Nu despre LUPTA ÎMPOTRIVA VIRUSULUI e vorba, ci despre PEDEPSIREA inamicilor politici și culturali. LOCKDOWN-urile nu mai sunt folosite ca o metodă profilactică, ci ca VENDETĂ

Sursă foto: https://www.frontpagemag.com/fpm/2020/10/coronavirus-experts-were-wrong-now-they-need-daniel-greenfield/

FRONTPAGE MAG:

Experţii în coronavirus au greşit, acum au nevoie de ţapi ispăşitori

Nu despre lupta împotriva virusului e vorba, ci despre pedepsirea inamicilor politici şi culturali

Daniel Greenfield

15 oct. 2020

Problema nu este doar virusul chinezesc. Problema este că am adoptat modelul chinezesc pentru a-l combate.

Experții în sănătate publică au adoptat blocările draconice ale Chinei fără să știe cât de bine au funcționat cu adevărat și într-o țară care, din fericire, nu are puterea de a le impune realmente.

Felul înşelător şi lipsa de transparență ale Chinei au însemnat că nu știm cât de bine a funcționat, de fapt, orice din ceea ce dictatura comunistă a făcut pentru a lupta împotriva virusului pe care l-a diseminat. În ciuda acestui fapt, experții noștri în sănătate publică și cei din majoritatea țărilor libere au adoptat modelul Chinei.

Nu știm cât de bine a funcționat strategia chinezească pentru cetăţenii Republicii Populare Chineze, dar a dat greş în fiecare țară liberă care l-a încercat. Lockdown-urile au făcut, în cele din urmă, loc redeschiderilor și noilor valuri de infectare. Acest lucru era limpede de la început că avea să se întâmple, pentru că nici măcar țările europene cele mai socialiste nu au statul polițienesc sau populațiile conformiste dintr-o dictatură comunistă.

Disperați, experții în sănătate publică au adoptat purtarea compulsivă a măștii precum chinezii, o practică culturală anterioară virusului, de parcă a purta nişte resturi subţiri de ţesătură ar rezolva totul.

Nu o rezolvase şi n-a rezolvat-o.

Dar deja experții în sănătate publică și mass-media care îi susținuse se îndreptau de-a dreptul spre zona crizei care implica găsirea unui ţap ispăşitor. Modelul Chinei eșuase, nu mai rămăsese decât pasarea vinii asupra unor populației mai conservatoare și tradiționale și departe de elitele culturale.

În New York, asta a insemnat să-i învinovățească în mod fals pe evreii hasidici pentru al doilea val. De la Maine la San Francisco, liderii democrați și mass-media lor au dat vina pe adunările creștine conservatoare. Omologii lor de la nivel național l-au acuzat cu voce tare pe președintele Trump pentru că nu purta mască tot timpul.

Un titlu din New York Times a surprins clar spectrul larg al cinismului culturii căutării ţapului ispăşitor: „N.Y.C. amenință zonele evreiești ortodoxe în legătură cu virusul, dar impactul lui Trump este vizibil”.

Adevărul incomod este că blocajele au fost un eşec din punct de vedere economic, social și medical.

Chiar și statele și orașele albastre nu mai aveau capacitatea de a suporta mai mult imposibila povară economică. Revoltele Black Lives Matter și începutul verii au spart tabuurile #StaiAcasă și, din punct de vedere medical, blocările au fost eforturi inutile pentru a întâmpina o falsă criză de suprasolicitare a spitalelor.

America, ca prea multe alte țări, a pus experții la conducere și a eșuat. Lamentabil.

Democrații au susținut că sunt superiori pentru că „urmează științei”. Nu ascultau știința, care nu este un oracol și care nu oferă interviuri. În schimb, aceștia se supuneau unei clase de oficiali, dintre care unii nici măcar nu erau profesioniști din domeniul medical, care îi impresionau pe aleși și pe public cu o manevră statistică. Și cu foarte puţin altceva.

Întregul sistem de la lockdown, la testare, la redeschidere, pe care l-am luat adoptat în masă a fost un exercițiu tipic birocratic și corporatist, completat de iluziile date de cifre şi obiective, care suferea de toate problemele tipice ale birocrației, mediului academic și culturii corporatiste.

Sistemul care determină redeschiderile și închiderile este ca o cameră de ecou, o bulă care își măsoară propria funcționare, având în același timp puțin de-a face cu lumea reală. Testarea a devenit un exercițiu al unei secte milenialiste care confundă harta cu lumea și virusul cu foaia de calcul. Gamifică lupta împotriva pandemiei în timp ce trage țări întregi într-o lume imaginară bazată pe regulile sale inventate.

Când mass-media raportează o creștere sau o scădere a testelor pozitive, acest lucru este tratat ca și cum ar fi o evaluare a virusului, mai degrabă decât să fie văzut drept un centru de date incomplet care își măsoară propriile măsurători.

Rapoartele zilnice despre coronavirus au devenit echivalentul rapoartelor sovietice asupra recoltelor. Sună impresionant, nu înseamnă absolut nimic și sunt obsesia animalelor de companie ale unei birocrații care nu numai că nu înțelege problema, dar chiar încleştarea sa asupra puterii a făcut o problemă din această problemă.

