“Tot mai aproape de Dumnezeu”: POVESTIRE DIN SEARA DE DUPA DENIA ACATISTULUI BUNEIVESTIRI
Cinstea femeilor
După câteva săptămâni, timp în care m-am tot gândit că părul meu e prea lung şi dificil de îngrijit şi c-ar fi mult mai simplu şi mai practic să fie scurt, m-am hotărât să mă tund; hotărârea mea a devenit definitivă într-o seară de vineri, când, după slujba de Vecernie, am văzut în biserica noastră o femeie cu părul tuns scurt. Era exact tunsoarea pe care mi-o doream.
Stăteam la rând împreună cu fratele meu şi aşteptam să ne închinăm la icoana Bunei Vestiri a Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, aşezată pe un trepied în mijlocul bisericii, străjuită de un sfeşnic frumos sculptat şi împodobită cu flori. În seara aceea, participasem la lectura celei de-a treia stări a Acatistului Bunei Vestiri – un obicei păstrat de unele biserici ortodoxe (mai ales de cele din Grecia) în fiecare vineri din primele patru săptămâni ale Postului Paştilor, împreună cu rugăciunile Pavecerniţei Mici; în vinerea celei de-a cincea săptămâni a Postului Mare se citeşte Acatistul Bunei Vestiri în întregime.
În acea seară de vineri, am avut bucuria de a asculta Acatistul Bunei Vestiri cântat de părintele Daniel, un renumit cantor vârstnic din obştea Danieleilor, Schitul Katunakia din Sfântul Munte Athos, care de-abia sosise din Sfântul Munte şi venise la biserica parohiei noastre, Sfântul Antonie cel Mare, pentru a participa la Vecernie. Avea o voce atât de frumoasă, încât i se spunea „privighetoarea Sfântului Munte”.
Vocea părintelui era pe măsura frumuseţii, solemnităţii şi măreţiei textului acestui minunat acatist compus de Sfântul Iosif Imnograful (secolul al IX-lea):
„Arătat-a făptură nouă, arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuţi de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără sămânţă şi păzindu-l întreg precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm, grăind:
Bucură-te, floarea nestricăciunii:
Bucură-te, cununa înfrânării;
Bucură-te, ceea ce ai luminat chipul Învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viaţa îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă din care se hrănesc credincioşii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră sub care mulţi se adumbresc;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe îndreptătorul celor rătăciţi;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Mântuitorul celor robiţi;
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertarea multor greşiţi;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruieşte toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!1
1 Acatistul Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Icosul al 7-lea
Acestea sunt cuvintele pe care le-am îndrăgit cel mai mult din întreg acatistul şi m-am bucurat din suflet să le aud cântate de o voce atât de melodioasă şi plină de har.
După ce ne-am închinat la icoana Bunei Vestiri, am observat un grup de persoane în pronaos, aproape de ieşire, în aşteptarea părintelui Daniel pe care doreau să-l salute şi de la care doreau să primească binecuvântare. Ne-am alăturat lor şi noi, fratele meu şi cu mine, aşteptându-l nu numai pe părintele Daniel, ci şi pe soţul meu, care era diacon pe atunci şi slujise şi el în seara aceea. Curând a sosit şi soţul meu şi am rămas acolo toţi trei în aşteptarea părintelui Daniel. Când a ajuns în dreptul nostru, preotul-slujitor care-l însoţea pe părintele Daniel s-a oprit şi ne-a prezentat, pe soţul meu şi pe mine, spunându-i că suntem originari din America. Părintele Daniel, după ce ne-a binecuvântat, ne-a luat mâinile în mâinile dânsului şi ne-a povestit despre excursia pe care o făcuse în America cu câţiva ani în urmă pentru a vizita Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare din Arizona şi despre impresiile sale legate de credincioşii de-acolo.
– Majoritatea oamenilor sunt impresionaţi de bărbile şi reverendele noastre, pe care le consideră simboluri ale evlaviei ortodoxe, însă unii dintre ei ne consideră ridicoli şi ne iau în derâdere, ne-a spus părintele, printre altele, iar apoi, întorcându-se spre John, a adăugat:
– Dumneata să rămâi aşa, să nu-ţi razi barba, fiindcă este o mărturie de credinţă. Iar pe soţie, zise el, întorcându-se spre 
mine şi zâmbindu-mi cu căldură, o felicit pentru că-şi poartă părul lung. Sfântul Pavel ne învaţă că părul lung este cinstea femeii (1 Corinteni 11,15).
Când am auzit aceste cuvinte, am izbucnit în râs, fără să vreau; cred că i-am şi speriat pe unii dintre credincioşii din acel grup cu râsul meu involuntar şi total neaşteptat. Sigur, nu ştia nimeni de ce râd şi nici că de săptămâni de zile mă gândeam să-mi tund părul cât mai scurt cu putinţă.
Apoi, părintele Daniel ne-a întrebat dacă intenţionam să ne întoarcem în America, şi când i-am răspuns afirmativ, s-a bucurat:
– Foarte bine faceţi, fiindcă şi dacă veţi ajuta la mântuirea unui singur suflet, aceasta vă va acoperi păcatele.
Iar soţul meu i-a răspuns:
– Aşa e, Preacuvioase, iar noi avem multe păcate.
Bineînţeles, după întâlnirea cu părintele, nici nu mi-a mai trecut prin cap să-mi tund părul, doar că mai chicoteam din când în când amintindu-mi de spusele venerabilului părinte.
Unele dintre cele mai mari binecuvântări din anii petrecuţi de noi în Grecia au fost numeroasele prilejuri pe care le aveam de a ne întâlni cu părinţi îmbunătăţiţi, sfinţi în viaţă, şi de a primi de la ei cuvinte şi poveţe duhovniceşti de folos – fie chiar şi aparent lipsite de importanţă -, spre pildă, cele privitoare la lungimea părului femeilor.
Va mai recomandam si:
SLUJBA PREALUMINATA A DENIEI ACATISTULUI BUNEIVESTIRI (VIDEO)
GUSTUL DE NEUITAT AL DULCEȚII PARADISIACE A HARULUI și EXPERIENȚA DE A FI “ACASĂ”
Mireasma sfinteniei: CHIPURI MARTURISITOARE, MAINI MARTURISITOARE
DE CE FARDAREA E PACAT? Icoana pe care o stricam prin “infrumusetare”
ADEVĂRATA FRUMUSEȚE – Bucuria de a fi așa cum ne-a zidit Domnul…
PUDOAREA – VESMANT DE BUNA-CUVIINTA sau despre nevointa acoperirii trupului
Parintele Gheorghe Holbea despre MAICA DOMNULUI SI FEMEIA MODERNA
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Foarte frumoasa povestire. Ii sta si bine cu parul lung.