PARINTELE SERAFIM DE LA CASIEL si DOAMNA SILVIA RADU despre TAINA FEMEII: “Dumnezeu are multe Magdalene pe care le asteapta sa devina Sfanta Maria Magdalena”

Din revista Familia Ortodoxa nr. 3 (38)/2012:

TAINA FEMEII SI DARUL LUI DUMNEZEU

 Parintele Serafim de la Manastirea Casiel:

„Dumnezeu are multe Magdalene pe care le asteapta sa devina Sfanta Maria Magdalena”

– Parinte, spuneti-ne cateva cuvinte despre mama dumneavoastra…

– Mama era, prin darul dansei, o fe­meie crestina, dintr-o familie cu zece frati. Casatorita fiind, apoi vaduva la batranete si trecand prin cinul monahicesc, ca Maica Mihaela, eu zic ca a fost cea mai buna mama. A fost o mama buna pentru ca era credincioasa. Citea Psaltirea, o Psaltire pe noapte, si mer­gea cu noi pe la manastiri, asa ca tata ii zicea „calugarita”. A fost o femeie care a stiut sa rabde, sa ierte si sa iubeasca mult…

Sa va spun o intamplare. Intr-o buna zi, intr-un sat vecin era un targ, iar tata — Doamne odihneste-l! – zice: „Mai, femeie, trebuie sa mergem sa luam boii ca sa ne gatam casa”. „Pai, cum sa mergem, ca azi e sarbatoare!” „Uite-asa, mergem”. Si a mers, ca era supusa barbatului — dar a mers plangand ca ea, de Sfantul Dumitru, nu ajunge la biserica. Si cand a venit, s-a dus la Vecernie si i-a spus uneia dintre surorile ei: „Vai, tu, Marie, ce pacat am facut! Nu mi-l iert toata viata!” „Da’ ce pacat?” „Pai n-am fost la Sfanta Liturghie azi, ca am fost la targ!” „Cum vorbesti ca n-ai fost la Sfanta Liturghie, ca eu te-am vazut in biserica ingenunchind la icoana si stand la locul tau?!” „Cum, tu, ca am fost la targ!” Ca sa o mangaie Dumnezeu, cred ca un inger a luat chipul ei. Si a ingaduit Dumnezeu sa afle minunea asta – ca doara ea, cu sufletul, a fost acolo. Era o femeie credincioasa, ca altfel nu putea sa razbeasca prin cate a trecut.

Era si foarte milostiva, ca fara stirea tatei mai mergea pe la preoti, pe la pustnici, le mai ducea cate ceva si le spunea: „Uite, parinte, eu numai cu minciuna plec — ca, daca nu, se supara barbatul”. „Ei, lasa, minte-l si tu pe diavolul, ca si el minte pe toata lumea“. Dintre doua pacate, il alegea pe cel mai mic…

– Parinte, care s-ar cuveni sa fie rolul femeii in viata de familie?

– In primul rand, o mama trebuie sa fie o crestina. Ca, daca mama e crestina si se roaga, si traieste credinta prin viata ei de zi cu zi, atunci reuseste sa aiba influenta si asupra sotului, si asupra familiei, iar Dumnezeu se slaveste prin ea.

Mi-aduc aminte acum de o fe­meie in varsta, care era pe patul de moarte si le-a spus celor din familie: „Uite, eu ma duc dincolo si cred ca Dumnezeu isi face mila de mine; nu pentru vrednicia mea, pentru postul, rugaciunea si jertfa mea, ci pentru ca eu m-am rugat Lui, si Maicii Dom­nului, si sfintilor – si m-or ajuta, si-or face mila cu mine. Dar, chiar daca ma duc acolo, eu n-oi fi linistita si impacata cand stiu ca voi sunteti cu tigara, cu bautura, cu furtisaguri, cu jocuri mecanice, cu droguri, cu toate pacatele acestea…” Si acest cuvant pe multi i-a trezit.

– Parinte, vorbind de familie, ve­dem ca astazi s-a pierdut  mult din frumusetea si armonia familiei de al­tadata. Cum de s-a ajuns aici?

