update | Noile CĂRȚI DE IDENTITATE BIOMETRICE impuse de Uniunea Europeană ÎNCALCĂ DREPTUL LA VIAȚĂ PRIVATĂ a sute de milioane de cetățeni din Europa/ Autoritățile române au pus în dezbatere OUG de implementare, care conține ALTERNATIVA UNUI CARD SIMPLU

Sursă foto: https://zcj.ro/eveniment/se-schimba-buletinele-vor-avea-cip-si-se-vor-elibera-obligatoriu-la-varsta-de-12-ani–193617.html

update:

• Asociația pentru Libertatea Românilor a propus un Memoriu privind Modificarea Legislatiei in domeniul eliberarii Actelor de identitate. Îl recomandăm celor care vor să transmită MAI opinia lor privind proiectul de OUG privind noile acte electronice de identitate.
• Din memoriul ApLR aflăm că însăși Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a avut o opinie critică față de Regulamentul european care stă la baza OUG privind actele electronice de identitate, în special legată de prelevarea datelor biometrice – amprente, procedură considerată invazivă și disproporționată în raport cu scopul declarat al proiectului. AEPD recomanda reevaluarea proiectului, critica practica colectării amprentelor și cerea vârsta minimă să fie de 14 ani. Nici Comisia, nici Parlamentul European, nu au luat în seamă opinia propriei Agenții de protecție a datelor… Spicuim din text, varianta oficială în română:

„AEPD sprijină obiectivul Comisiei Europene de a consolida standardele de securitate aplicabile cărților de identitate și documentelor de ședere, contribuind astfel la securitatea Uniunii per ansamblu. Totodată, AEPD consideră că propunerea nu oferă justificări suficiente ale necesității de a prelucra două tipuri de date biometrice (imaginea facială și amprentele digitale) în acest context, din moment ce scopurile declarate pot fi atinse printr-o metodă mai puțin invazivă.

În temeiul cadrului juridic al UE, precum și în contextul Convenției modernizate 108, datele biometrice sunt considerate date cu caracter sensibil și fac obiectul unei protecții speciale. AEPD subliniază că prelucrarea imaginilor faciale și a amprentelor digitale în temeiul propunerii s-ar încadra în mod evident în această categorie de date cu caracter sensibil.

Mai mult, AEPD consideră că propunerea ar avea un impact de mare amploare asupra a până la 370 de milioane de cetățeni ai UE, putând obliga 85 % din populația UE la respectarea cerinței de depunere a amprentelor digitale. Această sferă de aplicare vastă, combinată cu prelucrarea unor date cu caracter foarte sensibil (imaginile faciale în combinație cu amprentele digitale) necesită o examinare atentă în raport cu un test strict vizând caracterul necesar. (…)

Prin urmare, AEPD recomandă reevaluarea necesității și a proporționalității prelucrării datelor biometrice (imaginea facială în combinație cu amprentele digitale) în acest context.” (…)

AEPD înțelege că utilizarea datelor biometrice poate fi considerată o măsură legitimă de combatere a fraudei, dar propunerea nu justifică necesitatea de a stoca două tipuri de date biometrice pentru scopurile prevăzute în cadrul acesteia. O opțiune care poate fi luată în considerare este limitarea datelor biometrice utilizate la una singură (de exemplu, doar imaginea facială).”

articolul inițial:

Autoritățile române au anunțat introducerea unor noi cărți de identitate electronice biometrice, ca urmare a implementării unui Regulament al Uniunii Europene, inițiat de Comisia Europeană și despre care am informat la vremea sa aici. Regulamentele UE sunt obligatorii pentru statele membre. Chiar astăzi ministrul de interne, Marcel Vela, a prezentat, într-o conferință de presă, proiectul legislativ.

Digi24 informa, în acest sens, acum câteva zile:

„Schimbări majore în ce privește cărțile de identitate: De anul viitor va fi obligatoriu ca toată lumea să aibă buletin de la 12 ani, iar noul act va arăta ca un card bancar și va include un cip. Un regulament al Uniunii Europene obligă autoritățile să schimbe cartea de identitate până în 2 august 2021. A fost pus în dezbatere publică un proiect de ordonanță.

Principalele modificări: mărimea va fi cea a unui card bancar, va ține loc și de card de sănătate – adică va avea o cheie criptografică cu ajutorul căruia ne putem loga în sistemul de sănătate. Apoi, în premieră, va fi un buletin cu cip – va include o imagine facială și două amprente.

De anul viitor dacă va fi pregătită platforma ca buletinele să fie eliberate, va fi obligatoriu ca toată lumea să aibă carte de la 12 ani. Și dacă părinții vor pot obține pentru copii și mai repede acest act. O asemenea carte cu aceste elemente de securitate există în alte țări, de exemplu Belgia sau Germania.”

Tot Digi 24 îl citează pe șeful Direcției de Evidență a Persoanelor din România, care explică faptul că noile cărți de identitate vor funcționa și drept carduri de sănătate, inlocuind astfel cardurile actuale de sanatate, care, potrivit Notei de fundamentare a OUG, vor fi eliminate, treptat (NOTA BENE: iată ce uriașă investiție absolut fără niciun rost a reprezentat afacerea cardurilor de sănătate!):

„Trebuie să recunoaştem faptul că actualul card de sănătate nu deţine date privitoare la starea de sănătate. Conţine doar un certificat electronic autentificare, un astfel de certificat va exista şi pe noul card electronic de identitate, astfel încât deţinerea actualului card de sănătate în forma actuală nu mai este utilă şi necesară, mai ales că generează un anumit nivel de cost la nivelul administraţiei publice din România.

Acest card electronic de identitate va permite autentificarea în sistemele administraţiei publice din România, atât centrale cât şi locale, astfel încât ceatăţeanul, indiferent de locul în care se află, în sensul în care intenţionăm să eliberăm aceste cărţi electronice şi pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, astfel încât, de la distanţă, aceştia să poată să interacţioneze cu administraţia din România şi să solicite prestarea de servicii.

