Țesături orwelliene in ”țara libertății”. CUM IA CHIP IN SUA SUPRAVEGHEREA OMNIPREZENTĂ

***

Orwell 2011: Către un “regim de supraveghere” omniprezentă în America

Biometrie, recunoaştere facială, identitate asistată de calculator…

articol publicat pe platforma Global Research de Tom Burghardt

 

Începând cu dezvăluirile din 2006 ale informatorului Marc Klein de la AT&T, cum că giganţii telecomunicaţiilor din SUA au colaborat în secret cu guvernul pentru a-i spiona pe americani, un material ne-a convins că ne confruntăm cu o serie intimidantă de inamici invizibili: firmele de securitate şi de informaţii care acoperă cerul întunecat al siguranţei naţionale.

Pe măsură ce ecourile dezvăluirilor de luna trecută făcute de Anonimul colectiv în gherila cibernetică continuă să reverbereze, email-urile şi documentele date la iveală de HBGary oferă o înţelegere tantalică a cât de puţină lumină există între companiile private şi conducere. Ultimul front în războiul în curs împotriva libertăţilor civile şi drepturilor la viaţa privată îl reprezintă interesul Pentagonului în “software-ul de gestionare a persoanelor”.

Un eufemism pentru o serie de unelte high-tech care echipează un operator – militar sau corporaţie, cum doriţi – cu multiple avatare sau marionete, ultimii eroi din umbra zilei speră să reuşească să-şi domine adversarii din “războiul ideilor” prin campanii de propagandă ascunse, rebranduite sub numele de “operaţiuni de informare”.

Un regim de supraveghere omniprezentă

Suntem înconjuraţi din toate părţile de semne ale unui regim de supraveghere omniprezentă. De la “cooky-urile persistente” care ne urmăresc fiecare mişcare pe internet, până la indexarea disidenţilor deja introduşi preventiv în baze de date publice şi private: ameninţări la adresa libertăţii de exprimare fără grijă sau mai rău, nu au fost niciodată mai mari.

Aşa cum omul de ştiinţă Jack Balkin a avertizat, transformarea a ceea ce a fost cândva o republică democratică, bazată pe principiul statului de drept într-o “supraveghere naţională”, determină

“investiţii uriaşe în supravegherea electronică şi diverse manevre evazive cu privire la tradiţionala Declaraţie a drepturilor şi aşteptările legate de procedură”.

“Aceste manevre evazive,” a scris Balkin, “au inclus cooperarea publică şi privată în supravegherea şi schimbul de informaţii, dezvoltarea doctrinei secretului de stat, extinderea mandatelor administrative şi scrisori naţionale de securitate, un sistem de detenţie preventivă, utilizarea extinsă a închisorilor militare, transferuri extraordinare spre alte ţări, şi tehnici agresive de interogare în afara celor admise de legile tradiţionale ale războiului”.

Continuând atacul libertăţilor civile, Wall Street Journal a raportat săptămâna trecută că regimul de “schimbare” al lui Barack Obama a emis noi reguli care

“permit anchetatorilor să îi reţină mai mult timp pe suspecţii de teroare domestică, fără a le da un avertisment, “Miranda warning”, extinzând în mod semnificativ excepţiile de la regulile care au normat tratarea suspecţilor criminali timp de peste patru decenii.”

Ziarul subliniază că “revizuirea” administrativă a vechilor legi şi legea precedentului

“marchează un alt pas înapoi de la criticile pre-electorale ale metodelor neortodoxe împotriva terorismului [ale lui Obama].”

De asemenea, săptămâna trecută, Raw Story a arătat că FBI-ul plănuieşte

“sa se angajeze într-un proiect biometric de un miliard dolari şi să construiască un centru biometric avansat care să fie împărţit cu Pentagonul.”

Noul centru biometric al Biroului, din care o parte funcţionează deja în Clarksburg, Virginia de Vest,

“se va baza pe un sistem construit de Lockheed Martin, contractor al Ministerului Apărării.”