– Familia de altadata nu avea mass-media asta, care otraveste…

De exemplu, cand am venit incoace, am tre­cut pe langa Manastirea Piatra-Fantanele. E o manastire care face granita intre Ardeal si Mol­dova. Si duhovnicul de acolo imi zice: „Uite, parinte, acum cativa ani s-a pus curent aici, in satucul asta imprastiat, si oamenii au ajuns de nerecunoscut. Pe vremuri, erau invatati spre munca. De mici copii stiau ca trebuie sa posteasca, sa grijeasca de un animal, sa lu­creze ceva. Acum, mass-media asta ii otraveste, sufleteste ii distruge pe toti”…

– Pe Sfintia voastra de la ce varsta v-au pus parintii ca sa postiti?

– Pai, de cand eram micuti posteam. Daca aveam sapte ani, trebuia sa postim. Asa era in familie la noi si n-am murit niciunii. De ne-ar posti si limba!

– Parinte, ca tot ati pomenit de mass-media…Cum se impaca viata de familie cu televizorul?

– Crestinii buni si adevarati nu folosesc otrava asta. Sunt atatia crestini si atatea fami­lii de crestini, pe care eu ii cunosc, care au scos televizorul! Parintele Rafail Noica, in cartea „Cultura Duhului“, zice ca mass-media este impotriva Bisericii Ortodoxe. Si sunt oameni care cunosc aceasta realitate si tin seama de ea, pentru ei si pentru familiile lor. Fara televizor, se pot ruga altfel. Altfel de duh, pasnic, este in casa lor.

– Ca duhovnic, ce ati observat, care sunt cele mai dese motive de conflicte din familie?

– In ziua de astazi, conflictele si vrajba din familie sunt din cauza pacatelor. Parintele Arsenie Boca spune clar pricina vrajbei in familie: se-ncepe cu stangul, se traieste in concubinaj, se face nunta paganeasca cu muzica, cu lautari… Ce cauta satana la Taina lui Hristos? Ca nunta-i Taina. Apoi, se feresc sa aiba copii, fac avorturi, ajung la preacurvie si, daca au copii, ii pregatesc prin „pilda” lor. Sunt astfel de familii – si e pacat, si e dureros, dar Dumnezeu si pe ei ii asteapta sa se intoarca. Prin necazuri, prin boli, prin greutati, isi mai vin in sine. E plin Raiul de oameni care au trait in pacate, dar si-au ve­nit in sine. Caci „Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu”.

Ca sa se ajunga la armonie in familie, un sot adevarat, ca si o sotie adevarata, trebuie sa fie de multe ori surd, mut si orb. Adica barbatul sa vada partile bune ale femeii si, pentru aceste lucruri bune, sa faca pe surdul si pe mutul la cele care nu-i convin. Si femeia, la fel, sa vada partile bune ale barbatului, iar pentru celelalte sa inchida ochii.

– Parinte, credeti ca este pacat felul in care se imbraca multe din femeile zilelor noastre?

– Lumea de astazi traieste in alt duh… Multe femei poarta pantaloni. Nu au credinta si nu cunosc credinta. Ca, daca ajung sa cunoasca credinta noastra crestina ortodoxa si isi vin in sine, or sa lepede nu numai pantalonii, ci si pacatele si patimile. Dumnezeu are multe Magdalene pe care le asteapta sa se intoarca, sa devina Sfanta Maria Magdalena…

– Care credeti ca sunt nemultumirile femeii crestine din ziua de astazi?

– Femeia crestina este nemultumita cand isi vede copiii ca se lasa influentati de aceasta mass-media otravitoare si de acest duh lumesc. Nu mai este viata curata si trairea care a fost pe vremuri. Dar lacrimile mamelor pot sa-i intoarca pe fii! Ca si despre mama Fericitului Augustin s-a spus: „Nu se poate ca fiul atator lacrimi sa se piarda!“

– Cum ar trebui sa procedeze mamele pentru a-si invata copiii sa se roage?

– Ele insele rugandu-se. Copilul sa o vada pe mama ca ingenuncheaza si se roaga. Si sunt familii care se roaga impreuna, au program de rugaciune, tatal cu mama si copiii. Astfel de familii incep ziua cu Dumnezeu si-o sfarsesc cu Dumnezeu, si traiesc in Rai. Dar sunt putine -sa dea Dumnezeu sa fie cat mai multe!

