RALUCA PRUNA LOVESTE DIN NOU: VEDE UN “DREPT FUNDAMENTAL” IN CASATORIILE HOMOSEXUALE SI “EXTREMISM” IN ATASAMENTUL LA VALORILE TRADITIONALE! Solutia? Mai multe procese intentate pentru xenofobie si rasism!/ Comisiile de specialitate din Senat au emis RAPORT FAVORABIL initiatiei COALITIEI PENTRU FAMILIE/ România – urmatoarea tinta a REVOLUTIEI NEOBOLSEVISMULUI ROZ

• Agerpres: Raluca Prună: Din 2002 avem 16 persoane trimise în judecată pentru rasism și xenofobie; e foarte puțin

Ministrul Justiției, Raluca Prună, a declarat marți că din anul 2002, când exista un cadru legislativ foarte clar, și până la finalul lui 2015 au fost trimise în judecată numai 16 persoane pentru rasism și xenofobie.

“Este foarte puțin într-o țară în care, sigur nu mai avem partide extremiste în Parlament, (…) avem însă mișcări din acestea promovate de partide politice parlamentare, care nu sunt ele însele extremiste, dar care promovează, aș îndrăzni să spun, tehnocrată fiind, într-un mod extremist, valorile tradiționale. Și eu îmi notasem despre aceste încercări de a justifica prin atașamentul la valori tradiționale respingerea dreptului fundamental al altcuiva, de exemplu, la căsătorie pentru toată lumea”, a afirmat Prună, la dezbaterea “Extremismul de dreapta și instigarea la ură. Abordări politice, legale și administrative”.

De asemenea, ea a criticat anumite manifestări publice prin care se neagă existența Holocaustului.

“Ca să răspund întrebării ‘este România o insulă ferită, este un spațiu în care nu există iliberalism’? Probabil că nu, pentru că, nu mai târziu de 2012, un senator din această țară, nici măcar n-a făcut un lucru foarte subtil, a făcut pur și simplu afirmația, în spațiul public, că Holocaustul în România nu a existat. (…) Deci suntem într-un context în care, în timp ce în Europa lumea, să spunem, încearcă să identifice forme mai subtile de xenofobie și de rasism, suntem în situația în care în România, repet, în 2012, cineva încalcă art. 6 din această ordonanță dacă nu mă înșel și după știința mea nu știu să fi existat consecințe penale”, a declarat Raluca Prună.

Ministrul Justiției a opinat că niciodată nu este destul să se discute despre astfel de fenomene, deoarece nicio societate nu este o insulă ferită de fenomene rasiste, de xenofobie și de respingerea celuilalt.

Prezent la dezbatere, analistul politic Cristian Pîrvulescu a arătat că discuția despre extremism și instigarea la ură are loc într-un moment cum nu se poate mai potrivit.

“Nu cred că era un moment mai potrivit să reflectăm asupra acestui subiect decât acesta. Suntem cu o săptămână înaintea alegerilor prezidențiale americane, probabil cele mai importante alegeri prezidențiale din America, cu impact asupra situației mondiale de după al Doilea Război Mondial. Dacă în America, dată ca exemplu al democratizării, un candidat care promovează incitarea la ură, discursul bazat pe ură, ar putea deveni președintele Statelor Unite, de ce ne-am mai mira că în această stranie Europă lucrurile s-ar putea întâmpla la fel”, a spus Pîrvulescu.

[…]Analistul susține că România nu s-ar afla într-un moment propice democrației, ci din contră. “Suntem într-un moment în care trei milioane de oameni au semnat pentru modificarea Constituției într-un sens restrictiv, iar Curtea Constituțională a considerat că dreptul la familie nu este un drept fundamental al omului, nu este nici măcar un drept compozit din care dreptul fundamental al omului ar face parte. Deci, deși articolul vizat face parte din capitolul Drepturi fundamentale, el poate fi supus revizuirii prin referendum. Iar clasa noastră politică, cu curajul pe care i-l recunoaștem, a cedat imediat în fața presiunilor acestei mulțimi”, a subliniat Pîrvulescu.