“Începând cu amprentele digitale”, a dezvăluit Raw Story, centrul va funcţiona ca “o bază de date globală de aplicare a legii pentru utilizarea în comun a acestor imagini biometrice.”

Odată consolidat,

“sistemul este programat să se extindă spre exterior, cuprinzând în cele din urmă recunoaşterea facială şi alte forme avansate de identificare asistată de calculator”.

Transformarea FBI-ului într-un Departament Precrime politic este subliniată prin măsuri de înzestrare a agenţiilor de poliţie de stat şi locală cu scanere de amprente electronice. Poliţiştii locali ar

“avea dreptul să ia amprentele oricărui suspect, chiar dacă acesta nu a fost arestat sau condamnat pentru o crimă”.

“Într-un asemenea context,” avertizează Stephen Graham în Cities Under Siege, “securitatea occidentală şi doctrina militară este rapid imaginată în moduri care pun în ceaţă în mod dramatic separarea juridică şi operaţională dintre pază, servicii secrete şi armată; distincţiile dintre război şi pace; şi cele dintre operaţiunile locale, naţionale şi globale”.

Această stare precară a lucrurilor, declară Graham, în condiţiile crizei economice globale din Occidentul aşa-zis democratic, precum şi de la periferia a ceea ce cândva se numea Lumea a treia, duce la ideea că

“războaiele şi mobilizările asociate … au ajuns în egală măsură fără limite, dar şi, mai mult sau mai puţin, permanente”.

În aceste condiţii, din punctul de vedere al lui Graham, infama declaraţie a lui Dick Cheney că “războiul împotriva terorii” ar putea dura “decenii” înseamnă că

“politicile de securitate care apar se bazează pe profiluri de persoane, locuri, comportamente, asociaţii şi grupuri.”

Dar pentru a crea mai eficient un profil, fie în Cairo, Kabul sau New York, aparatcicii securităţii statului şi partenerii lor privaţi consideră necesar să strângă tot mai multe date dintr-un sistem de supraveghere deja săturat de o supra-abundenţă a “conştientizării situaţiei”.

“În octombrie anul trecut,” a relatat Secrecy News, “DNI a arătat că bugetul pentru anul fiscal 2010 pentru Programul Naţional de Informaţii (PNI) a fost de 53.1 miliarde dolari. Iar Secretarul Apărării a dezvăluit că bugetul pentru anul fiscal 2010 pentru Programul de Informaţii Militare (PIM) a fost de 27.0 miliarde dolari, prima dată când bugetul PIM a fost făcut cunoscut, cu un buget global pentru informaţii de 80.1 miliarde dolari pentru anul fiscal 2010.”

Acesta exclude, desigur, bugetul negru al CIA şi Pentagonului care ascunde o învălmăşeală de programe ultra-secrete şi programe speciale de acces, cu o gamă ameţitoare de nume de cod şi acronime. În februarie, Wired ne-a informat că bugetul negru “este de aproximativ 56 miliarde dolari, la fel ca anul trecut”, dar acest lucru “poate însemna doar latura vizibilă a unor fonduri secrete însemnate.”

În timp ce caracterul scandalos al astfel de cheltuieli într-o perioadă în care intensele atacuri economice şi sociale asupra clasei muncitoare (?! – n.n.) sunt evidente, mai puţin evidente sunt mijloacele folosite de aşa-zisa “comunitate de informaţii” pentru a apăra un sistem nejustificat de exploatare şi corupţie.

Ceea ce ne face să revenim la atacul asupra HBGary.

“Operaţiunea MetalGear”

În timp ce presa s-a concentrat, pe bună dreptate, pe campania murdară propusă Băncii Americii şi Camerei de Comerţ a SUA de puternicul cabinet de avocaţi şi lobby shop Hunton & Williams (H&W) pentru a distruge WikiLeaks şi a păta onoarea criticilor Camerei, tezaurul de e-mailuri date la iveală de Anonymous a dezvăluit şi o serie de programe ale Pentagonului îndreptate direct spre miezul libertăţii noastre de a comunica.

