltării lor.

Unii susțin că „cei mici se adaptează foarte bine” la purtarea unei măști, punând capat preocupărilor noastre. Ce înțelegem prin „adaptare bună”? Continuă să se joace și să râdă? Nu dezvoltă brusc simptome relaționale grave? Să nu confundăm adaptarea și reziliența: copiii trăiesc și progresează în ciuda dificultăților, dar fiecare obstacol în calea dezvoltării lor are un cost, fie din punct de vedere al întârzierii, fie al impactului emoțional.

Deși anticiparile din mai 2020 ar fi putut părea ipotetice, studiile și sondajele au confirmat îngrijorările:

1) iunie 2020, o echipă de cercetători chinezi publică un studiu cu privire la efectele dăunătoare ale pandemiei SARS din 2003 asupra dezvoltării a 15.000 de copii cu vârste cuprinse între 0 și 15 ani.

Obiectivul lor este profilactic, astfel încât pandemia Covid-19 să nu cauzeze aceleași daune, și anume:

– Întârzieri de vorbire vizibile, întârzieri motorii și sociale, și chiar o reducere a curbelor de greutate, în special în rândul copiilor mai mici (sub 4 ani);

– Principalele cauze evidențiate sunt: ​​„schimbări de comportament (purtarea măștilor, carantine și reducerea activității în aer liber) [care] pot afecta funcțiile fiziologice și psihosociale ale copiilor”, în special „măștile interferează cu comunicarea non-verbală între copii”;

– Concluzia lor este clară: „Impactul pe termen lung [al Covid-19] asupra dezvoltării copilului nu au fost încă raportate, din cauza decalajului dintre rezultate și expunere. Însă, conform datelor din pandemia SARS, este plauzibil să apară efecte asupra creșterii copilului și asupra dezvoltării cognitive și fiziologice”.

„Primele 1000 de zile”

Un raport dedicat bunăstării celor mici, intitulat „Primele 1000 de zile, de unde începe totul” evocă ideea că „primele 1000 de zile sunt esențiale, pentru {dezvoltarea} tuturor copiilor și pentru sănătatea generală a adultului în devenire”. Această perioadă „conține premisele sănătății și bunăstării individului de-a lungul vieții”. Cercetarea condusă de Boris Cyrulnik prezintă propuneri clare și îndrăznețe pentru a sprijini copiii, părinții și profesioniștii din domeniul educațional. Dar nu a servit drept sprijin pentru guvernare, pentru a evidenția consecințele specifice și grave ale constrângerilor actuale de sănătate asupra dezvoltării copiilor. Nici măcar nu ne-am gândit la măsuri mai proporționale pentru copiii sub 3 ani, care sunt mai puțin contagioși.

În octombrie 2020, o petiție semnată de mai multe asociații de prevenire a solicitat, cel puțin, măști complet transparente, rigide, lavabile. Luăm măsura răspunsului guvernului, care a eliberat fonduri pentru distribuirea a 500.000 de „măști de zâmbet”, măști semi-transparente. Din păcate, se dovedește o măsură insuficientă, având în vedere durata limitată de utilizare (4 ore pe zi, 20 de spălări – deci 500.000 de măști corespund unei singure luni), complexitatea utilizării lor (alternarea cu masca clasică, aburirea segmentului din plastic etc.) și efectul potențial terifiant pentru unii copii (fața este tăiată în două, despărțită, gura pare desprinsă). Acestea nu sunt măștile complet transparente recomandate în petiție.

Mai mult, putem presupune că purtarea măștii, în special pentru cei de 0-18 luni, este o protecție iluzorie, așa cum remarcă unii părinți: bebelușii strănută în aer liber; saliveaza după bunul plac pe mobilier, podele, sau pe hainele îngrijitorilor; ating masca celor care îi țin în brațe. Copiii și cei care au grijă de ei păstrează un nivel fizic și emoțional strâns: copiii mici trebuie să fie mângâiați, luați în brațe în mod constant. (…)

Sursa: Le Figaro

Masca împiedică dezvoltarea comportamentală a copiilor. „Întârzie dezvoltarea limbajului”, devin antisociali

Psihologii din Franța au semnat un apel pentru a avertiza că purtarea unei măști poate avea consecințe grave asupra dezvoltării copiilor. Într-o scrisoare publicată în paginile Le Figaro, semnată de neuropsihiatrul Boris Cyrulnik, dar și de psihologii Anna Cognet și Célia du Peuty, profesioniști din domeniul sănătății vorbesc despre „dezastrul” care va urma, dacă nu se iau măsuri. Întârzierea dobândirii limbajului sau problema sociabilității sunt doar câteva dintre aspectele care provoacă îngrijorare.

„Este complicat să consolezi un bebeluș în timp ce porți o mască”

Părinții nu-și fac prea multe griji, dar constată că „nu este cel mai potrivit pentru bebeluși, observăm asta imediat deoarece copilul nostru, de exemplu, o scoate de fiecare dată”.

„Educatoarele și asistentele medicale mi-au confirmat că au observat că situația dăunează bunăstării bebelușilor. Consolarea unui bebeluș în timp ce porți o mască este complicată. Interacțiunea este dificilă sau chiar imposibilă”, spune psihologul Anna Cognet.

„Risc de întârziere”

Prin urmare, masca perturbă confortul copiilor mici, dar și mai rău, poate interfera cu dezvoltarea lor: „Există riscul întârzierii dobândirii limbajului, expresiile faciale find blocate de mască”, explică ea.

Pentru a rezolva problema, psihologul propune vaccinarea cu prioritate a personalului din creșe și înlăturarea obligației de a purta mască în spații deschise.

Sursa: BFMT

Purtarea măștii în aer liber nu are impact asupra dinamicii epidemiei. Cifrele raportate de state sunt asemănătoare, indiferent dacă au impus sau nu măsura

Purtarea măștii nu a fost considerată eficientă la începutul pandemiei, dar acum este impusă în majoritatea țărilor europene – spațiile publice, magazinele, birourile și chiar școlile reprezintă locuri în care masca este obligatorie. Nici spațiile exterioare nu fac excepție.

În Italia, masca este obligatorie pentru toți cei cu vârsta peste 6 ani. Orice încălcare a regulii atrage o amendă ce variază de la 400 la 1000 €, în funcție de regiune. În Spania, suma se poate ridica chiar la 6.000 €. În Germania, landul Bavaria impune purtarea unei măști de tip FFP2 în toate locurile publice închise. În schimb, țările scandinave sunt mult mai flexibile, limitându-se la o simplă recomandare.

Dar se reflectă aceste diferențe și în cifrele raportate de fiecare stat? IHME – Institute for Health Metrics and Evaluation, o organizație specializată în statistici de sănătate publică – aflată sub egida Universității din Washington – oferă un indice al ratei de eficacitate a măștii, pe țări. Metoda, bazată pe sondaje efectuate de Universitatea din Maryland, nu ia în considerare reglementările, dar permite compararea utilizării efective a măștii pe o singură metodologie.

Dacă purtarea măștii în aer liber ar fi avut un impact real, ar fi trebui să observăm o dinamică redusă a epidemiei în țările care au adoptat o astfel de strategie. Dar rezultatele nu confirmă teoria. Franța și Suedia, ambele cu aproximativ 1.200 de decese Covid la un milion de locuitori, au o rată radical diferită de utilizare a măștilor: 76% pentru prima și doar 6% pentru a doua. Spania, Italia și Portugalia, unde măștile sunt folosite cu o frecvență de 90%, au între 1.300 și 1.500 de decese la un milion de locuitori. Și mai convingător: Marea Britanie are 1.765 de decese la un milion de locuitori, mai mult decât dublu față de Germania (785 de decese la un milion de locuitori), dar măștile sunt folosite în ambele state într-o proporție de aproximativ 57%.

În ceea ce privește Norvegia și Finlanda, printre elevii silitori ai Europei, au înregistrat câte 800 de decese de la începutul epidemiei, cu rate de utilizare a măștilor de numai 38%, respectiv 49%.

Însă autoritățile au preferat să impună purtarea măștii peste tot, indiferent de circumstanțe, fără ca valoarea epidemiologică a regulilor actuale să fie demonstrată. Dincolo de climatul care provoacă anxietate, purtarea unei măști nu este lipsită de consecințe, mai ales pentru copii.

Medicul francez Louis Fouché sugerează că ar fi trebuit aplicată o strategie diferită. El recomandă măști de tip FFP2, care ar trebui utilizate doar de persoanele vulnerabile. O măsură care ar avea mai mult sens – și probabil mai multă eficiență – decât purtarea constantă a măștii, inclusiv în aer liber. Masca nu pare să influențeze cifrele epidemice care scad aproape peste tot, indiferent de măsurile puse în aplicare.

ActiveNews:

Coronavirusul NU este cel mai mare pericol care îi pândește pe copii în pandemie. MASCA și IZOLAREA lasă urme adânci în dezvoltarea psiho-emoțională a tinerelor generații

Printre problemele cu care se confruntă copiii în timp ce poartă mască se numără irascibilitatea, durerile de cap, dificultățile de concentrare și învățare, reticența de a merge la școală, stările de moleșeală sau oboseală.

Urmările experienței pandemice vor fi resimțite de mulți pentru tot restul vieții lor. Ratasinuciderilor, abuzarea copiilor și decesele cauzate de consumul de droguri au crescut dramatic. Rețetele prescrise pentru medicamente împotriva anxietății crescuseră până la mijlocul anului 2020 cu 31%, iar pentru antidepresive, cu până la 22%. Însă copiii, ale căror voci sunt rareori auzite, sunt cei care suferă cel mai mult.

Un studiu publicat online recent relevă efectele nocive pe care măsurile restrictive impuse de guverne în timpul pandemiei de coronavirus le-au avut asupra sănătății psihice și fizice a copiilor, precum și asupra comportamentului acestora, arată LifeSiteNews. Datele folosite în cadrul studiului au fost colectate din primul registru al Germaniei care urmărește experiența pe care o au copiii în timp ce poartă mască. În acel registru online își pot nota observațiile părinți, doctori, pedagogi și alte persoane. Până în data de 26 octombrie 2020, acesta a fost accesat de 20.353 de persoane.

Utilizând date de la 25.930 de copii, cercetătorii au descoperit informații interesante. În medie, copiii poartă mască timp de 270 de minute pe zi. 24 de probleme de sănătate au fost asociate cu purtarea măștii, iar acestea se împart în trei categorii: fizice, psihice și comportamentale. Dintre problemele pe care le întâmpină copiii în timp ce poartă mască, 68% au fost raportate în registru de părinți. Cercetătorii au ajuns la concluzia că frecvența utilizării registrului și varietatea simptomelor raportate indică importanța subiectului.

Au fost raportate următoarele simptome: irascibilitate (60%), dureri de cap (53%), dificultăți de concentrare (50%), diminuarea bucuriei (49%), reticență față de mersul la școală/grădiniță (44%), stare generală de rău (42%), dificultăți de învățare (38%) și moleșeală sau oboseală (37%). În plus față de aceste simptome îngrijorătoare, 29,7% au raportat dificultăți de respirație, 26,4%, stări de amețeală, iar 17,9%, lipsa dorinței de a face mișcare sau de a se juca. Alte câteva sute de copii au experimentat o „respirație accelerată, senzație de strânsoare în piept, slăbiciune și stări de leșin.”

Statisticile privind anxietatea sau tulburările depresive în rândul adulților au explodat din iunie 2019 până în ianuarie 2021. Potrivit unor date ale Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC), procentul adulților care au raportat simptome de anxietate și/sau tulburări depresive era de 11% în primul trimestru al anului 2019, dar a crescut dramatic la 41,1% până în ianuarie 2021.

Datele au arătat că există o relație strânsă între sănătatea psihică și problemele comportamentale ale unui copil și sănătatea psihică a mamelor în special, precum și a ambilor părinți. Astfel, independent de propriul stres și impact asupra sănătății resimțite în urma purtării măștii și a închiderii în casă, copiii răspund negativ și la rata din ce în ce mai mare a anxietății și a depresiei manifestate de adulții din preajma lor.

Este de 10 ori mai probabil ca un copil să se sinucidă decât să moară de COVID, susține Tucker Carlson într-un monolog zguduitor

În cadrul emisiunii „Tucker Carlson Tonight” de marți spre miercuri, gazda show-ului a atras atenția asupra efectelor devastatoare pe care restricțiile pandemice le au asupra copiilor, făcând cutremurătoarea observație că, în momentul de față, „este de 10 ori mai probabil ca un copil să se sinucidă decât să moară de coronavirusul de care se presupune că ar fi protejat”. Tucker Carlson a adus ca argument rezultatele unui studiu publicat de FAIR Health, intitulat „Impactul coronavirusului asupra sănătății psihice a copiilor”, care prezintă evoluțiile din domeniul sănătății psihice a copiilor ca urmare a ordinelor guvernamentale de a sta în casă. Acesta a menționat creșterea numărului cazurilor de auto-vătămare corporală în rândul adolescenților și a celor care primesc asistență medicală în urma unei supradoze de droguri. De asemenea, Tucker Carlson a adus în discuție și tulburările de anxietate și depresive, notează LifeSiteNews.

Din ce în ce mai multe familii apelează la tratamente medicale pentru a face față învățării de la distanță

În cadrul unui sondaj, 67% dintre profesori au spus că temele predate erau „mai slab” sau „mult mai slab” făcute decât înainte ca învățarea de la distanță să devină obligatorie, iar în alt sondaj, profesorii au raportat că sentimentul de succes în activitatea de predare a scăzut de la 96,3%, pe când predau în clasă, la 73,1% în perioada predării de la distanță. În medie, aceiași profesori au raportat că doar 60% dintre elevi erau implicați în activitățile de învățare.

Fiecare din acești factori poate contribui la numărul din ce în ce mai mare de părinți care apelează la tratamente medicale pentru ADHD (deficit de atenție și hiperactivitate), afecțiune cu care sunt diagnosticați copiii lor.

Școlile nu sunt „focare de răspândire” a coronavirusului

Au fost publicate primele rezultate ale unui studiu realizat de Universitatea din Warwick, Marea Britanie, privind efectele absentării de la școală între septembrie și decembrie 2020 asupra ratei de infectare. Cercetătorii au fost interesați să urmărească elevii care au stat acasă din cauza îmbolnăvirii de Covid-19 și modul în care numărul acestora a variat în timp. Studiul a evaluat elevi și profesori și a încercat să stabilească variația absențelor în timpul izolării din noiembrie și după ridicarea restricțiilor în decembrie, când copiii s-au reîntors la școală. Ce au descoperit cercetătorii a fost că rata infectării în școli era direct proporțională cu cea a comunității, neexistând date care să ateste că mersul la școală ar duce la înmulțirea cazurilor de Covid-19. Mai exact, rata de infectare din școli o oglindea pe cea din comunitate, fără a o influența în mod vizibil.