Dezbaterea a fost organizată de Institutul Friedrich Ebert Stiftung și i-a mai avut ca invitați, printre alții, pe ambasadorul Republicii Federale Germania în România, Werner Hans Lauk, pe consilierul prezidențial Andrei Muraru și directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”.

• ActiveNews/ Andrei Dirlau: Liviu Avram și homosexualii: cu cine joacă jurnaliștii de la Adevărul

Cazul e deja cunoscut: doi homosexuali, Clabourne Hamilton și Adrian Coman, „căsătoriți” în Belgia, au cerut statului român să le recunoască statutul de „soți”. Acum se așteaptă decizia Curții Constituționale dacă se pot recunoaște în România căsătorii încheiate în străinătate între persoane de același sex.

„Întâmplător”, cazul apare exact când, după Senat, urmează ca și Camera Deputaților să se pronunțe asupra penibilului proiect al legii parteneriatului civil. Tot acum, Parlamentul trebuie să dea curs solicitării a 3 milioane de cetățeni români de a se organiza un Referendum pentru modificarea Constituției, în sensul precizării că o căsătorie se poate încheia doar „între un bărbat și o femeie”. Simplă coincidență? Nu mai cred demult în asemenea „coincidențe”.

Tot „întâmplător”, Hamilton e un homosexual negru (altminteri degajat, dezinvolt și chiar simpatic), fapt de natură să inducă în subconștientul colectiv suspiciunea implicită că la „discriminarea pe criterii sexuale” s-ar putea adăuga (horribile dictu) și cea rasială.

Dar nu vreau să comentez aici acest caz în sine, ci modul în care el e tratat în presa „prestitută” – cum numesc americanii presa corectă politic, cumpărată în scopul manipulării opiniei publice.

În acest sens, mă voi referi la un articol publicat în Adevărul pe 26 oct. 2016. E intitulat „Homosexualii și Biserica. Cu cine joacă arbitrul”  și e scris de Liviu Avram.

„Arbitrul” dintre tabăra homosexualistă și Biserică e desigur Curtea Constituțională a României. Spun „tabăra homosexualistă” și nu simplu „homosexuali” – cum în mod reducționist formulează dl. Avram – deoarece nu e vorba nicidecum doar de infima minoritate a celor stăpâniți efectiv de patimi homosexuale, ci de un grup mai numeros: întreaga tabără de intelectuali care, din motive diverse, promovează în cor ideologia freudo-marxistă (fie că sunt conștienți de fundamentele teoretice ale acestei ideologii marxist-culturale , fie că nu).

Domnul Liviu Avram afirmă din start că nu ar avea vreo opinie clar formată asupra subiectului. El se grăbește să declare că nu ar avea „patima unei anume opțiuni” de partea vreuneia din tabere, cu alte cuvinte pretinde că ar fi absolut imparțial.

În realitate, dl. Avram pleacă de la o evidentă concluzie preconcepută – în favoarea homosexualității și împotriva creștinismului – preconcepție în general girată de politica editorială a ziarului Adevărul. Deși dl. Avram acuză Curtea Constituțională că ar fi recurs la un „sofism ieftin”, de fapt întreaga argumentație a d-lui Avram e cea care se bazează pe un sofism.

Mai exact, dl. Avram pretinde că, în actuala formulare din Constituție („Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți”), termenul „soți” ar „permite căsătoria între persoane de același sex”. Cu alte cuvinte, întrucât acest termen „nu neagă explicit” dreptul homosexualilor la căsătorie, el ar trebui interpretat în sens permisiv. Este exact ceea ce inițiatorii modificării Constituției doresc să împiedice pe viitor. De fapt, „sofismul ieftin” e la dl. Liviu Avram, nu la Curtea Constituțională. Când susține că textul actual al Constituției ar „permite căsătoria între persoane de același sex”, evident că dl. Avram folosește un raționament de tip sofist. Și iată de ce:

Pentru orice om de bună credință (cei ce citesc textul cu ochelarii de cal ai corectitudinii politice neo-marxiste nu pot intra în această categorie), Curtea Constituțională are perfectă dreptate când argumentează că, în România anului 1991, nimănui, inclusiv autorilor Constituției de atunci, nu îi trecea prin minte că prin „soți” s-ar putea înțelege altceva decât „bărbat și femeie”. România abia ieșise dintr-o izolare de jumătate de veac. Nimeni în România, absolut nimeni, nu era la curent cu noile tendințe corecte politic din Occident. De altfel, și în Occident „drepturile LGBT” erau încă o noțiune necunoscută, iar mișcarea homosexualistă abia începea să se facă auzită. Deci Curtea Constituțională afirmă corect că sensul cuvântului „soți”, în societatea românească a anului 1991, era cu certitudine cel tradițional, de „bărbat și femeie”. Interpretarea în acest sens de către CCR a intenției legiuitorului din 1991 e absolut legitimă.

În schimb, dl. Liviu Avram nu poate aduce absolut niciun argument care să dovedească că în 1991 ar fi existat în România măcar o singură persoană care ar fi înțeles acest termen în sensul de „doi bărbați”. Ca urmare, dl. Avram e aici sofistul ieftin, nu Curtea.

În plus, pe lângă eroarea de logică pe care o comite intenționat, dl. Avram mai încalcă și regula elementară a deontologiei jurnalistice, care îi pretinde obiectivitate. Articolul său nu e deloc imparțial, așa cum în mod fals susține, ci de o parțialitate flagrantă.

Scopul articolului este să aplice judecătorilor Curții Constituționale eticheta implicită de „bigoți”, pentru a induce în mintea cititorilor ideea că decizia Curții ar fi fost una eronată, părtinitoare, determinată de prejudecăți pro-Biserică.

De fapt, dl. Avram e cel care are o prejudecată clară: Anti-Biserică, Pro-gay. Ca cetățean dl. Avram e liber să aibă orice prejudecată dorește. Dar, ca jurnalist, el are obligația profesională de a lăsa la o parte propriile preconcepții și a reda obiectiv faptele. Ceea ce nu face. Dimpotrivă, dl. Avram scrie un articol menit să discrediteze o instituție a statului român, care aici din fericire a decis corect, și care chiar l-ar putea da în judecată pentru calomnie.

Dl. Avram își încheie articolul cu o propoziție pe cât de ironic-tendențioasă, pe atât de falsă: „Oastea Domnului s-a întărit cu încă 9 enoriași” (vezi Doamne – judecătorii Curții Constituționale).

Realitatea este că tabăra homosexualistă este cea care are în dl. Avram un devotat susținător, a cărui pretenție de „imparțialitate” este o stângaci-desenată ficțiune.

Iar credibilitatea publicației Adevărul nu are decât de suferit de pe urma unor asemenea articole tendențioase. Adevăratul arbitru-jucător în acest caz nu este Curtea Constituțională, ci ziarul Adevărul.

• Gandul.info: Senatorii apără Constituţia BOR: „Înmulţirea se face aşa cum ştim noi”

Iniţiativa cetăţenească de modificare a Constituţiei pentru definirea familiei tradiţionale, ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, a primit, marţi, raport de admitere din partea comisiilor reunite de Constituţionalitate şi Juridică ale Senatului. Şedinţa nu a fost, însă, lipsită de declaraţii acide venite atât din partea senatorilor jurişti, cât şi din partea reprezentanţilor ONG-ului, care şi-au aruncat unii altora acuzaţii. Argumentele folosite de senatori, în susţinerea modificării legii fundamentale, au fost că “există o normalitate de la care nu avem voie să ne îndepărtăm”, dar şi “traumele psihice” cu care ar creşte copiii care au doi taţi sau două mame, fără invocarea unor cifre sau studii, în acest sens.

Comisiile reunite de Constituţionalitate şi Juridică ale Senatului au întocmit un raport favorabil iniţiativei cetăţeneşti privind revizuirea Constituţiei în sensul definirii familiei tradiţionale ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie. Preşedintele de şedinţă, Ovidiu Donţu, a afirmat în cadrul dezbaterilor că există mai multe decizii ale Consiliului European care nu împiedică adoptarea unei astfel de propunere de revizuire la nivel naţional.

