De ce ministrul Sănătății nu amenință cu decăderea din drepturi orice părinte care cumpără din supermarketuri produse otrăvite? De ce nu vedem aceleași indignate cuvinte când copiii cu boli grave sunt lăsați fără tratament? Sau când mor oameni din cauza infecțiilor intraspitalicești? Când tăiați banii copiilor cu autism pentru că – într-un an – au învățat să folosească furculița și să facă un pas în plus pe un tărâm atât de alunecos al vieții lor? De ce, domnilor, numărați doar cele 30 de cazuri (pe care nu le explicați până la capăt), dar treceți cu vederea statisticile crunte ale mortalității infantile, ale culpelor medicale din maternități, ale copiilor din satele fără medic de familie?