De fapt, Tech Herald a arătat că, în timp ce Palantir şi Berico au încercat să se distanţeze de HBGary şi de operaţiunea secretă de spionaj a Hunton & William,

“în anul 2005, Palantir a fost una dintre nenumăratele companii finanţate de CIA, datorită ramurii de finanţare din fondul de risc, In-Q-Tel”.

“Majoritatea investiţiilor companiei In-Q-Tel,” a scris ziaristul Steve Ragan, “se axează pe companiile care se specializează în colectarea şi procesarea automată a informaţiilor.”

Cu alte cuvinte Palantir, împreună cu alte zeci de firme de securitate în valoare totală de 200 milioane dolari începând cu 1999, a beneficiat de generozitatea pe banii contribuabililor din partea CIA pentru produsele “cu dublă utilizare” prin natura lor.

“Palantir Technologies,” a dezvăluit Tech Herald, a fost “principalul cal de povară pentru activităţile Team Themis.”

În propunerilor trimise către H&W, o firmă recomandată Băncii Americii de un insider al Departamentului de Justiţie,

Team Themis a declarat că ar “profita de pe urma cunoştinţelor vaste despre dezvoltarea Palantir şi mediile de integrare de date”, permiţând ca toate datele colectate să fie “aproape perfect integrate în cadrul analizei Palantir pentru a spori analiza traficului şi poziţionării în motoarele de căutare şi a artefactelor”.

În urma înşelătoriei HBGary Federal şi a companiei mamă HBGary, Anonymous a dezvăluit interesul curent şi ofertele de contracte între aceste firme, Booz Allen Hamilton şi US Air Force în dezvoltarea de software care să permită cyber-soldaților crearea unor identităţi false care să faciliteze “gestionarea” intervenţiilor Pentagonului în platforme de socializare precum Facebook, Twitter şi blogurile.

După cum subliniază Ragan, în timp ce “ideea unei astfel de tehnologii nu este nouă,” iar “tehnicile de gestionare a persoanelor şi reputaţiei au fost utilizate de guvern şi sectorul privat de mai mulţi ani,” ceea ce face aceste dezvăluiri tulburătoare sunt planurile evidente ale statului secret de a utiliza software-ul pentru campaniile de propagandă, care pot la fel de uşor să ţintească un public american, cât şi unul dintr-o ţară străină.

În timp ce nici HBGary, nici Booz Allen nu au garantat aceste contracte, interesul firmei HBGary Federal l-a compromis pe fostul director general Aaron Barr şi pe alţii care răspundeau nevoilor statului militarist de a continua dezvoltarea.

Sub numele de “Operaţiunea MetalGear”, Anonymous consideră că programul

“implică o armată de personalităţi cibernetice false absorbite în site-urile de socializare, cu scopul de a manipula populaţia în masă prin influenţare, culegând informaţii din principalele comunităţi online (cum ar fi Facebook), şi identificând personalităţi anonime prin corelarea informaţiilor stocate din mai multe surse pentru a stabili conexiuni între conturi online separate, folosind aceste informaţii pentru arestarea dizidenţilor şi activiştilor care lucrează anonim.”

După cum îşi amintesc cititorii, tocmai în legătură cu aceste instrumente s-a lăudat Aaron Barr că ar ajuta autorităţile să îl doboare pe Anonymous şi să îi identifice pe susţinătorii WikiLeaks.

Conform unei solicitări (RTB220610) găsite pe site-ul FedBizOpps.Gov sub tag-ul orwellian “Sprijinul legii cu privire la libertatea de informare,” Air Force caută un software care

“să permită 10 identităţi per utilizator, completate cu informaţii despre mediu, istoric, detalii justificative, precum şi prezenţe cibernetice care să fie compatibile din punct de vedere tehnic, cultural şi geografic [sic].”

Suntem informaţi că

“aplicaţiile individuale vor permite unui operator să opereze un număr de persoane online diferite de la aceeaşi staţie de lucru şi fără teama de a fi descoperit de adversari sofisticaţi.”