“Practic, problema pe care o avem astăzi în atenţie este dacă ridicăm la rang constituţional o normă juridică existentă astăzi în legislaţia românească”, a arătat Ovidiu Donţu, precizând că prevederea privind familia ca uniune între femeie şi bărbat este în Codul Civil.

La rândul său, senatorul Sebastian Grapă a afirmat că statul român este unul laic, iar această modificare constituţională nu are ca izvor o doctrină religioasă.

‘‘Vă vorbeşte un cetăţean al acestei republici, tată a trei copii, trei fetiţe. Există o normalitate de la care nu avem voie să ne îndepărtăm. Cea mai mare realizare pe care Dumnezeu a lăsat-o omului este aceea de a procrea şi de a se înmulţi. Această înmulţire se face aşa cum ştim noi cu toţii. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar înseamna o autoritate în materie de judecată care să stabilească că un cuplu, cum vreţi dumneavoastră să îl numiţi, să poată să înfieze”, a afirmat Grapă.

O poziţie similară a avut şi senatorul PNL, Mariana Câmpeanu, care a precizat că părerea a trei milioane şi jumătate de oameni, care au semnat iniţiativa legislativă, nu poate fi ignorată.

”Copiii crescuţi în familii cu doi taţi sau două mame cresc cu traume psihice. Nu avem dreptul să decidem noi în locul unui copil care nu îşi poate exprima opţiunea”, a argumentat Câmpeanu.

Senatorul independent Ioan Iovescu a intervenit şi el.

”Ce s-ar întâmpla dacă bărbaţii s-ar căsători între ei, şi femeile cu femeile? Dumneavoastră consideraţi că, dacă familia nu ar fi acum este acum, aţi mai exista azi în faţa noastră? Pe noi nu puteţi să ne convingeţi, dar vă îndemn să ieşiţi în stradă să convingeţi oamenii să voteze împotrivă. Pentru că aici cu argumentele cu care veniţi nu stau deloc în picioare. Nu înţeleg de unde atâtea resurse umane şi financiare, din partea dumneavoastră, să faceţi atâtea eforturi”, a a spus Iovescu către reprezentanţii ACCEPT, prezenţi în sala.

Reprezentanţii ONG-ului au reacţionat, după vot, criticând ideea organizării unui referendum pe această temă.

După şedinţă, între reprezentanţii ACCEPT şi senatorul Ioan Iovescu a existat un schimb de replici.

”A fost adoptat acest raport pentru că este zi de salariu la Parlament”, a spus una dintre reprezentantele ACCEPT.

Reacţia senatorului Iovescu a fost promptă, întrebând din ce bani se finanţează aceste ONG-uri.

”Nu este treaba dumneavoastră din ce bani trăim noi. Fiecare a venit pro-bono, gratuit aici, în timp ce dumneavoastră aţi venit pentru că sunteţi plătiţi din banii noştri, ai cetăţenilor. Deci a vă întreba din ce bani trăim noi este imoral”, a răspuns vicepreşedintele ACCEPT, Romaniţa Elena Iordache.

Iniţiativa cetăţenească urmează să intre în dezbaterea plenului Senatului.

• Stiripesurse.ro: VIDEO – Tăriceanu, poziție RADICALĂ, în problema căsătoriilor între persoanele de același sex

Președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a anunțat care este poziția sa în problematica legată de căsătoriile între persoanele de același sex. Tăriceanu susține demersul Coaliției pentru Familie, care dorește modificarea Constituției în așa fel încât în legea fundamentală să fie stipulată căsătoria între femeie și bărbat.

Tăriceanu susține că se va lupta cu toate armele ”atât în calitate de președinte al Senatului, cât și în calitate de lider ALDE”, pentru ca acest demers să aibă succes.

Cu toate acestea, Tăriceanu consideră că nu ar fi oportun un referendum pe această problemă, organizat odată cu alegerile parlamentare. El susține că nu trebuie să încărcăm alegerile cu un referendum, care ar putea distrage atenția de la scopul scrutinului.

