Este o parodie, deoarece domeniile în care judecătorii CEDO își exercită activismul judiciar sunt tocmai cele mai sensibile din punct de vedere politic, care ar trebui decise în mod corespunzător de politicienii din parlamentele alese sau prin referendumuri, si nu de o casta de elită a unor activisti. Aceste domenii includ libertatea de exprimare, azilul, drepturile LGBT, condițiile de detenție, drepturile minorităților și așa mai departe. Folosindu-și libertatea de a formula legea, judecătorii CEDO au aplicat de-a lungul deceniilor o nouă viziune a omului, care este opusul intenției inițiale a Convenției, și anume de a proteja ființele umane și familiile acestora de puterea abuzivă a statului. Acum CEDO își petrece cea mai mare parte a timpului cerând mai multă putere de stat pentru o cauză sau alta la modă.