Despre IPS IUSTINIAN CHIRA, Manastirea Rohia si Parintele Nicolae Steinhardt la Romania, te iubesc (Pro TV). STEINHARDT despre Jurnalul Fericirii: FARA ACEASTA MARTURIE M-AS SIMTI VINOVAT IN FATA LUI IISUS (video)
- Stirile ProTV: “Romania, te iubesc!”: Povestea arhiepiscopului Iustinian, pastorul credinciosilor din Maramures
O mare de oameni imbracata in straie nationale, un alai. Femei, copii, barbati. Si un episcop. La inceputul anilor 1978, intreg Occidentul vedea un documentar despre Ortodox
ismsi trairea romaneasca autentica. Era in plin regim comunist.IPS Iustinian: “Suntem si sfinti si oameni cu neputinte”
Realizatorii documentarului erau intrigati de personalitatea ierarhului Iustinian, care le vorbea fara ascunzisuri, clar si raspicat, demontand preconceptiile despre cultura si credinta poporului roman.
Au trecut aproape 35 de ani de la realizarea acestui film. Iar despre episcopul Iustinian s-au scris carti. In ele se vorbeste de mai multe ori nu despre un om sfintit, ci despre un sfant. Acum Iustinian Chira nu mai e episcop, ci arhiepiscop. Are 91 ani si este pastorul credinciosilor din Maramures.
“Unii te lauda ca esti foarte bun, altii te lauda ca esti foarte rau. Cine are dreptate? Nimeni. Omul este asa cum l-a lasat Dumnezeu. Fiecare este facut din cele doua categorii: suntem si sfinti si oameni cu neputinte. Asa suntem lasati de Dumnezeu si asa e corect sa ne privim“, s-a confesat IPS Iustinian, arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului.
Un destin inchinat credintei
De mai bine de 70 de ani este calugar. De aproape 40 de ani este episcop. In Maramures e iubit de oameni pentru ca spune lucrurilor pe nume. Poporul a cerut in ’73 sa fie numit episcop. Asa a rezistat atatia ani in fata securitatii si regimului comunist.
Viata parintelui Iustinian incepe in inima Maramuresului, in satul Plopis, intr-o casa de tarani.
“M-am nascut in ziua de Duminica mare, cand intrau toti preotii in slujba. Asta spunea mama. La ora 10. Se auzeau clopotele la toate bisericile“, a povestit IPS Iustinian, arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului.
Pe cand avea 16 ani, ii moare tatal si ii lasa un testament. Patru ani mai tarziu, pleaca la manastire.
“M-am trezit asa dimineata, usor sa nu o trezesc pe mama si cu hainele de lucru, fara merinde, fara bagaj, m-am ridicat sa plec. Iar mama a strigat plangand: unde te duci dragul mamei? Asta a fost ultimul ei cuvant: unde te duci dragul mamei. Si i-am raspuns numa’ pana afara. Nu i-am spus ca plec definitiv. Am iesit din casa, cand am iesit din sat, m-am oprit, incepea sa se faca ziua. M-am intors cu fata catre sat si am zis (? – n.n.)
- Stirile ProTV: “Romania, te iubesc!”: Manastirea Rohia, coltul de rai unde Steinhardt a scris “Jurnalul fericirii”
La Rohia este manastirea in care Episcopul Iustinian s-a calugarit si a trait peste 30 de ani. Spunem de regula ca omul sfinteste locul. Numai ca la Rohia locul sfinteste omul. Acolo a trait si a murit Nicolae Steinhardt.
Tara Lapusului. Cocotata in varful unui deal, ascunsa de padurile de fag si stejar, manastirea Rohia este leaganul ortodoxismului si trairii monahale din Maramures, un spatiu care sfinteste omul, un loc al culturii. Aici s-a calugarit acum 71 de ani episcopul Iustinian.
In micutul paraclis, departe de ochii si ispitele lumii, o mana de calugari se roaga. Este Liturghia darurilor mai inainte sfintite. Este seara, iar preotul si unii dintre calugari n-au mancat de ieri seara, pentru a se putea impartasi acum.
Peretii nu au fost pictati. Nici nu era nevoie. Cand privesti la fetele calugarilor, par coborate din icoane printre noi. Vad imediat intrusii care ar putea sa le tulbure linistea, dar nu-i baga in seama. Isi vad mai departe de rugaciuni. Aici, in manstire, asta se intampla neincetat.
Ne-am cazat la Rohia, in casa cu paraclis. O cladire infipta intr-o stanca. E liniste. Nu se aud masini, nu claxoane, doar pasari. Apare parintele Ioachim. El slujea mai devreme in biserica. Ne face un tur al cladirii. Doua camere mai incolo ne iese in cale o maicuta.
Iustinian s-a calugarit la Rohia in 1941.
Istoria manastirii Rohia nu e lunga. Piatra de temelie s-a pus la inceputul secolului XX, in urma unei minuni. Inceputurile sunt legate de persoana preotului din satul Rohia, Nicolae Gherman. Fiica acestuia moare la varsta de 10 ani.
In Transilvania regimului austro-ungar, multe manastirile ortodoxe au fost distruse. Iar Rohia era prima ridicata dupa caderea stapanirii straine. Repede ajunge un loc de pelerinaj.
La cativa ani de la intrarea in monahism, tanarul Iustinian ajunge staret. Peste manastire vin vremuri grele. Intr-o poza, facuta in 30 octombrie 1959, apare inconjurat de obstea manastirii. A doua zi, intr-o alta poza, este singur. Peste noapte, un decret comunist ii obliga pe calugari sa iasa din manastiri. Ramane singur in toata manastirea. Intr-o carte povesteste ca urla de durere prin padure dupa fratii sai. Toate acestea sunt trecute in jurnalul sau, pe care il tine din ’44.
N-a fost zi in care sa nu noteze in caiete.
Sunt marturii ale vremurilor prin care a trecut, dar si marturii de credinta si teologii.
Adevarata comoara a manastirii Rohia
Comoara ascunsa si bine pazita a manastirii Rohia este biblioteca. Aici s-au adunat pana acum peste 40.000 volume de carte. Este una dintre cele mai mari si importante biblioteci din Transilvania. Mare parte din caietele episcopului se pastreaza cu sfintenie in rafturile de aici, sub cheie si poate intr-o buna zi vor lua calea tiparului.
Cartile si linistea din acest colt de rai au fost motivele pentru care la sfarsitul anilor ’70, scriitorul si publicistul Nicolae Steinhardt, cel care a regandit notiunea de fericire, alege sa se retraga la Rohia.
In casa poetului, unde a locuit si Ioan Alexandru, chilia parintelui Steinhardt a fost tranformata in muzeu. Nascut in 1912, la marginea Bucurestiului, intr-o familie de evrei, Nicu Steinhardt este arestat in 1958 si condamnat in lotul “intelectualilor mistico-legionari” la 13 ani de munca silnica, pentru ca a refuzat sa depuna marturie impotriva prietenului Constantin Noica. In inchisoare il descopera pe Dumnezeu si trece de la mozaism la ortodoxie.
“Jurnalul fericirii”, confiscat de doua ori de Securitate
Suferinta si umilintele trainte in temnita stau la baza testamentului sau literar “Jurnalul fericirii” – fericirea de a-l descoperi pe Dumnezeu.
Parintele Serafim, un inger de om, era staretul manastiri in acea perioada. in 1979, Steinhardt se muta la Rohia. 30.000 de volume erau adunate in manastire. In schimbul aranjarii bibliotecii, Steinhard cere sa fie calugarit.
Parintele Serafim se imbolnaveste la inceputul anilor ’80 de cancer. Doctorii nu-i mai dadeau multe zile de trait, asa ca pleaca din spital pentru a-si tine legamantul.
Steinhardt era urmarit tot timpul de Securitate, care nu era prea fericita ca s-a retras la manastire.
“Jurnalul fericirii” este confiscat in doua randuri de Securitate, asa ca Steinhard este nevoit sa-l rescrie si manuscrisul ramane ascuns in turla paraclisului pana dupa Revolutie. “Tin enorm sa apara acest jurnal. Fara aceasta marturie publica, m-as simti vinovat in fata lui Iisus“, spune unui prieten. Se pastreaza o inregistrare cu vocea sa. Avea dictie vorbea clar si raspicat, spunea ce gandea.
Legaturi:
- Arhiepiscopul Iustinian al Maramuresului, la 90 de ani, un suflet de copil intr-un chip de voievod din alte vremuri… INTRU MULTI ANI, INALT PREA SFINTITE!
- PARINTELE NICOLAE STEINHARDT – 22 de ani de cand s-a mutat la cele vesnice – cuvintele unui om nobil intr-o lume a celor smecheri, turnatori, nemilosi…
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Hristos a inviat!
Ei, iacata ca se poate sa ne daruiasca si momente de bucurie!
(Multumesc pentru postare, altfel nu aveam de unde sti!)
In Jurnalul fericirii m-a impresionat subtirimea intelectuala si nobletea acestui om. Nu e numai un om foarte cult . E un om nobil.
Hristos a inviat!
La inceputul lunii m-a invrednicit Bunul Dumnezeu si am stat de vorba cu IPS Iustinian.
Va spun cu mana pe inima ca trairi ca atunci cand eram in fata Prea Sfintiei Sale nu am avut!
Bunul Dumnezeu sa ni-l tina sanatos si indelungat in zile!
Mă iertați, cum pot ajunge la IPS Iustinian? Unde îl pot găsi? Îmi doresc enorm numai să îl văd. Am pierdut atâția și atâția duhovnici…
@Constantin:
Nu stim, probabil trebuie ajuns la Sfinitia Sa, la Episcopie sau la Rohia.
IPS Justinian este mai mult decat un sfant.L-am intalnit in mai multe randuri atat in Satu Mare,cat si la Episcopia Maramuresului si Samarului.Este un om atat de simplu si atat de profund ca te copleseste prin sfintenie,modestie si bonomie.Are ceva de copil in sufletul sau pur. Parca pluteste deasupra realitatii concrete.Cand i se aduce la cunostinta anumite nereguli savarsite de catre preotii din eparhia sa ,sufera sincer din intreaga s-a fiinta. Este in stare sa-ti dea cea mai buna povata in orice problema personala sau de suflet.Este un postitor adevarat si desavarsit. De joi seara si pana duminica dupa liturgie nu mananca ,postind .La masa gusta cate putin ,dar trece usor peste orice meniu. Predicile sale sunt pline de miez si rostite pentru orice ascultator,de la taranul analfabet si pana la intelectualul fin. Poti purta cu el o discutie despre Lucian Blaga sau despre Ioan din Sapanta.Trece usor de la filozofie la lucruri banale din viata de zi cu zi. Un adevarat ortodox,pe care Dumnezeu l-a pastrat in viata 91 de ani.
Intru multi ani stapane!
As fi bucuroasa sa-l pot intalni.Tot ce spune,este cum nu se poate mai adevarat.Multa sanatate si putere!Craciun Fericit!
Sarbatori Fericite . La multi ani 2013
Din suflet va rog sa imi scrieti la ce manastire ,in ce oras se afla
Arhiepiscopul IUSTINIAN CHIRA
Va multumesc
Maria
@ Maria:
Doamne, ajuta! Sa aveti un an binecuvantat!
In Baia-Mare, la catedrala episcopala.
Doamne ajuta. Ma numesc Ioana si sunt un om pentru care Sfanta Manastire Rohia, din Maramures, inseamna foarte mult. Acolo mi-am petrecut multe vacante frumoase, incarcate cu duhovnicie, liniste, bucurie interioara. Aceasta manastire este un loc care te cheama iar si iar. Acolo il aveam ca duhovnic pe regretatul parinte Serafim Man, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, un om extraordinar. Oricat de trista eram, oricat de deznadajduita eram, cand plecam de la dansul parca vedeam altfel viata. Acum, parintele Ioachim , de asemenea este un duhovnic deosebit. As putea sa spun atat de multe lucruri frumoase despre parintii de aici…. Episcopia noastra este binecuvantata de Dumnezeu cu doi ierarhi atat de speciali, pe care iti este imposibil ca , avand onoarea sa ii cunosti, sa nu ii porti in suflet. Preasfintitul Iustinian si Preasfintitul Iustin. Domnul sa ii tina la carma acestei eparhii multi,multi ani.