– Parinte, in afara de mama sfintiei voastre, ce femei v-au mai impresionat prin credinta lor?

– M-a impresionat foarte mult o femeie care, afland ca are cancer si ca mai are putin de trait, a aranjat cu familia sa vina la manastire si a venit la noi, a imbracat cinul monahicesc – Maica Ecaterina. A mai trait apoi cateva luni, dar nu s-a plans niciodata de suferinta ei. Si era foarte sincera la marturisire, isi spunea si gandurile, si a plecat din lumea asta linistita, fara sa zica un „vai”. Il avea pe Dumnezeu, era o traitoare a Ortodoxiei.

– Noi cum sa-L dobandim pe Dumnezeu in inima noastra?

– Pe Dumnezeu Il putem dobandi daca scoa­tem pacatele prin spovedanie sincera, completa, cu parere de rau, si primim impartasania cu inima curata.

***

Silvia Radu, sculptor:

„Femeia are o delicatete care trebuie hranita prin gingasia celor din jur”

– Doamna Silvia Radu, credeti ca femeia crestina poate schimba soarta unui neam?

– Sa ne gandim cum a schimbat Fecioa­ra Maria soarta omenirii. De atunci, totul se bazeaza, pe aceasta fiinta unica si minunata! Va dati seama cat este de important lucrul asta? Este esential. Adica ea, dintr-o data, a devenit simbolul a ce e mai bun pe lumea asta. Fiecare femeie a primit atata har de la Dumnezeu, pentru ca a primit puterea de a da viata — ce har mai mare poate sa fie decat acesta, de a da viata?

Atunci, ca sa rasplateasca acest dar imens, ce ar trebui sa faca? Ar trebui sa faca totul ca sa dea aceasta viata, sa-si nasca pruncii, sa-i creasca, sa-i creasca intru Dumnezeu. Nu sunt pentru matriarhat, dar femeia mi se pare ca este cea mai importanta veriga in orice so­cietate, in orice moment de pe lumea asta…

– Cum priviti supunerea femeii fata de bar­bat? Pana unde considerati ca trebuie sa asculte femeia de barbat?

– Pentru mine, invatatura Bisericii este foarte importanta. Am credinta ca daca asa s-a spus, inseamna ca este si un motiv pen­tru care trebuie sa asculti. Ca sa nu mai spun ca este si foarte placut. L-am intrebat odata pe duhovnicul meu, Parintele Sofian: „Parinte, este grea viata asta calugareasca?” „Este minunata, pentru ca iti ofera ascultarea – nimic nu e mai frumos decat sa asculti si sa stii ca, pentru tot ceea ce faci, raspunde altul. Adica tu doar faci ceea ce ti se spune, si nu mai ai alte griji! — si asta este minunat”. Ceea ce inseamna ca si in casatorie poate fi la fel.

In momentul in care ai un barbat de care poti sa asculti, mi se pare ca nu poate sa existe fericire mai mare decat sa-l stimezi, sa-l respecti si sa-l asculti. Desigur, iti spui si parerea — intr-o casnicie normala exista un schimb de pareri intre soti. Dar mi se pare ca o ascultare fireasca, pornita si din dra­gostea fata de barbat, si din dragostea fata de invatatura care te-a adus la a urma aces­tui indemn (ca femeia trebuie sa se teama de barbat), o astfel de ascultare este un lucru foarte placut, foarte util si iti ia de pe umeri o greutate pe care nu are nici un rost sa o porti tu. De ce sa nu o poarte el, pentru ca barbatul e mai rezistent decat tine, care ai atatea alte lucruri de care trebuie sa raspunzi? Si atunci e foarte bine ca anumite responsabilitati sa le poarte el, iar tu doar sa asculti. Mi se pare ca este foarte feminina aceasta pozitie.

… Nu suport feminismul, femeile astea care spun: „Vai, femeia n-are drepturi!” Ce-i asta, „drepturile femeii“? In momentul in care doi oameni se unesc cu dragoste unul fata de altul, e clar ca barbatul o respecta pe femeie si niciodata n-o sa-i incalce drepturile firesti pe care le are o femeie. Dar cand fe­meia vrea sa fie ea prima voce in casa, e ceva in neregula acolo, nu-i firesc. Si daca barbatul accepta, inseamna ca e chiar jale.