Înfiorător e faptul că

“persoanele trebuie să pară că provin din aproape orice parte a lumii, putând interacţiona prin servicii online convenţionale şi platforme de socializare. Serviciul include o aplicaţie uşor de folosit, pentru a maximiza conştientizarea situaţională a utilizatorului prin afişarea de informaţii locale în timp real.”

Urmărind opacitatea maximă, Cererea de informaţii impune ca licenţa să

“protejeze identitatea agenţiilor guvernamentale şi organizaţiilor de întreprinderi.”

O “organizaţie de întreprinderi” este un eufemism pentru un contractor privat angajat de guvern să îi facă treaba murdară.

Propunerea precizează că software-ul licenţiat va permite

“organizaţiilor să îşi gestioneze identităţile durabile online atribuind fiecăreia adrese IP statice. Oamenii pot realiza imitări statice, care le permit în timp să arate ca aceeaşi persoană. De asemenea, permite organizaţiilor care accesează des acelaşi site/serviciu să îşi schimbe cu uşurinţă adresele IP pentru a se da drept utilizatori obişnuiţi, spre deosebire de o organizaţie.”

În timp ce e posibil ca lăudăroşenia prematură a lui Barr să fi dus la prăbuşirea Team Themis, ne întrebăm câte alte operaţiuni similare continuă şi astăzi sub acoperire, din bugetul negru al Departamentului Apărării.

Secţiuni corporative

În urma dezvăluirilor de luna trecută, The Guardian a dat la iveală faptul că

“unei societăţi din California i s-a atribuit un contract cu Comandamentul Central al SUA (CENTCOM), care supraveghează operaţiunile armate ale SUA în Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, pentru a dezvolta un “serviciu online de gestionare a persoanelor, care va permite unui soldat american să controleze până la 10 identităţi separate din toată lumea.”

Această firmă, o companie obscură din Los Angeles, numită Ntrepid, nu afişează informaţii pe site-ul său, deşi un profil al companiei susţine că firma

“le pune la dispoziţia clienţilor pentru securitatea naţională şi aplicarea legii programe software, hardware şi servicii gestionate pentru operaţiuni cibernetice, analitică, lingvistică şi marcare & urmărire.”

Potrivit reporterilor de la Guardian, Nick Fielding şi Ian Cobain, CENTCOM i-a atribuit companiei Ntrepid un contract de 2.7 milioane dolari, refuzând să specifice

“dacă proiectul privind identităţile multiple funcţionează deja, sau să discute despre contractele aferente.”

Estompând şi mai mult responsabilitatea corporativă, Tech Herald a dezvăluit că Ntrepid nu poate fi decât o “firmă fantomă,” o secţiune deţinută şi operată în totalitate de Cubic Corporation.

O firmă din San Diego ce se descrie ca fiind “un lider global în sisteme şi servicii de apărare şi de transport”, care “se afirmă ca un furnizor internaţional de carduri inteligente şi soluţii RFID,” Cubic se situează pe poziţia 75 în lista Washington Technology a contractorilor de vârf ai guvernului în 2010.

Fondată de Walter J. Zable, preşedintele Consiliului şi director general al firmei, compania Cubic a fost descrisă ca una dintre cele mai vechi şi mai mari firme de sisteme electronice de apărare de pe Coasta de Vest.

Debordând de legături la nivel înalt cu republicanii de dreapta, inclusiv Darrell Issa, Hunter Duncan şi Coates Dan, în perioada ciclului electoral din 2010 funcţionarii companiei Cubic au donat aproximativ 90.000 dolari candidaţilor republicani, inclusiv 25.000 dolari Comitetului Naţional Republican al Congresului, precum şi 30.000 dolari Comitetului Naţional Republican al Senatului, potrivit site-ului OpenSecrets.org al organizaţiei Center for Responsive Politics..

Cu venituri în 2009 de aproximativ 1 miliard dolari, în mare parte provenite de la Departamentul Apărării, divizia “Cyber ​​Solutions” a companiei

“oferă produse şi soluţii specializate de securitate cibernetică pentru clienţii din apărare, servicii secrete şi securitatea patriei.”

