“Sa fiti uniti!” – BOALA DEZBINARII vs. ROADELE UNITATII izvorate din smerenie si dragoste. MANASTIREA PUTNA, serbarile istorice in jurul Marelui Stefan Voievod si UNIREA ROMÂNILOR (video, text)

“Cand cineva vrea sa dezbine o tara ori o comunitate nu are nimic de facut decat sa arate fiecaruia cat de rau este celalalt – si atunci ei se dezbina de la sine”

Cuvantul Parintelui DOSOFTEI DIJMARESCU de la MANASTIREA PUTNA, la Ziua Bucovinei 2014 – la redactia ziarului „Zorile Bucovinei”, Cernauti – 27 nov. 2014:

 

“(…) Acolo, la Putna, a fost prima serbare a romanilor de pretutindeni. Atunci cand s-a facut in 1871 acea serbare, românii traiau in 5 state, in 5 tari diferite. Desigur, fiecare isi avea eroii lor, fiacare isi avea aspiratiile lor, insa au avut intelepciunea sa se smereasca si sa caute un român [din istorie] care sa ii uneasca pe toti si l-au gasit pe Sfântul Voievod Stefan cel Mare, pentru ca si el, la randul sau, a avut o deosebita smerenie, pe langa marea maretie pe care o cunoastem cu totii.

La 1904, cand s-a facut o alta serbare, de-acuma nici nu era intreaga tara unita la 1904, exista un tablou in care in partea dreapta sus este Sfântul Ștefan si catre el vin reprezentantii diferitelor provincii românesti neunite, dar vin catre aceeasi tinta, au aceleasi ganduri in comun, sunt insufletiti de aceeasi dorinta. Intre ei este chiar si un aromân, un roman deci din sudul Dunarii, care n-au fost si probabil nu vor fi niciodata intr-un stat românesc, macedo-românii. Ei bine, aceasta ce inseamna? Ca atunci cand oamenii se iubesc, cand au un lucru comun in inima si in traire, atunci ei ajung sa traiasca si impreuna in diferite forme institutionale. De aceea, o unire, indiferent ca a fost aceea demult sau o unire sufleteasca din viitor, nu se poate face fara aceasta unire sufleteasca.

Iancu Flondor sa stiti ca este cunoscut, poate nu asa de mult ca Ion Nistor, dar cine stie cat de cat istorie, stie intr-adevar ce s-a intamplat cu fiecare dintre ei si care a fost rostul lui Iancu Flondor. Poate nu este atat de cinstit si asta intr-adevar este o vina. Dar pentru a putea face ceva in viitor, desi cunoastem istoria cu partile ei mai putin placute ale fiecaruia dintre acesti mari oameni, datoria noastra nu este sa le scoatem neputintele la iveala, ci sa scoatem ce au facut bun la iveala. Vedeti dumneavoastra, un cuvant spune ca atunci cand un om se duce in fata Bunului Dumnezeu la Judecata, este important ceea ce a facut bun, ca aceea l-a inaltat. Ceea ce a facut rau nu l-a tras decat in jos, dar omul ramane, nu este o diferenta intre bine si rau, ci este cat a reusit el sa se inalte. Asa si cu acesti oameni. Firul istoriei ii judeca intr-un fel sau altul, dar nu este atat de important sa-i judecam, ci este sa continuam [ce au facut ei bun]. Ce a facut Ioan Nistor bun, a scris o istorie, a fost profesor de istorie, a fost rector al Universitatii. Ce a facut Iancu Flondor bun? Marea lui milostenie, marele lui caracter moral, din punct de vedere moral este unul dintre cei mai straluciti oameni pe care i-a dat neamul romanesc. Aceste lucruri trebuie continuate.

Si revenind acuma in prezent, aceeasi atitudine este de dorit sa o avem. La un moment dat, parintii din manastirea noastra au fost in Tara Sfanta si acolo, la o manastire pe muntele Tabor, parintele staret l-a rugat pe staretul manastirii sa-i dea un cuvant de folos. Si parintele acela a stat, a stat si s-a gandit, asta inseamna ca s-a si rugat de fapt, dupa aceea a spus: sa fiti uniti, pentru ca, daca oamenii sunt uniti, atunci o sa faca binele!

Noi stim foarte bine, dumneavoastra toti sunteti casatoriti, in nici o familie nu exista un barbat perfect sau o femeie perfecta, o sotie perfecta. In fiecare familie, fiecare are imperfectiunile lui. Daca te apuci sa spui: tu nu faci aia bine, nu faci aia bine, celalalt zice: bine, la revedere, ce mai stam impreuna? Dar daca vezi ce este bun si il iei si il cultivi si il folosesti impreuna cu ce este bun al tau sa treci mai departe, atuncea poti sa sporesti. Acesta este rodul smereniei: a vedea ce este bun in celalalt si a-l folosi. Pe cand rodul mandriei este a vedea ce este rau si a te desparti de celalalt.

Cand cineva vrea sa dezbine o tara ori o comunitate nu are nimic de facut decat sa arate fiecaruia cat de rau este celalalt – si atunci ei se dezbina de la sine. Pe cand, daca vrei sa unesti niste oameni, trebuie sa-i arati fiecaruia ce lucru bun are celalalt si atunci creste dragostea si creste unitatea si, dupa aceea, aceasta rodeste tot ceea ce rodeste unitatea: si mai multa dragoste, si mai mult a sta impreuna.

Ceea ce se intampla in estul Ucrainei, dincolo de multe alte cauze, se datoreaza unui fapt: oamenii aceia nu se iubesc si pentru ca nu se iubesc, nu pot sa stea impreuna. Daca cineva vrea sa fie impreuna, apoi trebuie sa vada ce este bun in celalalt, sa se osarduiasca pentru lucrul acesta si asa o sa poata sa iubeasca.

Asta cred ca este lectia pentru fiecare dintre noi la nivel personal, dar si, pentru viitor, pentru acest neam care are boala aceasta a criticarii si a dezbinarii. Daca vrem sa ne fie bine si sa existe unitate intr-o forma sau alta, apoi trebuie sa facem lucru acesta: sa cautam unitatea si sa mergem pe drumul acesta care duce la ea.

Va multumesc ca mi-ati dat cuvantul si va multumesc foarte mult pentru invitatie. Este foarte important sa nu ne uitam unii pe altii, pentru ca oamenii care nu se uita [unii pe altii] adauga mereu la focul acesta al dragostei din inima lor. Dumnezeu sa va ajute in continuare!

***

Drumul Unirii românilor nu a început în 1600, prin unirea lui Mihai Viteazul. Nici în 1859, la unirea Moldovei cu Țara Românească. Și el nu s-a sfârșit în 1918, anul Marii Uniri. Drumul Unirii românilor începe în gândul lui Dumnezeu, Care a rânduit să existe acest popor. El trece prin sufletul fiecărui român și și-l cheamă să meargă pe el. Drumul unirii românilor se va încheia când toate neamurile vor fi înaintea lui Dumnezeu și își vor arăta rostul existenței lor. Atunci se va vedea ce a rodit unitatea românilor.

Un pas important pe acest drum s-a făcut în 1871, aici, la Mănăstirea Putna. De hramul mănăstirii, Adormirea Maicii Domnului, a avut loc Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni.

În acel an, 1871, România era departe de Marea Unire. Cu puțini ani înainte, în 1859, sub numele de Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești s-a unit Moldova, lipsită de Basarabia și Bucovina, cu Țara Românească, și ea, lipsită de Dobrogea. Această Unire, de bază, a adus multă bucurie și multă putere românilor. Pasul pe care noul stat dorea să îl facă era ieșirea de sub suzeranitatea turcilor și dobândirea independenței. Spre aceasta se îndreptau atunci eforturile oamenilor politici. Românii, însă, trăiau și în Dobrogea, aflată în Imperiul Otoman. Trăiau și în Basarabia, aflată în Imperiul Rus. Trăiau și în Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, toate acestea aflate în Imperiul Austro-Ungar, dar fiecare cu un statut diferit.

Din dorul acestor români pentru o țară a lor a răsărit Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni.

Prilejul serbării a fost împlinirea a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna. Putna și întreaga Bucovină erau atunci în Imperiul Austro-Ungar. Dar ctitorul mănăstirii, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, era considerat „simbolul cel mai înalt al simțămintelor patriotice și naționale” al tuturor românilor. De aceea, la mormântul său vor veni românii pentru a realiza Prima Serbare pan-românească.

Serbarea a fost organizată de asociația studenților români de la Viena, România Jună. Inițiatorul ei, smerit și discret, a fost Mihai Eminescu. Alături de el, între principalii organizatori s-au numărat Ioan Slavici, viitorul scriitor, Nicolae Teclu, marele chimist de mai târziu, A. D. Xenopol, cel care va alcătui prima mare sinteză de istorie a românilor.

Pregătirile au început în toamna anului 1869. În decembrie, Comitetul de organizare de la Viena a lansat un apel către studenții români din București, Iași, Paris, Berlin, Torino, Pesta, Sibiu, Oradea, Cernăuți, Arad și Blaj.

În Apel, ei scriau: „Deși desfăcuți unii de alții în privința politică, ne unesc, totuși, aceeași limbă, aceleași obiceiuri și datini, aceeași religie și aceeași credință politică și socială, de la Tisa până la Marea Neagră, de la Nistru și până la Balcani”.

Serbarea era o sărbătoare a marelui Voievod și a trecutului românilor și, în același timp, o chemarea spre mântuirea neamului, adică spre întregire și independență. Pe 15 august 1871, dimineața, peste 3.000 de români au participat la Sfânta Liturghie. Starețul de atunci, Arcadie Ciupercovici, viitor Mitropolit al Bucovinei, a rostit o predică plină de însuflețire. Peste câțiva ani, vrednicul stareț va ridica o cruce în amintirea Serbării.

A urmat sfințirea darurilor aduse de participanți, care au fost depuse pe mormântul Sfântului Ștefan. Cel mai important dintre aceste daruri a fost o urnă de argint, care se păstrează până astăzi în muzeul mănăstirii. Ea conținea pământ adus din toate provinciile românești. Era o rugă către Sfântul Voievod: „Așa cum s-a unit acest pământ aici, mijlocește la Dumnezeu să se unească și locurile de unde el s-a luat!”. După Primul Război Mondial, cea mai mare parte din acest pământ va fi presărată pe câmpurile de luptă care au dus la Marea Unire.

După-amiază a cântat la vioară și Ciprian Porumbescu. I-a spus tatălui său, preotul Iraclie Porumbescu: „Tată, am cântat Daciei întregi”. Simțea, ca toți ceilalți, că aici se afla întregul popor român, prin tinerii săi reprezentanți. Pe seară a avut loc Primul Congres al Studenților Români. Principalul scop al dezbaterilor a fost cum să se realizeze unitatea românilor.

După ce oaspeții din toate zările românești au plecat, Eminescu i-a împărtășit unui coleg gândul său despre folosul serbării. Participanții, „deși despărțiți prin hotare politice, toți știu că sunt unul și același neam, și această convingere va mări puterea lor de rezistență și îi va oțeli în lupta pentru neam, pentru lege – credință și țară”. Serbarea „a fost cuprinsă în sufletul poporului românesc”, spunea Eminescu, „și s-a realizat pentru c-a trebuit să se realizeze”.

Vor trece aproape 50 de ani și Marea Unire va veni, pentru că, la fel ca Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni de la Putna, Marea Unire a existat în gândul lui Dumnezeu și de aici s-a sădit în sufletul românilor.

Să îi cinstim pe cei de atunci și să facem și noi, astăzi, ceea ce ar fi făcut ei, astăzi!

***

 

2018 – ANUL 100. Cuvinte însuflețitoare ale starețului MELCHISEDEC AL PUTNEI: “Tineri, așezați-vă în lucrarea lui Dumnezeu!”. PĂRINTELE EPISCOP MACARIE: “”Semnele vremilor” nu sunt liniștitoare. Să ne ancorăm viețile în Hristos, ca să ne mântuim de tăvălugul care trage lumea întreagă după vârtejul său” (VIDEO)

INTOARCEREA LA COPILARIE si la COPILUL DIN NOI, cu Parintii Episcopi IGNATIE si MACARIE (video, audio, foto). Episcopul Husilor: DE UNDE VINE DEZBINAREA DINTRE NOI?

Mesaje pastorale de ziua României. PS MACARIE DRAGOI: ”Suntem mai dezbinați ca niciodată, mai apăsați și mai dezorientați ca niciodată”/ In raspar cu indemnurile lui IOHANNIS pentru “toleranta” si “diversitate”, PATRIARHUL DANIEL avertizeaza asupra DEGRADARII IDENTITATII NATIONALE/ IPS Andrei despre cum se strecoara insidios un INTERNATIONALISM mai periculos decat cel PROLETAR

PREASFINȚITUL MACARIE – avertismente duhovnicești puternice pentru CREȘTINII DIN LUME: “Sacrificăm propriii copii, propria soție sau propriul soț noilor idoli, pentru că noi înșine căutăm altceva decât pe Hristos în viața noastră. Vrem bunăstare, confort și apreciere în această lume…”/ MESAJ LA CENTENARUL MARII UNIRI, de deșteptare din letargia duhovnicească și a conștiinței românești: “Ne aflăm în fața unui ABANDON, sufletesc, dar și fizic, al țării și al neamului”

“SĂ LUCRĂM LA DRAGOSTEA DINTRE NOI!”- Preasfințitul MACARIE al Europei de Nord: “Gândim și ne comportăm ca omul postmodern egocentric. Ca și cum am fi PE CONT PROPRIU. FIECARE CU TREABA LUI. Chiar și atunci când suntem în biserică, uităm faptul că suntem mădulare ale Trupului lui Hristos…. NU NE MAI SUSȚINEM, SUNTEM VICTIME UȘOARE PENTRU DIAVOL”

“Unde sunt dragostea și unitatea dintre noi? Mai știm noi să ne ascultăm unul pe altul?” Părintele episcop MACARIE despre IADUL LIPSEI DE IUBIRE în care trăim și noi, creștinii, contaminați de DUHUL LUMII. “Mulți vorbesc astăzi de toleranță, de acceptare, de deschidere, de diversitate, însă toate acestea sunt false, ipocrite”. IUBIREA-HRISTOS ESTE RĂSPUNSUL LA TOATE ÎNTREBĂRILE (conferința de la București VIDEO + TEXT)

“E NEVOIE, LA ORA ACTUALĂ, SĂ NE DĂM MÂNA UNII CU ALȚII ca într-o unitate de duh şi de simţire”. PĂRINTELE AMFILOHIE despre UNITATEA ROMÂNILOR și înțelegerea IUBIRII DE ȚARĂ ȘI DE NEAM în lumina lui Hristos: “Dumnezeu nu a învins lumea ca un mare comandant, ca un mare luptător, ci printr-un act de smerenie. Nu cu puterile omeneşti vom soluţiona ceva” (și VIDEO)

PASTORALA UNITĂȚII DE NEAM PRIN ÎNTOARCEREA LA HRISTOS. Mitropolitul Moldovei, ÎPS TEOFAN, la Învierea Domnului: “Nu se poate vorbi de unitate pe nici un plan al existenţei dacă este absent Dumnezeu, dacă nu există stare de pocăinţă şi focul rugăciunii nu arde” (și VIDEO)

“Uitați-vă ce se întâmplă în țară: în loc să cultivăm iubirea și bunătatea, acum punem în față răul și urâtul. Și de-aceea nu putem trăi nici Marea Unire”. Președintele Academiei Române, IOAN-AUREL POP, invitat la Oslo de PS MACARIE – prelegere despre CREDINȚĂ, UNITATE ȘI NEAM, cu prilejul CENTENARULUI MARII UNIRI (video)

PICATURI DE INTELEPCIUNE DE LA STARETUL DIONISIE DE LA COLCIU (1): “Mare necaz este ca noi, romanii, avem o mare slabiciune: nu ne iubim intre noi”

DUREREA CEA MAI MARE A PARINTILOR NOSTRI: DEZBINAREA DINTRE FRATI!

UNDE MAI ESTE UNITATEA DUHULUI INTRE NOI?

SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL ACTUAL: “Smintelile dintre noi sunt armele cele mai puternice pe care le dam vrajmasilor ca sa ne lupte pe noi”

Parintele Ciprian Negreanu talcuind si aducand in prezent Apostolul: INIMA LARGA si INIMA STRAMTA, masura darniciei din iubirea pentru fratii saraci, UNTDELEMNUL BLANDETII SI VINUL MUSTRARII PARINTESTI, comunitatea “sfintilor” de la Ierusalim si CUM SE FACE DEZBINAREA CRESTINILOR

LUPTA DIAVOLULUI CU NOI SI ANTIDOTUL OTRAVII DUHURILOR NECURATE. Dezbinatorul raceste dragostea, distruge unirea si ne stapaneste prin mandrie. CUM REZISTAM ASMUTIRII DEMONILOR?

Parintele Aldea despre lectiile esentiale pentru noi ale marturisitorilor din inchisorile comuniste. CE INVATAM DIN CADERILE SI RIDICARILE NOILOR MARTIRI? CUM LUPTAM IMPOTRIVA DIAVOLULUI?

Pr. Mihai-Andrei Aldea: DE UNDE INCEPE SI CUM SE FACE LUCRAREA DE PROPOVADUIRE (MARTURISIRE)? Cum putem sa-i iubim pe cei aflati in rataciri si pacate grele? Cum poti sa cazi din Adevar chiar fara sa stii?

“Daca neamul nu este aproape de Dumnezeu se va dizolva”. PUNTE DE LACRIMI, de Ziua Nationala, pentru un POPOR RISIPIT, DEZBINAT SI MANIPULAT. Avertismentul PARINTELUI IOANICHIE BALAN: “Nu ne va scoate nimeni din Carpati daca nu-L vom scoate noi pe Hristos din inima si din casele noastre”

DE ZIUA ROMÂNIEI. Cum luptam pentru unitate, in zilele dezbinarii nationale?

SFANTUL ANDREI, ocrotitorul românilor si ZIUA NATIONALA ca ZI A UNIRII IN JURUL LUI HRISTOS. Predici audio: PIERDEREA OMENIEI si RUSINAREA DE A FI ROMÂN. “Toti trebuie sa parcurgem cumva drumul Sfantului Apostol Andrei”

SFANTUL VOIEVOD STEFAN CEL MARE – slujba Privegherii si Liturghia de la Putna (VIDEO, 2018). Cuvinte de folos de la IPS BARTOLOMEU, PS MACARIE (audio) și CUVIOSUL IACHINT UNCIULEAC. Cântări de la Mănăstirile Putna și Diaconești (audio). “Vino Stefan, Voievoade, cu suflet mare, neamul tau de ti-l sloboade…”

“Şi a fost gândul lui Dumnezeu cu Ştefan Voievod…” (VIDEO, AUDIO) – Dreptcredinciosul voievod STEFAN CEL MARE SI SFANT, “păstorul cel bun” al neamului, OM AL CREDINTEI SI OM AL EVANGHELIEI

DECLARAȚIA DE UNIRE – Moment simbolic cu încărcătură istorică majoră la MĂNĂSTIREA PUTNA (video, text): “CEREM FERM tuturor românilor, Guvernului, Parlamentului și Președintelui României să facă tot ce este necesar pentru unirea Basarabiei cu Țara”

PUTNA – 550

DE 550 ANI, MANASTIREA PUTNA NE CHEAMA ACASA, la radacinile noastre, la pamantul stropit de sangele martirilor si lacrimile nevoitorilor…