ROMÂNIA, ULTIMUL BAL. “În loc să fim o ţară numai fraţi, simţim, în noua epocă barbară, c-am fost în viaţa noastră blestemaţi s-ajungem chiriaşi la noi în ţară”/ RUGĂCIUNE ÎNDURERATĂ PENTRU NEAMUL ROMÂNESC: “Slobozește, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei și egoismului!”

• „Clopotul Reîntregirii”, poezia scrisă de Adrian Păunescu înainte ca 1 Decembrie să fie declarată Zi Națională: „Veniți români, veniți la Mecca noastră, Veniți la Alba Iulia-n Ardeal!”

***

ROMÂNIA, ULTIMUL BAL

de Adrian Paunescu

În loc să fim o ţară numai fraţi, Simţim, în noua epocă barbară, C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic, Ne macină străine interese, Făina noastră n-are spor nici pic, Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ, Sub politicieni şi sub contabili, Că noi, ca neam, avem destinul frânt Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi, Că nu ne-au chinuit destul în viaţă, Şi ne conduc nişte fanarioţi, Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi, De zici că eşti din neam ce nu se lasă, Când am ajuns în ţara noastră slugi Şi suntem cerşetori la noi acasă?

Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum, Dispuşi să emigreze se arată, Mormintele se pregătesc de drum, În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt, Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă, Nu mai avem nici fabrici, nici pământ, Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.

Şi-acum se-aude clopotul fatal, Vin vremuri de urgie şi de grindeni Şi este seara ultimului bal, Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine-aici va fi pustiu Şi toţi în pribegie vom porni-o, Drum bun, popor pierdut la un pariu, Adio, mamă patrie, adio!

***

CINE IESE ULTIMUL DIN ȚARĂ? 

de Adrian Păunescu

Sărăcia noastră ne omoară,
De atîta marş ne doare splina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.

Noi mereu le-am suportat pe toate,
Ducă-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plină libertate,
Cea mai mare să devină ura?

Pluralismul — tuturor ne place,
Chiar dacă îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atîta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii.

Sfîntă-i opoziţia pe lume
Şi organic preferăm răspărul,
Dar de ce, în păcăleli şi glume,
Nu se mai distinge adevărul?

Mai contează, uneori, şi fapta,
Nu se poate construi cu tînga,
Nu există stînga fără dreapta,
Nu există dreapta fără stînga.

Ne vor întreba copiii, mîine,
Morţii vor sări să ne condamne,
Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,
Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.

Libertate şi democraţie,
Paşapoarte pentru fiecare,
Dar de milă nimeni nu mai ştie
Şi e vraişte la hotare.

Coridor european şi-atîta,
Sub o licitaţie măruntă,
Provocarea, patima si bîta
Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.

Om la om nici nu mai vrea să creadă,
Om pe om la zid fatal îl scoate,
Singură se scoală o baladă
Şi în zdrenţe circulă pe sate.

Fînul necosit se-nvîrtoşează,
Putrezeşte sus, pe crengi, caisa,
În tăcerea-naltă de amiază
Morţii îşi aud ei înşişi zisa.

Cale pietruită cu dezastre,
Noapte-ntredeschisă pentru-o oră
Grijulii cu soarta ţării noastre,
Voievozii-a moarte ne imploră.

N-avem nici o şansă de izbîndă,
Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,
Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,
Am trezit din moarte cicatricea.

C-un refren de muzică uşoară,
Într-un fel, ne recunoaştem vina,
Cine iese ultimul din ţară
E rugat să stingă şi lumina.

***

Active News: Părintele mărturisitor Ilie Lăcătușu, rugăciune pentru România: „Îndură-Te, Doamne, de țara noastră și neamul nostru și ajută să-și găsească calea cea dreaptă!”

Părintele mărturisitor Ilie Lăcătușu, pătimitor al închisorilor comuniste, care a trecut la Domnul în anul 1983, a compus o rugăciune pentru România, informează Bucovina profundă.

Iată tulburătoarea rugăciune pentru România, pe care, în aceste vremuri tulburi, o considerăm mai actuală ca niciodată.

“Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuiești pe toți, cu sufletele pline cu evlavie, Ție astfel ne rugăm: Îndură-Te, Doamne, de țara noastră și neamul nostru și ajută să-și găsească, în sfârșit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să le curățească întinăciunea și să le întoarcă blândețea și frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, mințile celor care din pricina amărăciunilor și umilințelor nu văd calea cea dreaptă.

Încălzește, Doamne, inimile celor care, învrăjbiți de diavol, au uitat să-și iubească aproapele și să ierte vrăjmașilor. Sădește, Doamne, în sufletele lor mândria muncii cinstite, bucuria de a-și agonisi pâinea cu sudoarea frunții. Slobozește, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei și egoismului. Învață-i, Doamne, să se rabde unii pe alții așa cum Tu ne rabzi pe noi toți. Stinge pofta celor care pentru binele lor își asupresc semenii.

Încălzește-le, Doamne, inimile, tămăduiește-le rănile și îmbrățișează-i în nestrămutata Ta dragoste. Odihnește, Dumnezeule, sufletele celor care și-au dat bunul cel mai de preț pentru credință și dreptate. Cu capetele plecate, genunchii îndoiți și inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, și Ție îți strigăm: Auzi-ne, Doamne, și trimite Mila Ta peste neamul nostru Românesc.

Că numai a Ta este puterea și mărirea și numai Tu vei întoarce râurile Neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin”.

(Rugăciune compusă de Părintele Ilie Lăcătușu, sfințitul mărturisitor, rugăciune cuprinsă în slujbele duminicale ale Bisericii Ortodoxe Române „Buna Vestire” din Sydney, Australia.)