Același oficial a explicat că va exista posibilitatea eliberării unei cărți de identitate fără cip, adică fără componentele electronic-biometrice:

„Având în vedere anumite discuţii la nivelul societăţii româneşti, în anul 2017 s-a relevat că o parte a societăţii nu doreşte deţinerea unui document de identitate cu cip. Noul act normativ prevede această opţiune, solicitarea unui card fără cip, va avea acelaşi format. Problema este că, raportat la dispoziţiile regulamentului, acest document nu va permite călătoriile în străinătate, nici în spaţiul UE şi, nefiind prevăzut cu acel cip în care ar trebui să fie introduse certificatele electronice, el nu va putea fi folosit pentru solicitarea de servicii la distanţă”, a explicat, în cadrul unei intervenţii telefonice la Digi24, Cătălin Giulescu, şeful Direcţiei pentru Evidenţa Populaţiei.” 

De fapt, potrivit proiectului de OUG, cărțile de identitate ne-electronice eliberate până pe 1 august 2021 și care vor fi în termen de valabilitate pot fi folosite pentru a circula pe teritoriul UE în anumite termene. Altfel spus, cu actualele buletine se va mai putea circula până în 2026 (Later edit: News.ro spune că se poate călători în UE cu actualele buletine până în 2031). Trebuie adăugat că Ministerul de Interne a încercat pe cont propriu introducerea unor noi acte de identitate electronice în 2017, paralel cu procesul european. Și pe atunci reprezentanți ai societății civile specializați pe drepturi în context digital au atras atenția că proiectul încalcă drepturile elementare la viață privată și au existat și reacții critice ale unor mănăstiri. De această dată, însă, avem de-a face cu implementarea în România a unei decizii obligatorii la nivel european.

Pe siteul Ministerului de Interne există acest anunț privitor la proiectul de OUG care va implementa Regulamentul UE:

„Alinierea actelor de identitate românești la standardele stabilite la nivelul Uniunii Europene

În conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Ministerul Afacerilor Interne supune dezbaterii publice un proiect de Ordonanță a Guvernului pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziții privind evidența persoanelor și actele de identitate ale cetățenilor români.

Prin proiect se creează cadrul legal național pentru asigurarea aplicării directe a Regulamentului (UE) 2019/1157, astfel ca actele de identitate românești să respecte standardele stabilite la nivelul UE, în principal cele care privesc elementele de securitate.

Pentru a asigura cetățenilor români exercitarea dreptului la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, în condiții similare celorlalți cetățeni UE, România este obligată să emită acte electronice de identitate, începând din luna august a anului viitor (2021).

Noile acte de identitate vin cu garanții suplimentare de securitate și întăresc încrederea instituțiilor publice și a mediului privat că persoana care prezintă documentul este în fapt titularul acestuia. Astfel, se aduc îmbunătățiri majore actualului act de identitate (care a fost pus în circulație în anul 1997), prin utilizarea unor tehnologii de fabricație avansate, a unor elemente grafice de securitate, a unor inserturi de materiale de securitate şi, nu în ultimul rând, prin protecția IT oferită de mediile de stocare electronice.

Prin intermediul noului act de identitate, cetățenii români vor putea, indiferent de locul unde se află (în România sau în afara teritoriului național), să interacționeze online cu autoritățile administrației publice și să solicite prestarea de servicii publice. Întrucât, identitatea se certifică prin mecanisme similare semnăturii electronice, prezența fizică a cetățeanului, la ghișeu, nu va mai fi necesară, acesta putând accesa de la distanță servicii, precum: înmatricularea unui autovehicul, obținerea unui certificat de cazier judiciar, a unor avize, autorizații sau a altor documente de la autoritățile publice, depunerea unor declarații personale prevăzute de lege ș.a.

Noul act electronic de identitate va putea fi folosit pentru autentificarea în platforma informatică a asigurărilor de sănătate și, în aceste condiții, va asigura „funcționalitatea de card de sănătate”.

Actul electronic de identitate se va elibera obligatoriu pentru persoane cu vârsta de 12 ani și, opțional, sub această vârstă, la solicitarea părinților sau a reprezentanților legali.

Tot ca element de noutate, se creează posibilitatea cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate de a obține un act electronic de identitate, fără a mai fi necesară stabilirea domiciliului în România.

Nu în ultimul rând, pentru cei care nu doresc, din orice motiv, o carte electronică de identitate, va exista opțiunea de a solicita eliberarea unei cărți de identitate simple; aceasta nu va conține elemente sau date electronice, dar va prezenta un grad ridicat de securitate.

Producerea noilor acte de identitate se va realiza, centralizat, de către Compania Națională „Imprimeria Națională”.
Textul proiectului de act normativ este afişat şi poate fi consultat pe pagina de internet a MAI, www.mai.gov.ro, la secţiunea Transparenţă decizională, precum şi la Centrul de Relaţii cu Publicul din Piaţa Revoluţiei nr. 1 A, sector 1, Bucureşti.

Propunerile, sugestiile și opiniile persoanelor interesate pot fi transmise în termen de 10 zile calendaristice calculat de la data publicării anunțului pe adresa de primire a eventualelor propuneri, sugestii sau opinii: dgj_transparenta@mai.gov.ro).”

Așadar, pentru a relua, potrivit Notei de fundamentare a autorităților, elementele de noutate ale cărților de identitate sunt:

– „includerea datelor biometrice (imagine facială și 2 amprente) în mediul de stocare al cărților de identitate emise propriilor cetățeni, care vor fi folosite pentru exercitarea liberei circulații în Uniunea Europeană (datele biometrice nu se vor stoca la nivel național în baze de date și vor fi șterse în cel mult 3 luni după înscrierea pe cip);

– eliminarea din circulație, într-un termen stabilit, a documentelor neconforme cu Regulamentul (termenul maxim general este de 10 ani);

– realizarea schimbului de informații între statele membre ale Uniunii Europene în vederea autentificării cipului și a verificării identității cetățenilor (schimb de certificate digitale);

– posibilitatea introducerii altor funcții pentru documentul electronic, cum ar fi accesarea serviciilor digitale sau a celor de tip e-Guvernare”

Proiectul de OUG poate fi consultat AICI, iar AICI urmărite modificările legislative.

Așa cum prevede și Regulamentul european, și așa cum este reluat și în Nota de fundamentare a guvernului, autoritățile afirmă că datele biometrice prelevate de la populație – imaginea facială și amprentele – nu vor fi stocate în baze de date, ci doar pe cipul de pe CI. Cităm tot din Nota de fundamentare:

„În aceste condiții, elementele biometrice de identificare trebui să fie colectate și stocate doar pe suportul de stocare al cărților electronice de identitate (cip), în scopul verificării autenticității documentului și a identității titularului. Potrivit dispozițiilor Regulamentului (UE) 2019/1157, o astfel de verificare poate fi efectuată numai de către personalul autorizat în mod corespunzător și doar atunci când legea prevede ca fiind necesară prezentarea documentului. În plus, datele biometrice stocate în scopul personalizării cărților de identitate sau a documentelor de ședere urmează să fie stocate într-un mod care asigură o securitate adecvată și numai până la data ridicării documentului de către titular, dar nu mai mult de 90 de zile de la data producerii documentului respectiv (în măsura în care titularul nu se prezintă pentru ridicarea documentului). După această perioadă, datele biometrice trebuie să fie șterse sau distruse imediat prin proceduri ireversibile.”

De altfel, în Regulamentul european se precizează:

„Prezentul regulament nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menținerea unor baze de date la nivel național pentru stocarea datelor biometrice în statele membre, care este o chestiune de drept intern care trebuie să respecte dreptul Uniunii privind protecția datelor. De asemenea, prezentul regulament nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menținerea unei baze de date centralizate la nivelul Uniunii.”

Faptul că datele biometrice nu sunt stocate în baze de date este un lucru ce poate limita abuzul asupra vieții private. Nu înțelegem, însă, cum vor fi folosite propriu-zis, concret, datele biometrice stocate în CI la identificare, dacă ele nu sunt stocate și într-o bază de date. Să ne imaginăm, de pildă, că la aeroport cel care vă verifică identitatea are ceva îndoieli că actul de identitate vă aparține realmente. Cum decurge verificarea? Că simpla verificare a imaginii și amprentelor stocate în cipul cardului nu e suficientă pentru a face corespondența dintre aceste date și persoană. Oare se va recurge la amprentarea propriu-zisă a acesteia pentru a verifica dacă amprentele reale, fizice, corespund celor biometrice? Căci asta ar însemna un întreg proces logistic făcut posibil pe aceste terminale/puncte de trecere și da, ar fi o procedură de-a dreptul polițienească aplicată tuturor cetățenilor. De asemenea, nu este clar cum anume concret se va întâmpla accesarea serviciilor de tip e-guvernare, și ce se va întâmpla cu datele/meta-datele rezultate din astfel de accesări. Ce garanție există că statul nu va exemplul marilor companii private digitale și nu va folosi astfel de metadate pentru a construi profiluri ale utilizatorilor?

Trebuie precizat, de asemenea, așa cum o fac și autoritățile, că nu în toate țările europene există obligativitatea cărților de identitate – electronice sau nu. În Nota de fundamentare sunt enumerate doar următoarele țări europene ca având acte de identitate electronice: Belgia, Croatia, Estonia, Finlanda, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Olanda, Portugalia, Republica Cehă, Spania, Suedia. Totuși, în Suedia deținerea unui act de identitate electronic nu e obligatorie. De altfel, Potrivit Parlamentului European, din 26 de state membre UE (în total sunt 28) care eliberează acte de identitate electronice, doar în 15 există obligativitatea de a deține un asemenea act.

Așadar, pentru a contextualiza, Regulamentul UE în mod evident este menit standardizării identificării cetățenilor statelor membre UE, dar nu obligă, încă, toate statele membre, de a emite cărți de identitate dacă nu o fac deja:

„Prezentul regulament nu impune statelor membre să introducă cărți de identitate sau documente de ședere în cazul în care acestea nu sunt prevăzute în dreptul lor intern, și nici nu afectează competența statelor membre de a elibera, în temeiul dreptului intern, alte documente de ședere care să fie în afara domeniului de aplicare al dreptului Uniunii, de exemplu permise de ședere eliberate pentru toți rezidenții de pe teritoriu, indiferent de cetățenia acestora.”

Există însă, potrivit autorităților române, obligativitatea de a colecta și stoca datele biometrice precizate pe documentele care permit libera circulație pentru toate statele membre UE.

În Nota de fundamentare autoritățile române precizează și existența opțiunii pentru o carte de identitate simplă, fără date biometrice:

„(…) crearea posibilității de a opta pentru eliberarea unei cărți electronice de identitate sau a unei cărți de identitate simple. Cartea de identitate simplă nu va conține niciun CIP (mediu de stocare) ori date electronice. „Tehnicile speciale” folosite pentru inscripționarea acestui document de identitate se referă la modul de inscripționare a materialului din care este realizat, cu informațiile care sunt vizibile. Se numesc „speciale” pentru că nu reprezintă o imprimare obișnuită, ci, prin proprietățile lor, sporesc gradul de securitate al documentului [de exemplu, imagine imprimată laser interschimbabilă (CLI) și cerneală optică variabilă (OVI)].”

Dacă acestea sunt informațiile de bază, care sunt implicațiile acestui proiect dpdv al libertăților personale și, eventual, dintr-o perspectivă spirituală?

În ceea ce privește libertățile personale, Asociația pentru Tehnologie și Internet a publicat, încă din etapa în care proiectul se afla în stadiu de draft al Comisiei Europene, această poziție, pe care o cităm integral:

„Planurile UE de a include amprente digitale în cărți de identitate sunt nejustificate și inutile

Propunerile pentru includerea obligatorie a amprentelor digitale în cărți de identitate naționale pentru „facilitarea libertății de circulație” vor afecta 370 de milioane de persoane.