În cursul zilei de marți, Comisia Juridică și Comisia pentru constituționalitate vor lua în discuție solicitările Coaliției pentru Familie.

• DCNEWS: ÎCCJ decizie crucială înainte de referendumul pentru modificarea Constituției

Mesaje homofobe au fost afișate pe panouri publicitare din București. ActiveWatch a sesizat, în 2013, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Panourile publicitare erau amplasate pe Calea Moșilor din București și aveau mesajul: ”Ți-ai vedea băiețelul homosexual? Ți-ai vedea fetița lesbiană? Pe Olari, la capătul străzii, se fac niște chestii…”. 

În urma sesizării, CNCD  a decis ca organizațiile Pro Vita și Alianța Familiilor din România să fie sancționate. Cele două organizații au cerut anularea hotărârii la Curtea de Apel. Au susținut că mesajele nu sunt discriminatorii, ci sunt legitime și defensive. Curtea de Apel a respins cererea celor două organizații ca nefondată, dar Pro Vita și Alianța Familiilor din România au făcut recurs.

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis ca nefondat recursul celor două organizații. Decizia este definitivă și finală. Fiecare organizație trebuie să plătească suma de 1000 de lei.

Decizie crucială înainte de modificarea Constituției 

”În contextul actual, în care membrii comunității persoanelor lesbiene, gay, bisexuali și transgen (LGBT) sunt etichetați ca fiind un pericol pentru familia tradițională, deși drepturile acestora nu ar știrbi cu absolut nimic drepturile majorității heterosexuale, Înalta Curte de Casație și Justiție a României transmite un mesaj responsabil: discriminarea, crearea unei atmosfere ostile, degradante și umilitoare la adresa comunitatii LGBT este un abuz și nu un act de liberă exprimare. Pentru a întări acest mesaj, sancțiunile financiare trebuie să fie proporționale cu gravitatea faptei de discriminare. Deși salutăm decizia CNCD și decizia instanței, putem vedea că cele două organizații persistă în promovarea unui mesaj homofob, regăsindu-se printe inițiatorii solicitării de redefinire a familiei în Constituție și excluderea familiilor bazate pe cupluri de același sex din sfera protecției constituționale” a declarat Iustina Ionescu, avocata care a reprezentat ActiveWatch și Asociatia ACCEPT în acest caz.

• EVZ/ Adrian Patrusca: România, bolovanul din drumul Noii Revoluții Marxiste care trebuie zdrobit

Huruitul teribilei alunecări de Pământ abia se auzea, ca un zvon, spre Apus. Bietul român, prea ocupat să scurme după vreun tăciune pentru turta lui amărâtă prin cenuşa capitalismului muribund, care începuse deja să se răcească, nu l-a băgat în seamă.

După trei generații pierdute, refuza că accepte că Istoria ar putea trece încă o dată pe lângă el.

Auzise că prin alte părți începuseră să se ia bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie, cu acte în regulă, că sunt şi biserici cu popi şi popese care le pun pirostriile, ba chiar că li se dau şi copii de suflet, dar i se părea că toate astea sunt prea departe şi nu-l pot atinge.

Cât despre alte grozăvii, pur şi simplu nu le credea adevărate. Cum ar fi că, încă de la grădiniţă, copiii sunt învăţaţi despre masturbare, sex oral şi anal, şi sunt încurajaţi să-şi aleagă singuri sexul; că pe-acolo cuvintele „mama” şi „tata” au fost scoase din actele oficiale și înlocuite cu „părinte A” şi „părinte B”; că ţi se interzice, sub ameninţarea puşcăriei, să-ţi tratezi copilul, dacă observi că manifestă înclinaţii homo- sau transsexuale; că au apărut WC-urile unisex, fără pisoar, pentru ca femeile să nu se simtă discriminate că nu pot face pipi din picioare; că au apărut copiii cu trei părinţi; că eugenia şi eutanasia, atât de dragi lui Mengele, au devenit legale și curente; că se poate face avort în luna a noua de sarcină sau că o gravidă cu gemeni poate decide să „scape” de unul din ei, alegându-l la ecografie ca la tarabă pe cel care îi place mai mult. O nouă revoluție marxistă, în care rolul proletarilor, prea îmburgheziți ca să le mai ardă de insurecție, este luat de minoritari cărora li se inventează opresiuni, părea o gogoriță stupidă.