Profesioniștii medicali mai inteligenți înțeleg că teoriile au eșuat, în timp ce administratorii care au pus în practică teoriile au confundat sistemul lor cu știința. Politicienii îi ascultă pe administratori și, atunci când ne spun să avem încredere în știință, înseamnă să avem încredere în birocrație. Profesioniștii din domeniul medical nu pot și nu vor retracta ce au spus acum. E prea târziu.

Cei mai buni și cei mai deştepţi au petrecut cea mai grea parte a anului amestecând variante de idei precum pachetul de cărţi măsluite al unui jucător, au distrus economia și au trimis zeci de mii de pacienți infectați în azile de bătrâni pentru a infecta rezidenții, numărul lor reprezentând cel puțin o treime din decesele atribuite coronavirusului la nivel național.

La fel ca majoritatea dezastrelor produse de conducătorii naţiunilor, a fost o combinație de judecată greșită, greșeli de înțeles, erori tragice și acte de o prostie de neînțeles sau de rea-voinţă dezlănţuită.

O mulțime de oameni sunt morţi, mult mai mulți sunt fără serviciu, iar problema este departe de a fi rezolvată. Cineva va trebui să fie tras la răspundere şi cu siguranţă nu vor vrea să fie ei aceia.

Lockdown-ul și regulile experților în sănătate publică au devenit prea mari pentru a eșua.

Au fost comise greșeli, după cum se spune. Proiecțiile au fost construite pe baza datelor inexacte și incomplete. Toată lumea a urmat calea celei mai mici rezistențe, făcând ceea ce a făcut China. Și toată lumea din sistem, de la experți la administratori, la politicieni și la mass-media, este complice. Asta face ca eroarea uriaşă sub care a trăit lumea să fie prea mare pentru a se opri.

Au mai rămas doar două opțiuni. Fie să se admită amploarea greșelii, fie să fie găsit cineva pe care să se dea vina.

Instituția care a susținut experții îi învinovățește pe dușmanii săi politici și culturali, pe oamenii pe care a îndemnat publicul să-i vadă ca fiind ciudați, egoiști, iraționali și periculoși. Și, de asemenea, chiar pe oamenii care au fost cei mai puternici adversari ai culturii blocării.

Având de ales între a admite că sistemul a greșit şi a da vina pentru greşelile sistemului pe cei care l-au criticat, statul a urmat același tipar precum orice regim tiranic de stânga. Nu lockdown-urile au fost greşite, ci problemele aduse de lockdown-uri sunt cauzate de creștini și evrei conservatori, de președintele Trump, de oameni care erau prea egoiști ca să renunțe la viața, la afacerile și la religia lor pentru un bine mai mare. Căci, dacă ar fi renunţat, coronavirusul ar fi dispărut şi acum totul ar fi în regulă.

Modelul Chinei a promis ceva ce susținătorii săi au știut rapid că nu poate realiza. Din momentul ăla totul a fost o înșelătorie pentru a-şi acoperi escrocheria şi ilegalităţile inițiale. Cu cât dau vina pe critici și dizidenți pentru eșec, cu atât muşamalizarea devine mai evidentă.

Cultura Lockdown are nevoie de fraieri care să-şi ia ei pedeapsa pentru lipsa ei de reuşită. Ca orice experiment social și economic de stânga, apărătorii săi sunt lăsați să susțină că nu a fost niciodată folosit corect. Dacă nu ar fi fost Trump și disidenții, evreii hasidici din Brooklyn, nunțile creștine din San Francisco și Maine, sălile de sport, barurile și plajele, ar fi funcționat.

Cu toate acestea, adevărul simplu este că modelul China nu a funcționat în nicio țară care nu este China.

Nu contează cine este liderul sau partidul de guvernământ, dacă populaţia a purtat sau nu măști, renașterea nu este un fenomen politic, știința nu vorbește și virusul nu ascultă. Dar, dintre toate țările din lume, America era în mod special nepotrivită pentru a adopta un model tiranic de sănătate publică. Dimensiunile mari, deschiderea și diversitatea țării ne fac unici și ar fi trebuit să fie un lucru evident faptul că un astfel de sistem nu ar funcționa.

Oricine, în afară de un expert sau administrator, ar fi înțeles că aceste planuri erau condamnate din start.

Dar ceea ce sistemul nu a reușit să realizeze în lupta cu virusul, a compensat prin oferirea unei minunate posibilităţi conducerii care a adoptat acest sistem de a se răzbuna pe adversarii politici.

Lockdown-urile nu mai sunt folosite ca o metodă profilactică, ci ca vendetă politică. Cu cât mor mai mulți oameni, cu atât mai multe afaceri sunt distruse, cu cât suferă mai mult toată lumea, cu atât mai ranchiunoasă devine vendeta în timp ce vânează țapi ispășitori, politici și religioși, pentru marea eroare a terorii.

Regimurile de stânga se transformă în teroare politică pe măsură ce politicile lor eșuează. Când idealismul moare și teoriile se destramă, organizatorii pornesc în declanşarea suferinţei de dragul suferinţei, folosind frica, lipsurile și ura pentru a se menţine la putere, în timp ce zdrobesc amenințările politice la adresa lor.

Autoritatea experților nu este legată de combaterea virusului. Ea este virusul.

Daniel Greenfield, membru al Shillman Journalism Fellow la Freedom Center, este jurnalist de investigaţii și scriitor ale cărui subiecte se concentrează pe stânga radicală și terorismul islamic.