În legătură cu cererea de informaţii pentru Air Force dezvăluită de Anonymous, Ragan relatează că

“a fost scrisă pentru Anonymizer, o companie achiziţionată în 2008 de contractorul de servicii de informaţii Abraxas Corporation. Raţionamentul este că au existat softuri şi abilităţi de gestionare a persoanelor.”

La rândul său, Abraxas a fost achiziţionată de Cubic în 2010 contra sumei de 124 milioane dolari, achiziţie pe care Washington Technology a descris-o ca fiind una din cele mai bune afaceri ale anului în ceea ce priveşte informaţiile.

După cum a dezvăluit Tech Herald,

“câteva din talentele de vârf de la Anonymizer, care mai târziu au plecat la Abraxas, au părăsit umbrela companiei Cubic pentru a pune bazele unei noi firme de informaţii. Acestea au devenit acum lideri organizaţionali pentru Ntrepid, câştigătorul final al contractului guvernamental de 2.7 milioane dolari.”

Se fac acum multe speculaţii, de când

“registrul companiei Ntrepid îl include pe directorul general precedent şi fondatorul companiei Abraxas, Richard Helms, ca director şi funcţionar, împreună cu Wesley Husted, fostul director economic, care de asemenea este funcţionar al Ntrepid”,

e posibil ca firma cea nouă să fie puţin mai mult decât un front sub supraveghere pentru Cubic.

Printre Serviciile de securitate oferite de firmă aflăm că “filialele Cubic lucrează individual şi împreună pentru a dezvolta o gamă largă de soluţii de securitate”, care includ: “link-uri de date C4ISR pentru informaţii în legătură cu securitatea patriei, misiuni de supraveghere şi de recunoaştere”; un Centru virtual de analiză al Cubic, care promite să ofere “conştientizare situaţională superioară factorilor de decizie din guvern, industrie şi organizaţii non-profit,” analiza modelelor de comportament uman, şi alte zone râvnite de securocraţi.

The Guardian ne informează că se pare că acest

”contract referitor la identităţi multiple a fost atribuit ca parte a programului Operation Earnest Voice (OEV), care a fost dezvoltat prima dată în Irak ca o armă psihologică împotriva prezenţei online a suporterilor Al-Qaida şi a altora aliniaţi împotriva forţelor de coaliţie.”

“De atunci,” au scris Fielding şi Cobain, “se raportează că OEV s-a extins într-un program de 200 milioane de dolari şi se crede ca a fost folosit împotriva jihadiştilor din Pakistan, Afganistan şi Orientul Mijlociu.”

În timp ce comandantul din acea vreme de la CENTCOM, generalul David Petraeus, a declarat anul trecut Comitetului serviciilor armate al Senatului că programul a fost conceput pentru a “contracara o propagandă şi ideologie extremiste”, în lumina dezvăluirilor HBGary, trebuie să ne punem întrebarea dacă firmele implicate în campania cu trucuri murdare împotriva WikiLeaks au pus în aplicare versiuni ale “software de gestionare a persoanelor” împotriva oponenţilor interni.

Deşi nu putem spune cu certitudine dacă este adevărat, extinderea misiunii de la alte fronturi de “război împotriva terorii”, în special programele curente ale NSA de ascultare a telefoanelor fără mandat şi operaţiunile de spionaj ale Departamentului Apărării împotriva activiştilor antirăzboi, care de asemenea, implică “parteneriate publice şi private” în rândul firmelor de securitate şi statului secret, trebuie să ne pună pe gânduri.

Tom Burghardt – este cercetător şi activist, stabilit în San Francisco Bay Area. Pe lângă publicarea în Covert Action Quarterly şi Global Research, el este colaborator la Cyrano’s Journal Today. Articolele sale pot fi citite în Dissident voce, Intelligence Daily, Pacific Free Press, Uncommon Thought Journal şi site-ul cu informaţii confidenţiale, WikiLeaks. El este editor al Police State America: U.S. Military “Civil Disturbance” Planning, distribuit de AK Press şi a contribuit la noua carte de la Global Research, The Global Economic Crisis: The Great Depression of the XXI Century.