ApTI susține criticile ridicate de Statewatch în analiza menționată mai jos

Comisia Europeană a publicat o propunere care ar urma să facă obligatorie includerea de date biometrice (două amprente digitale și o imagine facială) în toate cărțile de identitate ale Statelor Membre UE. Aceste cerințe de includere a amprentelor digitale sunt o încălcare inutilă și nejustificată a dreptului la viața privată a aproape 85% din cetățenii UE, așa cum se arată într-o nouă analiză publicată astăzi de organizația pentru drepturi civile Statewatch din Marea Britanie. [1]

Deși obiectivul principal al măsurii este de a facilita libertatea de circulație în UE, propunerea a fost publicată ca parte a unei serii de măsuri care ar trebui să „împiedice accesul teroriștilor la mijloacele de a acționa” și Comisia propune includerea obligatorie a două amprente digitale „pentru a spori și mai mult eficiența în materie de securitate.” [2]

Nu a existat nici o încercare din partea Comisiei de a demonstra necesitatea sau proporționalitate propunerii, deși aceasta este o cerință pentru orice măsură a UE care încalcă drepturi fundamentale. Propria analiză de impact a Comisiei a recomandat că excluderea obligativității amprentelor digitale din propuneri este cea mai „eficientă și proporțională” opțiune disponibilă. [3]

Aproximativ 370 de milioane de persoane vor fi afectate de această măsură – aproape 85% din cei 440 de milioane de cetățeni ai UE. Aceste 370 de milioane de persoane sunt toți „potențiali deținători de cărți de identitate” din UE, din care 175 de milioane ar fi supuși unei noi obligații de a furniza doua amprente digitale pentru cărțile de identitate. [4]

195 de milioane de persoane au deja această obligație conform legislațiilor naționale deja în vigoare. Cu toate acestea, chiar și aceștia vor fi afectați de noile propuneri pentru că, odată introdusă la nivel european, această cerință pentru includerea amprentelor digitale în cărțile de identitate nu va mai putea fi eliminată doar prin măsuri la nivel național.

Singura tentativă a Comisiei de a justifica această încălcare a dreptului la viața privată (dincolo de avertizările că slaba securitate a documentelor „împiedica libertatea de circulație a cetățenilor și subminează securitatea în interiorul granițelor”) este de a spune că „includerea a doi identificatori biometrici (imagine facială, amprente digitale) va îmbunătăți identificarea persoanelor,” și alinia nivelele de securitate a diverselor tipuri de documente emise atât cetățenilor cât și non-cetățenilor UE.

Regulile care se întrevăd nu ar obliga Statele Membre să introducă nici un fel de carte de identitate națională și nu cer stabilirea nici unui fel de baze de date, atât la nivel UE cât și la nivel național (n.trad. dacă un Stat Membru nu are deja cărți de identitate naționale, dar dacă le are, acestea vor trebui să respecte noile cerințe). Cu toate acestea, este foarte probabil ca statele să profite de această oportunitate furnizată de introducerea datelor biometrice în documentele de identitate pentru a-și crea baze de date naționale.

Se prea poate să apară o poftă de interconectare a acestor baze de date sub egida inițiativei de „interoperabilitate” a UE, care întrevede conectarea tuturor bazelor de date prezente și viitoare din UE și crearea unui „Depozit Centralizat de Identitate” imens la nivelul UE care, în prima fază, va conține datele biometrice și biografice ale tuturor „cetățenilor din state terțe” care intră pe teritoriul UE. Propunerile aflate în discuție în momentul de față întrevăd extinderea aceste baze de date la a include toate bazele de date naționale care conțin informații privind cetățenii UE. [5]

Citate

Chris Jones, cercetător la Statewatch:

„Măsurile pentru a îmbunătăți abilitatea oamenilor de a circula liber pe teritoriul UE și pentru a încerca să găsească soluții reale la problemele ridicate de terorism și crima organizată sunt, în principiu, binevenite. Cu toate acestea, nu există nici o legătură între aceste aspirații și amprentarea obligatorie a 85% din populația UE”.

„Propunerea pentru includerea obligatorie a amprentelor digitale în cărțile de identitate naționale este irelevantă și nejustificată, și ar trebui să fie respinsă de Parlamentul European și de către Consiliu când vor începe discutarea propunerilor Comisiei.”

Note

[1] Analiza integrală poate fi găsită aici.

[2] Baza legală a propunerii este Articolul 21 al Tratatului de Funcționare al UE, cu privire la libertatea de circulație a cetățenilor UE. Comunicatul de presă al Comisiei face referire la „împiedicarea accesului teroriștilor la mijloacele de a acționa”. În această privință, este interesant faptul că un studiu comandat de Comisie pe tema formatului cărților de identitate naționale notează că:

„pare că pentru autoritățile naționale aspectele privind securitatea în contextul armonizării cărților de identitate și a documentelor de rezidență conduc această dezbatere, argumentele ținând de facilitarea libertății de circulație având doar un rol secundar (dar foarte important), în special pentru organizațiile civile și sectorul privat.”

Comunicatul de presă al Comisiei, „Uniunea Securității: Comisia prezintă noi măsuri pentru împiedicarea accesului teroriștilor la mijloacele de a acționa”, 17 aprilie 2018, http://europa.eu/rapid/press-release_IP-18-3301_en.htm

Centrul pentru Strategie și Servicii de Evaluare (CSES), „Studiu pentru Susținerea și Pregătirea Analizei de Impact a Inițiativelor de Politici UE cu privire la Rezidență și Documente de Identitate pentru Facilitarea Exercitării Dreptului la Libertatea de Circulație”, august 2017, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/dg_just_final_report_id_cards_and_residence_docs_cses_28_august_2017_2.pdf

[3] Articolul 52(1) al Cartei Drepturilor Fundamentale stipulează: „Orice limitare a exercitării drepturilor și libertăților recunoscute de această Cartă trebuie să fie specificată prin lege și sa respecte esența acestor drepturi și libertăți. Conform principiului proporționalității, se pot institui limitări doar dacă sunt necesare și îndeplinesc în mod autentic obiectivele de interes general recunoscute de Uniune sau nevoia de a proteja drepturile și libertățile altora.”

Studiul de impact al Comisiei: https://ec.europa.eu/info/files/impact-assessment-security-identity-cards_en

[4] Conform datelor compilate de Comisie, 16 țări vor fi afectate de noile cerințe de recoltare a amprentelor digitale: Austria, Croația, Cehia, Finlanda, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, România, Slovacia, Slovenia și Suedia. 10 State Membre (Belgia, Bulgaria, Cipru, Germania, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Portugalia, Spania) iau amprentele în momentul de față. În Italia, doar 50% din administrațiile locale emit cărți de identitate biometrice; în Ungaria și Germania amprentele digitale sunt luate doar la cerere. Marea Britanie și Danemarca nu emit cărți de identitate.

[5] Tony Bunyan, „‘Punctul fără întoarcere’: Interoperabilitatea se transformă în crearea unei baze de date de stat UE, centralizată, de tip Big Brother, care include toate bazele de date existente și viitoare ale Justiției și Afacerilor Interne”, mai 2018, http://www.statewatch.org/analyses/eu-interop-morphs-into-central-database.pdf

Protestele asociațiilor de apărare a libertăților și drepturilor nu au avut ecou. Parlamentul European a adoptat Regulamentul și acesta a devenit obligatoriu la nivelul UE. Poate și din astfel de motive se poate înțelege reticența unei țări ca Marea Britanie, unde nici nu există așa ceva cum ar fi carte de identitate, față de apetitul atotsupraveghetor al UE. Deși atât Regulamentul, cât și proiectul de OUG românesc specifică explicit că datele biometrice nu vor fi stocate în baze de date naționale sau supranaționale, temerile asociațiilor civice sunt perfect legitime: putem asista doar la primul pas în edificarea unor sofisticate baze de date care vor permite deținerea și prelucrarea datelor personale și a modului în care sunt folosite cărțile de identitate pe care acestea sunt stocate.

De fapt, în această privință, lucrurile trebuie văzute în evoluția lor dinamică – anume, în dezvoltarea progresivă a practicilor de identificare, supraveghere și control social din statele și suprastatele (mai nou și din partea marilor corporații) epocii digitale în care trăim.

Recomandăm parcurgerea acestei analize, LEVIATHANUL ELECTRONIC. Control social și supraveghere în închisoarea digitală, care se ocupă întocmai cu evidențierea rolului jucat de actele de identitate în întărirea metodelor de supraveghere și control social. Cităm:

„La început rudimentar, actul de identitate a fost, treptat, îmbogățit cu o serie de accesorii tehnice prin care poliţia identifica infractorii. Astfel, fotografia a fost folosită, iniţial, pentru identificarea mai lesne a vagabonzilor. În mod similar, pentru identificarea eficientă şi rapidă a răufăcătorilor au fost dezvoltate diferite tehnici biometrice de recunoaştere a acestora, precum şi primele baze de date ale poliției.

Abia ulterior, în sec. XX, fotografia și datele biometrice încep să fie folosite, pe scară largă, și în identificarea populaţiei civile. Şi, dacă altădată, a fost fotografia ca metodă de identificare ce a fost extinsă de la infractori la populația civilă, în zilele noastre același lucru se întâmplă cu amprenta. Într-adevăr, printre datele biometrice care sunt cerute pentru a fi incorporate în actele de identitate electronice se numără, printre altele, și amprenta, amprentarea fiind o măsură care, anterior, ținea strict de domeniul polițienesc al metodelor folosite pentru a ține evidența infractorilor.

Așadar, este de reținut patternul: tehnici care, inițial, au fost folosite de instituțiile polițienești pentru identificarea infractorilor sau declasaților sunt, ulterior, extinse pentru identificarea întregii populaţii civile.”

Mai departe:

„în ultima perioadă, mai ales sub imperiul presiunilor venite în urma agitării pericolului „terorist” („isterie securitară”), există un val de acţiuni guvernamentale, persistent la nivel global, prin care se implementează, pe de o parte, acte electronice de identitate care trebuie să deţină şi date biometrice, programe vaste de informatizare a administraţiei şi guvernării: e-guvernarea, precum și legi care revocă o serie de libertăți civile în favoarea programelor de monitorizare a comunicațiilor prin telefon și internet. Aceste procese sunt faţete ale aceleiaşi monezi, transparentizarea informatică a societăţii, a oamenilor în faţa puterii, scopul fiind ca toate acţiunile, achiziţiile, deciziile oamenilor (spre exemplu, călătoriile, tranzacţiile, cumpărăturile, frecventarea anumitor locaţii, frecventarea anumitor site-uri de internet, comunicarea etc.) să fie: 1) înregistrate electronic şi depozitate într-o bază de date; 2) atribuibile unei persoane anume (prin realizarea acelor acţiuni prin intermediul actului electronic); 3) accesibile celor care controlează sistemul; 4) prelucrate prin algoritmi în profiluri care pot permite predicții comportamentale.

Ca acte de identitate, paşapoartele, cardurile personale de identitate, cardurile de asigurat, sunt principalele instrumente folosite, ce conţin, de obicei, dispozitive RFID tip smart card contactless în care sunt introduse datele obişnuite personale şi cele mai nou cerute, de tip biometric, precum şi semnătura electronică. Ele sunt pe cale să fie implementate în majoritatea ţărilor europene (…). Dar sistemul în care ele funcţionează este mai complex, deoarece e nevoie şi de o bază de date naţională (un exemplu este SIUI-ul nostru, baza de date care va cuprinde toate datele de sănătate ale populației României) precum şi baze de date supra-naţionale (cum este celebrul SIS – Schengen) între care există inter-operabilitate (datele pot fi manipulate atât dinspre statele membre către bazele supra-naţionale cât şi de structurile supra-naţionale către statele membre).

Deocamdată, bazele de date puse la dispoziţia structurilor supra-naţionale sunt trecute doar datele personale ale infractorilor sau a celor consideraţi suspecţi de organele poliţieneşti. Ceea ce contează aici este însă sistemul logistic: actul electronic ce conţine date personale şi biometrice (şi, în cazul cardurilor de sănătate, datele referitoare la istoricul sănătăţii persoanei), bazele de date naţionale şi supra-naţionale pe bază de interoperabilitate. Că deocamdată sistemul care face ca datele personale să fie accesibile guvernanţilor le include doar pe ale infractorilor nu poate reprezenta o garanţie – după cum am văzut, patternul de funcţionare al bioputerii este să extindă asupra întregii populaţii civile metodele de control şi supraveghere folosite, anterior, doar pentru infractori şi declasaţi.”

Întreaga analiză se poate citi AICI.

Dar obligativitatea amprentării ne aduce aminte de dezbaterile din 2009 legate de introducerea pașaportului biometric. Atunci, SINODUL BOR a luat în discuție problematica, iar, anterior, Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, sub conducerea ÎPS Bartolomeu Anania, s-a pronunțat categoric împotriva acestora:

„Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, card comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.

Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori.

Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.”

De altfel, însuși Sinodul BOR a cerut alternativă la pașapoartele biometrice, deși comunicatul avea ambiguitățile și inexactitățile sale discutate aici. Este adevărat că acest text nu afirmă clar motivele spirituale pentru care a cerut Sinodul alternativă, ci doar invocă „motive de conștiință sau religioase”, însă acest lucru arată că, pentru niște acte mai puțin importante decât cărțile de identitate, Biserica, prin cler, cin monahal și mireni, Sinoade locale și centrale, a avut în vedere subiectul, a cerut alternativă și a condamnat practicile de identificare noi care atentează la „libertatea şi intimitatea oamenilor”, după cum preciza Sinodul din Cluj.

Mai  mult decât atât, Sinodul BOR a discutat și problema cardurilor de sănătate eletronice, preluând punctul de vedere al Colegiului Medicilor, pe atunci condus de medicul Vasile Astărăstoae, bioetician, care s-a opus cardului de sănătate, solicitând autorităților alternativă pe motive de conștiință sau religioase:

„aprobă ca Biserica Ortodoxă Română să susţină demersurile Colegiului Medicilor din România pe lângă autorităţile abilitate pentru identificarea unei metode alternative ca răspuns la solicitările acelor pacienţi care din motive de conştiinţă sau religioase refuză Cardul Naţional de Sănătate.”

Cu toate acestea, așa cum am arătat atunci, Sinodul nu constata vreo problemă etică legată de card, probabil sub neinspirata și neinformata influență a pr. Vasile Răducă. Am explicat de ce raționamentul este greșit:

„Este, insa, o eroare majora afirmatia, transformata, acum, in punct de vedere oficial al Sinodului, ca “din punct de vedere etic, nu există nicio raţiune pentru respingerea cardului de sănătate”. Incercam, mai jos, sa aratam in ce consta aceasta eroare si care e problema etica.

Eroarea: Daca nu exista probleme etice legate de cardul de sanatate, atunci cum se mai justifica cerinta formulata de Sinod si de CM (Colegiul Medicilor) de a exista o alternativa pentru cei care “din motive de constiinta sau religioase” nu vor sa-l primeasca? Care e fundamentul ei? Daca Sinodul si CM recunosc drept legitime motivele de constiinta si/sau religioase, atunci inseamna ca avem o problema etica. Daca Sinodul si CM NU recunosc drept legitime, intemeiate, sustinute, indreptatite, motivele de constiinta si religioase invocate de cei care nu vor card, atunci de ce sustin alternativa pentru acestia? Nici Sinodul, nici CM, nu arata rationamentul in urma caruia au ajuns la concluzia ca nu ar exista problema etica, ceea ce face din pozitia lor oficiala, asa cum e cunoscuta pana in prezent, o pozitie slaba, contradictorie care, in plus, vulnerabilizeaza pozitia celor care resping cardul. Deoarece, daca Sinodul si CM afirma ca nu exista motive etice de respingere, atunci sustinerea alternativei pare a fi un fel de “pogoramant”, un fel de concesie facuta unora care au revendicari, in ultima instanta, irationale.

Care sunt problemele etice? 

La nivel general, s-a aratat aici o problema etica:

din punct de vedere creştin, FOR nu poate accepta instrumentalizarea persoanei umane prin metode sofisticate de control şi evidenţă a populaţiei şi expunerea electronică a intimităţii sale. În mod evident, introducerea cardului de sănătate depăşeşte o limită etică dincolo de care funcţiile de supraveghere şi identificare a persoanelor ce beneficiază de politici publice devine nelegitimă.

Pe baza acestor observaţii, FOR cere Ministerului să asigure organizarea unei dezbateri publice pe marginea acestui proiect legislativ, pe care normele unei bune guvernări şi ale respectului faţă de statul de drept o cer a fi suspendată.

Probleme etice sunt explicate, tot la nivel general, si in acest material: LEVIATANUL ELECTRONIC (va invitam sa cititi indeosebi ultima parte, unde este prezentata chestiunea teologica; chiar daca este mai lunga, recomandam parcurgerea lui pentru a intelege lucrurile in ansamblul lor).

Reluam aici, aplicat strict la cardul de sanatate, cateva probleme punctuale, facand precizarea ca, in realitate, chestiunea aflata in discutie nu este doar cardul de sanatate ca atare, ci intreg SISTEMUL INFORMATIC care cuprinde si DOSARUL DE SANATATE, sistem in care cardul e doar una din functionalitati (anume, “cheie de intrare”):

1. Premisa acestui sistem informatic este ca utilizatorii din josul ierarhiei sociale (pacientii si medicii) sunt potentiati fraudatori, pe cand utilizatorii din susul ierarhiei (administratori, decidenti, servicii secrete, companiile private implicate) sunt gardienii si garantii folosirii corecte a fondurilor din sanatate si a datelor personale de sanatate ale tuturor romanilor asigurati.

O astfel de premisa inseamna, practic, ca medicii si pacientii sunt tratati pe baza prezumtiei de vinovatie. In plus, nu exista nicio garantie institutionala ca pretinsii gardieni ai fondurilor si datelor personale vor proceda corect. Reamintim ca autoritatile au refuzat, pana in acest moment, sa faca audit de securitate si audit financiar independente ca sa demonstreze ca vorbele lor (securitatea datelor, eficienta sistemului informatic) nu sunt doar vorbe in vant;

2. Cardul de sanatate este atat cheie de acces la serviciile sistemului de asigurari, cat si instrument prin care autoritatile culeg datele personale de sanatate ale romanilor. Milioane si milioane de date, PERSONALIZATE, se afla stocate deja in serverele CNAS. Problema etica la acest nivel tine, in primul rand, de ideea in sine de a culege aceste date, care tin de intimitatea persoanei. La nivel de riscuri, reamintim ca datele personale de sanatate sunt cele mai cautate si vanate de hackeri, printre altele si din cauza faptului ca ele pot deveni

a) MARFA TRANZACTIONATA pe piata industriei farmaceutice. Datele de sanatate sunt o comoara pentru aceste companii; nu exista nicio garantie de protectie reala a acestor date de interese nelegitime comerciale. Or, transformarea in marfa a datelor personale e o problema etica prin excelenta. 

b) prilej de ABUZURI asupra unor persoane/personalitati publice. Sa ne readucem aminte ca, de pilda, un cunoscut lider politic american cerea date biometrice despre diversi oameni politici. Cat de legitim ar fi un asemenea procedeu, ce fel de garantii exista ca aceste lucruri nu se vor intampla? 

E greu de inteles pozitia lui Vasile Astarastoae, care, in repetate randuri, a atras atentia asupra acestor tipuri de probleme (aici si aici). Avand in vedere ca NU exista audit pe chestiuni de securitate si nu e clar cum anume vor fi supravegheati controlorii sistemului, bazele de date personale sunt depozite uriase strategice aflate intr-o zona obscura fata de controlul publicului, pazite si gestionate de companii private. 

3. Cardul de sanatate poate duce la grave acte de discriminare sociala intre cei care au drept la servicii si cei care nu au, in conditiile in care care este vorba de contribuitori la sistemul de asigurari de sanatate.

4. Oamenii – pacienti si medici – sunt obligati, trecandu-se peste consimtanantul lor, sa accepte sa participe la acest sistem informatic care este construit in jurul datelor personale, nu in jurul mecanismelor de manageriat al fondurilor, pentru a avea parte de serviciile de sanatate.

Iata doar cateva din marile semne de intrebare care NU sunt acoperite de raspunsul autoritatilor si care au un caracter etic. Recapitulam: intimitatea, protectia datelor, discriminarea, consimtamantul sunt teme etice GENERALE (care nu tin doar de motivele de constiinta sau religioase concrete ce pot fi invocate de diverse grupuri sociale) la care autoritatile nu au avut raspunsuri. Ramane ca Sinodul si Colegiul Medicilor sa-si expliciteze pozitia care, in acest moment, se situeaza in registrul absurdului si al contradictiei.

Asta in timp ce Leviathanul creste vazand cu ochii…”

Așadar, Sinodul BOR s-a pronunțat, chiar și ambiguu sau greșit, atât asupra pașapoartelor biometrice cât și asupra cardurilor de sănătate, cerând autorităților să asigure alternativă. În acest sens, poziția actuală a dlui Vasile Bănescu pare a fi mai degrabă neinformată. Domnia sa a precizat, întrebat fiind de Mediafax:

„Au fost voci din anumite cercuri monahale, dar niciodată poziția Bisericii nu a fost contrară unor asemenea lucruri. Răspunsul meu este că nu există o poziție contrară a Bisericii față de această problemă. Nu avem în vedere să trimitem (n.r. puncte de vedere la MAI). Pentru că e aceeași problemă ca și în cazul pașapoartelor. Nu se pune nicio problemă. Problema cipurilor nu e o problemă cu relevanță spirituală, religioasă, deci din această perspectivă nu există o poziție negativă a Bisericii. Adică nu am cunoștință ca vreo biserică din cele prezente să aibă vreo poziție critică.”

Tocmai pentru că e aceeași problemă ca în cazul pașapoartelor, Dl Bănescu ar trebui să recitească poziția Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului și să aducă aminte opiniei publice că și Sinodul BOR a cerut „alternativă” și la pașaport, și la cardul de sănătate. Ar fi perfect logic ca măcar această cerință să fie extinsă și asumată și la actele de identitate electronice, eventual corectându-se erorile de bioetică. Și, dacă e adevărat că s-au făcut exagerări și devieri zelotiste, dar acest lucru nu înseamnă că noile practici de identificare și supraveghere nu atentează la viața privată a oamenilor. Și orice atentează la viața privată a oamenilor ține de etică, și orice ține de etică ține și de spiritualitate.

De altfel, bioetica creștină tratează nu doar teme precum avortul, eutanasia, căsătoria etc., ci și teme care sunt legate de demnitatea și libertatea umană, deci inclusiv cele ce țin de tehnologiile puterii. Iar noul context al tehnologiilor de supraveghere, fie ele private sau de stat, necesită și o lămurire creștină, cum argumentează, spre exemplu, acest autor ce atrage atenția asupra pericolului de a face din securitate sau siguranță un idol care justifică sacrificarea unor libertăți elementare. Unele denominațiuni protestante s-au pronunțat, de pildă, explicit, în SUA, după dezvăluirile despre spionajul în masă realizat de NSA. Teologul Timothy George a scris pe același subiect în cunoscuta First Things. Eric Stoddart de la Divinity School, University of St. Andrews, a scris volumul Theological Perspectives on a Surveillance Society: Watching and Being Watched.

Cât privește lumea ortodoxă, există volumul Identitatea şi libertatea omului în Ortodoxie – Răspunsuri ale Bisericii în privinţa actelor electronice, publicat la Predania în 2009, în care sunt sintetizate reacții oficiale ale unor Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe, ale Sfintei Chinotite ale Muntelui Athos, ale unor teologi contemporani, cele mai multe exact pe subiectul actelor de identitate electronice. Și din 2009 până astăzi aceste poziții au cunoscut, cel mai probabil, dezvoltări, actualizări. Așadar, da, tehnologiile supravegherii interesează Biserica, atât din perspectivă profetică, privind la sensul transformărilor la care suntem martori, cât și din perspectiva analitică a bioeticii, adică a criticii practicilor de putere.

În acest context, remarcăm aici o încercare echilibrată și nuanțată de a pune în perspectivă duhovnicească și profetică subiectul noilor acte de identitate electronice. Autorul, ierom. Lavrentie Carp, scrie:

„Pericolul asupra căruia atragem atenția este cel al înregimentării într-un sistem de urmărire generalizată, Big Brother. În nici un caz un astfel de regim nu poate fi considerat bun pentru că este prin sine dictatură și totalitarism care afectează puternic libertatea populației și dreptul la viața privată. Este vorba de o depreciere nepermisă a valorii omului, o depersonalizare cu efecte distructive în primul rând la nivel spiritual, dar și de ordin material. Orice sistem de guvernare are ca menire facilitarea bunei înțelegeri între oameni și buna funcționare a societății, nicidecum înrobirea și înregimentarea tuturor prin control total.

Există și riscul ca acest totalitarism să sfârșească într-un regim antihristic pentru că seamănă foarte mult cu cel descris în capitolul 13 din Apocalipsă (Descoperire), în care se vorbește despre pecetluirea tuturor încât să nu mai poată nimeni vinde sau cumpăra fără semnul fiarei. Așadar buletinele noi, actele cu cip, bar-code-urile, sistemele de sănătate centralizate, scoaterea treptată a banilor din uz, implantarea cipurilor sunt semne care trezesc suspiciuni puternice și justificate. Toate acestea enumerate reprezintă anomalii spirituale chiar și luate în ele însele, cu atât mai mult în perspectiva înscăunării lui Antihrist. Părintele Paisie Aghioritul a considerat necesar protestul față de actele noi de identitate încă din vremea lui, înainte de 1994. El nu considera a fi lepădare primirea actelor cu cip, dar cu siguranță o cădere. Atrăgea atenția asupra cifrei 666 că nu e normal să se găsească în vreun fel pe cărțile de identitate, cum era cazul în vremea sa. Astăzi nu avem indicii că ar exista acest număr în cipuri, dar ele sunt continuarea aceluiași demers care a pornit tocmai de la 666, număr care se găsește pe aproape toate produsele în codul de bare de tip EAN.

Semnalăm, totodată, că nu este bună impacientarea și panica și mai ales apelul la teoria conspirației, cum se întâmplă adeseori. Există o isterie nejustificată cum că CNP-ul și cipurile din orice act de identitate sau card bancar sau amprentarea cu izotopi ar fi lepădare de identitatea noastră creștină, mai ales în condițiile în care se întâmplă fără acordul nostru. Cu atât mai mult nu putem fi de acord cu fuga și izolarea în case depărtate, în păduri și pregătirea de a rezista pe cont propriu numai să nu acceptăm vreun document cu cip. Acest lucru va fi necesar abia când va fi vorba de Antihrist și de închinarea în fața lui prin primirea semnului lui pe mână sau pe frunte sau cum va fi. Pregătirea pentru acele vremuri, care nu știm când vor fi, deși le simțim aproape, trebuie să fie prin disponibilitatea spre mărturisire, nu spre fugă și izolare. În plus, pregătirea este la nivel duhovnicesc, nu trupesc. Problema nu este mâncarea și necesitățile fiziologice și materiale, ci buna așezare duhovnicească, răbdarea necazurilor, credința fermă în Dumnezeu, înțelepciunea și chibzuința. Prigoana antihristică nu urmărește să înfrângă trupul nostru, ci tocmai duhul din noi, libertatea noastră religioasă. Iar pregătirea nu presupune un antrenament de pe acum înspre o viață cât mai austeră și izolată, pentru că aceasta poate constitui o înșelare gravă. La fel cum asceza doar trupească, prin post, metanii și alte moduri de înfrânare nu este plăcută lui Dumnezeu și nici scutită de înșelări când este practicată fără discernământ duhovnicesc.

Având în vedere toate acestea, este necesar și folositor să reacționăm la avansul controlului biometric, să-l înțelegem ca o problemă spirituală și să acționăm în consecință, nu să fim pasivi sau chiar să considerăm că nu există pericole duhovnicești.”

Întregul articol poate fi citit aici. Cu totul de acord cu cele de mai sus. Actele electronice de identitate trebuie puse în acest context al transformărilor tehnologice prin care trecem, inclusiv cu cel al răspândirii tot mai largi a practicii microcipării oamenilor (vezi aici și aici despre problematică).

Este evident că ne aflăm într-un proces de edificare treptată a unui sistem de supraveghere global cu potențial totalitar, și că noile acte electronice sunt unul din instrumentele folosite în acest scop. Opoziția față de ele este o datorie civică și morală, deci și religioasă. Însă ar fi o greșeală să reducem preocuparea față de apariția ultimului totalitarism la cipuri și date biometrice. Acestea trebuie văzute mai larg, ca parte a procesului de naștere a unei noi utopii tehno-feudale, un nou totalitarism soft în care nu doar statul e important, ci și noul capitalism digital bazat pe giganții internetului. Și ar fi o greșeală și mai mare să ne raportăm la toate acestea doar cu priceperea noastră omenească. Taina fărădelegii se lucrează și întru cele nevăzute, acolo unde duhul antihristic al acestei lumi poate amăgi chiar și pe cei aleși. Ne trebuie spirit civic și conștiință creștină, dar, mai ales, trezvie duhovnicească.