Dar imposibilul s-a produs. Furtuna a atins şi malurile Dâmboviţei: prima „paradă gay” pe Kiseleff, scandalul icoanelor din şcoli, copiii confiscaţi de Barnevernet, legile care interzic manifestările de preţuire faţă de „fasciști” ca Eliade, Ţuţea, Cioran, Vulcănescu, Gafencu… Însă reacțiile nu au depășit faza bombănelilor pe Facebook sau a mobilizării în grupuri mici.

Prima ameninţare gravă, percepută ca atare de români la adresa lor ca popor, a fost scandalul orelor de religie. Milioane de oamenii au simţit până la os răceala cuţitului. O frondă naţională a cuprins România: în ciuda piedicilor birocratice și a campaniei umaniste furibunde, 92% dintre părinţi şi-au înscris copiii la ora de religie.

Estimp, în Occident, criza morală a dus la o criză politică şi socială. În America, după două mandate ale primului preşedinte de culoare din istorie şi opt ani de Corectitudine Politică, negrii trăiesc mult mai prost decât înainte, iar violenţele interrasiale au devenit endemice, ameninţând să arunce în aer societatea. America fierbe ca în pragul revoluției.

În Europa, situaţia este şi mai gravă. După un prim referendum în care o ţară (Grecia) a întors spatele UE, dar a fost adusă înapoi cu forţa, Brexitul a zguduit din ţâţâni şandramaua continentală ridicată din scuipat și paiantă ideologică. Deschiderea vraişte a frontierelor şi poftirea pe continent a unui puhoi de imigranţi s-au dovedit de nesuportat pentru britanici. Iar Brexitul a dat apă la moară tuturor mişcărilor centrifuge. Bruxelles-ul se clatină iar Washingtonul, el însuşi anemiat de căpușele marxiste, este pe cale să-şi piardă cel mai puternic aliat: UE. Rusia şi China își freacă palmele.

Brexitul a fost momentul crucial. Clipa în care America şi Europa de puteau să facă pasul înapoi. Să caute altă cale. Nu au făcut-o. Au ales să continue pe același drum, cu mai mare înverșunare. Să înăbușe orice rezistență națională. Este antologică remarca lui Juncker: „Prea mulţi politicieni pleacă urechea la vocea naţiunii lor. Iar dacă asculţi prea mult opinia naţională, nu mai manifeşti bun simţ european.” Mandarinii neo-marxismului nu se mai jenează, amenință pe față: „bunul simţ european” trebuie impus chiar călcând în picioare voința popoarelor! În Europa, democraţia umblă cu capul spart.

Românii, văzuți ca un neam obedient, cu ochii mereu în țărână, care se bucură de orice mărgică sclipicioasă îi scapă Occidentul în schimbul țițeiului, gazelor, pădurilor, au fost lăsați o vreme în boii lor. Până când mămăliga a explodat încă o dată. Mobilizarea pentru orele de religie s-a repetat și mai spectaculos la proiectul de modificare a Constituţiei, care ar împiedica practic, pentru mulţi ani de-acum încolo, legalizarea căsătoriilor homosexuale. Cine a încercat vreodată să adune adeziuni (de la anveloparea blocurilor la spaţiile de parcare) îşi poate face cât de cât o idee despre ce efort colosal dar şi ce solidaritate presupune să strângi peste 3 milioane de semnături.

Toate sirenele din cancelariile vestice au început să sune disperate. După Ungaria și Polonia, apărea încă un focar de infecție națională. Noua revoluţie risca să se blocheze la Carpaţi. Washingtonul și Bruxelles-ul au perceput asta ca pe o amenințare geostrategică. Ca pe o limitare a zonei lor de influență. Şi au lansat atacul asupra României. Violent. Nemilos. Fără menajamente.

Mâine, vom vedea care sunt strategia și țintele atacului.