– Ati pomenit de duhovnicul dumneavoastra — Parintele Sofian Boghiu de la Antim. Cum privea el femeia?

– Parintele Sofian spunea ca, in primul rand, femeia trebuie sa-si faca copiii. Eu am acest mare pacat, ca nu mi-am facut copiii. Ma izbesc mereu de acest pacat, ma izbesc  mereu cu capul de el si imi pare extraordi­nar de rau ca s-a intamplat. Si imi spunea  Parintele: „Totdeauna sa spui acest lucru, totdeauna sa-l marturisesti!” Si-l marturisesc in permanenta, multumindu-i dansului ca mi-a spus sa fac lucrul asta.

Nimic nu-ti poate da satisfactia pe care o ai in momentul in care ai copii. Indiferent ce implinire ai avea intr-o meserie, indife­rent daca ai avea o viata sociala foarte reusita, nimic nu poate sa acopere aceasta mare satisfactie pe care ti-o da faptul ca ai facut ceea ce spune Dumne­zeu ca trebuie sa faci. Si ce frumos e un copil! Ce poate sa fie mai minunat si mai frumos decat un copil? Nimic altceva nu poate sa egaleze asta…

– Orice femeie isi doreste sa fie fericita. Credeti ca exista o reteta? Pentru ca multe tipuri de retete sunt oferite astazi de catre mass-media...

– Orice om este fericit in momentul in care isi face datoria. In mo­mentul in care iti faci datoria si treci peste asa-zisele fericiri de moment, pentru ca iti dai seama ca este mult mai bine sa le dai de-o parte, doar atunci poti sa gasesti adevarata fericire. In momentul in care reusesc sa ma indepartez de o placere personala, despre care stiu ca ulterior va avea efecte mult mai rele, ori pentru mine, ori pentru cei dragi, atunci am satisfactia datoriei implinite. Pentru ca noi nu trebuie sa ne gandim niciodata doar la noi insine, ci intotdeauna ca fiind impreuna cu ceilalti. Asta mi se pare cel mai important lucru. In Biserica trebuie sa stim ca suntem impreuna si suntem bucurosi ca suntem impreuna, in societate suntem bucurosi ca suntem impreuna, pe plan national si asa mai departe. Adica, daca ne gandim unii la altii, tot timpul vom fi mai intregi si mai adevarati.

– Se vorbeste foarte mult de taina femeii, de faptul ca nu este inteleasa. Care credeti ca ar fi aceasta taina, taina sufletului ei?

– Femeia are nevoie de dragoste, de in­curajare, de intelegere; femeia are o delicatete care trebuie hranita prin gingasia celor din jur si a barbatului, in primul rand. La o femeie conteaza mai mult un zambet si o floare decat orice altceva. Un zambet, o privire incuraja­toare, toate lucrurile astea inefabile au o mare importanta in viata ei. Mi se pare ca suntem foarte, foarte sensibile si din cauza asta trebuie sa fim tratate cu aceeasi sensibilitate.

Or, in perioada asta moderna, toate lucru­rile au devenit abrupte, dure, toata lumea vrea sa alerge cu viteza puternica, sa traiasca pasiuni puternice, toate se fac asa, vijelios, cu urlete, cu strigate. Pe cand femeia are nevoie de lu­cruri mai subtile, mai delicate, de dragoste, de intelegerea feminitatii ei. Are nevoie sa-i respecti acest dar al ei imens, care este dat de la Dumnezeu — maternitatea si posibilitatea de a imprastia in jurul ei dragoste, pentru ca femeia are o putere de dragoste foarte, foarte mare. Altfel, daca nu ar avea putere de dragoste, nu ar putea sa fie mama, nu? Sunt mame care au si douazeci de copii, si reusesc sa-i iubeasca pe toti la fel, reusesc sa-i creasca la fel de bine. Intr-o femeie este o depunere de sentimente imens de mare. Si femeia e cu atat mai fericita cu cat poate sa imprastie aceste sentimente, sa le daruiasca. Femeia este capabila sa daruiasca foarte multa dragoste…”

Legaturi: